MESAJUL "Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe" din Creta

MESAJ 

al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe

Către poporul ortodox 

și toți oamenii de bună voință,

Lăudăm și slăvim pe Dumnezeul „milelor și a toată mângâierea” pentru că ne-a învrednicit să ne întâlnim în timpul acestei săptămâni a Cincizecimii (18-26 iunie 2016) în Creta, unde Apostolul Pavel și ucenicul său Tit au propovăduit Evanghelia în cursul primilor ani de viață ai Bisericii. Mulțumim Dumnezeului slăvit în Treime că a binevoit ca într-un duh să ducem la bun sfârșit lucrările Sfântului și Marelui Sinod al Ortodoxiei, pe care l-a convocat Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale locale.

Urmând cu fidelitate exemplul Sfinților Apostoli și al Părinților purtători de Dumnezeu, am aprofundat din nou Evanghelia libertății, prin care "Hristos ne-a făcut liberi” (Galateni 5, 1). La baza discuțiilor noastre teologice a stat încredințarea că Biserica nu viețuiește pentru sine. Ea transmite mărturia Evangheliei dragostei și libertății și oferă întregii lumi darurile lui Dumnezeu: iubirea, pacea, dreptatea, împăcarea, puterea Crucii și a Învierii și așteptarea veșniciei.

1. Prioritatea majoră a Sfântului și Marelui Sinod a fost proclamarea unității Bisericii Ortodoxe. Bazată pe Dumnezeiasca Euharistie și succesiunea apostolică a episcopilor, unitatea existentă are nevoie de a fi  întărită și să aducă noi roade. Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică este comuniune divino-umană, pregustare și experiență a celor viitoare în Sfânta Euharistie. Asemenea unei continue Cincizecimi, ea este un glas profetic care nu poate fi pus sub tăcere, o prezență și o mărturie a Împărăției Dumnezeului iubirii. 

Fidelă Tradiției Apostolice unanime și experienței sacramentale, Biserica Ortodoxă constituie continuarea autentică a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, după cum este mărturisit în Simbolul de Credință (Crez) și confirmat de învățătura Părinților Bisericii. Biserica ne face cunoscută taina dumnezeieștii iconomii prin viața sa sacramentală, centrată pe Sfânta Euharistie.

Biserica Ortodoxă exprimă unitatea sa și sobornicitatea sa în Sinod. Sinodalitatea structurează organizarea sa, modul prin care ea ia deciziile și îi determină destinul. Bisericile Ortodoxe Autocefale nu sunt o federație de Biserici, ci Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Fiecare Biserică locală, slujind Sfânta Euharistie este prezența și manifestarea locală a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică. Asemenea, pentru Diaspora Ortodoxă în diferite țări din lume, s-a hotărâtă să se continue funcționarea Adunărilor Episcopale, până la aplicarea acriviei canonice. Aceste Adunări se compun din episcopii canonici, care sunt desemnați și continuă să depindă de o Biserică Autocefală. Funcționarea consecventă a Adunărilor Episcopale asigură respectarea principiului ortodox al sinodalității.

În timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a fost subliniată importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și s-a decis convocarea repetată a Sfântul și Marele Sinod la fiecare șapte sau zece ani. [Cum traducerea de pe Basilica s-a făcut după documentul oficial în limba greaca apare o diferență substanțială: "În timpul lucrărilor Sfântului și Marelui Sinod a fost accentuată importanța Sinaxelor Întâistătătorilor care au avut loc și a fost făcută propunerea ca Sfântul și Marele Sinod să devină o instituție care să se repete". n.n.]

2. Participând la Sfânta Liturghie și rugându-ne pentru întreaga lume, trebuie să continuăm liturghia de după Sfânta Liturghie și să dăm mărturia credinței celor care sunt aproape și celor îndepărtați, în conformitate cu porunca limpede a Domnului, înainte de Înălțarea Sa: „şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului” (Faptele Apostolilor 1, 8). Re-evanghelizarea poporului lui Dumnezeu în societățile moderne și evanghelizarea celor care nu L-au cunoscut încă pe Hristos continuă sa fie o datorie pentru Biserică.

3. Biserica noastră gândindu-se la datoria de a mărturisi Adevărul și credința apostolică, acordă o mare importanță dialogului, în particular cu creștinii eterodocși. În acest mod, restul lumii creștine cunoaște mai exact autenticitatea Tradiției Ortodoxe, valoarea învățăturii patristice, experiența liturgică și credința ortodocșilor. Dialogurile întreprinse de Biserica Ortodoxă nu semnifică în nimic un compromis în materie de credință.

4. Explozia fundamentalismului care se observă în diferite tradiții religioase reprezintă expresia unei religiozități morbide. Un dialog interreligios sobru [cu trezvie] contribuie într-un mod semnificativ să favorizeze încrederea reciprocă, pacea și reconcilierea. Uleiul credinței trebuie să fie folosit pentru a unge și vindeca vechile răni ale altora și nu pentru a reaprinde noi focare de ură. [Cf Basilica: focul conflictelor militare]. Biserica Ortodoxă condamnă fără echivoc extinderea violenței militare, persecuțiile, expulzarea și uciderea minorităților religioase, convertirile forțate, traficul de refugiați, răpirile, tortura și execuțiile îngrozitoare. Ea denunță distrugerea locurilor de cult, simbolurilor religioase și a monumentelor culturale. În special, își exprimă preocuparea sa pentru situația creștinilor și a minorităților persecutate în Orientul Mijlociu și în alte părți ale lumii. Ea cheamă comunitatea internațională din regiune pentru protejarea ortodocșilor indigeni și a celorlalți creștini, cât și a tuturor populațiilor din regiune care au un drept inalienabil de a rămâne în patria lor de origine ca cetățeni ce se bucură de drepturi egale. Sinodul nostru apelează la toți cei implicați să facă eforturi sistematice, fără întârziere, pentru a încheia conflictele armate din Orientul Mijlociu, a le pune capăt și a permite întoarcerea celor care au fost alungați din casele lor.

Ea cheamă în mod special pe toți cei de la puterea lumii pentru ca pacea și dreptatea să prevaleze în țările de unde au plecat refugiații. Chemăm autoritățile civile, cetățenii și creștinii ortodocși din țările în care refugiații caută refugiu, să continue să le ofere sprijin în măsura posibilităților lor sau chiar dincolo de acestea.

5. Secularizarea modernă urmărește autonomia omului față de Hristos și de a influența spiritual Biserica, pe care o identifică arbitrar cu conservatorismul. Cu toate acestea, cultura occidentală poartă amprenta de neșters a contribuției în timp a creștinismului. În plus, Biserica subliniază, printre altele, importanța mântuitoare a Dumnezeului-Omul, și a Trupului Său, ca fiind locul și modul de viețuire în libertate.

6. Cu privire la abordarea contemporană a căsătoriei, Biserica Ortodoxă consideră legătura indisolubilă de dragoste dintre bărbat și femeie ca „o taină mare… a lui Hristos și a Bisericii”. Ea numește chiar familia o „biserică mică”, care rezultă din Căsatorie, singura garanție pentru creșterea copiilor.

Biserica insista în mod constant asupra valorii înfrânarii [cf. Basilica: cumpătării]. Asceza creștină diferă în mod profund de o asceză pur dualistă, care ar separa persoana umană de semenii săi. Spre deosebire de aceasta, asceza creștină îl leagă pe om de viața sacramentală a Bisericii. Înfrânarea nu asociază numai la viața monahală. Etosul ascetic este caracteristic vieții creștine în toate manifestările ei.

 ***

Sfântul și Marele Sinod, pe lângă temele specifice asupra cărora a luat decizii, a studiat și importanta  următoarelor importante probleme contemporane:

7. În privința relațiilor credinței creștine cu științele, Biserica Ortodoxă evită plasarea cercetărilor științifice sub tutela ei și nu adoptă o poziție cu privire la fiecare problemă științifică. Ea îi mulțumește lui Dumnezeu Care dăruiește oamenilor de știință darul de a descoperi secretele  creației divine. Dezvoltarea modernă a științelor și a tehnologiilor aduce schimbări radicale în viața noastră. Aduce beneficii importante în viața noastră cotidiană: tratarea unor afecțiuni grave, o comunicare mai facilă, explorarea spațiului etc. Cu toate acestea, are și multe consecințe negative precum: manipularea libertății, pierderea treptată a tradițiilor prețioase, distrugerea mediului natural, negarea valorilor morale. Cu toate ca cunoașterea științifică evoluează foarte repede, ea nu motivează voința omului, nici nu oferă răspuns la problemele etice existențiale importante sau la căutarea sensului vieții și al lumii. Toate aceste aspecte necesită o abordare duhovnicească, pe care Biserica Ortodoxă încearcă să o ofere printr-o bioetică fundamentată pe morala creștină și învățătura patristică. Astfel, în respectul ei pentru libertatea cercetărilor științifice, Biserica Ortodoxă evidențiază pericolele care se ascund în spatele unor reușite științifice și subliniază demnitatea omului și a destinul său divin.

8. Criza ecologică de astăzi în mod evident se datorează unor cauze spirituale și morale. Rădăcinile sale sunt legate de lăcomie, avariție și egoism, care conduc la utilizarea necugetată a resurselor naturale, la poluarea atmosferei cu substanțe dăunătoare și la schimbările climatice. Răspunsul creștin la aceste probleme necesită pocăință(metanoia)cu privire la aceste abuzuri, înfrânare și gândire ascetică ca antidot față de supraconsum și, în același timp, cultivarea conștiinței că omul este „iconom” (administrator) al creației și nu un posesor al ei. Biserica nu încetează să sublinieze că și generațiile viitoare au dreptul și ele la resursele naturale pe care ni le-a încredințat nouă Creatorul. Din acest motiv, Biserica Ortodoxă participă activ la diferite inițiative ecologice internaționale. Ea a stabilit data de 1 Septembrie ca zi de rugăciune pentru protecția mediului natural.

9. În fața mișcării de omogenizare impersonală, care este favorizat în diverse feluri, Ortodoxia proclama respectul pentru caracteristicile personale ale oamenilor și popoarelor. Se opune autonomizării economiei din cauza nevoilor umane de bază și transformării acesteia într-un scop în sine. Progresul umanității nu este legat doar de creșterea standardelor de viață sau de dezvoltarea economică, în detrimentul valorilor spirituale.

10. Biserica Ortodoxă nu se implică în politică. Vocea ei rămâne discretă și profetică, și favorizează o intervenție benefică pentru om. Drepturile omului se află astăzi în centrul politicii ca răspuns la crizele politice și sociale, urmărind să protejeze cetățenii de puterea arbitrară a statului. Biserica noastă amintește, de asemenea, obligațiile și responsabilitățile cetățenilor, și necesitatea ca aceștia să facă uz de autocritica lor pentru ameliorarea în mod sensibil a societății. [Cf. Basilica: "Biserica adaugă la acestea și obligațiile și responsabilitățile cetățenilor, precum și nevoia unei auto-critici constante atât din partea politicienilor[?], cât și a cetățenilor, în vederea îmbunătățirii substanțiale a societății".] Ea subliniază, în particular că idealul ortodox privind omul, depășește orizontul drepturilor omului stabilite și că mai „mare decât toate” este dragostea, după cum ne-a descoperit Hristos și au trăit toți cei care L-au urmat cu fidelitate. Protejarea principiului  libertății religioase, adică a libertății de conștiință, de credință, de cult și a tuturor expresiilor individuale și colective ale libertății religioase, include și dreptul fiecărui credincios de a practica în mod liber îndatoririle sale religioase, fără amestecul de nici un fel din partea puterilor publice, cât și libertatea de a asigura în mod public educația religioasă și a condițiilor de funcționare a comunităților religioase.[cf. Basilica: "Insistă, de asemenea, că un drept fundamental al omului este protejarea libertății religioase, adică a libertății de conștiință, de credință, de cult (religie) și a tuturor expresiilor individuale și colective ale acesteia, incluzând și dreptul fiecărui credincios și fiecărei comunități religioase de a-și manifesta credința liber de orice intervenție a statului, precum și dreptul la educație religioasă publică".]

11. Biserica Ortodoxă se adresează tinerilor, care caută deplinătatea vieții în libertate, dreptate, creativitate și iubire. Ea îi cheamă să se alăture în mod conștiincios Bisericii Celui care este Adevărul și Viața. Să vină oferind trupului eclezial vitalitatea lor, grijile lor, preocupările lor și așteptările lor. Tinerii nu sunt doar viitorul Bisericii, ci și o forță și o prezență creativă la nivel local și mondial.

12. Sfântul și Marele Sinod a deschis orizontul noastre către lumea contemporană diversă și multiformă. A subliniat că responsabilitatea noastră în spațiu și timp este întotdeauna în perspectiva veșniciei. Biserica Ortodoxă, păstrătoarea intactă a caracterului mistic și soteriologic (mântuitor), este sensibilă la durerea, necazurile și strigătul pentru dreptate și pace al popoarelor. Ea „binevestește din zi în zi mântuirea Lui. Veștește între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui” (Psalmul 95, 2-3).

Să ne rugăm ca „Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea veşnică, întru Hristos Iisus, El însuşi, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va duce la desăvârşire, vă va întări, vă va împuternici, vă va face neclintiţi. A Lui fie slava şi puterea în vecii vecilor. Amin! ” (1 Petru 5, 10‑11).

Traducere Roman Ortodox în Franța după: Message du saint et grand Concile de l’Église orthodoxe