Întrebări și răspunsuri la conferința „Ce este omul?” a Părintelui Rafail Noica

- Ortodoxia am văzut-o ca firea adevărată a omului, către care tânjește tot omul, sub diferite forme.

- Ortodoxia este răspunsul lui Dumnezeu prin întrupare și prin jertfă dumnezeiască, răspunsul tuturor căutărilor omului prin care ne găsim identitatea pe care ne-a arătat-o Hristos.

- Apărarea Ortodoxiei înseamnă să ne apărăm singura cale în care ne putem regăsi pe noi și îl putem înțelege pe Dumnezeu cel adevărat. 

- Dacă egoist ne nevoim, în duh egoist, n-o să ajungem departe.

- Si dacă ne mântuim se va răsfrânge ceva din mântuirea aceasta, ca o mireasmă, peste întreaga lume.

- Cea mai înaltă cale pentru mântuire este calea pe care mi-o gândește Dumnezeu mie. 

- Suferințele care ne vin în viață, toate sunt îngăduite de Dumnezeu cu o socoteală, pe care, dacă o înțelegem, toate vor fi spre mântuire.

- Sensul adevărat e acea orientare a privirii către cele veșnice. 

- Ascultarea este o stare a iubirii. 

- Duhul Sfânt este legat de persoană și de dragoste, dragostea Duhului Sfânt.

- În afară de persoană nu este nimic. 

- Dacă nu înțelegem ceva din viața noastră în termenii celor două porunci de care Hristos a zis că ele sunt cele mai mari și că de ele atârnă tot restul, înseamnă că n-am înțeles. 

- Rugăciunea este singurul fel de a nu judeca și de a nu fi judecați, este faptul de a nu lepăda pe aproapele, chiar dacă ne este vrăjmaș. 

- Rezumând tot ce am spus: Ce este omul? Este o călătorie din biologie la a deveni un duh de Dumnezeu văzător.

Interviu cu Ierom. Macarie Simonopetritul despre Ortodoxia în timpurile actuale, modele duhovniceşti, rugăciune şi altele. "Trebuie mereu revigorată iubirea pentru Dumnezeu prin iubirea aproapelui, prin lucrarea poruncilor evanghelice"

• Credinţa trebuie să hrănească în noi ceea ce este dincolo de antihrist, de sfârşitul lumii şi anume: venirea lui Hristos, în slavă, biruitor. Acesta e sensul credinţei noastre ortodoxe: aşteptarea cu bucurie stăruitoare, fermă a biruinţei lui Hristos.

• Toată Sfânta Liturghie, tot conţinutul ei, e sfârşitul timpurilor, un adevărat sfârşit al timpului pe care-l trăim zilnic în Liturghie: venirea întru slavă a Mântuitorului.

•  Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Pavel Athonitul, fiecare cu un limbaj specific, cu o sensibilitate proprie fiecăruia şi epocii lui, a regiunii în care trăia, toţi au drept punct comun asimilarea învăţăturii evanghelice pentru a face din ea o experienţă personală. Ea se reflectă în relaţia omului cu Dumnezeu prin rugăciune.

• Părintele Paisie, părintele Iosif, părintele Efrem, părintele Porfirie, toţi erau oameni foarte deosebiţi în privinţa caracterului şi a felului de a privi lucrurile. Aceasta este bogăţia Ortodoxiei! Sunt diferiţi, dar important este că nu se opun, nu se află în „rivalitate”. Nu există „şcoli spirituale”, rivalizând între ele. Fiecare avea felul său propriu de a-L sluji pe Dumnezeu, de a trăi propria experiere a lui Dumnezeu, transmisă ucenicilor săi.

• Este un aspect foarte pervers, care distruge spiritul creştin din interior. Creştinii înşişi îl distrug şi nu este nevoie de persecuţie. Acest creştinism deviat, căldicel şi pervers, pătrunde acum în ţările ortodoxe prin modernism şi indiferentism, încât, în valul de acţiune occidentală modernă, e un semn al antihristului mult mai rău, mai pervers decât comunismul. Iată de ce, fără să fugim în munţi, pentru că nu putem scăpa de această evoluţie, trebuie să ne înarmăm spiritual şi lăuntric. Reacţia ortodocşilor este, în primul rând, prin rugăciune şi viaţă spirituală.

• Consider că ecumenismul din zilele noastre nu mai reprezintă un pericol ca altădată. Este ceva care moare domol: congrese, vizite, publicaţii, nimeni nu mai crede în el. Se continuă pentru că „trebuie” continuat şi am impresia că şi conducătorii nu mai cred în el. Primejdia reală vine din altă direcţie, din sincretism, în ceea ce am putea numi drept lipsa de simţ al adevărului la modul global. Oameni care vor să reziste la toate acestea cad în cealaltă extremă: spiritul sectar şi fanatic. Trebuie să ştim să ne păstrăm echilibrul, spiritul eclezial, ataşat de adevăr, de unicul adevăr al Bisericii, al Sinoadelor şi al Sfinţilor, dar fără tendinţă schismatică, păstrând unitatea Bisericii.

O delegație a Bisericii Ortodoxe Ruse, condusă de Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, s-a întâlnit cu Suveranul Pontif. Papa Francisc: "Biserica Catolică nu-și va permite niciodată o apropiere ce va provoca divizarea".

Biserica Ortodoxă Rusă, Departamentul Relațiilor Externe Ecleziale:  

O delegație a Bisericii Ortodoxe Ruse, condusă de Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk, s-a întâlnit cu Papa Francisc

[...] Deschizând sesiunea, Cardinalul G. Bassetti a prezentat Papei tema dialogului dintre cele două Biserici, care s-a concentrat de data aceasta pe pelerinajele la locurile sfinte ale creștinilor.

Salutându-l pe Papa Francisc, în numele delegației Patriarhiei Moscovei, Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk a subliniat importanța dialogului dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Biserica Romano-Catolică din Italia pentru a consolida pacea și armonia între cele două națiuni:

"Patrimoniul culturii creștine, cel creat de poporul rus și italian, inspirat din pastorala Bisericii, se află în centrul dialogului nostru. Într-o lume care traversează diviziuni dramatice, rolul umanitar și împăciuitor al Bisericilor poate dificil să fie supraestimat. Cultura și limba universală au un potențial enorm pentru mărturia comună a Bisericilor pentru valorile păcii, binelui, dragostei, milei și iertării, care își găsesc valoarea de vârf a expresiei lor în Evanghelie"

Declarația comună semnată de Papa Francisc și de Patriarhul Kirill la Havana, a adăugat Mitropolitul Hilarion, a subliniat trăsăturile comune în tradițiile spirituale ale Bisericilor din Orient și Occident. Unul dintre elementele cele mai importante ale acestei tradiții fiind venerarea sfinților. În timpul întâlnirii de la Havana a fost posibil să se convină asupra venirii în Rusia a moaștelor Sfântului Nicolae, care se află la Bari.

„Răstignirea“ lui Dionisie

Președintele DREE [Mitropolitul Hilarion n.n.] a informat pontiful că una dintre bijuteriile principale ale iconografiei ruse, „Răstignirea“ lui Dionisie, ucenicul Sf Andrei Rubliov, va fi adusă în această toamnă la Roma. 

"Această icoană rusă, cunoscută în întreaga lume, va părăsi Rusia pentru prima dată, pentru a fi prezentată miilor de pelerini care vin la Roma. Douăzeci alte icoane din colecția Galeriilor Tretyakov vor fi expuse în același timp la Catedrala Sf. Petru", a spus Mitropolitul.

La finalul discursului său, șeful delegației Bisericii Ortodoxe Ruse a constatat că:

„Pelerinajele la locurile sfinte și la sfintele obiecte creștine, fie că sunt păstrate în Biserica Romano-Catolică sau în Biserica Ortodoxă, fac cunoscut pelerinilor tradițiile, istoria și patrimoniul artistic al Bisericii și al poporului unei țări. Aceasta nu poate să nu permită o mai bună înțelegere reciprocă, să contribuie la dezvoltarea dialogului ortodox-catolic și la consolidarea păcii internaționale și interreligioase".

În răspunsul său, Papa Francisc a salutat cu căldură cele două delegații, subliniind importanța schimburilor și a cordialității dialogului dintre ortodocși și catolici. Adresându-se membrilor delegației Bisericii Ortodoxe Ruse și Mitropolitul Hilarion personal, Papa a spus:

„În prezența dumneavoastră și înaintea voastră, dragă frate, vreau să subliniez încă o dată că Biserica Catolică nu-și va permite niciodată o apropiere ce va provoca divizarea. Nu o vom permite niciodată. Nu vreau acest lucru. În Rusia există doar o Patriarhie, care este a voastră. Și nu va mai fi alta".

Potrivit papei, uniațismul este o metodă total inadecvată pentru relațiile dintre ortodocși și catolici în stadiul contemporan, doar dialogul frățesc ar permite să se ajungă la o unitate mai mare.

Sanctitatea Sa a menționat călduros întâlnirea sa cu Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii la Havana în 2016, care a avut o importanță deosebită pentru dezvoltarea relațiilor dintre cele două Biserici. Pontiful a menționat: 

"Bisericile catolice nu trebuie să intervină în afacerile interne ale Bisericii Ortodoxe Ruse, inclusiv din motive politice. Aceasta este poziția mea și aceasta este poziția Sfântului Scaun astăzi. Cei care acționează altfel nu se supun Sfântului Scaun".

La sfârșitul audierii, membrii ambelor delegații au fost prezentați Papei, și apoi s-au schimbat daruri.

Traducere ROF 

LEGATURI:

• ROF: Moaștele Sfântului Nicolae port-stindardul apropierii dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Vatican 

IPS Athanasie de Limassol: "Mesajul esențial al Sfinților contemporani față de omenire este că Hristos este sensul vieții"

Interviul de mai jos a fost realizat de un corespondent al Agionoros.ru la Mănăstirea "Întâmpinarea Domnului" din Moscova, cu ocazia publicării în limba rusă a cărții Mitropolitului Athanasie de Limassol „Inima deschisă a Bisericii“. Articolul original din limba rusă poarta titlul: "Biserica răspunde celor mai importante întrebări despre viața omului".

Înaltpreasfinția Voastră, povestiți-ne despre întâlnirile dvs. cu Stareții pe care i-ați cunoscut în Athos.

În secolul al XX-lea, prin mila lui Dumnezeu au fost trimiși în Grecia și Ciprului o pleiadă de mari și sfinți Stareți. Cei mai mulți dintre aceștia au trăit în Athos, dar mulți dintre ei și-au dus lupta spirituală în afara Muntelui Sfânt. Domnul m-a învrednicit să întâlnesc mulți dintre acești eroi ai ascetismului și chiar să stabilesc legături duhovnicești cu ei. Ei au jucat un rol decisiv în viața mea. Desigur, întâlnirea cu unul sau cu mai mulți sfinți nu face din tine un sfânt. Dimpotrivă, asta a crescut responsabilitatea mea față de Biserică și față de mine însumi. Faptul că, în timpurile noastre au trăit mulți mari eroi ai ascezei și duhovnici purtători de Duh mărturisește despre prezența continuă a lui Hristos în Biserică și în viața noastră. Unii dintre acești Stareți sunt cunoscuți în întreaga lume ortodoxă. Alții rămân necunoscuți sau aproape necunoscuți. În interviurile mele, de multe ori i-am evocat pe Gheron Iosif Vatopedinul, Sf. Paisie, Gheron Efrem de Katounakia, Gheron Iosif Isihasutul, dar și alți sfinți pe care Domnul m-a judecat demn să-i întâlnesc. Mesajul esențial al Sfinților contemporani față de omenire este că Hristos este sensul vieții. Dacă totul vine din partea omului și nimic din partea lui Hristos, atunci omul nu are nimic. Dacă omul este cu Hristos și renunță la toate celelalte, atunci este plin de sens și împlinit și nu mai are nevoie de restul. Fiecare Stareț exprimă această lege duhovnicească în felul lui unic și prin exemplul vieții sale. Viața acestor Stareți este presărată cu numeroase minuni. Dar cea mai mare minune este că omul devine un adevărat fiu al lui Dumnezeu. Acesta este cel mai mare semn pe care omul îl poate vedea în viața sa.

Moaștele Sfântului Nicolae port-stindardul apropierii dintre Biserica Ortodoxă Rusă și Vatican

 Stire prezentata la Antana 1

O ceremonie impresionanta a fost celebrata in Catedrala Mantuitorului din Moscova unde au fost depuse moastele Sfantului Nicolae. Racla Sfantului, adapostita de o biserica din Italia se va afla timp de aproape 2 luni in Rusia, dupa un acord incheiat de Papa cu Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse.

Sfantul Nicolae se numara printre cei mai venerati de catre credinciosii Bisericii Ortodoxe Ruse. Acestia sunt convinsi ca rugaciunile adrestate Sfantului sunt mai bine auzite in ceruri. Racala cu moastele sale este, insa, pastrata in Sudul Italiei, in catedrala ce-i poarta numele in Bari. Acum, insa, racla a fost adusa la Moscova, iar in luna viitoare va ajunge la Sankt Petersburg, spre bucuria credinciosilor rusi.

