În şedinţa Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 6-7 iunie 2016 s-a hotărât participarea delegaţiei BOR la Sinodul Panortodox din Creta, s-au formulat unele amendamente la proiectele de documente şi s-au stabilit cei 25 de membri ai delegaţiei.
În mod firesc, după PF Patriarh Daniel urmează toţi ceilalţi mitropoliţi ai BOR, apoi unii arhiepiscopi şi episcopi. Excepţie face un singur mitropolit – ÎPS Petru al Basarabiei. Nici vicarul acestuia, PS Antonie de Orhei tot nu face parte din delegaţie, deşi participarea măcar a unuia dintre ei la Marele Sinod (dacă acesta va avea loc?!), ar fi însemnat în mod automat recunoașterea panortodoxă a Mitropoliei Basarabiei şi a mitropolitului ei – recunoaştere care la moment nu există, iar Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse încă nu şi-a anulat „oprirea de slujire” dată fostului ei ierarh în 1992.
Pentru unitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova o astfel de recunoaștere nu ar fi tocmai benefică, atâta timp cât majoritară rămâne Mitropolia dependentă de Moscova, iar Mitropolia Basarabiei (dependentă de BOR), în 24 de ani de la reactivare nu s-a remarcat prin nimic. Mai mult decât atât, o recunoaștere panortodoxă a ambelor mitropolii în același teritoriu ar legitima teoria mai nouă a BOR care declară Republica Moldova drept „diasporă românească” şi admite, ca şi în diaspora occidentală, existența unui număr nelimitat de jurisdicții paralele. Teoria este promovată şi în relaţie cu Timocul, unde conflictul deschis cu Patriarhia Serbiei a ajuns la cote maxime. Dar cât de bine şi de corect este ca într-un singur teritoriu să existe două mitropolii autonome?
Trecând peste anomalia canonică a jurisdicțiilor paralele şi părerea personală că în Republica Moldova trebuie să există o singură Biserică Ortodoxă (Autonomă), mă întreb ce i-a făcut pe sinodalii BOR să adopte o „politică bisericească” atât de slabă în raport cu Mitropolia Basarabiei. Şi în faţă îmi apar câteva scenarii posibile:
1. Sinodul BOR îl consideră pe ÎPS Petru incompetent de a reprezenta BOR la Sinodul din Creta. Dar dacă îl consideră incompetent să tacă (căci acolo oricum nimeni nu va vorbi, întrucât totul este deja stabilit), de ce nu-l consideră incompetent să vorbească la Chişinău, la Bucureşti şi pe la diverse hramuri în România, şi-l lasă în scaun? Pe de altă parte, de ce BOR n-a fost interesată să aibă în delegaţie măcar un ierarh vorbitor de limba rusă, având în vedere că aceasta este una din limbile oficiale ale Sinodului?
2. BOR nu are nici un interes şi nici o viziune clară asupra Mitropoliei Basarabiei! Dacă ar fi avut, în nici un caz n-ar fi scăpat ocazia unei recunoaşteri panortodoxe a unei Mitropolii cu probleme. O mai bună ocazie nici că se putea! Dacă Moscova ar fi acceptat să participe la Sinodul din Creta alături de ÎPS Petru al Basarabiei sau de vicarul acestuia, nici o acuzație post-sinodală referitoare la necanonicitatea Mitropoliei Basarabiei nu mai putea fi adusă. Apropo, oare în martie 2014 la Istanbul şi în ianuarie 2016 la Geneva, patriarhii Daniel şi Kiril au atins problema celor două mitropolii care nu sunt în comuniune euharistică sau acest aspect deja pe nimeni nu mai interesează? E chiar atât de puţin important pentru o ţară cu 3,5 milioane de ortodocşi? Iată Patriarhia Antiohiei nu participă la Sinod din cauza problemelor pe care le are cu Ierusalimul din cauza arhiepiscopiei de Qatar; şi nu zic că-i normal, dar vedem totuşi o anumită verticalitate în poziţii. Ruşii au pus drept condiţie de participare la Sinod neatingerea statutului bisericesc al Ucrainei; Constantinopolul s-a conformat! Numai BOR tace şi nu-şi manifestă nici un interes ci, mai degrabă, se roagă să nu fie luată la întrebări nici de Moscova, nici de Belgrad, pentru că nu prea are ce să le răspundă…
3. Moscova i-a pus condiţii patriarhului Daniel de a nu-l include pe mitropolitul Basarabiei în delegaţie şi/sau de a conserva statutul Mitropoliei Basarabiei în această stare embrionară. Dacă BOR a acceptat această condiţie înseamnă că se teme. De cine şi de ce? Să ne amintim că în 2007 delegaţia Bisericii Ruse a părăsit întrunirea de la Ravena pe motiv că Patriarhia Constantinopolului a inclus în delegaţie pe mitropolitul Ştefan al Estoniei, în condiţiile în care ruşii au propriul mitropolit în Estonia şi consideră Țările Baltice teritoriul ei canonic. Acum însă, acelaşi mitropolit Ştefan al Estoniei este inclus iarăşi în delegaţie (pe locul 3!), iar Moscova nu zice nimic. Şi Constantinopolul tace, chiar dacă şi ruşii au inclus în delegaţia lor un episcop din Estonia, pe PS Lazăr de Narva. Se vede clar că şi unii şi alţii au interese, şi ştiu să şi le apere. BOR ori n-are nici un interes faţă de Mitropolia Basarabiei, ori nu ştie să şi-l apere.
Iată de ce eu, dintr-un înflăcărat susţinător al ideii unui Sinod Panortodox, am ajuns să mă rog ca el să nu aibă loc. Probabil, nici o Biserică Ortodoxă Autocefală (poate cu excepţia celei Elene) nu are încă o generaţie de ierarhi capabili să rezolve problemele serioase ale Bisericii. Şi, în acest caz, lăsăm generaţia de acum să construiască ziduri, lăsând restul pentru generaţiile următoare…
În mod firesc, după PF Patriarh Daniel urmează toţi ceilalţi mitropoliţi ai BOR, apoi unii arhiepiscopi şi episcopi. Excepţie face un singur mitropolit – ÎPS Petru al Basarabiei. Nici vicarul acestuia, PS Antonie de Orhei tot nu face parte din delegaţie, deşi participarea măcar a unuia dintre ei la Marele Sinod (dacă acesta va avea loc?!), ar fi însemnat în mod automat recunoașterea panortodoxă a Mitropoliei Basarabiei şi a mitropolitului ei – recunoaştere care la moment nu există, iar Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse încă nu şi-a anulat „oprirea de slujire” dată fostului ei ierarh în 1992.
Pentru unitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova o astfel de recunoaștere nu ar fi tocmai benefică, atâta timp cât majoritară rămâne Mitropolia dependentă de Moscova, iar Mitropolia Basarabiei (dependentă de BOR), în 24 de ani de la reactivare nu s-a remarcat prin nimic. Mai mult decât atât, o recunoaștere panortodoxă a ambelor mitropolii în același teritoriu ar legitima teoria mai nouă a BOR care declară Republica Moldova drept „diasporă românească” şi admite, ca şi în diaspora occidentală, existența unui număr nelimitat de jurisdicții paralele. Teoria este promovată şi în relaţie cu Timocul, unde conflictul deschis cu Patriarhia Serbiei a ajuns la cote maxime. Dar cât de bine şi de corect este ca într-un singur teritoriu să existe două mitropolii autonome?
Trecând peste anomalia canonică a jurisdicțiilor paralele şi părerea personală că în Republica Moldova trebuie să există o singură Biserică Ortodoxă (Autonomă), mă întreb ce i-a făcut pe sinodalii BOR să adopte o „politică bisericească” atât de slabă în raport cu Mitropolia Basarabiei. Şi în faţă îmi apar câteva scenarii posibile:
1. Sinodul BOR îl consideră pe ÎPS Petru incompetent de a reprezenta BOR la Sinodul din Creta. Dar dacă îl consideră incompetent să tacă (căci acolo oricum nimeni nu va vorbi, întrucât totul este deja stabilit), de ce nu-l consideră incompetent să vorbească la Chişinău, la Bucureşti şi pe la diverse hramuri în România, şi-l lasă în scaun? Pe de altă parte, de ce BOR n-a fost interesată să aibă în delegaţie măcar un ierarh vorbitor de limba rusă, având în vedere că aceasta este una din limbile oficiale ale Sinodului?
2. BOR nu are nici un interes şi nici o viziune clară asupra Mitropoliei Basarabiei! Dacă ar fi avut, în nici un caz n-ar fi scăpat ocazia unei recunoaşteri panortodoxe a unei Mitropolii cu probleme. O mai bună ocazie nici că se putea! Dacă Moscova ar fi acceptat să participe la Sinodul din Creta alături de ÎPS Petru al Basarabiei sau de vicarul acestuia, nici o acuzație post-sinodală referitoare la necanonicitatea Mitropoliei Basarabiei nu mai putea fi adusă. Apropo, oare în martie 2014 la Istanbul şi în ianuarie 2016 la Geneva, patriarhii Daniel şi Kiril au atins problema celor două mitropolii care nu sunt în comuniune euharistică sau acest aspect deja pe nimeni nu mai interesează? E chiar atât de puţin important pentru o ţară cu 3,5 milioane de ortodocşi? Iată Patriarhia Antiohiei nu participă la Sinod din cauza problemelor pe care le are cu Ierusalimul din cauza arhiepiscopiei de Qatar; şi nu zic că-i normal, dar vedem totuşi o anumită verticalitate în poziţii. Ruşii au pus drept condiţie de participare la Sinod neatingerea statutului bisericesc al Ucrainei; Constantinopolul s-a conformat! Numai BOR tace şi nu-şi manifestă nici un interes ci, mai degrabă, se roagă să nu fie luată la întrebări nici de Moscova, nici de Belgrad, pentru că nu prea are ce să le răspundă…
3. Moscova i-a pus condiţii patriarhului Daniel de a nu-l include pe mitropolitul Basarabiei în delegaţie şi/sau de a conserva statutul Mitropoliei Basarabiei în această stare embrionară. Dacă BOR a acceptat această condiţie înseamnă că se teme. De cine şi de ce? Să ne amintim că în 2007 delegaţia Bisericii Ruse a părăsit întrunirea de la Ravena pe motiv că Patriarhia Constantinopolului a inclus în delegaţie pe mitropolitul Ştefan al Estoniei, în condiţiile în care ruşii au propriul mitropolit în Estonia şi consideră Țările Baltice teritoriul ei canonic. Acum însă, acelaşi mitropolit Ştefan al Estoniei este inclus iarăşi în delegaţie (pe locul 3!), iar Moscova nu zice nimic. Şi Constantinopolul tace, chiar dacă şi ruşii au inclus în delegaţia lor un episcop din Estonia, pe PS Lazăr de Narva. Se vede clar că şi unii şi alţii au interese, şi ştiu să şi le apere. BOR ori n-are nici un interes faţă de Mitropolia Basarabiei, ori nu ştie să şi-l apere.
Iată de ce eu, dintr-un înflăcărat susţinător al ideii unui Sinod Panortodox, am ajuns să mă rog ca el să nu aibă loc. Probabil, nici o Biserică Ortodoxă Autocefală (poate cu excepţia celei Elene) nu are încă o generaţie de ierarhi capabili să rezolve problemele serioase ale Bisericii. Şi, în acest caz, lăsăm generaţia de acum să construiască ziduri, lăsând restul pentru generaţiile următoare…
Sursa: Liturgica și Misiologie Ortodoxa, Sinodul Panortodox din Creta şi Mitropolia Basarabiei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu