Despre "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine"
Ionut Mavrichi: Este un text care a fost relativ contestat si a iscat dezbateri aprinse in perioada preconciliara, in fiecare dintre Biserici. Discutiile sunt in toi, discutiile sunt atinse, tonul sau tonusul Sinodului este unul efectiv de Sinod Ecumenic, cu argumente teologice, dintr-o parte sau alta, insa, ideea este unitatea si modul in care Parintii Sinodali pot ajunge la un consens, astfel incat sa poata da glas marturiei ortodoxe si pozitiei ortodoxe in ziua de astazi.
Reporter: De ce nu s-a renuntat la acest document daca a fost contestat, sau de ce sunt necesare acete relatii ale Bisericii Ortodoxe cu celelalte confesiuni crestine?
Ionut Mavrichi: Renuntarea la document nu este atat de usoara, pentru ca tot in consens s-a considerata ca este necesara luarea in discutii a unei asemenea problematici. Pe de alta parte, sigur, ca documentul nu este neaparat perfect, dar tocmai acesta este scopul pentru care Parintii Sinodali, avand mandat de la Sinodul in care s-au adunat sa defineasca pozitia Bisericii Ortodoxe referitoare la acest aspect. Necesiatea elaborarii unei pozitii a Bisricii Ortodoxe cu privire la restul lumii crestine, este data de faptul ca noul context, modern, interactiunea cu restul lumii crestine este de neevitat si, in acest sens noi trebuie sa avem cateva indicatii din partea Bisericii exprimate sinodal asupra modului in care putem intelege aceste relatii.
Reporter: Unul din punctele care a necesitat o aprofundare se refera la termenul de "Biserica", aplicat in document pentru celelate confesiuni crestine. In cadrul dezbaterilor s-au precizat limitele acestui termen care nu acrediteaza in niciun fel caracterul ecleziologic al altor confesiuni.
Pr. Patriciu Vlaicu: A fost multa emotie in ceea ce priveste modul in care ne raportam noi la celelalte comunitati crestine. Sa fie numite Biserici, sa nu fie numite Biserici? Trebuie precizat faptul ca in toate documentele, atunci cand se vorbeste despre alte comunitati crestine, chiar daca sunt numite biserici se pune minuscula. Deci biserica cu b mic inseamna tocmai ca nu se recunoaste caracterul eclezial deplin, ci este o notiune sociologica. Si, textele, asa cum sunt ele acuma, ar fi vrut sa precizeze ca noi, ca Biserica Ortodoxa in dialog, noi luam in considerare felul in care ele se denumesc. Si daca se denumesc "Biserica", noi le numim "biserica", dar, punand minuscula, consideram ca nu exista eclezialitatea pe care noi o recuoastem ca fiind Una, Sfanta Soborniceasca si Apostolica, pe care noi o folosim. Aceasta terminologie a creeat multe discutii. De aceea, cred ca nu e o problema pentru noi sa folosim termenul de comuitate crestina, problema e ca e riscul unei incoerente.
Atunci cand Sfantul Vasile cel Mare in Canonul intai vorbeste despre diferitele despartiri de Biserica, cand vorbeste despre schisma, care este o despartire de Biserica, pe motive bisericesti, dar nu administrative - pentru ca pentru [motive] administrative este termenul de parasinagogi - cand vorbeste despre aceasta schisma, pentru probleme teologice, ecleziale, dar unde este nadejde de indreptare, spune in Canonul intai Sfantul Vasile cel Mare: "pentru ca si ei sunt ai Bisericii". Deci, si cei care s-au desparti de Biserica sunt ai Bisericii, in sensul ca Biserica nu pare sa fie insensibila fata de cei ce nu-i mai asculta vocea, ca s-au desparti de ea. Si, cata vreme, este perspectiva de dialog, noi ii luam in considerare, asa cum sunt ei, dar nu suntem confuzi, nu consideram echivalarea caracterului eclezial.
Daca Sinodalii vor considera ca folosirea acestui termen, biserica, pune probleme nu atat pentru cei ce inteleg teologia, ci pentru cei ce nu sunt capabili sa faca aceasta distinctie, si ca ar putea intelege ca noi am avea o teologie a ramurilor, atunci e mai bine sa fie retras acest termen.
Biserica nu accepta nici o forma de sincretism sau de negociere cu caracter eclezial. S-a folosit aceata notiune cu majuscula si cu minuscula, daca pune probleme s-ar putea sa fie indepartata - dar, si cand s-a folosit nu s-a facut confuzie; Biserica nu face confuzie. O singura Biserica, Una Sfanta Soborniceasca si Apostolica - daca cei ce identifica b mic cu caracterul eclezial se poticnesc.
Sfantul Vasile cel Mare spune ca prin iconomie nu trebuie sa-i smintim pe cei care nu pot sa o inteleaga. De aceea sunt convins ca daca, in decursul dezbaterilor va aparea aceasta problema, se va inlocui, dar e foarte problematic, pentru ca noi, in toate documentele aprobate de Sinoadele locale folosim aceasta notiune sociologica, sau de comunicare. E pacat ca nu ajungem la aceasta maturitate de a intelege aceasta distinctie, dar, sub nici o forma nimeni nu are de gand sa acrediteze prin aceasta folosire o teologie sau o ecleziologie a ramurilor, sau o integrare a eclezialitatii in trepte, sau altceva. Insa, trebuie sa fim foarte prudenti. Daca poporul sau multi nu sunt capabili sa faca aceste distincii, credem ca nu e momentul sa socam, nici sa lasam impresia gresita ca ar fi vre-o negociere sau vre-un complot. Sa stiti ca nu este nici un complot.
Atunci cand Sfantul Vasile cel Mare in Canonul intai vorbeste despre diferitele despartiri de Biserica, cand vorbeste despre schisma, care este o despartire de Biserica, pe motive bisericesti, dar nu administrative - pentru ca pentru [motive] administrative este termenul de parasinagogi - cand vorbeste despre aceasta schisma, pentru probleme teologice, ecleziale, dar unde este nadejde de indreptare, spune in Canonul intai Sfantul Vasile cel Mare: "pentru ca si ei sunt ai Bisericii". Deci, si cei care s-au desparti de Biserica sunt ai Bisericii, in sensul ca Biserica nu pare sa fie insensibila fata de cei ce nu-i mai asculta vocea, ca s-au desparti de ea. Si, cata vreme, este perspectiva de dialog, noi ii luam in considerare, asa cum sunt ei, dar nu suntem confuzi, nu consideram echivalarea caracterului eclezial.
Daca Sinodalii vor considera ca folosirea acestui termen, biserica, pune probleme nu atat pentru cei ce inteleg teologia, ci pentru cei ce nu sunt capabili sa faca aceasta distinctie, si ca ar putea intelege ca noi am avea o teologie a ramurilor, atunci e mai bine sa fie retras acest termen.
Biserica nu accepta nici o forma de sincretism sau de negociere cu caracter eclezial. S-a folosit aceata notiune cu majuscula si cu minuscula, daca pune probleme s-ar putea sa fie indepartata - dar, si cand s-a folosit nu s-a facut confuzie; Biserica nu face confuzie. O singura Biserica, Una Sfanta Soborniceasca si Apostolica - daca cei ce identifica b mic cu caracterul eclezial se poticnesc.
Sfantul Vasile cel Mare spune ca prin iconomie nu trebuie sa-i smintim pe cei care nu pot sa o inteleaga. De aceea sunt convins ca daca, in decursul dezbaterilor va aparea aceasta problema, se va inlocui, dar e foarte problematic, pentru ca noi, in toate documentele aprobate de Sinoadele locale folosim aceasta notiune sociologica, sau de comunicare. E pacat ca nu ajungem la aceasta maturitate de a intelege aceasta distinctie, dar, sub nici o forma nimeni nu are de gand sa acrediteze prin aceasta folosire o teologie sau o ecleziologie a ramurilor, sau o integrare a eclezialitatii in trepte, sau altceva. Insa, trebuie sa fim foarte prudenti. Daca poporul sau multi nu sunt capabili sa faca aceste distincii, credem ca nu e momentul sa socam, nici sa lasam impresia gresita ca ar fi vre-o negociere sau vre-un complot. Sa stiti ca nu este nici un complot.
Reporter: Unul dintre punctele care au necesitat o aprofundare se refera la termenul de "Biserica", aplicat in document pentru celelalte confesiuni crestine. In cadrul dezbaterilor s-au precizat limitele acestui termen, care nu acrediteaza in niciun fel caracterul ecleziologic al altor confesiuni.
Nota Noastra:
Parintele Patriciu Vlaicu ne dezvolta o intreaga filozofie pe tema lui b mare (B) sau b mic (b), unul folosit pentru Biserica noastra, iar celalalt pentru comunitatile crestine. Aceasta ne-a facut sa ne uitam in proiectul de document presinodal "Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine". In cele de mai jos, vom lua ca exemplu articolul 6 din acest text, mai intai in romaneste, varianta oficiala de la Basilica, si mai apoi pentru franceza, engleza, greaca si rusa, textele care apar pe Site-ul "Sfantului si Marelui Sinod". Astfel:
In romana: "Biserica Ortodoxă recunoaşte existenţa istorică a altor biserici şi confesiuni creştine, fără ca să fie în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a învăţăturii lor generale despre taine, har, preoţie şi succesiune apostolică. Astfel, ea are o abordare favorabilă, atât din motive teologice cât şi pastorale, în a lua parte la orice dialog teologic cu diferite biserici şi confesiuni creştine şi, de o manieră mai generală, să participe la Mişcarea Ecumenică contemporană, cu convingerea că pe calea dialogului ea aduce o mărturie dinamică a plenitudinii adevărului în Hristos şi a comorilor sale spirituale tuturor celor care se află în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate."
In franceza: "L’Eglise orthodoxe reconnaît l’existence historique d’autres Eglises et Confessions chrétiennes ne se trouvant pas en communion avec elle, mais croit aussi que les relations qu’elle entretient avec ces dernières doivent se fonder sur une clarification, le plus rapidement et le plus objectivement possible, de toute la question de l’ecclésiologie et, plus particulièrement de l’enseignement général que celles-ci professent sur les sacrements, la grâce, le sacerdoce et la succession apostolique. Ainsi, elle est favorablement disposée, tant pour des raisons théologiques que pastorales, à prendre part à tout dialogue théologique avec différentes Eglises et Confessions chrétiennes et plus généralement, à participer au Mouvement œcuménique contemporain, dans la conviction que par le biais du dialogue, elle apporte un témoignage dynamique de ca plénitude de la vérité en Christ et des ses trésors spirituels à tous ceux qui sont à l’extérieur de celle-ci, ayant pour objectif d’aplanir la voie menant vers l’unité."
In engleza: The Orthodox Church acknowledges the historical existence of other Christian Churches and Confessions that are not in communion with her and believes that her affiliation with them should be based on a speedy and objective elucidation of all ecclesiological topics, most especially their general teachings on sacraments, grace, priesthood, and apostolic succession. Accordingly, for theological and pastoral reasons, Orthodoxy has viewed dialogue with various Christian Churches and Confessions, as well her participation, in general, in the present-day Ecumenical Movement in a favorable manner. She is hopeful that through dialogue she will bear dynamic witness to the fullness of Christ’s truth and to her spiritual treasures to those who are separated from her. Her objective purpose, therefore, is to tread upon the path that leads to unity.
In greaca: Ἡ Ὀρθόδοξος Ἐκκλησία ἀναγνωρίζει τήν ἱστορικήν ὕπαρξιν ἄλλων χριστιανικῶν Ἐκκλησιῶν καί Ὁμολογιῶν μή εὑρισκομένων ἐν κοινωνίᾳ μετ᾽αὐτῆς, ἀλλά καί πιστεύει ὅτι αἱ πρός ταύτας σχέσεις αὐτῆς πρέπει νά στηρίζωνται ἐπί τῆς ὑπ’ αὐτῶν ὅσον ἔνεστι ταχυτέρας καί ἀντικειμενικωτέρας ἀποσαφηνίσεως τοῦ ὅλου ἐκκλησιολογικοῦ θέματος καί ἰδιαιτέρως τῆς γενικωτέρας παρ’ αὐταῖς διδασκαλίας περί μυστηρίων, χάριτος, ἱερωσύνης καί ἀποστολικῆς διαδοχῆς. Οὕτω, ἦτο εὔνους καί θετικῶς διατεθειμένη τόσον διά θεολογικούς, ὅσον καί διά ποιμαντικούς λόγους, πρός θεολογικόν διάλογον μετά διαφόρων χριστιανικῶν Ἐκκλησιῶν καί Ὁμολογιῶν καί πρός τήν συμμετοχήν γενικώτερον εἰς τήν Οἰκουμενικήν Κίνησιν τῶν νεωτέρων χρόνων, ἐν τῇ πεποιθήσει ὅτι διά τοῦ διαλόγου δίδει δυναμικήν μαρτυρίαν τοῦ πληρώματος τῆς ἐν Χριστῷ ἀληθείας καί τῶν πνευματικῶν αὐτῆς θησαυρῶν πρός τούς ἐκτός αὐτῆς, μέ ἀντικειμενικόν σκοπόν τήν προλείανσιν τῆς ὁδοῦ τῆς ὁδηγούσης πρός τήν ἑνότητα.
In rusa: Православная Церковь констатирует существование в истории других не находящихся в общении с ней христианских церквей и конфессий, и в то же время верит, что ее отношения с ними должны строиться на скорейшем и более правильном уяснении ими всей экклезиологической тематики, особенно в области учения о таинствах, благодати, священстве и апостольском преемстве в целом. Так, исходя из богословских и пастырских соображений, она благожелательно и положительно смотрела на диалог с различными христианскими церквами и конфессиями и на участие в экуменическом движении новейших времен вообще, веря, что таким образом она несет активное свидетельство о полноте Христовой истины и о своих духовных сокровищах тем, кто находится вне ее, преследуя объективную цель – подготовить путь к единству.
In concluzie, numai in romana si in rusa termenii pentu "biserici si confesiuni crestine" apar cu litera mica. In greaca si in engleza termenii apar cu litera mare, iar in textul francez, nu numai ca apar cu litera mare, dar Biserica Ortodoxa se scrie si cu "o" mic: "L’Eglise orthodoxe". Prin urmare, daca e scris astfel, cu litera mica, "inseamna tocmai ca nu se recunoaste caracterul eclezial deplin, ci este o notiune sociologica" - afirmatie despre Biserica Ortodoxa, in logica unora care fac parte din delegatia romana la "Sinod", dar aplicata pentru textul francez!
Pe de alta parte, in aceasta optica, folosirea literei mici pentru biserica poate sa te coste foarte mult, caci daca zici "am fost la biserica", este posibil sa fi susceptibil de cochetare cu alte credinte si confesiuni.
Pentru ca P. Patriciu Vlaicu a pomenit de Canonul intai al Sfantului Vasilie cel Mare, l-am cautat si pe acesta si il punem mai jos, asa cum l-am gasit pe net:
In privinţa întrebării despre catari, şi care întrebare s-a pus mai înainte si de care bine îti aduci aminte, se cuvine a urma obiceiului din fiecare loc, deoarece atunci când s-a tratat în privinţa acestora au fost diferite păreri despre botezul lor. Dar cel al pepuzienilor [montanişti] mi se pare că este fără de nici o raţiune; şi m-am mirat cum de Dionisie cel Mare canonist fiind, l-a trecut cu vederea. Căci, cei vechi au hotărât să se primească acel botez, neabătându-se întru nimic de la credinţă; drept aceea, pe unele le-au numit eresuri, şi pe altele schisme, iar pe alte le adunări nelegiuite. Deci eresuri au numit pe cei ce cu totul s-au lepădat şi s-au înstrăinat chiar de la credinţă. Iar schisme au numit pe cei ce se deosebesc în concepţii cu privire la unele chestiuni şi întrebări bisericeşti corijabile; şi adunări ilegale au numit adunările ce se fac de presbiteri sau episcopi neascultători şi de poporul neînvăţat; precum dacă cineva fiind găsit în greşeală a fost înlăturat din slujbă, şi nu s-a supus canoanelor, ci singur şi-a atribuit sieşi întâietate şi slujbă, şi împreună cu dânsul au plecat si alţii, părăsind catoliceasca (adevărata) Biserică (ortodoxă), aceasta este adunare ilegală; si schismă este când cineva în privinţa pocăinţei se deosebeşte de cei de la biserică, iar eresuri sunt precum de pildă al numiheilor, al valentinienilor şi marcioniţilor, şi al însuşi pepuzienilor acestora, că la aceştia deosebirea este chiar cu privire la însăşi credinţa în Dumnezeu. Deci cei vechi au hotărât ca cel al ereticilor (botez) desăvârşit să se anuleze. Iar al schismaticilor, ca al unora care sunt încă în Biserică, sa se primească, iar cei ce sunt în adunări ilegale, îndreptându-se prin pocăinţă cu venită şi prin convertire, să se împreune iarăşi cu Biserica, precum adeseori şi cei ce se găsesc în vreo treaptă bisericească, mergând împreună cu cei neascultători, după ce se vor căi, să se primească în aceeaşi stare. Deci este evident că pepuzienii sunt eretici, căci au hulit asupra Duhului Sfânt, atribuind lui Montan şi Priscilei în chip nelegiuit şi neruşinat numirea de Mângâietor. Căci sunt vrednici de osândă sau ca cei ce au îndumnezeit pe oameni, sau ca unii care pe Duhul Sfânt l-au batjocorit prin asemănarea cu oamenii, şi astfel sunt vinovaţi osândei celei veşnice, pentru că hula cea împotriva Duhului Sfânt este neiertată. Deci care este motivul pentru care să se considere valid botezul acelora care botează în Tatăl şi Fiul, şi în Montan şi în Priscila? Căci nu sunt botezaţi cei ce nu s-au botezat întru cele predanisite nouă. Drept aceea, deşi lui Dionisie cel Mare i-a scăpat aceasta din vedere, noi însă trebuie să ne ferim de a imita greşeala; căci absurditatea este vădită de la sine însăşi şi lămurită tuturor celor ce cât de puţin ştiu a judeca. Şi, ca atare, încă sunt dintre cei dezbinaţi; dar s-a părut celor din vechime, şi de cei împreună cu Ciprian şi cu Firmilian al vostru vorbesc, a-i supune pe toţi aceştia unei hotărâri, pe catari şi pe encratiţi, şi pe idroparastaţi, şi pe apotactiţi. Căci începutul dezbinării s-a făcut prin schismă; iar cei ce s-au lepădat de Biserică n-au mai avut harul Duhului Sfânt peste ei, căci a lipsit comunicarea prin întreruperea succesiunii. Căci cei dintâi care s-au depărtat aveau hirotoniile de la Părinţi, şi prin punerea mâinilor peste ei aveau harul duhovnicesc; dar cei ce s-au rupt, devenind mireni, n-au avut nici putere de a boteza, nici de a hirotoni; nici nu puteau da altora harul Duhului Sfânt, de la care ei au căzut; pentru aceasta Părinţii au hotărât ca cei botezaţi de dânşii ca de nişte mireni, venind la biserică, să se curăţească din nou cu adevăratul botez al Bisericii. Dar, fiindcă în general unora din Asia li s-a părut ca din interesul conducerii multora să se primească botezul acestora, fie primit. Iar pe cel al encratiţilor trebuie să-l considerăm ca pe o faptă rea; deoarece spre a-i face neprimiţi Bisericii a căutat sa-i ia deja în stăpânire cu botezul lor; prin ceea ce au stricat şi obiceiul lor. Deci socotesc că noua ni se cuvine să lepădăm botezul lor, deoarece în privinţa lor nimic nu s-a hotărât lămurit; şi dacă cineva l-ar fi primit de la ei, acela, venind la Biserică, să se boteze. Dar, dacă aceasta ar fi piedicii ordinei obşteşti, să se aplice iarăşi obiceiul şi să se urmeze Părinţilor, care au orânduit cele de cuviinţă pentru noi. Căci mă tem ca nu cumva, întrunii hotărâm să zăbovească în privinţa botezului, să-i împiedicăm pe cei ce se mântuicsc prin asprimea orânduielii, iar dacă aceia păstrează botezul nostru, aceasta să nu ne înspăimânte; căci nu suntem răspunzători prin împrejurarea că le dăm lor har, ci ne supunem preciziunii canoanelor. Dar negreşit să se dispună ca cei ce vin de la botezul acelora să se ungă adică de credincioşi, şi aşa să se apropie la taine. Căci ştiu că pe fraţii Zaiu şi Satornin, fiind ei din acea rânduială, i-am primit în scaunul episcopilor; drept aceea, pe cei ce au fost împreună cu tagma acelora nu mai putem a-i despărţi de Biserică, deoarece prin primirea ep iscopilor am aşezat ca şi un canon cele în privinţa comuniunii cu dânşi.
Articolul dib ,, jurnalul scotian '' despre tradarea mitrop. Iosif -
RăspundețiȘtergereAtorul articolului este o vulpe vicleana tradatoare , un mizerabil care nu are nimic de a face cu credinta ortodoxa .