Moastele Sfantului Nicolae au ajuns in Rusia dupa prima intalnire dintre un suveran pontif si un Patriarh al Moscoviei, cea de anul trecut,  de la Havana. Papa Francisc a implinit cu bucurie dorinta inaltului ierarh rus, ca o expresie de apropiere intre cele doua mari ramuri ale crestinismului, catolicii si ortodocsii, iar Patriahul spera ca se va ajunge chiar la uniunea celor doua Biserici, despartite de aproape o mie de ani:

Patriarhul Kirill: "Noi credem ca Sfantul Nicolae, cel care asculta rugaciunile crestinilor din Apus si Rasarti, va iesi inaintea Domnului si va cere unirea celor doua biserici intr-una singura".

Sfantul Nicolae a fost, potrivit istoricilor episcopul unui oras de cultura greaca de pe actualul teritoriu al Turciei in secolul al IV-lea. Moastele sale au fost duse la Bari in 1087, pentru a le proteja in timpul luptelor dintre bizantini si otomani. 

Sfantului i se atribuie numeroase minuni. Se crede ca legenda sa a inspirat in Occident figura lui Mos Craciun, in timp ce in Est se crede ca Sfantul le aduce si el copiilor daruri sau nuiele.    

Rugaciune ecumenista in Cairo cu Papa Francisc, Papa Tawadros II, Patriarhul Bartolomeu și Patriarhul Alexandriei (video)

  Rugăciunea ecumenistă din 28 aprilie 2017, 

  în complexul catedralei ortodoxe copte din Cairo, Egipt

condusa de:

Papa Francisc, al Bisericii Romano-Catolice;

Papa Tawadros II, al Bisericii Copte-Ortodoxe;
Patriarhul Sidrak, al Bisericii Copte-Catolice;
Patriarhul Laham, al Bisericii Greco-Catolice Melchite;

Patriarhul Ecumenic, Bartolomeu;

Patriarhul Teodor al II-lea al Alexandriei și al întregii Africi.

VIDEO :

Vizita Patriarhului Ecumenic Bartolomeu la Taize și discursul său la Consiliul Mondial al Bisericilor (în franceză). "Sfântul și Marele Sinod a recunoscut că „unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor“

Pe 25 aprilie 2017, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a vizitat pentru prima dată comunitatea de la Taize. In această vizită Patriarhul a participat la rugăciunea comună în biserica "Reconcilierii", în prezența fraților și a reprezentaților diferitelor comunități creștine și a tinerilor reuniți la Taize. De asemenea, el a binecuvântat 2 icoane și s-a recules la mormântul fratelui Roger, fondatorul comunității de la Taize, după cum ne informează Radio Vatican.

Cu o zi înainte, pe 24 aprilie 2017, Patriarhul Bartolomeu a ținut un discurs la Centrul Ecumenic de la Consiliul Mondial al Bisericilor, la Geneva, în care face și niște reflecții legate de Sinodul din Creta. Din acestă alocuțiune redăm mai jos următorul fragment: 

În cele din urmă, participarea ortodoxă în eforturile de reconciliere și unitate a creștinilor în sânul a ceea ce se numește „Mișcarea Ecumenică“, care până acum s-a bazat pe deciziile luate fie în mod individual de către Bisericile Autocefale, fie în cadrul Conferințelor pan-ortodoxe, a trebuit să fie ratificată pe cale sinodală, care este metoda autentică pentru a formula o poziție uniformă a Bisericii Ortodoxe.

Noi, ortodocșii, suntem ferm convinși că mișcarea ecumenică și Consiliul Mondial al Bisericilor au ca scop și ca motiv de existență îndeplinirea ultimei rugăciuni a Domnului, „ca toți să fie una“ (In. 17, 21) care este înscrisă pe frumoasa tapiserie ce împodobește peretele acestei sălii. Pentru acesta, Sfântul și Marele Sinod a insistat pe faptul că „participarea ortodoxă la mişcarea  pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească nu este deloc împotriva naturii şi istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinţei şi a tradiţiei apostolice în condiţii istorice noi."(Relații, 4) De asemenea, Sfântul și Marele Sinod a recunoscut că „unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor“ (Relații 16). Printre diversele activități ale acesteia din urmă, Sfântul și Marele Sinod a susținut că "Biserica Ortodoxă doreşte să întărească lucrarea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologică a acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, prin contribuţia valoroasă a teologilor ortodocşi, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creştini (cf. Basilica) Biserici" (Relații, 21). Această evaluare sinodală a contribuției CMB la căutarea unității creștine, pe care o găsim foarte pozitivă, în opinia noastră ar trebui să servească drept sursă de inspirație pentru desfășurarea lucrărilor CMB, la apropierea împlinirii a 70 de ani de existență.

Pe de altă parte, Biserica Ortodoxă a reiterat prin vocea sinodală a Sfântului și Marelui său Sinod că „acordă o mare importanță dialogului, în mod special cu creștinii eterodocși“ (Enciclica, 20), motiv pentru care ea „condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării [...] unei Ortodoxii autentice" (Relații, 22).

 ***

Vizita Patriarhului Ecumenic, Bartolomeu, la Taize

Fratele Benoît: Este o vizita istorica, pentru ca legaturile sunt vechi cu Patriarhia Constantinopolului. Sunt frati si calugari care au trait [aici] in anii '60, dar n-a fost niciodata o astfel de vizita, a celui mai inalt reprezentant al acestei Patriarhii si, deci, ne bucuram ca el vine si este partas rugaciunii comune cu toti fratii si credinciosii care sunt prezenti aceasta saptamana.

Patriarhul Ecumenic: In moartea si in Invierea Sa, Hristos ne-a impacat cu Dumnezeu. In momentul in care cantam imnurile pascale, Orient si Occident crestini impreuna, continuam sa ne rugam pentru ca lumina Invierii sa ne conduca pe calea unitatii si a comuniunii.

Fratele Alois: Este un simbol pe care vrem sa-l partajam, reconcilierea care ne-a fost adusa de Hristos. Si faptul de a ne ruga impreuna, ca Patriarhul vine sa se roage aici, impreuna cu noi, este ca o anticipare  a acestei reconcilieri pe care Hristos a dat-o deja umanitatii, dar pe care nu o traim destul de deplin.

Reporter: Il vom intalni pe Patriarhul Bartolomeu alaturi de Papa Francisc, in vizita sa la Cairo, vinerea si sambata viitoare...

UPDATE:

• ROF: Rugaciune ecumenista in Cairo cu Papa Francisc, Papa Tawadros II, Patriarhul Bartolomeu și Patriarhul Alexandriei (video)

***

Fotografii de pe Pagina Patriarhiei Ecumenice

Slujbă ecumenistă în memoria "mărturisitorilor credinței din sec. XX și XXI".

În Sfânta și Marea Luni, 10 aprilie, IPS Arhiepiscopul Ioan Charioupolis a participat la rugăciunea de Priveghere pentru mărturisitorii credinței din sec. XX și XXI, în memoria celor care și-au dat viața pentru Evanghelie în ultimii ani, care este organizată în fiecare an de Comunitatea Sant'Egidio la capela Sf. Bernard din Montparnasse. De mulți ani participă în mod regulat. 

Slujba de rugăciune a fost prezidată de către Monseignorul Pascal Delannoy, vicepreședinte al Conferinței Episcopilor din Franța, în prezența pastorului doamna Jane Strantz, reprezentanta Federației Protestante din Franța, a părintelui Jérome Thuault, din clerul capelei și mulți credincioși.

Găsiți aici livretul de rugăciune (în franceză n.tr.) cu numele mărturisitorilor credinței.

Comisia Mixtă Internațională de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-Catolică se reunește între 15-22 septembrie la Chieti, Italia. Mitropolitul Hilarion de Volokolamsk a înmânat Papei Francisc o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov. "Uniaţismul rămne o plagă sângeroasă pe corpul creştinismului mondial". ACTUALIZARE: Traducerea integrala a documentului semnat la Chieti

Basilica: Cea de-a XIV-a întrunire plenară a Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică

În perioada 15-22 septembrie are loc la Chieti, Italia, întâlnirea Comisiei Mixte Internaționale de dialog teologic între Biserica Ortodoxă și Biserica Romano-catolică. Delegația Bisericii Ortodoxe Române este constituită din Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale și Meridionale, și de Pr. Conf. Univ. Patriciu Vlaicu.

Cu excepția Bisericii Ortodoxe Bulgare, toate celelalte Biserici autocefale sunt reprezentate. La această etapă a dialogului este continuată analizarea raportului dintre sinodalitate și primat în Biserica primului mileniu, informează pr. Patriciu Vlaicu.

În cadrul sesiunii de deschidere cei doi copreședinți au subliniat că misiunea comisiei de dialog este și de a exprima disponibilitatea pentru mărturisirea valorilor comune, într-o lume din ce în ce mai îndepărtată de fundamentele vieții creștine.

Polarizarea credincioşilor în „ecumenişti” şi „antiecumenişti” are mai multe în comun cu lupta de natură ideologică decât cu însuflarea Duhului Sfânt, şi aduce multă tulburare în Biserică tocmai pentru că este dusă fără de Hristos

Una din ultimele polarizări ale spiritului românesc, mai nocivă decât toate celelalte, este subordonarea unora dintre credincioşii Bisericii noastre într-una din poziţiile antinomice ale binomului ecumenist-antiecumenist.

Atât atitudinea teologică (fie ea laxă sau zelotistă), cât şi natura controversei au mai multe în comun cu lupta de idei de natură ideologică decât cu însuflarea Duhului Sfânt, venită din multa rugăciune, curăţirea patimilor şi luminarea lui Dumnezeu. De asemenea, e cert că ambele atitudini sunt, într-un fel, consecinţa unei eclesiologii zdruncinate din temelii de dominaţia secularismului impus de politic în Biserică.

Ecumenismul, în esenţa lui, este o directivă politică şi, drept urmare, un act diplomatic al instituţiilor bisericeşti.

Acei antiecumenişti care astăzi manifestă o atitudine agresivă şi injurioasă sunt în prezent cei mai mari duşmani ai antiecumenismului. Comportamentul lor aruncă în derizoriu opoziţia la ecumenism şi face tot mai puţin probabil pe viitor dialogul ierarhilor cu mănăstirile şi laicii în privinţa temelor de credinţă.

Mitropolitul Ierotheos Vlachos: "nici un Sinod nu este mai presus de Biserică, ci exprimă viața și cugetul Bisericii, adică experiența și teologia Sfinților, fiind judecat de aceștia"

 Mitropolitul Ierótheos al Nafpaktosului

• Familia Ortodoxa: La scurtă vreme după „Sfântul și Marele Sinod” ( Articol publicat in Revista Familia Ortodoxa nr. 91/August 2016)

După publicarea Enciclicei în numărul trecut al revistei, iată că putem veni în acest număr cu o lămurire privind cel mai controversat punct al Sinodului din Creta care s-a încheiat de curând. Mulţumită Mitropolitului Ierótheos al Nafpaktosului, care a fost nu numai prezent, dar şi foarte activ în discuţiile purtate în cadrul Sinodului, iată că avem un cuvânt cu multă acrivie teologică şi totodată discernământ duhovnicesc, un cuvânt care nu caută dezbinarea în Biserică, cum am văzut că se întâmplă în unele cazuri, ci caută unitatea noastră, a ortodocşilor, în Adevărul-Hristos. Avem nevoie de astfel de cuvinte izvorâte din multă rugăciune şi jertfire de sine, şi mai puţin de justiţiari, care nu cunosc teologia, dar care parcă se bucură de dezbinare. Unitatea noastră în Adevăr este cea mai importantă, dar pentru aceasta trebuie să fim cu mult mai multă smerenie, mai multă dragoste pentru Hristos şi Biserica Sa. (Virgiliu Gheorghe)

1. Evaluarea lucrarilor Sinoadelor

„Sfântul și Marele Sinod” și-a încheiat lucrările și a intrat în viața Bisericii și în istoria ei, de care va fi și judecat. Istoria este cea care îi va conferi și denumirea reală, deoarece știm că unele Sinoade, cu toate că au fost caracterizate drept ecumenice, în cele din urmă au fost respinse de alte Sinoade ulterioare, după cum, de asemenea, unele Sinoade, deși au fost convocate ca locale, au dobândit caracter ecumenic. Acest lucru se datorează hotărârilor pe care le-au luat și acceptării sau neacceptării lor de către pliroma Bisericii.

Îndeobște, Sinoadele sunt judecate de cei care au minte luminată și experiența vederii lui Dumnezeu, pentru că aceștia constituie conștiința Bisericii care priveghează, ca unii ce au „mintea lui Hristos” ^{1 Corinteni 2:16}. (…)

Scrisoare a D-lui Prof. Dr. Dimitrios Tselenghidis despre "Sfantul si Marele Sinod" din Creta, adresată Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

• Ortodoxia-Catholica: Dimitrios Tselenghidis – Scurtă evaluare a Sfântului și Marelui Sinod

Scrisoare a Domnului Dimitrios Tselenghidis, Profesor al Facultății de Teologie a Universității Aristoteliene din Thesalonic, adresată Sfântului Sinod al Bisericii Greciei și publicată in Romfea.gr

Prea Fericite Părinte Președinte,

Preasfințiților Părinți Arhierei,

Vă trimit, cu evlavie, o cuprinzătoare evaluare despre „Sfântul și Marele Sinod” și vă rog să o studiați, deoarece cred că ar putea ajuta, cumva, în discuția responsabilă care va avea loc in cadrul Sfântului Sinod al Ierarhiei Bisericii noastre, atunci când acesta se va întruni. Evaluarea se va mișca pe două niveluri. Primul nivel va avea în vedere evaluarea în ceea ce privește partea de rânduială și canonică a Sinodului, în vreme ce nivelul al doilea se va referi la evaluarea conținutului său.

În ceea ce privește rânduiala lui bisericească și canonică, așa numitul „Sfântul și Marele Sinod” – judecat după criterii teologice – nu este literalmente „Sfânt”. Și aceasta deoarece nu este „următor Sfinților Părinți”, nici în mod formal, nici în privința conținutului, așa cum va reieși din cele pe care le vom spune în continuare.

Nu este însă nici „Mare”, nu numai pentru că nu au fost prezente toate Bisericile autocefale, dar în mod principal pentru că a fost o foarte mică și selectivă reprezentare a acestora de către arhiereii locali. Dar cel mai important în această privință este că această „Adunare” a episcopilor nu poate fi caracterizată – pe baza criteriilor strict teologice – nici măcar un Sinod Local. Mai degrabă este vorba de o bizară, „Conferință presinodală lărgită a arhiereilor” cu zece Întâistătători sau de un „Congres” a anumitor zece Biserici Autocefale, care au fost reprezentate de Întâistătătorii lor și de cel mult 24 de Arhierei aleși. Am afirmat că această „Conferință” sau „Congres” nu poate fi numit nici Sinod Local, pentru că în cadrul Sinodului Local se întâlnesc și votează toți Arhiereii prezenți la acesta. La această „Conferință-Congres”, în acord cu Regulamentul de funcționare, drept de vot au avut numai cei zece Întâistătători prezenți. Această practică este fără precedent și arbitrară în istoria noastră bisericească și nu este deloc în concordanță cu practica cu caracter eclesiologic a Sinoadelor Ortodoxe de până astăzi, care presupun egalitatea duhovnicească a tuturor Arhiereilor, lucru care se vădește în egalitatea votului lor. Nici un episcop, sub nici o formă – nici măcar cu excepția Președintelui Sinodului – nu este „fără egal” (mai presus) decât episcopii împreună cu el. Ceea ce s-a aplicat în prezenta „Conferință”, trimite în mod indirect la o formă clară de catolicism, chiar și în situația în care votul Întâistătătorilor are un caracter colectiv.

În consecință, deciziile „Conferinței presinodale” sau a „Congresului Ierarhic” de mai sus nu au caracter obligatoriu. De altfel, ele nu au nici o autoritate nu numai asupra întregii Biserici, dar nici asupra Bisericilor locale autocefale care au fost reprezentate la acest „Congres Ierarhic” – cu totul fără temei instituțional – din moment ce Ierarhii care au participat nu au avut drept de vot. Dar deciziile sunt nule și pentru motivul în plus al principiului unanimității, care a fost încălcat prin neprezentarea celor patru Patriarhii (a Antiohiei, a Rusiei, a Bulgariei, a Georgiei).

În plus, deciziile acestui ciudat „Sinod” de la Kolimbari nu sunt obligatorii pentru Biserica Greciei, pentru încă un motiv în plus. Întâistătătorul Bisericii noastre, în loc să susțină poziția unanimă a Ierarhiei Bisericii noastre cu privire la textul al VI-lea, a sugerat o altă poziție, care a fost acceptată de celelalte nouă Biserici Autocefale. În mod practic, aceasta înseamnă că poziția Corpului Ierarhiei grecești nu a fost reprezentată, deci pe baza Regulamentului de funcționare a „Conferinței”, asupra celui de al VI-lea text nu a existat unanimitate. Deci, textul nu este valid.

"Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine" - traducerea oficiala a documentului dezbatut in Creta și traducerea comparată a celor patru versiuni oficiale: franceză, engleză, greacă si rusă

Publicam în cele ce urmează traducerea oficială a documentului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine" și, în cea de-a doua parte, o traducere comparată a textului apărut în cele 4 versiuni oficiale ale Sinodului din Creta: franceză, engleză, greacă și rusă, și pe care am primit-o din partea unui Părinte, căruia ii mulțumim pentru osteneală. De notat că notele de subsol fac referire la traducerea documentului presinodal din Basilica.

Actulaizare: Cum a fost modificat la Sinodul din Creta documentul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine" (Detalii pe text și urmărind versiunile oficiale din franceză, greacă și engleză, care diferă între ele)

1. In cele de mai jos am pus într-o primă parte textul documentului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine" cu detalierea modificărilor aduse la Sinodul din Creta, urmărind textul în franceză publicat pe situl Sinodului din Creta. Fată de varianta presinodală, în roșu au fost trecute adăugările în text, iar cuvintele eliminate apar tăiate și în albastru.

2. Cum uneori este anevoios a urmări astfel textul, tradus din franceză, în cea de-a doua parte acesta apare fără toate detaliile modificărilor.

UPDATE:

Un Părinte, căruia ii mulțumim foarte mult, a urmărit și textele oficiale publicate pe site-ul Sinodului în greacă,  engleză și franceză, trimițăndu-ne traducerea rezultată, pe care o vom publica în continuare. Astfel s-a putut constata că textele oficiale diferă, apărând diferite detalii în funcție de limba în care a fost publicat! Cel grec consună cel mai mult cu cel în engleză, iar cel în franceză are destul de multe neconcordanțe cu primele două, în ceea ce privește cuvintele (chiar omise), expresiile, schimbare de topică, schimbarea punctuației.

3. Astfel, în cea de-a treia parte publicăm traducerea în care s-au evidențiat diferențele și în funcție de limba în care au fost publicate.  Având ca bază, de data aceasta textul oficial tradus din franceză, în violet vor apărea diferențele fată de varianta greacă comparată și cu cea din engleză (care sunt mult mai asemănătoare).

4. În cea de-a patra parte publicam textul final, traducerea din greacă și engleză fără alte detalii de traducere.

 Observații:

Toate textele sunt lipsite de claritate și nu sunt destul de concise, răzbate din ele un duh sec, scolastic și este greu să ajungi la un echilibru între fidelitate și claritate.

Apropos de „teologia cuvintelor cu majusculă și minusculă”, expusă de unul dintre delegații BOR la Sinodul din Creta, într-un mod foarte savant, dar în același timp pe înțelesul prostimii, este de urmărit capitalizarea unor cuvinte în textele oficiale și inclusiv diferențele dintre versiunile în cele 4 limbi.

P. Patriciu Vlaicu, comentand asupra textului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine": "biserica cu b mic inseamna tocmai ca nu se recunoaste caracterul eclezial deplin, ci este o notiune sociologica"

Despre "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine"

Ionut Mavrichi: Este un text care a fost relativ contestat si a iscat dezbateri aprinse in perioada preconciliara, in fiecare dintre Biserici. Discutiile sunt in toi, discutiile sunt atinse, tonul sau tonusul Sinodului este unul efectiv de Sinod Ecumenic, cu argumente teologice, dintr-o parte sau alta, insa, ideea este unitatea si modul in care Parintii Sinodali pot ajunge la un consens, astfel incat sa poata da glas marturiei ortodoxe si pozitiei ortodoxe in ziua de astazi. 

Reporter: De ce nu s-a renuntat la acest document daca a fost contestat, sau de ce sunt necesare acete relatii ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte confesiuni crestine?

Ionut Mavrichi: Renuntarea la document nu este atat de usoara, pentru ca tot in consens s-a considerata ca este necesara luarea in discutii a unei asemenea problematici. Pe de alta parte, sigur, ca documentul nu este neaparat perfect, dar tocmai acesta este scopul pentru care Parintii Sinodali, avand mandat de la Sinodul in care s-au adunat sa defineasca pozitia Bisericii Ortodoxe referitoare la acest aspect. Necesiatea elaborarii unei pozitii a Bisricii Ortodoxe cu privire la restul lumii crestine, este data de faptul ca noul context, modern, interactiunea cu restul lumii crestine este de neevitat si, in acest sens noi trebuie sa avem cateva indicatii din partea Bisericii exprimate sinodal asupra modului in care putem intelege aceste relatii.     

Reporter: Unul din punctele care a necesitat o aprofundare se refera la termenul de "Biserica", aplicat in document pentru celelate confesiuni crestine. In cadrul dezbaterilor s-au precizat limitele acestui termen care nu acrediteaza in niciun fel caracterul ecleziologic al altor confesiuni.

Pr. Patriciu Vlaicu: A fost multa emotie in ceea ce priveste modul in care ne raportam noi la celelalte comunitati crestine. Sa fie numite Biserici, sa nu fie numite Biserici? Trebuie precizat faptul ca in toate documentele, atunci cand se vorbeste despre alte comunitati crestine, chiar daca sunt numite biserici se pune minuscula. Deci biserica cu b mic inseamna tocmai ca nu se recunoaste caracterul eclezial deplin, ci este o notiune sociologica. Si, textele, asa cum sunt ele acuma, ar fi vrut sa precizeze ca noi, ca Biserica Ortodoxa in dialog, noi luam in considerare felul in care ele se denumesc. Si daca se denumesc "Biserica", noi le numim "biserica", dar, punand minuscula, consideram ca nu exista eclezialitatea pe care noi o recuoastem ca fiind Una, Sfanta Soborniceasca si Apostolica, pe care noi o folosim. Aceasta terminologie a creeat multe discutii. De aceea, cred ca nu e o problema pentru noi sa folosim termenul de comuitate crestina, problema e ca e riscul unei incoerente.

Atunci cand Sfantul Vasile cel Mare in Canonul intai vorbeste despre diferitele despartiri de Biserica, cand vorbeste despre schisma, care este o despartire de Biserica, pe motive bisericesti, dar nu administrative - pentru ca pentru [motive] administrative este termenul de parasinagogi - cand vorbeste despre aceasta schisma, pentru probleme teologice, ecleziale, dar unde este nadejde de indreptare, spune in Canonul intai Sfantul Vasile cel Mare: "pentru ca si ei sunt ai Bisericii". Deci, si cei care s-au desparti de Biserica sunt ai Bisericii, in sensul ca Biserica nu pare sa fie insensibila fata de cei ce nu-i mai asculta vocea, ca s-au desparti de ea. Si, cata vreme, este perspectiva de dialog, noi ii luam in considerare, asa cum sunt ei, dar nu suntem confuzi, nu consideram echivalarea caracterului eclezial.

Daca Sinodalii vor considera ca folosirea acestui termen, biserica, pune probleme nu atat pentru cei ce inteleg teologia, ci pentru cei ce nu sunt capabili sa faca aceasta distinctie, si ca ar putea intelege ca noi am avea o teologie a ramurilor, atunci e mai bine sa fie retras acest termen.

Biserica nu accepta nici o forma de sincretism sau de negociere cu caracter eclezial. S-a folosit aceata notiune cu majuscula si cu minuscula, daca pune probleme s-ar putea sa fie indepartata - dar, si cand s-a folosit nu s-a facut confuzie; Biserica nu face confuzie. O singura Biserica, Una Sfanta Soborniceasca si Apostolica - daca cei ce identifica b mic cu caracterul eclezial se poticnesc. 

Sfantul Vasile cel Mare spune ca prin iconomie nu trebuie sa-i smintim pe cei care nu pot sa o inteleaga. De aceea sunt convins ca daca, in decursul dezbaterilor va aparea aceasta problema, se va inlocui, dar e foarte problematic, pentru ca noi, in toate documentele aprobate de Sinoadele locale folosim aceasta notiune sociologica, sau de comunicare. E pacat ca  nu ajungem la aceasta maturitate de a intelege aceasta distinctie, dar, sub nici o forma nimeni nu are de gand sa acrediteze prin aceasta folosire o teologie sau o ecleziologie a ramurilor, sau o integrare a eclezialitatii in trepte, sau altceva. Insa, trebuie sa fim foarte prudenti. Daca poporul sau multi nu sunt capabili sa faca aceste distincii, credem ca nu e momentul sa socam, nici sa lasam impresia gresita ca ar fi vre-o negociere sau vre-un complot. Sa stiti ca nu este nici un complot.

Reporter: Unul dintre punctele care au necesitat o aprofundare se refera la termenul de "Biserica", aplicat in document pentru celelalte confesiuni crestine. In cadrul dezbaterilor s-au precizat limitele acestui termen, care nu acrediteaza in niciun fel caracterul ecleziologic al altor confesiuni.  

Aviz celor care cred că astăzi nu mai sunt erezii. Inima ecumenismului revelată de IPS Ierotheos Vlachos: "Biserica ”este despărțită”, ”dar și unită”, așa cum se întâmplă cu cele două firi ale lui Hristos!!"

În ultima vreme au fost publicate diferite texte ale unor profesori, teologi, clerici, care au pus întrebări serioase referitor la subiectele de care se va ocupa Sfântul și Marele Sinod.

Cele mai multe dintre aceste texte se ocupă teoretic de problematică și este ignorat faptul că până în secolul al XIX-lea în textele sinodale și eclesiale editate oficial de către Biserică exista în esență o continuitate clară cu Tradiția Bisericii, așa cum se vede din textul Patriarhilor Răsăritului din 1848.

Cu toate acestea, odată cu secolul al XX-lea a început să se manifeste o duplicitate și neclaritate a limbajului în abordarea problemelor eclesiologice. Acest lucru se vede citind textele oficiale care au fost editate și rostite în diferite situații. Această duplicitate și neclaritate se vădește în legătură cu două subiecte: ce este Biserica, care sunt membrii acesteia, ce este erezia, cum îi primește Biserica pe eretici care se întorc la ea etc.

În fața unor audiențe care insistă asupra învățăturii Părinților, limbajul folosit este cel tradițional și ortodox, în timp ce în fața altor audiențe este folosit un limbaj care ar putea fi caracterizat, cu indulgență, ca limbaj al diplomației bisericești. Se poate, desigur, în multe cazuri să fie nevoie de un limbaj politicos, fără să fie trădată credința, dar problema de bază este că această duplicitate a limbajului exprimă confuzia eclesiologică care predomină astăzi, și, în consecință, neclaritatea eclesiologică exprimă această confuzie eclesiologică.

Ecumeniștii întristați de negarea caracterului eclezial de către delegațiile anumitor Biserici autocefale: "frații și surorile noastre ortodoxe din Răsărit, catolicii, anglicanii și protestanții sunt membrii unicei Biserici a lui Hristos"

IPS Arhiepiscop Ioan de  Charioupolis

Declarația Fraternității Ortodoxe în Europa Occidentală, din 05 iunie 2016, cu privire la Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe 

Declarația Fraternității Ortodoxe din Europa Occidentală a fost întocmită duminică, 5 iunie, la Bruxelles, sub președinția IPS Arhiepiscop Ioan Charioupolis, exarh patriarhal al Bisericii Ortodoxe Ruse în Europa Occidentala [DELEGAT AL PATRIARHIEI ECUMENICE LA SINODUL DIN CRETA (pe lista la nr. 23) n.n.]: 

"De la începutul întâlnirilor presinodale, Fraternitatea Ortodoxă din Europa Occidentală a contribuit la pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, atât prin activități proprii, cât și prin trimiterea de experți la delegației oficiale ale Bisericii. În luna aceasta, iunie 2016, ne bucuram de tinerea Sinodului, așa cum au sperat fondatorii mișcării noastre.

Printre deciziile pe care Biserica noastră le va lua la Sinod, figurează și angajamentul Său de a dialoga cu alți creștini. Documentul pregătitor pe care am putut să-l consultam ne pare ca răspunde în mod adecvat experienței și aspirațiilor numeroșilor credincioși ortodocși din Europa Occidentală, care sunt printre cel mai apropiați de alți creștini. Am luat cunoștință cu uimire și tristețe de repunerea în chestiune, în ultima vreme, de către delegațiile anumitor Biserici autocefale, a acestui angajament ecumenic esențial al Bisericii noastre Ortodoxe, precum și negarea caracterului eclezial a  Bisericile Ortodoxe Orientale, Catolice, Anglicane și Protestante. 

Chemam Părinții noștri în credință, Episcopii Bisericii, să ia în considerare experiența benefică a întâlnirii noastre cu alți creștini în Occident: fundamentele ecleziologice amplu puse în evidentă de teologia ortodoxă din secolul 20, care  subliniază faptul că frații și surorile noastre ortodoxe din Răsărit, catolicii, anglicanii și protestanții sunt membrii unicei Biserici a lui Hristos, ale căror granițe nu se pot distinge pe deplin în istorie; mai multe decenii de schimb și de fraternitate trăite zi de zi ne-au permis să facem experiență. Speranța noastră se îndreaptă în mod special către președintelui Sinodului, Prefericirea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, pentru ca el să încurajează confrații săi pe această cale pe care el însuși a urmat-o întotdeauna de la începutul episcopatului său." 

Sursa: Traducere de Roman Ortodox în Franța după  Arhiepiscopia Bisericii Ortodoxe Ruse în Europa Occidentala, Déclaration de la Fraternité orthodoxe en Europe occidentale du 5 juin 2016 concernent la tenue du Saint et Grand Concile de l’Église orthodoxe

***

Biserica Ortodoxă nu este "Biserica Una din Simbolul Credinței". Este ceea ce crede reprezentantul Patriarhiei Constantinopolului, Episcopul Chiril (Catarellos) de Avida într-un articol publicat pe Romfea.gr.

Episcopul Chiril consideră că, în ciuda mărturisirii "Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserică", nu se afirmă în Tradiția patristică Ortodoxă că Biserica Ortodoxă este Biserica cea Una din Crez.

În conformitate cu episcopul de Avida, cei care consideră că "Biserica Una" este exclusiv Biserica Ortodoxă sunt induși în eroare. Bazat pe Tradiția patristică și canonică, "Biserica Una" include, de asemenea, alte biserici eterodoxe - după cum crede reprezentantul Patriarhiei Constantinopolului. 

Sursa: Traducere Roman Ortodox în Franța după Pravoslavie.ru, Representative of Constantinople does not believe Orthodox Church “One”

 Nota noastră: 

In Crez noi spunem: "Cred [...] și într-Una, Sobornicească și Apostolească Biserică", însă în limbile: greacă, franceză, engleză, ... "Sobornicească" se spune Catolică, adică Universală. Așadar, episcopul Patriarhiei Ecumenice, dacă se uită la literă o să ne propovăduiască chiar și o altă credință, mai cu seamă papistașă... 

LEGATURI:

ROF: Carol Saba, purtator de cuvant la Sinodul din Creta si responsabil cu comunicarea AEOF, vede in Sinodul din Creta un aggiornamento pentru Ortodoxie

Carol Saba, purtator de cuvant la Sinodul din Creta si responsabil cu comunicarea AEOF, vede in Sinodul din Creta un aggiornamento pentru Ortodoxie

Publicam mai jos un interviu cu Carol Saba, care a apărut în magazinul catolic KTOmag despre Sinodul Panortodox din Creta. Ni s-a părut important pentru că reflectă duhul unor participanți la acest Sinod, fie ei, "doar" purtători de cuvânt...  

Scrisoarea OFICIALA și INTEGRALA a SFINTEI CHINOTITE către Patriarhul Ecumenic și Bisericile Autocefale cu privire la Sinodul Panortodox din Creta

Sfânta Chinotită a Sfântului Munte Athos
Kareia, 12/25 mai 2016

Nr. prot. F.2/7/1085

Preafericirii Sale,
Patriarhul Ecumenic,

Preacinstitul nostru Părinte și Stăpân,

Kyr Bartolomeu

la Fanar,

Preafericite Părinte și Stăpâne,

Salutam cu bucurie fiască și adâncă cinstire Preafericirea Voastră, în Hristos cel înviat, prin cunoscuta urare, "Hristos a înviat! "

În conformitate cu rânduiala Sfântului nostru Ținut, ne-am întâlnit într-o Sinaxă Dublă Extraordinară și cu smerenie am luat în considerare:

1) Cinstita Voastră scrisoare patriarhală din 11 martie 2016, prin care Sfânta noastră Chinotită a fost informată cu privire la convocarea Sfântului și Marelui Sinod, și i-au fost comunicate acesteia, cu titlu informativ, cele șase texte presinodale care urmează să fie trimise în fața Sfântului și Marelui Sinod;

2) Enciclica Voastră patriarhală și sinodală, din 20 martie a acestui an, în care este menționat că Sinodul Panortodox are ca scop principal și de importanță primordială de a "vădi că Biserica Ortodoxă este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, unită în Sfintele Taine, și în special în Sfânta Taină a Euharistiei și credința ortodoxă, dar, de asemenea, și în sinodalitate", și este adus la cunoștința noastră faptul că "textele care au primit un acord panortodox, și care sunt prezentate la Sfântul și Marele Sinod, au fost publicate și sunt la dispoziția fiecărui credincios bine intenționat pentru a fi informat și ținut la curent, dar, de asemenea, pentru a-și exprima opiniile sale și așteptările sale cu privire la Sfântul și Marele Sinod"

Răspunzând acestui îndemn părintesc, al Preafericirii Voastre, ne rugam cu ardoare, dimpreună cu toți Părinții ce cu dumnezeiască dragoste se nevoiesc în Sfântul Munte, ca Domnul să binecuvânteze și să ducă la izbândă înalta lucrare a Sfântului și Marelui Sinod și să manifeste în mod real unitatea Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, care este Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

După ce am studiat în acest scop, și cu atenția și grija cuvenită textele presinodale, suntem datori să supunem cu respect în atenția Voastră cele ce urmează.

Cinstim și prețuim după vrednicie Maica noastră, Marea Biserică a lui Hristos, [Muntele Athos este sub jurisdicția Patriarhiei Ecumenice n. tr. fr.] și Preafericirea Voastră, Patriarhul Ecumenic și Părinte al nostru. Ne rugăm fără încetare pentru mucenicescul Tron, dintîi al Bisericii, și ușurarea greutății crucii pe care o poartă de ani de zile. Ori de câte ori apar întrebări care provoacă probleme pentru conștiința Sfintei Biserici Ortodoxe, ne exprimăm opiniile noastre și sugestiile, cu respect și dragoste, așa cum au făcut-o și Părinții care au trăit înaintea noastră.

Constatam efortul eficace și sârguincios al Reprezentanților Preasfintelor Biserici Ortodoxe la Conferințele Panortodoxe Presinodale, în vederea redactării textelor presinodale în cauză, care au fost publicate conform deciziei Sinaxei Întâistătătorilor (21-29 ianuarie 2016) .

Cu toate acestea, credem că anumite puncte ale textelor presinodale necesită o clarificare, pentru a exprima cât mai clar tradiția de veacuri a Sfinților Părinți și taina sinodalității Bisericii. Cu smerenie prezentăm opiniile și sugestiile noastre cu privire la aceste puncte pentru evaluarea lor și valorificarea lor de către Biserică.

Primul punct privește ecleziologia. Formularea "Biserica Ortodoxă fiind Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească" a fost pusă, într-adevăr, în mod întemeiat, la începutul textului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine", în sensul și înțelegerea pe care o exprimă unicitatea Acesteia. Cu toate acestea, Sfântul și Marele Sinod, ca organism sinodal superior Conferințelor Presinodale, ar trebui să completeze formularea textului în cauză și să evite termenul de "Biserică" pentru subiectul eterodocșilor, folosind în locul acestuia, termenii "credințe și confesiuni creștine". Astfel, eterodocșii vor ști în mod foarte clar ceea ce gândim despre ei, ca sinceri interlocutori. În această perspectivă, ar fi mai corect să se introducă următoarea formulare în alineatul 2 al paragrafului 6:

"Biserica Ortodoxă cunoaște (în loc de recunoaște) existența istorică a altor confesiuni creștine ...",

Interventia IPS Ierotei Vlahos, Mitropolit de Nafpaktos, în Sfântul Sinod al Bisericii Greciei din 25 mai 2016. Problemele esențiale cu privire la Sfântul și Marele Sinod

Sinodul care urmează să se adune a fost caracterizat drept Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, dar în realitate va fi Sinodul Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe.

Se pare că prin acest Sinod se urmărește inițierea unei noi epoci bisericești, a apostazierii de la teologia și mărturisirea Sinoadelor ecumenice și panortodoxe, de la cele dinainte de Sinodul al VII-lea și cele de după acesta. 

Din nefericire, noi episcopii ne mulțumim numai cu o slujire pastorală cu raportare socială și am lăsat temele majore ale credinței unora care fac pe specialiștii. 

Propun să se adauge la acest mesaj [al Sinodului din Creta n.n.] paragraful: Sfântul și Marele Sinod este continuarea celor opt sinoade din primele veacuri și ale marilor sinoade din vremea lui Fotie cel Mare, Grigorie Palama și a Sinoadelor ulterioare ale Patriarhilor Răsăritului. 

Textele care ni se pun dinainte și care urmează a fi semnate și de Biserica noastră trebuie să fie dogmatic curate și să nu fie caracterizate de neclaritate și confuzie, altminteri nu vor fi texte ortodoxe.

Succesiunea apostolică nu este o lucrare magică și mecanică, nu este numai un șir, fie el și neîntrerupt, de hirotoniri, ci în primul rând și mai înainte de orice, este succesiunea modului apostolic de viețuire și gândire potrivit cu troparul: „Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind….”. Pierderea credinței ortodoxe revelate, introducerea teologiei scolastice ca fiind mai înaltă decât teologia patristică și apostolică, nu constituie succesiune apostolică.

Textele propuse s-au întocmit fără un dialog public și fără o consfătuire teologică, de aceea au creat reacții teologice și pe bună dreptate. Totuși unii „deștepți” au vorbit aspru despre aceștia care au reacționat pe bună dreptate cu argumente teologice și i-au numit „facțiune înarmată a unei ortodoxii ideologice”, despre un „ayatollah al ortodoxiei”.