Ia, veșmântul de podoabă al identității noastre

- Sunt lucruri minunate care vin înspre noi din cele mai vechi timpuri, și ne vorbesc despre ele. De pildă, această cămașă aleasă și țesută de mâna omenească, era veșmântul cel mai important al omului.

- Ne-am gândit vreo dată care este semnificația iei, pe lângă faptul că este veșmântul de podoabă al identității noastre?

- Georgiana Onoiu: Ia provine din latinescul tunica line sau camisia, ambele desemnând piese de costum care acoperă trupul. Date despre prezența iei se regăsesc pe Tropaeum Traiani, de la Adamclisi, unde, pe metope, sunt reprezentate tipuri de costum. Pe de altă parte, informații despre vechimea iei se găsesc și în nenumăratele stele funerare.

Poate că cea mai tradițională zonă a iei este Moldova, unde găsim piese extrem de interesante. Pe de-o parte croiul, pornind de la cel simplu, este regăsit în Moldova: cămașă de tip carpatic. Cămașa de tip carpatic se regăsește aproximativ în întreaga țară. Transilvania, Dobrogea și estul Bărăganului, poartă un alt tip de ie, ia dreaptă de croi tip poncio. Acestea sunt principalele tipuri: cămașă de tip carpatic și cămașă de tip poncio, de la care pornesc variante și subvariante.

- Tinerele moșteneau de la bunicile lor sau de la mamele lor, nu doar arta meșteșugului, ci și rugăciunile potrivite care se spuneau obligatoriu înaintea începerii torsului lânii, a țesutului sau a împletirii firului.

Ie brodata cu râuri de biserici

- Andreea Tănăsescu: Avea un fel de energie haina pe vremuri. Nu mai era haina, era veșmânt. Oamenii se închinau, se rugau. Va dați seama cât de importante erau cămășile astea, că în primul Război Mondial soldații aveau sub haina militară cămășile, pentru că spuneau așa: "dacă mor, trebuie să mă întâlnesc cu neamul meu - din cauza semnelor - dincolo, și dacă mor, trebuie și să mă recunoască de unde sunt, că poate m-or duce, și m-or îngropa acasă". Si foarte multe cămăși de bărbați au fost găsite în primul Război Mondial sub hainele militare.

- Trebuie să povestim generațiilor viitoare, să le spunem ca haina aceasta, cămașa aceasta alba, i-a înveșmântat pe romani la lucru prin ogradă, sau la muncă din câmp, la nunți, la hore, la biserică în vremea Liturghiei, și-au adus viața în ie, și au plecat în veșnicie împodobiți cu ea.

- Astăzi i-au înțeles multi oameni valoarea estetică. Unii ii respectă originea și forma. Alții o simplifică până la vulgaritate și vad în ea doar o sursă de venit, iar alții o exploatează și ii deturnează sensul, încercând să o integreze în creații vestimentele ce nu au cu nimic de-a face cu frumusețea ei originală. Am moștenit măiastra cu altiță și avem față de cei care au creat-o și au înfrumusețat-o necontenit o responsabilitate mare, aceea de a nu o lasă să se piardă, sau să își piardă însuși sensul.

Costume populare din zona Moldovei

- Eva Giosanu: Am o anumită sfială, un gen de sfială și de evlavie față de lumea asta [străveche românească n.n.]. Până nu vei încerca să faci câțiva pași înspre proprii strămoșii, nu vei putea să-i înțelegi să le îmbraci hainele. Trebuie să știm să păstram reperele, măcar să știm ce a fost. Pentru mine asta înseamnă lumea normală, și lumea la care mă raportez ca să pot trai normal. Fiecare lucru îl traiu la timpul și la modul propriu, nu ca noi. Trăiau în mod profund, și în esență lucrurile. Nu trăiau din senzații. Nu era stilul telenovelistic. Nu își expuneau dramele. A vedea lumea de astăzi îmbrăcată în astfel de costume, în mod cotidian? In primul rand nu are mentalitatea necesară, nu are atitudinea necesară. Oamenii din trecut își acomodau vestimentația cu starea sufleteasca. Totul era armonios. Era o viată coerentă. Erau coerenți și coerenta asta se vedea în toate: în modul cum își organizau casa, în modul cum își conduceau familia și se achitau de responsabilități, în modul în care se îmbrăcau. Totul era coerent și trăit în profunzime. 

- Lumea comunică prin costum, prin ceea ce îmbracă. Dincolo de funcția de baza a costumului, avem funcția de comunicare, care este foarte importantă la nivelul comunității tradiționale.  

Într-un sat nu existau două cămăși la fel. Era o matrice stilistică, o marcă a satului, care însemnă un tip de croi, cu lungimea, sau dimensiunile canonice ale pieselor, anumite combinații cromatice specifice comunității, dar decorul era interpretabil, și decorul făcea ca să se personalizeze fiecare piesă vestimentarv. Deci, nu exista acea copiere, automat. Întotdeauna se preluau elemente de decor și se interpretau. 

- Costumul, înainte de a spune omul: "Sunt din cutare loc", trăda apartenenta. 

- Eu asta vad în costum: o comunicarea a interiorului, a sufletului. Eu am văzut o femeie la 85 de ani spunea asa: "am acasă o cămașă populară, cusută de mama când era gravidă cu mine. Si, când îmi este dor de mama, scot cămașa și mă uit la ea".

IE sau IIE ?

Ie / iie sau ia / iia – nu era foarte des folosit in trecut. Mult mai des, in descrieri, apare termenul "cămașă". Atunci lumea cunoștea mai bine toate tipurile de cămăși. Spre exemplu, dacă spuneai: "cămașă cu ciupag", "cămașă cu lacez", "cămașă cu brezarău" – era evident ca e vorba de o cămașă încrețită la gât, adică o ie / iie. In plus, folosind termenul ciupag / lacez / brezarău – descriai si felul in care se încrețea sus: cu un guleraș mic, cu un șnur, etc.

> 1909, Doamna Elena C. Cornescu – foloseste "iia" in introducerea albumului sau.
> 1906, Domnul Al. Tzigara Samurcas – foloseste, in "Muzeul Neamului Romanesc", la pag. 22: "poale de ie" ... iar la pag. 31: "camase sau ie" si "alesaturile ielor"
> 1920, Domnul Gh. Oprescu foloseste "camasi" "ii" ba chiar si "rufe" dar doar plural
> 1940 Doamna Eliza Bratianu foloseste "iie" la pag 41 si pag 87 a Albumului de Cusaturi
> 1956 Domnul F.B. Florescu foloseste, in Caietele de Arta Populara: "iia" si "iie" in studiile despre 

Muscel (citat in imagine) si Moldova de Nord (schita din imagine): "prin iie se intelege in mod exclusiv camasa femeiasca"

Scrie fiecare cum simte ca-i mai potrivit; pana una-alta, nici una din variante nu este greșită. Limba romana se scrie cum se aude; dar dacă veți urmări cu atenție cum auziți sau cum rostiți "ie / iie" "ia / iia" în diverse situații, veți observa ca apar diferențe. Câteodată se pronunță un "i" mai scurt și câteodată mai lung, "ii".

PS Dictionarul limbii romane: ie