joi, 9 iunie 2016

Mitropolitul Gabriel de Loveci aduce lămuriri despre poziția Bisericii Ortodoxe Bulgare față de Sinodul din Creta. "Mergem la un Sinod la care deciziile deja au fost luate"."Patriarhii nu sunt, în ciuda tuturor lucrurilor, Sinodul"


Mitropolit de Loveci, Gabriel, a explicat site-ul bulgar "Dobrotolioubie"[Filocalia n.n.] de ce Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Bulgaria a decis să nu participe la Sfântul și Marele Sinod, dacă nu este amânat. 
 - Înaltpreasfinția Voastră, în aceste zile, după decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, au fost aduse în mass-media opinii de cate teologi, precum ar fi Kaline Yanakiev și Diliane Nikoltchev, potrivit cărora decizia este "radicală" și "invalidă", deoarece ar fi putut să fie luată încă de anul trecut, nu în ultimul moment. Ce se întâmplă cu adevărat, dacă temele Sinodului au fost alese în luna ianuarie a acestui an, și că au fost definite doar acum două săptămâni locurile în sală pentru participanți și observatori, fiind cunoscute și alte detalii legate de Sinod? 
- N-aș spune că acest lucru nu este corect. Este alt ceva care nu este corect: că suntem invitați la un Sinod unde totul a fost decis în avans. Da, într-adevăr, n-am luat decizia până acum, în ultimul moment, de a merge sau nu la Sinod. Dar acum, în orice caz, adevărul este clar. Este adevărat că nu acum am luat cunoștință de acestea, dar pentru a decide acest lucru... N-am făcut imediat.

Sunt unele probleme care sunt necesare ca acest Sinod să le rezolve [cu excepția celor incluse pe ordinea de zi]. De exemplu, problema calendarului. Poate Biserica Ortodoxă să continue să slujească după două calendare? Dacă această problemă nu este rezolvată la Sinodul de acum, atunci când poate fi? La Conferința Bisericilor autocefale din 1948 de la Moscova, a fost spus cu privire la subiectul calendarului că orice Biserica Ortodoxă Autocefală poate să slujească după noul sau vechiul calendar (înțelegându-se că Pascalia rămâne comună), dar că, la următorul Sinod Ortodox, când acesta va fi convocat, acest calendar ar trebui să fie unificat. Or, Sinodul este convocat acum. Oare această problemă nu poate fi rezolvată? Când va fi? Pentru că este anormal că să existe două calendare. Există și alte probleme care trebuie rezolvate în cadrul Sinodului. 

Desigur, am știut dinainte, nu am nu fost informați în ultimul moment. Și, apoi, am luat o decizie cu privire la unul dintre documente (deși observații pot fi făcute asupra altora), și anume "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine", care conține multe lucruri care sunt absolut inexacte și neortodoxe. 

Putem merge la Sinod dar, în conformitate cu Regulamentul Sinodului care a fost adoptat, nici o corecție nu va fi acceptată. Acest lucru se datorează faptului că Regulamentul este de așa natură încât, de la început, Comisia trebuie să decidă dacă ceea ce dorim poate fi supus votului Sinodului. Dar, chiar dacă acesta lucru ar fi propus, în cazul în care Sinodul nu votează în unanimitate în acest sens, textul nu poate fi modificat. Ce înseamnă asta? Că un anume document este adoptat de Comisii, dar, în același timp Comisiile nu sunt Sinodul, ele nu sunt cu adevărat Sinodul. Nu este Sinodul cel care a votat Regulamentul, ci Patriarhii, iar aceștia nu sunt Sinodul. Și, în cele din urmă, nu vom putea adopta nicio modificare, să spunem, în acest document, dar, de asemenea, în oricare altul, pentru că, în orice caz, toate Bisericile nu vor vota în unanimitate, pentru o modificare, și vor fi oricum voturi împotrivă. 

Mergem la un Sinod la care deciziile deja au fost luate. De ce să nu luăm în considerare acest lucru? Este un Sinod, o lucrare serioasă! Cât de des sunt convocate Sinoadele? Trec sute de ani, uneori chiar o mie. Sinodul trebuie să rezolve problemele care sunt cu adevărat importante pentru Ortodoxie. Așa că am luat această decizie acum. Am fi putut sa o luam înainte, dar nu a fost ușor. 

Unii chiar spun că acest lucru este foarte curajos, de a lua o astfel de decizie ... Vedeți că nu este nici o altă Biserică, cu excepția noastră [care a luat o astfel de decizie][până la momentul interviului n.n.]. Acest lucru a fost decis în Sinod[-ul Bisericii din Bulgaria n.n.]. Personal, când m-am dus la ședință, nu știam că putem lua o astfel de decizie. Singura mea convingere era că trebuie să cerem amânarea Sinodului, astfel ca să fie puse la punct aceste probleme și ca acest Sinod să aibă, într-adevăr, un mare efect. 

În opinia mea, Sinodul trebuie să fie în măsură să elaboreze Regulamentul ședințelor sale, astfel încât să votăm ca peste tot: când s-a constituit noul Parlament bulgar, nimeni n-a dat deputaților o ordine de zi gata făcută, ei au creat propriile reguli. Acest lucru ar trebui să fie stabilit de către Sinod. Acum, acesta este stabilit de către Patriarhi. Asta e bine, dar Patriarhii nu sunt, în ciuda tuturor lucrurilor, Sinodul. Sinodul este o reprezentare mult mai mare. 

Pentru că totul a fost decis în avans, am hotărât că ar fi bine să amânam Sinodul, astfel încât problemele conflictuale să poată fi rezolvate. Dorința noastră este de a le rezolva în cel mai bun mod pentru Ortodoxie. Astfel, nu contează că am decis în ultimul moment. 

Dar, în ceea ce privește dispoziția în sala, aceasta este o problemă minoră, într-adevăr minoră! În ceea ce privește cheltuielile ridicate despre care am scris, în cazul în care Sinodul soluționa probleme foarte serioase, n-am fi văzut în acestea un inconvenient, dar acum să mergem la un astfel de Sinod, în care totul a fost prevazut  dinainte, și pentru care trebuie să dam o jumătate de milion de Leva ... pentru Biserica Ortodoxă a Bulgariei, este o sumă mare. Am da-o dacă am ști că merită evenimentul. Știti, nici măcar nu știm cât de mult ne va costa. Nimeni nu ne-a informat cu privire la suma finală, dar va fi mai mult de o jumătate de milion de Leva - cât de mult va mai costa? Un astfel de lucru este posibil acum? Mass-media n-are decât sa spună ceea ce dorește. Da, efectiv am luat o astfel de decizie!

[completare cu traducerea din engleza]
- Dar, de fapt, mitropoliții noștri au luat cu regularitate parte la aceste Conferințe Presinodale, unde s-a discutat despre temele ce urmează să fie examinate în cadrul Sinodlui, precum și despre conținutul documentelor presinodale. De ce mitropoliți noștri  nu au vorbit împotriva acestor documente atunci, ci doar acum, în cazul în care documentele sunt deja semnate?
- Pentru că atunci când cineva a vrut să introducă schimbări, cei care conduc ședințele Comisiei au spus: "Noi nu avem reglementări pentru introducerea acestor modificări, așa cum ni s-a spus la Sinaxa Patriarhilor, trebuie să facem doar mici modificări". Și, din moment ce, dacă cineva la aceste comisii nu semnează deciziile atunci aceste decizii sunt în van, ei [mitropoliții] au semnat, dar a existat nădejdea că aceste lucruri ar putea fi reexaminate în cadrul Sinodului. În cele din urmă, a fost adoptat Regulamentul Sinodului,  care - așa cum am spus deja - nu permite introducerea  oricăror feluri de amendamente la Sinod.

În cele din urmă a rezultat că tot ceea ce a fost adoptat de Comisie ca un compromis, va fi imposibil să fie schimbat în cadrul Sinodului.

