Actulaizare: Cum a fost modificat la Sinodul din Creta documentul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine" (Detalii pe text și urmărind versiunile oficiale din franceză, greacă și engleză, care diferă între ele)

1. In cele de mai jos am pus într-o primă parte textul documentului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine" cu detalierea modificărilor aduse la Sinodul din Creta, urmărind textul în franceză publicat pe situl Sinodului din Creta. Fată de varianta presinodală, în roșu au fost trecute adăugările în text, iar cuvintele eliminate apar tăiate și în albastru.

2. Cum uneori este anevoios a urmări astfel textul, tradus din franceză, în cea de-a doua parte acesta apare fără toate detaliile modificărilor.

UPDATE:

Un Părinte, căruia ii mulțumim foarte mult, a urmărit și textele oficiale publicate pe site-ul Sinodului în greacă,  engleză și franceză, trimițăndu-ne traducerea rezultată, pe care o vom publica în continuare. Astfel s-a putut constata că textele oficiale diferă, apărând diferite detalii în funcție de limba în care a fost publicat! Cel grec consună cel mai mult cu cel în engleză, iar cel în franceză are destul de multe neconcordanțe cu primele două, în ceea ce privește cuvintele (chiar omise), expresiile, schimbare de topică, schimbarea punctuației.

3. Astfel, în cea de-a treia parte publicăm traducerea în care s-au evidențiat diferențele și în funcție de limba în care au fost publicate.  Având ca bază, de data aceasta textul oficial tradus din franceză, în violet vor apărea diferențele fată de varianta greacă comparată și cu cea din engleză (care sunt mult mai asemănătoare).

4. În cea de-a patra parte publicam textul final, traducerea din greacă și engleză fără alte detalii de traducere.

 Observații:

Toate textele sunt lipsite de claritate și nu sunt destul de concise, răzbate din ele un duh sec, scolastic și este greu să ajungi la un echilibru între fidelitate și claritate.

Apropos de „teologia cuvintelor cu majusculă și minusculă”, expusă de unul dintre delegații BOR la Sinodul din Creta, într-un mod foarte savant, dar în același timp pe înțelesul prostimii, este de urmărit capitalizarea unor cuvinte în textele oficiale și inclusiv diferențele dintre versiunile în cele 4 limbi.

1. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine

(textul cu detalierea modificărilor, tradus din franceză)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. și ea a fost trăita până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice ["universală" cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine ["sacramentală" cf. tr. Basilica].

4. Rugându-se neîncetat "pentru unirea tuturor", Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat "pentru unirea tuturor" a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care au plecat, depărtați sau apropiați cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării ["a condus chiar cercetarea contemporană" cf. tr. Basilica] Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților pentru restabilirea unității creștinilor credincioșilor în Hristos. Ea a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale contribuind, și a contribuit  la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului ["spiritului" cf. tr. Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a voinței divine poruncii lui Dumnezeu "Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat ["s-a străduit" cf. tr. Basilica] pentru refacerea unității creștinilor creștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică pentru restabilirea["refacerea" cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței credinței și a tradiției Bisericii primare ["vechi" cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată ruptă ["distrusă" cf. tr. Basilica]. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni biserici și confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a întregii problemei ecleziologice ["a întregii lor eclesiologii" cf. tr. Basilica], în ansamblul ei și, în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice cât și pastorale, Ea este dispusă, în mod favorabil, atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, diferite Biserici și Confesiuni creștine și, în general, de a participa la Mișcarea Eecumenică a timpurilor moderne contemporană, în convingerea convinsă că, prin dialog pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale. În plus, și ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională ["intercreştină multidimensională" cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegerea mutuală reciprocă, și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale ca să "nu punem piedică Evangheliei lui Hristos" (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte Totuși Ea le consideră obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare [+"nedespărţite" cf. tr. Basilica], și speră că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește ["care constituie întreagă instituţia Bisericii" cf. tr. Basilica] (Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile ["va plini pe cele cu lipsă" cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu alți creștini, dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă Ea nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă aceste dialogurile, ci se bizuie înainte de toate de asemenea, pe adumbrirea ["protecţia" cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat "ca toţi să fie una" (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea de a să participea în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide să de a nu desemnaeze delegați ["reprezentaţi" cf. tr. Basilica] - pentru unul dintre Ddialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi - înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză - să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea ["revocarea" cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților ei sau chiar retragerea suspendarea definitivă a participării unei Biserici Ortodoxe locale. ["întreruperea definitivă a participării ei la dialog" cf. tr. Basilica]. Este important Dde regulă generală, a evita trebuie să evitam ca o Biserică să nu se retragă de la dialog, și ca toate făcând toate eforturile necesare să fie făcute la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea ["ordinea"cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+"ulterioare" cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru rezolvarea situatiei  a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui reevaluarea progresului dialogului teologic în chestiune concret ["inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic" cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucru dacă acesta este unanim considerat ca necesar., în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergentele teologice ["are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice" cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, aducerea la curent a pleromei Bisericii ["informarea corespunzătoare a întregii Biserici" cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea ["în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea" cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților ["sarcinii" cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă a existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia ["Finalizarea" cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Atunci Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic și, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes Ddecizia ["Hotărârea"cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes, trebuie să poată să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale. 

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu regrupează toate Bisericile și Confesiunile creștine precum și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor, cu toate că nu reunesc toate bisericile și confesiunile creștine [+ "în cadrul său" cf. tr. Basilica], joacă un rol îndeplinește o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale - membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la procedurile organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacifice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice.  mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei ["învăţăturii" cf. tr. Basilica] Bisericii primare, participând, în același timp la CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe [+ "în nici un caz" cf. tr. Basilica] unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul ["exclusiv al" cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci de asemeni şi al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată tainic în în Tainele Bisericăii.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza ["fundamental" cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia numai bisericile și confesiunile Bisericile și Confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliul menționat. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o "super-Biserică" și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bbisericile însele din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (...) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului"(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Ddialogurilor Tteologice angajate de ale Bisericiile Ortodoxe cu ceilalți creștini celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite existente (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze ["susțină" cf. tr. Basilica] activitatea lucrarea Comisiei  pentru "Credință și Constituție" și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și cu contribuția valoroasă apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea Eecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ "din aceste documente" cf. tr. Basilica], căci Bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească [amendament adus de BOR n.n.].

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe diviza unitatea Bisericii din partea persoanelor sau a grupurilor, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, constituie autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice [canoane n.n.]. ["Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, fie din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul unei presupuse apărări a Ortodoxiei pure. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe pure nu este asigurată decât numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, judecătorul desemnat şi ultim în materie de credinţă". cf. tr. Basilica]

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin;, de aceea este indispensabil ca dialogul să meargă împreună cu marturia care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume și cu acțiunile de acțiuni care exprimă "bucuria negrăită" a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional de antagonism sectar ["confesional" cf. tr. Basilica] provocatoare. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca noi, toți creștinii de bună voință, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinței noastre, să încercăme să dămea un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea vizând să restabilească unitatea creștinilor  pentru refacerea ["restaurarea" cf. tr. Basilica] unității creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii de astăzi. Este indispensabil esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când "va fi o turmă şi un păstor" (Ioan 10, 16). ["Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape" cf. tr. Basilica].

Traducere Roman Ortodox în Franța

2. Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine 

(textul fără detalierea modificărilor, tradus din franceză)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică și ea a fost trăita până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și a misiunii ei ecumenice cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.

4. Rugându-se neîncetat "pentru unirea tuturor", Biserica Ortodoxă a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care au plecat, depărtați sau apropiați. Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților, pentru restabilirea unității creștinilor în Hristos. Ea a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale, contribuind la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită spiritului ecumenic și filantropic care o caracterizează, și a poruncii lui Dumnezeu "Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unității cu alți creștini în Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea ecumenică se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului credinței și a tradiției Bisericii primare a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urma, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibil, a problemei ecleziologice, în ansamblul ei și, în special a învățăturii generale pe care o mărturisesc cu privire la Taine, har, preoție și succesiune apostolică. Astfel, din motive atât teologice cât și pastorale, Ea este dispusă, în mod favorabil să  ia parte la dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral și, în general, de a participa la Mișcarea ecumenică a timpurilor moderne în convingerea că, prin dialog pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor care sunt în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.

7. In acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și, majoritatea dintre ele, la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale. În plus ia parte la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale; în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate ecumenică pluridimensională izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că înțelegerea mutuală și colaborarea sunt esențiale ca să "nu punem piedică Evangheliei lui Hristos" (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; Totuși Ea le consideră obstacolele care apar în calea unei înțelegeri comune a tradiției Bisericii primare, și speră că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește ["care constituie întreagă instituţia Bisericii" cf. tr. Basilica] (Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile ["va plini pe cele cu lipsă" cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu alți creștini, Ea nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă dialogurile, ci se bizuie înainte de toate, pe adumbrirea ["protecţia" cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat "ca toţi să fie una" (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate să participe în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide  de a nu desemna delegați - pentru unul dintre dialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Absența unei Biserici locale trebuie, oricum ar fi - înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză - să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog; aceasta pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul discuțiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea unilaterală a delegaților ei sau chiar retragerea definitivă a unei Biserici Ortodoxe locale. Este important de regulă generală, a evita ca o Biserică să nu se retragă de la dialog, și ca toate eforturile necesare să fie făcute la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea panortodoxă stabilită. În timpul consultării panortodoxe Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru rezolvarea situației inclusiv reevaluarea progresului dialogului teologic în chestiune dacă acesta este unanim considerat ca necesar.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, aducerea la curent a pleromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe Locale, în vederea măsurilor care trebuie luate ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul urmărit de toți este același: restabilirea  unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificitatea problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz; dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop; Atunci Președintele Comisiei interortodoxe trebuie să prezinte un raport Patriarhului Ecumenic și în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care un dialog teologic se încheie cu succes decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale trebuie să poată să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe Locale. 

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB, ca organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu regrupează toate Bisericile și Confesiunile creștine precum și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor, îndeplinește o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut o opinie diferită cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe Locale - membre ale CMB, participă pe deplin și în mod egal la procedurile Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacifice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice.  Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet permanent de colaborare și de consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. În timp ce participă la CMB, Biserica Ortodoxă, fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei Bisericii primare, nu acceptă nicidecum ideea egalității confesiunilor și nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci de asemeni, al unităţii credinţei Bisericii Ortodoxe, așa cum a fost trăită și păstrată în Tainele Bisericii.

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului-baza al Constituției acestuia, conform căruia numai Bisericile și Confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii și cred în Sfânta Treime, Dumnezeu, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre.  Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] sunt în mod intim convinse că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliul menționat. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB nu are nimic dintr-o "super-Biserică" și nu trebuie, în nici un caz, să devină așa ceva. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bisericile însele din propria lor inițiativă; este vorba, mai degrabă, de crearea unui contact viu între Biserici și de a stimula studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină (...) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului"(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele dialogurilor teologice angajate de Bisericile Ortodoxe cu ceilalți creștini sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite.

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze lucrarea Comisiei  pentru "Credință și Constituție" și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta,  cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mișcarea ecumenică pentru apropierea Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie, caci Bisericile și confesiunile non-ortodoxe s-au îndepărtat de adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe unitatea Bisericii din partea persoanelor sau a grupurilor, sub pretextul unei pretinse apărări a Ortodoxiei pure. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure este asigurată numai de către sistemul sinodal care, dintotdeauna, în sânul Bisericii, constituie autoritatea supremă în materie de credință și de reguli canonice [canoane n.n.].

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin; de aceea este indispensabil ca dialogul să meargă împreună cu mărturia în lume și cu acțiunile care exprimă "bucuria negrăită" a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca noi, creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei, să încercăm să dăm un răspuns unanim și solidar, bazat pe modelul ideal, prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea vizând să restabilească unitatea creștinilor ia noi forme pentru a răspunde unor noi situații și a face față noilor provocări ale lumii. Este indispensabil ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru că ziua este aproape când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe, când "va fi o turmă şi un păstor" (Ioan 10, 16).

Patriarhul României despre dialogul purtat pe textul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine"

  3. RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CREŞTINE 

(Textul cu detalierea diferențelor între traducerea din franceză și cea din greacă+engleză)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștinilor creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, pe care Biserica o trăiește până în ziua de astăzi. și ea a este trăită până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și misiunea ei ecumenică [„universală” cf. tr. Basilica] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine [„sacramentală” cf. tr. Basilica].

4. Biserica Ortodoxă care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor” a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, îndepărtați și apropiați, ea fiind chiar în fruntea căutării [„a condus chiar cercetarea contemporană” cf. tr. Basilica] căilor și modalităților pentru restabilirea unității credincioșilor în Hristos, a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale, și a contribuit  la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. Rugându-se neîncetat „pentru unirea tuturor”, Biserica Ortodoxă a cultivat întotdeauna dialogul cu cei înstrăinați de ea, de departe sau de aproape. Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților, pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, și a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale, contribuind la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului [„spiritului” cf. tr. Basilica] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și voinței divine potrivit poruncii lui Dumnezeu „Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat [„s-a străduit” cf. tr. Basilica] pentru refacerea unității creștinilor creștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea unității cu alți Creștini în Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă [neschimbată] a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

 5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică pentru restabilirea[„refacerea” cf. tr. Basilica] unității creștinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului de credință credinței și a tradiției Bisericii vechi [„vechi” cf. tr. Basilica] a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a  tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată ruptă [„distrusă” cf. tr. Basilica]. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea recunoaște existența istorică a altor Biserici și Confesiuni biserici și confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urmă, trebuie să se bazeze pe o clarificare, cât mai repede și mai obiectivă posibilă, a întregii probleme ecleziologice [„a întregii lor eclesiologii” cf. tr. Basilica] și, în special a învățăturii lor mai generale cu privire la taine, har [energia dumnezeiască n.n.], preoție și succesiune apostolică. Astfel, atât din motive teologice cât și pastorale, ea a fost dispusă, într-un mod favorabil și pozitiv, atât din motive teologice cât și pastorale, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, diferite Biserici și Confesiuni creștine și de a participa, într-un mod mai general, la Mișcarea Eecumenică a timpurilor moderne contemporană, în convingerea convinsă că, prin dialog pe calea dialogului, aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor înaintea celor care sunt în afara ei, cu scopul obiectiv de a netezi calea către unitate.

7. În acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele la diferite organisme intercreștine, bilaterale și multilaterale, participă de asemenea la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale, în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate pluridimensională a Bisericii ortodoxe [„intercreştină multidimensională” cf. tr. Basilica] izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistența, înțelegerea reciprocă [mutuală], și colaborarea și eforturile comune spre o unitate creștină sunt esențiale ca să „nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți Creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; în plus, ea cunoaşte cu toate acestea, ea percepe [cunoaște, ia act] aceste obstacolele în calea către înțelegerea comună a tradiției Bisericii primare [+”nedespărţite” cf. tr. Basilica], și are nădejdea că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește [„care constituie întreagă instituţia Bisericii” cf. tr. Basilica] (Stihiră din Vecernia Rusaliilor) va covârși toate slăbiciunile [„va plini pe cele cu lipsă” cf. tr. Basilica] (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine, dialogurilor teologice precum și în cadrul participării sale la Mișcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor implicați în dialog, ci se bizuie înainte de toate de asemenea, pe adumbrirea [„protecţia” cf. tr. Basilica] Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat „ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea de a să participea în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide să de a nu desemnaeze delegați [„reprezentaţi” cf. tr. Basilica] – pentru unul dintre Ddialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză, absența unei Biserici locale trebuie, în orice eventualitate, să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog,pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea [„revocarea” cf. tr. Basilica] unilaterală a delegaților unei Biserici Ortodoxe locale sau chiar pentru întreruperea definitivă a dialogului. Ca regulă generală, retragerea unei Biserici de la un dialog particular ar trebui evitată; în acele circumstanțe când aceasta se întâmplă, trebuie inițiate eforturi la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând serioase din motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea [„ordinea„cf. tr. Basilica] panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe [+”ulterioare” cf. tr. Basilica] Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru acțiunile ulterioare adecvate a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv posibilitatea reevaluări procesului unui reevaluarea progresului dialogului teologic în chestiune concret [„inclusiv o nouă evaluare a procesului unui dialog teologic” cf. tr. Basilica ], în cazul în care acest lucru dacă aceasta este unanim considerat ca necesar. în unanimitate, ca fiind indispensabil.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice [„are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice” cf. tr. Basilica] moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, punerea la curent a pleromei Bisericii [„informarea corespunzătoare a întregii Biserici” cf. tr. Basilica] cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice specifice, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe locale, în vederea a ce trebuie făcut ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea [„în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea” cf. tr. Basilica] realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificul problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz, dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Pe lângă acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților [„sarcinii” cf. tr. Basilica] diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea ontologică indisolubilă a existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Concluzia [„Finalizarea” cf. tr. Basilica] oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop. Președintele Comisiei interortodoxe înaintează în acel moment un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care lucrările unui dialog teologic se încheie cu succes Ddecizia [„Hotărârea„cf. tr. Basilica] panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, în cazul în care un dialog se încheie cu succes, trebuie, în orice caz, să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu include toate Bisericile și Confesiunile Creștine eterodoxe. În același timp există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), și Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB, îndeplinesc o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut propria opinie distinctă cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe locale - membre ale CMB - participă pe deplin și în mod egal la procedurile [organismul, gr.] Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacșnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice.  mărturisirea adevărului și la promovarea unității creștinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii Speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de Ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet Permanent de Colaborare și de Consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. Rămânând fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și predaniei [„învăţăturii” cf. tr. Basilica] Bisericii vechi a celor Șapte Sinoade Ecumenice, Biserica Ortodoxă, nu acceptă nicidecum, prin participarea la organismul CMB, ideea „egalității Confesiunilor” și în nici un caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul [„exclusiv al” cf. tr. Basilica] acordurilor teologice, ci de asemeni şi al unităţii credinţei trăite și păstrate tainic în în Tainele Bisericii Ortodoxe. [ ...unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi rezultatul exclusiv al acordurilor teologice, ci și al sacramentelor păstrate și trăite în unitatea de credință a Bisericii Ortodoxe. -text gr.?]

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului de bază [„fundamental” cf. tr. Basilica] al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri numai bisericile și confesiunile aceia care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii, și mărturisesc pe Dumnezeul în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, conform Crezului Niceo-Constantinopolean, pot fi membre. Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. Basilica] au convingerea profundă că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB sub nici o formă [circumstanță] nu poate constitui o „super-Biserică”. Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bbisericile însele din propria lor inițiativă, ci de a realiza un contact viu între Biserici și de a promova studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină. Nici o Biserică nu este constrânsă să-și schimbe ecleziologia atunci când intră în Consiliu (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului”.(Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele Ddialogurilor Tteologice purtate de ale Bisericiile Ortodoxe cu restul lumii creștine celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite existente (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext). [Citarea canoanelor apare în varianta din limba engleză și rusă, dar lipsește în greacă și franceză! ]

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze [„susțină” cf. tr. Basilica] activitatea lucrarea Comisiei  pentru „Credință și Constituție” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, precum și  cu contribuția valoroasă apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă lăudabilă în Mișcarea Eecumenică pentru apropierea dintre Creștini Bisericilor. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie [+ „din aceste documente” cf. tr. Basilica], căci Bisericile și Confesiunile non-Ortodoxe au deviat de la adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe diviza unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse păstrări sau apărări a Ortodoxiei pure [adevărate, autentice]. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe pure [adevărate, autentice] este asigurată numai de către sistemul sinodal, care dintotdeauna a constituit în sânul Bisericii autoritatea supremă este judecătorul desemnat și ultim în materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodul II Ecumenic).

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin; de aceea consideră necesar ca dialogul să meargă totdeauna împreună cu mărturia care trebuie să fie totdeauna însoțit de mărturie în lume prin acțiuni de acțiuni de înțelegere reciprocă și dragoste, ce exprimă „bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, de uniatism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional de antagonism sectar [„confesional” cf. tr. Basilica] provocatoare. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca toți creștinii de bună voință, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei  credinței noastre, să încerce să dea un răspuns unanim și solidar, bazat pe arhetipul [modelul ideal], prin excelență, a omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporane. pe care le pune lumea de azi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea  pentru restaurarea unității Creștinilor ia forme noi pentru a răspunde unor situații  noi și pentru a face față că trebuie să facă față noilor provocări ale lumii contemporane. Este imperios esențial ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru ca să fie aproape ziua, când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe și „va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16). [„Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca ziua în care Domnul să împlinească speranţa Bisericilor Ortodoxe: „o turmă şi un păstor” (Ioan 10,16) să fie mai aproape” cf. tr. Basilica].

4. RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CREŞTINE 

(textul final după traducerea din greacă și engleză)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, și ea a este trăită până în prezent în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și misiunea ei ecumenică cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine.

4. Rugându-se neîncetat „pentru unirea tuturor”, Biserica Ortodoxă a cultivat întotdeauna dialogul cu cei înstrăinați de ea, de departe sau de aproape. Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților, pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, și a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale, contribuind la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului ecumenic și filantropic care o caracterizează, și potrivit poruncii lui Dumnezeu „Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat pentru refacerea unității creștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unității cu alți Creștini în Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostolească, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă [neschimbată] a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului de credință și a tradiției Bisericii vechi a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea tuturor creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea, că, relațiile pe care le are cu acestea din urmă, trebuie să se bazeze pe o clarificare cât mai repede și mai obiectivă posibilă a întregii probleme ecleziologice și în special a învățăturii lor mai generale cu privire la taine, har, preoție și succesiune apostolică. Astfel, atât din motive teologice cât și pastorale, ea a fost dispusă, într-un mod favorabil și pozitiv, să ia parte la dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral, și de a participa, într-un mod mai general, la Mișcarea Ecumenică a timpurilor moderne, în convingerea că, prin dialog aduce o mărturie dinamică a plinătății adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești tuturor celor care sunt în afara ei, cu scopul obiectiv de a netezi calea către unitate.

7. În acest duh, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele participă de asemenea la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale, în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate pluridimensională a Bisericii ortodoxe izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că înțelegerea reciprocă, și colaborarea sunt esențiale ca să „nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu alți Creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; cu toate acestea, ea percepe [cunoaște, ia act de] aceste obstacolele în calea către înțelegerea comună a tradiției Bisericii primare, și are nădejdea că Duhul Sfânt, „Care toată rânduiala Bisericii o plinește” (Stihiră din Vecernia Rusaliilor), „va plini pe cele cu lipsă” (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor implicați în dialog, ci se bizuie înainte de toate, pe protecţia Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat „ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate participe în mod activ și neîntrerupt la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei pentru slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide de a nu desemna delegați – pentru unul dintre dialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză, absența unei Biserici locale trebuie, în orice eventualitate, să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog, pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea unilaterală a delegaților unei Biserici Ortodoxe locale sau chiar pentru întreruperea definitivă a dialogului. Ca regulă generală, retragerea unei Biserici de la un dialog particular ar trebui evitată; în acele circumstanțe când aceasta se întâmplă, trebuie inițiate eforturi la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând serioase motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe, Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru acțiunile ulterioare adecvate, inclusiv reevaluarea progresului dialogului teologic în chestiune, dacă aceasta este unanim considerat ca necesar.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele teologice moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, punerea la curent a pleromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri. În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice specifice, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe locale, în vederea a ce trebuie făcut ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea finală a unității în credința cea adevărată și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care apar pe calea realizării acestui scop stabilit la nivel pan-ortodoxe. Specificul problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologie care trebuie urmată în fiecare caz, dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Pe lângă acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităților diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Finalizarea oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop. Președintele Comisiei interortodoxe înaintează în acel moment un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care lucrările unui dialog teologic se încheie cu succes decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale, trebuie, în orice caz, să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Unele Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu include toate Bisericile și Confesiunile Creștine eterodoxe. În același timp există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), Consiliul din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB, îndeplinesc o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria S-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut propria opinie distinctă cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și a altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe locale - membre ale CMB - participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care ele dispun, la promovarea coexistentei pacșnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii Speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de Ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet Permanent de Colaborare și de Consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. Rămânând fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și învăţăturii Bisericii vechi a celor Șapte Sinoade Ecumenice, Biserica Ortodoxă, nu acceptă nicidecum, prin participarea la organismul CMB, ideea „egalității Confesiunilor” și în nici un caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci de asemeni al unităţii credinţei trăite și în Tainele Bisericii Ortodoxe. [...unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi rezultatul exclusiv al acordurilor teologice, ci și al sacramentelor păstrate și trăite în unitatea de credință a Bisericii Ortodoxe. -text gr.?]

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului de bază al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri numai aceia care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii, și mărturisesc pe Dumnezeul în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt conform Crezului Niceo-Constantinopolean. Ele [Bisericile Ortodoxe membre ale CMB ] au convingerea profundă că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB sub nici o formă [circumstanță] nu poate constitui o „super-Biserică”. „Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bisericile însele din propria lor inițiativă, ci de a realiza un contact viu între Biserici și de a promova studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea creștină. Nici o Biserică nu este constrânsă să-și schimbe ecleziologia atunci când accede în Consiliu (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului”. (Declarația Toronto, § 2).

20. Perspectivele dialogurilor teologice purtate de Bisericile Ortodoxe cu restul lumii creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext). [ Citarea canoanelor apare în varianta din limba engleză și rusă, dar lipsește în greacă și franceză! ]

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze lucrarea Comisiei pentru „Credință și Constituție” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă lăudabilă în Mișcarea ecumenică pentru apropierea dintre Creștini. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și constituţie, căci Bisericile și Confesiunile non-Ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse păstrări sau apărări a Ortodoxiei adevărate [autentice]. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe adevărate [autentice] este asigurată numai de către sistemul sinodal, care dintotdeauna a constituit în sânul Bisericii autoritatea supremă în materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodul II Ecumenic).

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin; de aceea consideră necesar ca dialogul să meargă totdeauna împreună cu mărturia în lume prin acțiuni de înțelegere reciprocă și de dragoste, ce exprimă „bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, de uniatism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toți creștinii, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei , să încerce să dea un răspuns unanim și solidar, bazat pe arhetipul [modelul ideal] omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporane.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea pentru restaurarea unității Creștinilor ia forme noi pentru a răspunde unor situații noi și pentru a face față noilor provocări ale lumii contemporane. Este imperios ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru ca să fie aproape ziua, când Domnul va copleși nădejdea Bisericilor Ortodoxe și „va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16).

LEGATURI: 

• Cuvântul Ortodox: Actualizare: “RELATIILE BISERICII ORTODOXE CU ANSAMBLUL LUMII CRESTINE” – traducerea documentului SINODULUI PANORTODOX cu evidentierea diferentelor fata de textul pre-sinodal/ SCURT COMENTARIU ASUPRA PRESTATIEI PATRIARHIEI ROMÂNE LA SINODUL PANORTODOX DIN CRETA