Asta e ceea ce nu a știut membrii Comisiei. Ei au crezut că: "Bine, vom semna de dragul a cutare sau a cutare lucru, astfel încât niciuna dintre ședințele Comisiei nu va eșua, pentru că la urma urmei nu va fi Sinodul" -dar se dovedește că ceea ce a fost acceptat de Comisie este, în esență, imposibil să fie schimbat în cadrul Sinodului. E adevărat. Citește despre asta. Oricine vrea să citească, să citească. E adevarat.
- Există o nuanță politică la reacția Sfântului Sinod? Pentru că acum Biserica este din nou acuzată că serveste, practic, unui anume interes al Rusiei și susține Biserica Rusiei din nou.
 -De ce mint ei? De ce mint? De ce nu spune nimeni: Biserica Rusă, la Sinodul Episcopilor [ei], care a avut loc la începutul lunii februarie, a acceptat toate documentele, fără nici un comentariu? Cred că, poate patru persoane au fost împotrivă. La data de 22 aprilie, Biserica Bulgară nu a acceptat unul dintre documente, cel mai contestat. Pe cine am ascultat atunci? Biserica Rusă? Apoi n-am fi făcut la fel! Am procedat în conformitate cu conștiința noastră. Chiar putem sa o  ignoram? Ei au scris în mod intenționat incorect ... Iar site-ul Dveri.bg a scris: "politica rusească." De ce nu au scris asta mai devreme, că ceea ce am decis atunci a fost, în esență, împotriva, nu la unison, nu în acord cu decizia Rusiei? Cum am acceptat atunci? Este foarte important!

Suntem împotriva un singur document, care, de fapt, este, poate, foarte important pentru Sinod. Putem spune că acum suntem mai aproape de poziția greacă, deoarece Biserica Greacă, de asemenea, nu a acceptat acest document. Dar Biserica Rusă l-a acceptat, ei nu au spus încă faptul că nu-l acceptă. Suntem de asemenea, cu Muntele Sfânt Athos - ei sunt, de asemenea, împotriva acestui document. Biserica Georgiană este împotriva acestui document. Dar ceilalți l-au acceptat. Atunci, care Biserică este cu ei?
- Publicarea acestei scrisori a fost exact la fel, cu implicarea influenței rusești asupra deciziei noastre de a trimite scrisoarea [cu hotărârea Sinodului BOB n.n.]. Scrisoarea privește doar aranjamentul delegațiilor în sala de ședințe a Sinodului, dar poziția noastră are fundamente mai serioase. Patriarhul Ecumenic ne-a sunat deja a doua zi cu privire la plasarea delegațiilor, că toate au fost aranjate după cum este necesar. Dacă acesta ar fi fost singurul motiv al nostru, atunci am fi putut merge la Sinod, deoarece s-a aranjat în ziua următoare. Am luat decizia noastră pe data de 1 iunie, și ne-au sunat pe 2 iunie. Secretarul nostru șef a vorbit la telefon în fața tuturor cu secretarul Patriarhului Ecumenic, și a spus că aranjamentul delegațiilor a fost deja ajustat la ceea ce Bisericile din Rusia și celelalte au dorit.

Dacă acesta ar fi fost motivul nostru, atunci am fi putut merge la Sinod. Pentru noi este însă un motiv minor, secundar; cele mai importante fiind primele două: că există mai multe subiecte importante excluse de a fi luate în considerare în cadrul Sinodului, și că vom merge la un Sinod unde totul a fost deja predeterminat. Nu mai ramane nimic pentru noi să decidem acolo, pentru că modificările sunt imposibile, în măsura în care modificările nu vor fi unanim acceptate. Imaginați-vă o adunare națională care necesită un vot unanim - ce vor decide ei? Nimic. Vei găsi întotdeauna pe cineva care nu va fi de acord - și asa ar bloca activitatea adunării naționale.

Acolo, asta e adevarul. De ce mint? Ei nu sunt oameni prosti. Lasă-i să ia în considerare și să înțeleagă că acesta este adevărul.
- Ce pierdem și ce câștigă Biserica noastră dacă nu participă la Sinod?
- Nu pot spune. Dacă vom câștiga, atunci vom câștiga pentru toată Ortodoxia. În cazul în care Sinodul va fi amânat, atunci vom câștiga, pentru că va fi mai bine pregătit, că anumite subiecte importante ar putea fi incluse [pe ordinea de zi] și ar fi unele modificări ale Regulamentului, astfel încât problemele să poată fi rezolvate la Sinod, și nu numai de către Comisii. Și, dacă este imposibil să se schimbe ceva la Sinod, atunci care este rolul Sinodului? Și, mai este un alt punct: că fiecare episcop ar trebui să poată să voteze, nu că fiecare Biserică să aibă un singur vot - ca să fie la fel ca la orice alt Sinod. Nu a existat nici un astfel de Sinod, până în prezent, în care fiecare Biserică locală să fi avut doar un singur vot. Fiecare participant ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia atunci când dorește acest lucru - asta este, de asemenea, în conformitate cu regulile Sinoadelor. Asta e ceea ce ne dorim, și nimic altceva. Și ce vom pierde? Nu știu. Dar știu ce vom câștiga. 



UPDATE: Intregul document, în engleza, aici:
Your Eminence, in these days after the decision of the Holy Synod of the Bulgarian Orthodox Church, the media has circulated the opinions of such theologians as Kalin Yanakiev and Dilian Nikolchev, according to whom this decision was “radical” and “not proper,” because it could have been decided already a year ago, and not in the last moment. Is it true that the themes of the Council were chosen in January of this year, but the arrangement of the participants and observers and other details in connection with the Council were determined and became known just two weeks ago?
—I wouldn’t say that it’s not proper. What’s not proper is that they invited us to a Council where everything has already been predetermined. Yes, and actually, until now—until the last moment—we hadn’t decided whether to go to the Council or not. But now, in any case, the truth is clear. Of course, we didn’t find out about this just now, however to make up our minds… We didn’t do it right away.

There are specific questions, which this Council, convened not so often, should also tackle (besides those included in the agenda). For example, the question about the calendar. Can the Orthodox Church continue to serve on both calendar styles? If this question isn’t resolved now at the Council, then when will it ever be resolved? In 1948 at a pre-conciliar conference in Moscow it was said concerning the calendar that any Local Orthodox Church can serve on the new or the old (although the Paschalia should be the same for both), but at the next Pan-Orthodox Council, whenever it were to be convened, the style should be unified. And now, the Council is being convened. Can we, for example, not resolve this question? When will it be worked out? It is not normal that we have two styles.

There are also other questions that should be resolved at the Council. Actually, we knew about this earlier; we didn’t find out about it just now in the last moment. And further, we’ve made a decision about one of the documents (although in others there may also be criticisms)—“Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World,” in which there is much that is completely erroneous and un-Orthodox.

We could go to the Council, but according to the accepted Conciliar regulations no amendments will be accepted there.

This is because the regulations are such that first a commission must decide whether to introduce what we want as a question for the vote of the Council, and even if it’s accepted, if the Council doesn’t unanimously vote upon it, it means it cannot be changed.

And what does that mean? It means that some document is accepted by commission, but these commissions are not the Council. The regulations were also not voted upon by Council, but the patriarchs, and they also are not the Council. And in the end it will be impossible to introduce any amendments to this document, or to any other either, because not even in one instance will every Church vote unanimously in favor, but there will be those who are against.

This means that we would be going to a Council where the decisions are already predetermined.
And why is this not taken into consideration? It’s a Council; it’s serious work!

How often are councils convened? Sometimes hundreds or even thousands of years pass by. A council should resolve those questions that are truly important for Orthodoxy.

And now we have made such a decision [not to go]. We could have done so earlier, but it wasn’t easy. Some even say that it took great courage to make such a decision… You can see that there is no other Church that did this besides us.

So our Synod effectively decided this. I, personally, when I went to the meeting, didn’t know that we were going to make such a decision.

But of one thing I was sure—that we needed to ask to postpone the Council in order to work out these questions so that the Council could truly have a great effect.

For me the Council as such should be in a condition to work out the regulations of its session, in order to be voted upon, as everywhere: when the Bulgarian Parliament forms a new national assembly, no one gives them a prepared agenda—they create their own rules for themselves. The Council should decide this. Now it’s been decided by the patriarchs. Okay, but all the patriarchs are not the Council—the Council has a much broader representation.

Everything was defined beforehand, and therefore we decided that it would be good for the Council to be postponed, so that the controversial questions could be settled. Our desire is that everything pertaining to Orthodoxy would be truly resolved in the best way. So it’s not important that we decided this in the last moment. Yes, we already knew about these things.
And in terms of the seating arrangements in the hall—it’s the least of the problems. It’s the least of the problems!

About the large costs, about which we wrote—if the Council would actually resolve any really serious questions, then we would give such a sum to go, but now we’re going to a Council where everything is already predetermined, and to give more than half a million leva… For the Bulgarian Orthodox Church that’s a lot of money. We would give it if we knew the event would be worth it. You know, we don’t even know how much money it will take. No one has told us definitively how much it will cost, but it will be more than half a million—and who knows how much more it will cost? Is such a sum possible now? They should tell us. Let them tell us. Yes, we really made such a decision.
But in fact our metropolitans have regularly taken part in these pre-conciliar conferences where they discussed the themes to be examined at the Council, as well as the content of the pre-conciliar documents. Why didn’t our metropolitans speak out against these documents then, but only now, when the documents are already signed?
—Because when someone wanted to introduce changes, those who lead the meetings of the commission said: “We don’t have regulations for introducing these changes, as we were told at the Synaxis of the Patriarchs, we are to make only small changes.” And since if someone at these commissions doesn’t sign the decisions then those decisions vanish, they [the metropolitans] signed, but there was hope that these things could be re-examined at the Council. In the end, regulations were adopted by the Synaxis, which—as I’ve already told you—don’t allow the introduction of any kind of amendments at the Council.

In the final result it came out that whatever was adopted by the commission as a compromise will be impossible to change at the Council.

That’s what the members of the commission didn’t know. They thought: “Okay, we’ll sign for the sake of this or that, so that none of the meetings of the commission will fail, because after all there will be the Council”—but it turns out that what was accepted by the commission is, in essence, impossible to change at the Council. It’s true. Read about it. Whoever wants to, let him read it. It’s true.
Is there a political undertone to the reaction of the Holy Synod? Because at the moment the Church is again accused of practically serving some Russian interest and again supporting the Russian Church.
—Why are they lying? Why are they lying? Why didn’t anyone say: the Russian Church, at the Council of Bishops that took place at the beginning of February, accepted every document, without comment? I think, maybe four people were against it. On April 22 the Bulgarian Church didn’t accept one of the documents, the most contested. Who were we listening to then? The Russian Church? Then we would have done the same! We proceeded according to our conscience. Can we really ignore it? They’re purposefully writing incorrectly… And the site Dveri.bg wrote: “Russian politics.” Why didn’t they write earlier that what we decided then was in essence against, not in unison with, not in agreement with the Russian decision? How did we accept it then? This is very important!

We’re against one document, which, in fact, is maybe quite important for the Council. We can say that now we stand closer to the Greek position, because the Greek Church also didn’t accept this document. But the Russian Church accepted it—they haven’t as yet said that they don’t accept it. We’re also with Holy Mount Athos—they are also against this document. The Georgian Church is against this document. But the others accepted it. So which Church are we with then?
But in fact there has appeared a letter of the Russian Patriarch to the Ecumenical Patriarch?
—The publication of this letter was precisely the same, with the implication of Russian influence on our decision as the messenger. The letter concerns only the arrangement of the delegations in the hall at the sessions of the Council, but our position has more serious foundations. The Ecumenical Patriarch called us already the next day about the placement of the delegations, that all has been arranged as necessary. If that had been our reason then we could go to the Council because it was already fixed the next day. We made our decision on June 1, and they called us on June 2. Our chief secretary spoke on the phone in front of everyone with the secretary of the Ecumenical Patriarch, and he said that the arrangement of the delegations was already adjusted to what the Russian and other Churches wanted.

If that had been our reason then we would go to the Council. For us it a minor, secondary reason, the most important being the first two: that there are many important topics excluded from consideration at the Council, and that we would be going to a Council where everything was already predetermined. There’s nothing for us to decide there, because changes are impossible, inasmuch as changes will not be unanimously accepted. Imagine a national assembly requiring a unanimous vote—what would they decide? Nothing. You’ll always find someone who disagrees—it would block the work of the national assembly.

There, that’s the truth. Why are they lying? They’re not stupid people. Let them consider and understand that this is the truth.
What do we lose and what do we gain by our Church not participating in the Council?
—I can’t say. If we win then we win for all of Orthodoxy. If the Council will be postponed, then we win, because it will be better prepared—so that certain important topics would be included, and there would be some changes to the regulations, so that questions could be resolved at the Council, and not only by the commissions. And if it’s impossible to change anything at the Council then what’s the point of the Council? And there’s another point: that every bishop should be able to vote—not that every Church would have just one voice, but that it would be like every other Council. There has been no such Council until now where every Local Church had just one vote. Everyone participating should have the opportunity to express his opinion when he wants—this is also according to the rules of the Councils. That’s what we want, and nothing else. And what we would lose? I don’t know. But I know what we will win.

митрополит Гавриил Ловеч

LEGATURI:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu