Scrisorile IPS Ierotheos Vlachos si a lui Dimitrios Tselenghidis cu privire la Sinodul Panortodox din iunie 2016

• Traducere (revizuita ROF) dupa: Pravosvlavie.ru,   Letter to the Holy Synod of the Church of Greece on the texts proposed for approval by the upcoming Great and Holy Council of the Orthodox Church

IPS Ierotheos Vlachos, Mitropolit de Nafpaktos și Sf. Vlasie

Nafpaktos, 18 ianuarie 2016

Catre Sfântul Sinod al 

Bisericii din Grecia 

Ioannou Gennadiou 14
115 21 Atena

Preafericirea voastră, președinte al Sinodului,

In urma sesiunii din luna ianuarie a Sfântului Sinod, ne-au fost înmânate textele ce au fost pregătite pentru viitorul Sfânt și Mare Sinod, care s-a convenit sa fie ținut de Rusalii anul acesta, în afara evenimentelor neprevazute [care l-ar putea împiedica n.n.].

Printre acestea se afla și textele pregătite de Sinaxa a 5-a Pre-sinodala Panortodoxa care a avut loc la Geneva intre 10 si 17 octombrie 2015. Textele deciziilor luate au fost: 1. Autonomia si modalitatea obtinerii acesteia; 2. Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine; 3. Misiunea Bisericii Ortodoxe in lumea moderna; 4. Importanta postului astazi.

In scrisoarea adresata Preafericirii Voastre, care însoțește aceste documente, semnată de Mitropolitul Ieremia al Elveției, Secretar al Pregătirilor pentru Sfântul și Marele Sinod, din data de 5.11.2015, se afirmă: “Pentru certificarea deciziilor reprezentanților dumneavoastră, cărora le-au fost date personal, textele propuse au fost atașate astfel încât Biserica dumneavoastră să fie informată, pentru a aduce observații și a lua decizii pertinente”.

Astfel, pe lângă ratificarea deciziilor de către reprezentanții Bisericii noastre și informarea Acesteia, aceste texte sunt trimise și pentru a fi obținute puncte de vedere relevante și decizii din partea Bisericii noastre, adică de la Mitropoliții ierarhiei Bisericii Greciei. Se înțelege, atunci, ca aceste texte ale deciziilor sunt înmânate membrilor ierarhiei pentru a fi discutate, pentru ca Biserica va lua decizii pentru acceptarea si votarea acestora, cu votul pe care-l deține, la sesiunile Sfantului si Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe.

Doua dintre aceste subiecte, anume “autonomia și modalitatea de a o obține“, precum și “importanta postului si respectarea lui astăzi”, nu ridica probleme serioase. Totuși, am serioase rezerve asupra subiectelor teologice, ecleziologice și antropologice din celelalte texte pregatitoare. Este de ajuns, aici, sa subliniez câteva astfel de subiecte, pe care le voi analiza în detaliu în curând. Asadar:

1. Textul-decizie “Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” vorbește despre înțelegerea pe care o are despre unitate “Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și Apostololească” (art.1) și, după cum este afirmat, “conform naturii ontologice a Bisericii, această unitate nu poate fi ruptă” (art.6). Cu toate acestea, același document vorbește despre “dialoguri teologice între diferite Biserici Creștine și Confesiuni” și participarea Bisericii Ortodoxe în mișcarea ecumenică “în credința că prin dialog aduce, astfel, o mărturie dinamică a plinătății adevarului în Hristos si a comorilor Sale duhovnicești înaintea celor care sunt în afara ei, urmărind un scop obiectiv – a pași pe calea unității” (art.6).

Aceasta ridică mai multe întrebări: expresia “a păși pe calea unității” înseamnă că ceilalți, din afara Bisericii, se vor reîntoarce la unitate? Dacă da, cum se poate afirma, în altă parte, că dialogurile teologice bilaterale ale Bisericii Ortodoxe, prin participarea sa la mișcarea ecumenică, are loc “cu scopul de a cauta, pe baza Bisericii primare a celor Șapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a creștinilor” (art.5)? Cu alte cuvinte, este unitatea Bisericii Ortodoxe luată ca atare sau este căutată pentru că a fost pierdută?

Catholicos-Patriarhul Ilia II, a anuntat ca Biserica Georgiei RESPINGE documentul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștina" pregatit pentru Sinodul Pan-ortodox. Video despre Patriarhul Ilia II al Georgiei

 În urma sesiunii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Apostolice din Georgia care a avut loc pe 16 februarie 2016, Sanctitatea Sa Ilia al II-lea, Catholicos-Patriarhul întregii Georgii, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi a anunțat că Sinodul a respins documentul "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu întreaga lume creștina", care a fost pregătit pentru viitorul Sinod Pan-ortodox, ce va avea loc în Creta, în iunie 2016.

Biserica Georgiei a deplâns, de asemenea, și alte documente. La Marele Sinod unde vor lua parte cele paisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, dacă un document nu va primi acordul unanim va fi respins.

"Sfântul și Marele Sinod care va avea loc în iunie ... Biserica noastră va rămâne cu vechiul calendar ... Biserica noastră a fost, este și va fi o apărătoare a Ortodoxiei. Biserica Ortodoxă Georgiană respinge documentul despre ecumenism pregătit pentru Marele Sinod. Biserica noastră este cea care a salvat țara și poporul nostru. În viitor Biserica noastră va rămâne o apărătoare a Ortodoxiei".

Sursa: Pravoslavie.ru, VIDEO: Georgian Orthodox Church rejects document on ecumenism drafted for the Great Council, 2016.

UPDATE (2 martie 2016): 

 Patriarhul Ilia al II-lea al Georgiei

Scrisoarea unui grup de preoti din Mitropolia Moldovei adresata Mitropolitului Vladimir. Adresarea Sinodului Bisericii Ortodoxe din Rep. Moldova către clerul şi poporul drept-măritor "nepomenitor". Scrisoarea unor Parinti athoniți care vin întru susținerea preoților și mănăstirilor din Moldova

• Aparatorul.md: Recomandăm. Creştinii din Moldova sunt împotriva hotarîrilor Soborului Arhieresc privind Soborul panortodox! Adresare către Întîi Stătător.

Azi, 10 februarie 2016, un grup de preoţi din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, reprezentanţi ai participanţilor la conferinţa internaţional-teologică „Sincretismul Inter-religios” au fost în vizită la Întâi Stătătorul Bisericii Ortodoxe din Moldova. Îngrijorându-se de hotărârile Soborului Arhieresc din 2-3 februarie 2016, aceştia au adus la cunoştinţa mitropolitului Vladimir că poporul drept-credincios nu primeşte hotărârile Soborului. Vă propunem în continuare să luaţi cunoştinţă cu argumentele prezentate în adresarea oficială.

Intalnirea Papei Francisc si a Patriarhului Kiril "ca o drojdie". Punctul de vedere al Purtatorului de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-catolice, al Patriarhiei Romane si a lui Radu Preda la Universul Credintei.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse, Chiril, a avut vineri, 12 februarie, o intrevedere, considerata istorica, cu Papa Francisc. Intampinat pe aeroportul Jose Marti de presedintele cubanez Raul Castro, patriarhul rus incepea un turneu in America Latina de 11 zile, pe parcursul caruia a vizitat de asemenea Paraguayul si Brazilia. La randul sau, papa Francisc facea o escala in Cuba in drum spre Mexic.

Pentru a afla mai multe despre acest eveniment, l-am invitat pe teologul Radu Preda, directorul executiv al IICCR si MER. In preambulul dezbaterii, pentru a intelege mai bine contextul acestei intalniri, am enumerat cele mai importante repere ale istoriei recente dintre Biserica Ortodoxa Rusa si Vatican in eseul realizat de colegul nostru, istoricul si teologul Corneliu Vlad Matache.

In exclusivitate pentru Universul Credintei au exprimat un punct de vedere parintele Francisc Dobos, purtatorul de cuvant al Arhiepiscopiei Romano-catolice de Bucuresti si Vasile Banescu, purtatorul de cuvant al Patriarhiei Romane. TVR,

Universul Credinței, Dialogurile dimineții, 21 februarie 2016 

Invitat: Radu Preda, teolog, Directorul executiv al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.
Moderator: Rafael Udriște

VEDETI SI:

Întâlnirea Papei Francisc cu Patriarhul Kirill în Cuba. Declarația comună INTEGRALĂ a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill. Ce a spus Papa jurnalistilor după aceasta?

Comunicatul oficial al Sinaxei Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe. Rezumatul stirilor aparute pe tema lucrarilor de la Chambésy

Viata Sfantului Gavriil Georgianul cel Nebun intru Hristos. Inregistrare VIDEO INEDITA cu SFANTUL GAVRIIL Georgianul

  Rugăciunea Părintelui Gavriil

Doamne, rogu-Te, auzi-ne pe noi din Ceruri, întoarce Fața Ta către noi. Miluiește-ne pe noi ca să mergem în pace pe calea Ta, împlinind poruncile Tale și izbăvindu-ne de rău. Doamne, învață-ne pe noi să ne rugam înaintea Ta și să păzim Sfânt Legămantul Tău. Ca inima noastră să se închine Tie și să petrecem întru Legea Ta cea Sfântă. Amin!

*

Cum se prefigureaza viitorul lumii fara Dumnezeu prin educatia moderna si agenda sodomita (VIDEO)

LEGATURI:

• Cuvantul Ortodox PUTEREA CA REEDUCARE: “Ai putere atunci când rupi conştiinţa omului în bucăţi, iar bucăţile vii le rearanjezi în forme noi, pe care tu însuţi le hotărăşti”/ IMPOTRIVA MATERNITATII SUROGAT/ Amnesty International – promotoare a AVORTULUI/ REZISTENTA POPULARA IN CANADA FATA DE AGENDA EDUCATIEI SEXUALE/ Demitizarea “eficientei” educatiei sexuale: STUDII/ CENZURA PRO TV a opiniilor critice fata de MITUL EDUCATIEI SEXUALE

• ROF: Conferinta "Familia Creștină... în pericol!" Să susținem efortul Bisericii de a apăra familia naturală, tradițională, universală.

• ROF: Familie și democrație. "Asa asiguram tineretea fara de batranete a familiilor noastre, adapandu-le la crestinism, trecand peste intemperiile acestea, peste asezarile si reasezarile lumii"

Cele 12 pricipii de vietuire crestina ale Sfantului inchisorilor, Valeriu Gafencu

După 1990 s-a scris tot mai mult despre cel supranumit „Sfântul închisorilor“, adică Valeriu Gafencu. Fusese arestat şi condamnat la ani grei de închisoare în vremea regimului antonescian pentru că ar fi participat la rebeliunea legionară din Iaşi. În aceeaşi temniţă i-a urmat un alt condamnat, care ar fi activat într-o organizaţie interzisă, precum tineretul legionar, acesta fiind Ioan Ianolide.

Gafencu a fost cel care, printr-o aleasă trăire creştină, a imprimat colegilor de suferinţă câteva principii de vieţuire în spiritul Evangheliei, mai apoi propovăduite de Ianolide. Pentru aceasta, Ianolide a fost condamnat în 1959 la ani 25 de ani de muncă silnică. Aceste principii erau în număr de 12, numărul apostolilor lui Hristos, şi ofereau suferinzilor din detenţie adevărate coordonate în trăirea creştină.

Conform documentelor de arhivă, acestea sunt:

1. Principiul dragostei. Supunem întru totul iubirea noastră iubirii lui Dumnezeu şi în ea ne iubim unii pe alţii;

2. Principiul cinstei sufleteşti. Recunoaştem adevărul şi poziţia noastră faţă de el. Suntem nepărtinitori, recunoscând fiecăruia ce este al lui. Cunoscând toată uneltirea genului rău, alegem cu înţelepciune lupta cinstită în care şi cei ce cad sunt hăruitori;

3. Principiul educaţiei. Zi de zi mă lepăd tot mai mult de omul cel vechi ca să mă desăvârşesc în cel nou. Nu eu, ci Hristos trăieşte în mine;

4. Principiul rugăciunii. Însoţim întreaga noastră viaţă de rugăciune singuri şi în comunitate. Rugăciunea este prima armă duhovnicească;

5. Principiul unităţii. De suntem trei sau oricâţi am fi, unul suntem: prin Hristos şi prin Sfinţi, martirii şi eroii creştini a căror biruinţă o continuăm şi noi împotriva porţilor iadului, ca luptători ai poporului ales pentru împlinirea Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Un duşman dintre noi este mai periculos decât o mie din afară. Dragostea dintre noi este mai puternică decât orice ar putea să ne despartă;

6. Principiul ascultării. Supunem întru totul voia noastră superiorilor noştri, ascultători făcându-ne până la moarte. Unde sunt doi, unul ascultă. Ascultarea duce Biserica la biruinţă;

7. Principiul libertăţii. În Hristos cunoaştem libertatea sufletească şi de acţiune, neprihănită, plină de înţelepciune şi de îndrăzneală. Libertatea, în adevăr, respectă ascultarea, înfrumuseţează unitatea, măreşte simţul răspunderii;

8. Principiul sfatului ecumenic. Fiecare stăruie în a descifra adevărul, dar toţi avem o singură hotărâre luată în sfat ecumenic, în care avem un „primus inter pares“. Astfel, împăcăm libertatea cu autoritatea, egalitatea cu ierarhia şi inovaţia cu tradiţia, toate sub urmărirea Duhului Sfânt;

9. Principiul comunităţii. Unul întregeşte ceea ce îi lipseşte celuilalt, astfel ca nimănui să nu-i prisosească şi nimănui să nu-i lipsească. Forma ideală o ating cei ce dăruiesc totul, în smerenie. Încadrând astfel interesele particulare interesului general, tindem către o armonie universală;

10. Principiul băii sufleteşti. În dragoste frăţească ne mărturisim greşelile unii altora şi controlăm executarea hotărârilor luate. Prin Sfintele Taine şi prin această baie sufletească ne purificăm;

11. Principiul jertfei permanente. Muncim şi jertfim până la moarte, având în faţă bucuria mântuirii;

12. Principiul cunoaşterii. Cunoaştem tot ceea ce poate fi cunoscut şi stăpânim tot ceea ce poate fi stăpânit spre folosul, înălţarea şi mântuirea omului. Cercetăm totul ca din toate să alegem ce e bun.

Aceste principii au circulat în rândul deţinuţilor din penitenciarele de la Târgu Ocna, Jilava, Văcăreşti şi Aiud, constituind un real suport moral şi spiritual în vremea detenţiei comuniste. În schimb, Securitatea le-a considerat a fi principii „legionare sub masca religiei“, menite să-i întărească pe legionari în lupta politică dusă împotriva regimului „democrat-popular“.

(Adrian Nicolae Petcu – Ziarul Lumina)

 LEGATURI:

ROF:

•  Trei emisiuni la Vocea Romana din Lume despre comemorarea lui Valeriu Gafencu la Paris

• Ioan Ianolide in dialog cu Valeriu Gafencu despre comunitate si rolul crestinismului

Regulamentul de organizare si de functionare a Sinodului Panortodox din Creta, iunie 2016

Document aprobat de către participanții la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Locale la Chambésy (21-28 ianuarie 2016), cu excepția reprezentanților Patriarhiei Antiohiei.

Publicat în conformitate cu decizia Sinaxei Întâistătătorilor 

Articol 1-Introducere

Prin harul Preasfintei Treimi, Sfântul și Marele Sinod este o expresie autentică a tradiției canonice și a practicii bisericești dintotdeauna pentru funcționarea sistemului sinodal în Biserica una, sfântă, sobornicească și apostolească. El este convocat de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic, cu acordul Preafericirilor lor Întâistătătorii tuturor Bisericilor Autocefale Ortodoxe Locale recunoscute de toți, și este format din membri numiți de Bisericile Ortodoxe Locale.

Articolul 2- Convocarea Sinodului

Convocarea Sinodului este anunțată, cu harul lui Dumnezeu, prin Scrisori patriarhale din partea Patriarhului Ecumenic adresate tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Autocefale Locale, prin care:

1) este anunțată finalizarea pregătirilor presinodale [+ a elementelor de pe ordinea de zi a Sinodului cf. Basilica], decise la nivel panortodox;

2) este stabilită data și locul reuniunii Sinodului cu acordul Preafericirilor Lor Întâistătătorii tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale Locale și,

3) în conformitate cu deciziile luate la nivel panortodox de către Preafericirile Lor, Întâistătătorii, în cadrul Sfintelor Sinaxe, Bisericile Ortodoxe Autocefale Locale sunt invitate să desemneze delegații Sinodului și să anunțe Patriarhului Ecumenic lista delegaților lor. [invită Bisericile Ortodoxe Autocefale locale, în conformitate cu hotărârile luate la nivel panortodox, la Sinaxele Preafericiţilor Întâistătători, să-şi numească reprezentanţii lor la Sinod. cf. traducere Basilica]

Articolul 3 Structura Sinodului

Sunt membrii Sinodului ierarhii desemnați de fiecare Biserica Ortodoxă Autocefală, în calitate de delegați;

1) numărul membrilor a fost stabilit la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, în martie 2014[+ la Fanar cf. Basilica];

2) Delegațiile pot fi însoțite de consilieri speciali, clerici, monahi și laici, dar numărul acestora nu poate, în mod normal, să depășească numărul de șase membri, cât și trei asistenți pentru fiecare Biserica Ortodoxa Autocefală;

3) Consultanții[consilierii n.n.] speciali pot participa la sesiunile plenare ale Sinodului, fără dreptul de a lua cuvântul sau de a vota, însa trebuie să asiste în lucrările lor Secretariatul Sinodului sau Comisiile Sinodale, cu dreptul de a lua cuvântul și de a exercita funcțiile lor specifice care le sunt atribuite.

4) Fiecare dintre Întâistătători poate avea în spatele lui unul, sau eventual doi ierarhi membri ai delegației Bisericii sale în timpul lucrărilor Sinodului. Datorită obligațiilor sale crescute, Președintele poate avea cu el doi ierarhi și un secretar; toți consilierii se așează în spatele Întâistătătorilor.

5) În cazul în care un Întâistătător al unei Biserici se vede împiedicat să participe la Sinod sau la una dintre sesiunile sale, acesta trebuie să fie înlocuit de un alt ierarh al Bisericii sale, în conformitate cu practica acesteia.

Articolul 4 Președinția Sinodului

Președinția Sinodului este exersată:

1) de Patriarhul Ecumenic. Întâistătătorii celorlalte Biserici Ortodoxe Locale sunt plasați la dreapta și la stânga lui, potrivit ordinii Sfintelor Diptice ale Patriarhiei Ecumenice;

2) membri delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Locale sunt plasați, conform ordinii numitelor Sfinte Diptice, la locul care le este atribuit în sala în care se desfășoară ședințele Sinodului; consilierii speciali ai fiecărei delegații sunt plasați alături de ei, pentru a facilita colaborarea.

Articolul 5 Competența Președintelui

Președintele Sinodului:

1) declară deschiderea și închiderea lucrărilor Sinodului;

2) colaborează cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale pentru a planifica lucrările pentru temele ce figurează pe ordinea de zi a Sinodului, și pentru a soluționa imediat toate problemele de procedură și de funcționare a Sinodului;

3) aprobă programul de viață liturgică [cultică] a membrilor Sinodului;

4) conduce discuțiile fiecărei ședințe, prin prezentarea comentariilor adecvate pentru o mai bună coordonare cu misiunea Sinodului;

5) dă cuvântul membrilor Sinodului și asigură respectarea strictă și aplicarea corectă a principiilor acestui prezent Regulament pentru o bună desfășurare, și în conformitate cu regula eclezială a lucrărilor;

6) coordonează lucrările Secretariatului Sinodului Panortodox;

Articolul 6 Secretariatul Sinodului

Secretariatul Sinodului este panortodox, și anume:

1) este compus dintr-un ierarh al fiecărei delegații cât și de secretarul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod care supraveghează lucrările Secretariatului și,

2) membrii Secretariatului sunt asistați în activitatea lor de către consilieri ad-hoc, clerici, monahi sau laici, aleși din rândul consilierilor delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Locale. Ei trebuie să asiste Secretariatul Panortodox în lucrările sale extinse și polivalente. Numiții consilieri nu pot depăși numărul de doi pentru fiecare Biserică.

Articolul 7 Atribuțiile Secretariatului Sinodului

Competențele Secretariatul Sinodului sunt:

1) stabilește dosarele care conțin materialul reieșit din procedura de pregătire a textelor cu privire la temele de pe ordinea de zi a Sinodului, în limbile de lucru stabilite;

2) își asumă sarcina de a întocmi procesele verbale al lucrărilor Sinodului;

3) sprijină în lucrările sale Plenul și Comisiile Sinodului;

4) asigură buna funcționare a sistemului de interpretare simultană a dezbaterilor Sinodului în limbile oficiale;

5) formează Comitete speciale atât pentru a redacta Comunicate destinate să informeze imediat publicul cu privire la desfășurarea lucrărilor Sinodului, cât și pentru a pregăti Mesajul acestuia;

6) informează în mod corect Observatorii oficiali ai celorlalte Biserici sau Confesiuni creștine, furnizându-le dosarele referitoare la temele de pe ordinea de zi a Sinodului; și

7) rezolvă imediat orice problemă neașteptată, reală sau procedurală.

Articolul 8 - Lucrările Sinodului

Lucrările Sinodului încep și se încheie cu slujirea Dumnezeieștii Liturghii panortodoxe, prezidată de Patriarhul Ecumenic, cu participarea tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale sau a reprezentanților lor, în ordinea Sfintelor Diptice ale Patriarhiei Ecumenice;

1) au loc în Plen sau în Comisiile Sinodale, în conformitate cu programul de lucru elaborat de aceștia și cu privire la subiectele de pe ordinea de zi, ale căror texte au fost aprobate în unanimitate de către Conferințele panortodoxe presinodale și Sinaxele Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale;

2) nu pot fi introduse pentru a fi dezbătute în Sinod texte neaprobate în unanimitate de către Conferințele panortodoxe presinodale și Sinaxele Întâistătătorilor sau teme noi, cu excepția Mesajului final al Sinodului, al cărui proiect trebuie să fie pregătit de un Comitet special, cu o săptămână înainte de convocarea lui [a Sinodului n.n.] și cu aprobarea Întâistătătorilor, și

3) În afară de sesiunea de deschidere și de închidere a Sinodului, toate celelalte sesiuni se desfășoară cu ușile închise.

Articolul 9 Derularea dezbaterilor

1) Dezbaterile se desfășoară în limbile oficiale ale Sinodului, adică în greacă, rusă, franceză și engleză, precum și în arabă ca limbă de lucru, pentru care un sistem de interpretare simultană este asigurat.

2) Temele sunt dezbătute în ordinea în care ele apar pe ordinea de zi a Sinodului; discuțiile se vor concentra strict pe tema desemnată pentru fiecare sesiune.

3) Orice intervenție în afara subiectului este interzisă, cuvântul fiind retras intervenientului de către Președinte, cu excepția cazului în care aceasta privește o chestiune dovedită de procedură sau personală; prin urmare, în acest caz, cel care dorește să ia cuvântul trebuie să indice dispoziția Regulamentului care, în opinia sa, este încălcată.

Articolul 10 Participarea membrilor la dezbateri

Luarea cuvântului în cadrul lucrărilor Sinodului este liberă, dar nimeni nu poate vorbi înainte de a cere și a primi permisiunea Președintelui Sinodului.

1) dorința exprimată de către un membru al Sinodului de a participa la discutarea temei este declarată prin prezentarea unei note scrise membrului competent al Secretariatului Sinodului, care păstrează lista cu ordinea priorității celor care și-au exprimat dorința de a vorbi și o supune Președintelui Sinodului.

2) Durata intervenției fiecărui vorbitor în dezbatere nu poate depăși zece minute; reluarea cuvântului, dacă explicații sunt cerute, sau dacă se consideră că sunt necesare sau utile de către Președintele Sinodului, nu poate depăși cinci minute. Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale au la dispoziție de două ori mai mult timp pentru intervențiile lor.

3) Orice discuție în contradictoriu sau orice dispută personală între membrii Sinodului este interzisă, fiind nu numai străină, ci, de asemenea, contrară misiunii acestuia.

Articolul 11 ​​Modificări aduse textelor

În timpul dezbaterilor pentru fiecare temă, propunerile formulate în amendamente, corectări sau adăugări la textele aprobate în unanimitate de către Conferințele Panortodoxe Presinodale și Sinaxele Întâistătătorilor referitoare la subiectele de pe ordinea de zi a Sinodului, precum și Mesajul Sinodului.

1) se depun la Secretariatul Sinodului de către delegațiile Bisericilor Ortodoxe Autocefale pentru a fi supuse Plenului Sinodului de către Președinte său, în scopul de a fi ratificate în mod oficial printr-o decizie sinodală. 

2) Aprobarea acestor amendamente, după încheierea dezbaterilor asupra lor, este exprimată, în conformitate cu practica stabilită la nivel panortodox, prin principiul unanimității delegațiilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale. Acest lucru înseamnă că amendamentele neaprobate în unanimitate nu trec. [Aceasta înseamnă că amendamentele care nu au fost acceptate în unanimitate nu sunt aprobate. cf. Basilica]

Articolul 12 Votul și aprobarea textelor

Votul asupra textelor discutate și revizuite de către Sinod cu privire la temele de pe ordinea de zi:

1) se efectuează de către fiecare Biserică Ortodoxă Autocefală și nu de fiecare membru al delegațiilor lor la Sinod, în conformitate cu decizia unanimă luată în acest sens la Sinaxa Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, conform căreia fiecare Biserică Autocefală nu dispune decât de un singur vot[(potrivit căreia fiecare Biserică Autocefală dispune doar de un singur vot) cf. Basilica];

2) Votarea textelor de Biserică, și nu de fiecare membru [al delegației n.n.], nu exclude adoptarea unei poziții negative din partea unuia sau a mai multor ierarhi ai delegației unei Bisericii Ortodoxe Autocefale pentru amendamentele aduse sau chiar la un text, în general, și dezacordul său este înregistrat în Actele Sinodului [Procesele Verbale n.n.] și

3) evaluarea acestor dezacorduri este o chestiune internă a Bisericii Autocefale de care ei aparțin și care poate întemeia votul său final pe principiul majorității interne, exprimat de către Întâistătătorul ei, motiv pentru care este considerat necesar să li se acorde spațiul și timpul necesar pentru consultarea lor în acest scop.

Articolul 13 Aprobarea și semnătura textelor

Textele aprobate în unanimitate cu privire la temele de pe ordinea de zi a Sinodului, elaborate în cele patru limbi oficiale și bucurându-se de aceeași validitate:

1) Sunt semnate de toți Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe Autocefale, pe toate paginile lor și în toate limbile oficiale ale Sinodului; sunt semnate la sfârșit de către Președinte și de toți membrii Sinodului.

2) Deciziile sinodale semnate cât și Mesajul Sfântului și Marelui Sinod sunt trimise prin Scrisori patriarhale [ale Patriarhului Ecumenic n.n.] tuturor Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe Autocefale care trebuie să le comunice Bisericilor lor respective. Aceste documente au o autoritate panortodoxă.

Articolul 14 Participarea observatorilor

Observatorilor altor Biserici și Confesiuni creștine, precum și cei din alte organizații (inter-)creștine, pot participa la ședințele de deschidere și de închidere a Sinodului, fără dreptul de a lua cuvântul și de a vota.

Articolul 15 Elaborarea actelor (procese verbale și documente)

Deliberările[Dezbaterile cf. Basilica] Sinodului vor fi înregistrate și vor fi editate prin grija unui Comitet Panortodox special al Secretariatului Sinodului desemnat printr-o decizie a Întâistătătorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, pentru a elabora procesele verbale în limbile oficiale care vor fi comunicate tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale.

Articolul 16 Informații de presă

1) Prin decizia Președintelui, cu acordul celorlalți Întâistătători ai Bisericilor Ortodoxe, este creat un Comitet format din paisprezece membri, din membrii Sinodului, câte unul din fiecare Biserica Ortodoxă Autocefală, însoțiți de consilieri speciali, care va informa în mod constant mass-media cu privire la desfășurarea lucrărilor Sinodului.

2) Doar jurnaliștii acreditați în mod corespunzător de către Secretariatul pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod pot participa la sesiunile de deschidere și de închidere ale Sinodului.

Chambésy, 27 ianuarie 2016

Traducere de Roman Ortodox în Franța după textul de la Orthodoxie.com, Règlement d’organisation et de fonctionnement du Saint et Grand Concile de l’Église orthodoxe :

Scrisoarea Mitropolitului Athanasie de Limassol adresata Sfantului Sinod din Cipru cu privire la documentul propus pentru Sinodul Panortodox, si intitulat "Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu întreaga lume creștină"

Preafericite, Sfinți Părinți,

Am primit textele care au fost aprobate ca decizii în diferitele Conferințe Presinodale, care au avut loc într-un timp  sau altul, pentru pregătirea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, și care susțin în mod oficial subiectele textelor ce urmează să fie prezentate Sfântului și Marelui Sinod, pentru a fi adoptate. Vă mulțumesc foarte mult pentru trimiterea lor.

În conformitate cu Regulamentul de organizare și funcționare al Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, care ne-a fost trimis, și în special cu privire la articolul 12, alineatele 2 și 3, unde se menționează că ne putem exprima punctele de vedere față de Sinodul Local, în primul rând, trimit cu smerenie Sfântului Sinod al Sfintei noastre Biserici, după cum îmi cere conștiința, opiniile și convingerile mele cu privire la subiectul problemelor de mai jos.

În ceea ce privește textul celei de-a V-a Conferințe Presinodale Ortodoxe, care a avut loc în perioada 10-17 octombrie 2015, la Geneva, Chambésy, și care este intitulată "Relațiile Bisericilor Ortodoxe cu întreaga lume creștină", trebuie să declare următoarele:

Sunt absolut de acord cu primele trei articole ale textului. Cu toate acestea, în ceea ce privește articolele 4 și următoarele, trebuie să observăm că: atunci când Biserica Ortodoxă se roagă - cum face întotdeauna - "pentru unirea tuturor", cred că are în vedere întoarcerea, în unire cu ea, a tuturor celor care s-au despărțit și s-au îndepărtat, precum ereticii și schismaticii. Această revenire are loc după ce au renegat erezia sau schisma lor. După ce au părăsit acestea, ei sunt încorporați în Biserica Ortodoxă și se alătură ei - se unesc cu ea - prin pocăință și cerințele stabilite de sfintele canoane. 

Biserica Ortodoxă a lui Hristos nu a pierdut niciodată "unitatea de credință și de împărtășire în Sfântul Duh" și nu acceptă teoria restaurării unității "celor care cred în Hristos", deoarece ea crede că deja există unitatea respectivă, între cei care sunt fiii Săi botezați. Această unitate există între ei și cu Hristos, în credința cea dreaptă [a Bisericii], care nu există în rândul ereticilor și a schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei să se întoarcă în sânul Ortodoxiei prin pocăință.

Cred că ceea ce este menționat în articolul 5 cu privire la "unitatea pierdută a creștinilor" este o greșeală, deoarece Biserica, ca popor de credincioși ai lui Dumnezeu, uniți între ei și cu Capul Bisericii, Care este Hristos, nu a pierdut niciodată această unitate a sa și, prin urmare, nu are nevoie să o regăsească, sau încă să o caute, aceasta deoarece a existat dintotdeauna și va exista, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat și nu va înceta niciodată să existe. S-a întâmplat ca grupuri, sau popoare, sau persoane izolate, să părăsească trupul Bisericii. Or, aceasta dorește și trebuie să lucreze într-un spirit misionar pentru ca aceștia să se întoarcă în pocăință pe calea canonică în Biserica Ortodoxă. Aceasta înseamnă că nu există alte Biserici, ci doar erezii și schisme, dacă vrem sa fim corecți în formulările noastre. Expresia "pentru restaurarea unității creștine" este eronată, deoarece unitatea creștină - și anume membrii Bisericii lui Hristos - n-a fost niciodată sfâșiată, din moment ce aceștia rămân uniți cu Biserică. Separarea de Biserică, și abandonarea Bisericii, din păcate, s-a întâmplat de multe ori prin erezii și schisme, dar pierderea unității interne a Bisericii nu s-a produs niciodată.

Mă întreb de ce în text se fac referiri multiple la "Biserici" și "Confesiuni"? Care este diferența dintre ele, și ce element le caracterizează pentru ca unele să fie numite "Biserici" și alte "Confesiuni"? Care Biserică este cea care este eretică, care este cea care constituie un grup, sau o confesiune schismatică? Cât, în ceea ce ne privește, noi mărturisim o singură Biserică, iar toate celelalte sunt erezii și schisme.

Considerăm că atribuirea titlului "Biserică" comunităților eretice sau schismatice este teologic, dogmatic și canonic absolut greșită, pentru că una este Biserica lui Hristos, așa cum este menționat în articolul 1, și o comunitate sau un grup eretic sau schismatic nu poate fi numit de noi Biserică. Doar Biserica Ortodoxă poate să fie [numita astfel n.tr.].

Nimic din acest text nu menționează că singura cale care conduce la unitate cu Biserica este doar întoarcerea ereticilor sau schismaticilor, în pocăință, la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica a lui Hristos, Care, în conformitate cu articolul 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referirea la înțelegerea "tradiției Bisericii primare" ​​dă impresia că există o diferență ontologică între Biserica primară a celor șapte Sfinte Sinoade Ecumenice și continuarea Sa autentică până în prezent, în care se află Biserica noastă Ortodoxă. Noi credem că absolut nici o diferență nu este între Biserica secolului XXI și cea din primul secol, căci una dintre trăsăturile distinctive ale Bisericii pe care o mărturisim în Crez este că Acesta este apostolică.

La articolul 12 se menționează că scopul comun al dialogului teologic este "restabilirea finală a unității în adevărata credință și în iubire". Impresia care este dată este că noi, ortodocșii, cautam restabilirea în adevărata credință și unitatea de dragoste, ca și cum am fi pierdut-o și că o căutam să o găsim în dialogurile teologice cu eterodocșii. Consider că această teorie este teologic inadmisibilă de către noi toți.

Referirea textului la "Consiliul Mondial al Bisericilor"[CMB]  îmi oferă posibilitatea să definesc poziția mea cu privire la diverse evenimente sincretiste anti-canonice care au avut loc, din timp în timp, și, de asemenea, fată de numele lui [CMB n.tr], pentru că, în el, Biserica Ortodoxă este considerată ca "una dintre Biserici", sau o ramură a unei Bisericii care caută și luptă pentru realizarea ei în el [CMB n.tr.]. Dar pentru noi, singura și unica Biserică  a lui Hristos este cea pe care o mărturisim în Crez.

În ceea ce privește ideea că salvarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal, care este "judecătorul competent și ultim în materie de credință" [articolul 22 n.tr.] conține un grad de exagerare, care nu este conform cu adevărul. Într-adevăr, în istorie bisericească, numeroase Sinoade au mărturisit și au legalizat dogme false și eretice, în timp ce oamenii credincioși le-au respins și au salvat credința ortodoxă, făcând-o să triumfe. Nici-un Sinod fără poporul credincios - pliroma Bisericii - și nici poporul fără Sinodul episcopilor săi nu se pot considera ca Trupul și Biserica lui Hristos, și să exprime corect experiența și doctrina Bisericii.

Am înțeles, Preafericite și Preasfințiți frații Sinodali, că expresii dure și jignitoare nu pot să apară în textele ecleziastice contemporane, și că nimeni, cred, nu vrea expresii de acest tip. Cu toate acestea, adevărul trebuie să fie exprimat cu exactitate și claritate întotdeauna, în mod natural, cu discernământ pastoral și iubire adevărată față de toți. Avem, de asemenea, datoria față de toți frații care sunt în erezii și schisme, să fim absolut sinceri cu ei și, cu dragoste și durere, să ne rugăm și să facem totul pentru întoarcerea lor la Biserica lui Hristos.

Cu smerenie gândesc că textele de o asemenea importanță și greutate reieșite din Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe, trebuie să fie redactate cu grijă și formulate cu toată precizia teologică și canonică, în așa fel încât să nu se ivească definiții și declarații care nu sunt clare și adecvate formulării teologice, precum și formulări eronate care pot duce la interpretări dăunătoare și la alterări ale adevăratului punct de vedere al Bisericii Ortodoxe. Mai mult decât atât, un Sinod, pentru a fi validat canonic, nu trebuie în nimic să se separe de duhul și doctrina Sfintelor Sinoade care l-au precedat, precum și de învățătura Sfinților Părinți și a Sfintelor Scripturi, și nu trebuie să lase să se aștearnă nici o umbră asupra formulării adevărului de credință.

Când grupările eretice și schismatice au fost numite Biserici de Sfinții noștri Părinții, când și unde în textele sfintelor canoane și definițiile Sinoadelor Ecumenice și Locale? Dacă ereziile sunt Biserici, unde este Una și singura Biserica a lui Hristos și a Sfinților Apostoli?!

Mai mult decât atât, îmi exprim cu smerenie dezacordul cu privire la abolirea practicii tuturor Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale în vigoare până în prezent, în care se dorea ca fiecare episcop să poată dispune de propriul său vot. Nu a existat niciodată problema acestei scheme: un vot pentru o Biserică - ceea ce face ca membri Sfântului și Marelui Sinod, cu excepția Întâistătătorilor, să fie elemente pur decorative, lipsindu-i de dreptul de vot.

Mai am și alte neînțelegeri și obiecții cu privire la alte puncte ale textelor, dar nu vreau să obosesc mai mult cu acest lucru, și mă limitez la temele pe care le consider de cea mai mare importanță, față de care îmi exprim dezacordul și punctul meu de vedere și credința mea.

Nu doresc prin ceea ce am scris să întristez pe nimeni, și nu vreau să se considere că dau o lecție sau judec frații și Părinții mei în Hristos. Pur și simplu, simt nevoia de a exprima ceea ce conștiința mea îmi cere.

Solicit ca opiniile mele să fie luate în considerare în actele Sfântului Sinod.

Cerând sfintele voastre rugăciuni, rămân smeritul vostru frate în Hristos, 

+ Athanasie de Limassol

Traducere de Roman Ortodx in Franta dupa textul: Orthodoxie. com, Lettre du métropolite de Limassol Athanase au Saint-Synode de l’Église de Chypre concernant le document adopté par la Synaxe des primats au sujet des «Relations des Églises Orthodoxes avec l’ensemble du monde chrétien»

 

Întâlnirea Papei Francisc cu Patriarhul Kirill în Cuba. Declarația comună INTEGRALĂ a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill. Ce a spus Papa jurnalistilor după aceasta?

  Declarația Papei Francisc jurnaliștilor în timpul zborului 

la Havana, Mexico, 12 februarie 2016

Aș dori să salut, înainte de toate, sentimentul de ospitalitate și de disponibilitate al Președintelui Castro. Am vorbit cu el despre această întâlnire ultima dată, și era dispus să facă totul pentru aceasta. Si am văzut, el a pregătit totul, și pentru asta ii mulțumesc.

In al doilea rând, cu Patriarhul Kirill, a fost o conversație între frați. [Despre] puncte clare care ne preocupă pe amândoi am vorbit cu toată sinceritatea. Eu m-am simțit în fața unui frate, și el mi-a spus același lucru. Doi Episcopi care vorbesc despre situația Bisericilor lor, în primul rând, și, în al doilea, de asemenea, despre situația lumii, de războaie - războaie care riscă de aici înainte să nu mai fie chiar "pe bucăți", ci să cuprindă lumea întreagă; de situația Ortodoxiei și a următorului Sinod Panortodox. Va spun, cu adevărat, am simțit o bucurie interioară, care nu poate să vină decât de la Domnul. El [Patriarhul] a vorbit liber și eu, de asemenea, am vorbit liber. Bucuria se simțea. Traducătorii erau buni, amândoi. A fost o întâlnire între 6 persoane: Patriarhul Kirill, eu, Eminenta Sa, Mitropolitul Hilarion, Eminenta Sa, Cardinalul Koch și cei doi traducători. Si am vorbit amândoi într-o totală libertate. Ceilalți au pus câteva întrebări.

In al treilea rând, am evocat un program de activități posibile, în comun, pentru că unitatea se face mergând [împreună] pe cale. O dată am spus că dacă unitatea se face în birou, studiind teologia, Domnul va reveni și noi vom fi încă în stadiul de a căuta unitatea. Unitatea se face mergând pe cale [împreună] și când Domnul va veni, ne va găsi avansând.

Apoi am semnat această declarație în comun. Ea va fi subiectul a numeroase interpretări. Dar, dacă aveți îndoieli asupra unui punct, Părintele Lombardi ar putea să vă lămurească cu privire la adevăratul sens. Nu este o declarație politică, nu este o declarație sociologică. Este o declarație pastorală, chiar și atunci când se vorbește de secularism și despre lucruri clare cu privire la manipulările genetice, și toate lucrurile acestea. Ea este pastorală, din partea celor doi Episcopi care s-au întâlnit, cu preocupări pastorale. Sunt fericit.  

Bine, acuma îmi mai rămân 23 km de făcut în papamobil deschis. Vă mulțumesc mult pentru munca voastră. Faceți ce puteți. Mulțumesc mult.    

***

Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill, al Moscovei și al Întregii Rusii

Traducere de Roman Ortodox în Franța după textul în franceză: Déclaration commune du Pape François et du Patriarche Cyrille de Moscou et de toute la Russie

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!" (2 Cor 13: 13).

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi la Havana. Aducem slavă lui Dumnezeu, preamărit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, o  premieră în istorie.

Cu bucurie, ne-am regăsit precum frații în credința creștină, care se întâlnesc pentru a vorbi "gură către gură" (2 In 12), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, de problemele esențiale ale credincioșilor noștri și de perspectivele de dezvoltare ale civilizației umane.

Floarea din asfalt - Un alt “Deşteaptă-te Române”, dar nu din somnul cel de moarte ci din cel mioritic în care-l „adânciseră” dracii vremii

FLOAREA RĂSĂRITĂ DIN ASFALT

Dan Puric

"Stilul e omul!”, spunea candva marele naturalist francez Buffon. Parafrazându-l peste timp, aș putea și eu la rândul meu să afirm: „Această carte este însăși autoarea ei!”. Căci ce este în ultimă instanță Alexandra Svet, scriitoarea, dacă nu tocmai această „floare” care a îndrăznit să înflorească din asfalt?! A apărut pe neașteptate, cu superbia florii răsărite din deşert într-o lume urâtă, fără anotimpuri, riscând totul și parcă vrând pe cont propriu să țină loc de o întreagă primăvară.

Am spus deșert gândindu-mă la biata Românie de azi, ajunsă o imensă pustie sufletească în care și nisipului, bătut de vânturi de colo-ncolo, îi este interzis să-și mai amintească de stânca ce-a fost odată. Și-atunci te-ntrebi cum de-a îndrăznit mica și plăpânda floare să apară? Și mai ales de unde sămânța aceasta bună și roditoare de aleasă calitate, mirosind a pământ românesc de care un câmp întreg s-ar putea îndrăgosti? Dar acei dintre noi care nu și-au pierdut, încă, din suflet mirosul veșniciei acestui neam o putem simți, adulmecând că ea vine de departe. Pesemne de atunci de când țara asta era plină de asemenea flori, împrăștiate liber peste blânde câmpii și dealuri răsfățate parcă de atâta frumos dăruit de Dumnezeu și retezate crunt, fără de milă, toate într-o sinistră noapte, de secera bolșevică. Apoi timpul s-a chircit de spaimă și repede de tot, ca la un unic ordin, secerătorii morții au transformat minunea de plai românesc în maidan de gunoaie, apoi în deșert sufletesc, pentru ca astăzi, în numele „civilizației”, sub ochii noștri rătăciți de atâtea suferințe, să toarne asfalt. Tone, mii de tone de material fără viață, peste viața acestui popor, ca ea să fie îngropată și uitată definitiv. Acolo unde odată erau câmpurile cu minunatele flori, trec astăzi, indiferente, sigure pe sine, șoselele asfaltate ale gândirii unice. Iată „pustia civilizată” a României de azi! Dar biata mea floare răsărită atât de imprudent printre cauciucurile nervoase și țevile de eșapament ale „modernității” siluitoare de azi, fără de timp și de sens, ce ne suprimă încet și sigur întreaga ființă, ne povestește, parcă strigând din răsputeri, că atunci, în clipa aceea fatidică, pentru acest neam, acele flori s-au opus cum au putut și ele secerii ucigașe, dând țărânei acestui neam trupurile lor ușoare fără de viață și nouă, celor de azi, amintirea mirosului lor curat de pământ românesc. Căci în ultimă instanță asta face Alexandra Svet cu această carte: „înviază trecuturi” ce nu și-au trăit viața și compătimește „prezenturi” ce n-ar merita să trăiască, dându-ne astfel nouă, celor de azi, șansa să ne apropiem, parcă pe nesimțite, de un destin demn, pe care l-am avut odată și pe care nu mai știm să îl respirăm.

De la un capăt la altul, circulă prin floarea asta unică, ce-a îndrăznit să înflorească într-o lume lipsită de cer, o esență tare, impenetrabilă, ca și cum, printr-o pronie cerească, o lumină sufletească necoruptă a plouat-o în mod nevăzut, șoptindu-ne astfel, prin răsărirea ei miraculoasă, că sub asfaltul „atotbiruitor” stă neclintită de la locul ei, în murmur de rugăciune, „Grădina Maicii Domnului”!

Domnul profesor Marcel Petrisor,

scriitor, fost detinut politic- coleg de celula al Pr. Calciu, al lui Costache Oprisan si prieten apropiat al lui Petre Tutea.

"Alexandra Svet, scriitoare de o complexitate greu de definit. Cu excelenţa unui talent de zugrav bizantin, ţipă în faţa generaţiei sale “Treziţi-vă asta nu-i România noastră!”- Un alt “Deşteaptă-te Române”, dar nu din somnul cel de moarte ci din cel mioritic în care-l „adânciseră” dracii vremii ca nu cumva s-ajungă-n Rai înaintea altora.”

***

Scrisoare de dor de la nepoata poetului Vasile Voiculescu

Nepoata poetului Vasile Voiculescu catre bunicul sau:

"Imi doresc atat de mult macar sa te visez! Te-am visat acum 30 de ani inainte sa o aduc pe lume pe stranepoata ta. Erai imbracat asa cum mi te aminteam eu din plimbarile noastre zilnice prin Cismigiu, pe Dealul Mitropoliei, manastirea Antim! Erai in fata mea si aproape iti simteam rasuflarea... privirea semeata, calda si patrunzatoare… Acum sunt mult mai aproape ca atunci de varsta pe care o aveai tu, cand Iisus ti-a incercat Taria Puterii si ai fost azvarlit pe nedrept in beciurile de la Aiud…

Trec anii si in loc sa uit - inteleg! Te-ai intors intr-o buna dimineata si nu-mi amintesc decat ochii la fel de arzatori, intr-un trup firav si ostenit. Mi-ai spus cu atata caldura "paunita mea"…

Ai murit in dureri dupa un an, soptind sa nu dam nimic din Opera ta acelor parsivi. Nu te-am ascultat, dar ne-am gandit ca erau inca multi in acest Neam care te-ar fi inteles si iubit, prin acesta Opera postuma. Si se pare ca nu am gresit…

Regretam insa faptul ca nici dupa atata amar de ani nu au fost de acord sa ni se inapoieze cartile tale iubite - 9000 de volume dintre care unele de mare valoare. Stiu ca ai intrebat de ele cum ai ajuns acasa. Si, afland ca au fost aruncate cu lopata in camion, ai spus: "atunci pot sa mor"…

Este mult mai greu decat mi-am inchipuit sa-ti scriu caci asta inseamna sa-mi astern pe hartie cele mai dragi si nebanuite amintiri. Si mi-e teama sa nu le distorsionez... Amintiri care, din pacate, s-au oprit cand aveam doar 11 ani. Au scris atatia despre tine si opera ta. Cum ma pot compara sau intrece cu ei? Doar iubirea care, pe masura cu trecera anilor, s-a sublimat… cu ea indraznesc sa ma masor, caci ei nu s-au urcat dimineata in patul tau plin de carti si poezii, nu s-au jucat cu barba ta de sfant coborat din icoanele care acoperau peretii biroului-dormitor, nu au asculat povestile minunate care nici astazi nu stiu daca erau pe loc imaginate de tine…

Mi-e tare dor si stiu ca ma astepti….mai stau putin…

MICHAELA

*

Scrisoare de la Augustin; in vizita la Parintele Ilie Lacatusu

*

Ion Minoiu - "Despre cântare, tipic și stare lăuntrică potrivită slujirii bisericești, în lumina cuvintelor duhovnicești ale Starețului Dionisie de la Colciu" (video, text)

Întâlnirea cu Duhovnicul -

Părintele Dionisie de la Colciu (1909- 2004)

Eveniment ce a avut loc în perioada 11-13 noiembrie 2015 la Iași și la Mănăstirea Neamț

Ion Minoiu - Despre cântare, tipic și stare lăuntrică potrivită slujirii bisericești, în lumina cuvintelor duhovnicești ale Starețului Dionisie de la Colciu

Spicuiri din cuvântare:

Aflarea voii lui Dumnezeu este cel mai însemnat efort ascetic. Si presupune, bineînțeles, efortul ascetic cel bineplăcut lui Dumnezeu, care aduce binecuvântarea lui Dumnezeu asupra omului și lucrarea harului, care desăvârșește această lucrare și căutare. Tot ceea ce este dat prin lucrarea harului în Biserică este nepieritor.

Doar această binecuvântarea a lui Dumnezeu este cea care ne aduce nouă, prin rugăciune, gânduri noi transfigurate, cuvinte noi, o nouă înțelegere a realităților de aici și de dincolo, o viață nouă.

Cuvintele lui Dumnezeu sau ale Bisericii ne devin mireasma și tămâierea gurii și a inimii noastre. Atunci însă, când rostim alte cuvinte decât cele insuflate de Duhul Sfant, sau când intonam alte melosuri decât cele inspirate, mintea noastră nu poate fi la Dumnezeu, ci se dezlipește de Dumnezeu. Lipindu-se de lume, mintea noastră nu se mai umple de har, ci se umple de îndoieli și de întrebări.

Cel mai important lucru pe care-l face cântarea duhovnicească, precum și icoana, este să ne ducă spre pocăință.

E foarte important să înțelegem și să simțim că slujbele nu sunt doar o anexă a teologiei, ci sunt însăși manifestarea teologiei ortodoxe, însăși manifestarea ei vie. Hristos se constituie în Sursa și finalitatea și scopul slujbelor.

Asceza, și tot ceea ce facem în Biserică, începe și se termină în legătura noastră cu oamenii.

Fără insuflarea Duhului Sfânt, noi nu putem percepe realitățile nici dumnezeiești, dar nici măcar realitatea lumii care ne înconjoară.

Aflarea adevărului, a rânduielii și a frumuseții în Biserică, se poate face doar de la Duhul Sfânt prin ascultare.

Marea ispită contemporană a influentei și a intruziei duhului lumesc în Biserică, lucrează în primul rând la anihilarea tuturor rânduielilor bisericești, cu timpul, e adevărat, nu dintr-o dată, și, apoi, la dizolvarea distincției dintre ceea ce este mântuitor si ceea ce este pierzător de suflet.

Răceala duhovnicească de multe ori este izvorâtă dintr-o strâmbă poziționare a noastră față de Dumnezeu, de Biserică și de aproapele. 

Familie și democrație. "Asa asiguram tineretea fara de batranete a familiilor noastre, adapandu-le la crestinism, trecand peste intemperiile acestea, peste asezarile si reasezarile lumii"

Familia nu este nici un curent, nu este nici o moda, nu este nici macar doar o institutie, o simpla organizare. Ea este un organism viu, construit de Dumnezeu, instituit de Dumnezeu si, la randul ei, o biserica.

Crestinismul a aparut in lume ca o reactie vie, fireasca, a normalitatii, impotriva anchilozarii societatii si a lumii, si a familiei, si a persoanei. Crestinismul este o religie a tinerilor, a mintii tinere, a gandirii tinere, vesnic proaspete, adapate la Hristos. Asa asiguram tineretea fara de batranete a familiilor noastre, adapandu-le la modul cel mai serios cu putinta la crestinism, trecand peste intemperiile acestea, peste asezarile si reasezarile lumii.

O scrisoare inedită si o fotografie rară a Sfântului Siluan Athonitul. "Cine-L iubește pe Domnul, acela se roagă de bună voie zi și noapte, fără să se sature"

Scrisoare inedită a Sfântului Siluan Athonitul 

Când Arhimandritul Sofronie Saharov s-a angajat să adune corespondența Părintelui său duhovnicesc, Starețul Siluan, i-a rugat pe toți corespondenții Părintelui sau duhovnicesc să ii încredințeze originalul scrisorilor, păstrand pentru ei o copie. Astfel, aproape toate manuscrisele scrisorilor Sfântului Siluan sunt acum în Anglia, în arhivele Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul, întemeiată de el[Parintele Arhim. Sofronie n.t.] la Essex.

Părintele Serghie [Şevici n.t.] a păstrat cu grijă în arhivele sale copiile pe care i le-au lăsat ca moștenire unii dintre destinatari. Ar trebui să amintim faptul că la Podvorije, la [comunitatea n.t.] "Sfinții Trei Ierarhi", și în parohiile sau comunitățile care depindeau direct [de aceasta n.t.], se găseau numeroși corespondenți direcți ai Sfântului Siluan: Ieromonahul Dimitri (Balfour), Episcopul Benjamin (Fedtchenkov), Nadia Soboleva (viitoarea maică Siluana), ieromonahul Serafim (Rodionov, ulterior Mitropolit de Zurich), Vera Lavrova (viitoare maică Genoveva) și Vera Kiparissova (viitoare maica Anne), Vera Orlova (viitoare maică Teodosia), Chiril Chévitch (mai târziu Arhimandritul Serge ) ...

Astfel, a fost descoperită o copie a scrisorii pe care Starețul Siluan a trimis-o Verei Alekseevna Lavrova, mai târziu tunsa în monahism ca Monahia Genoveva, de către Părintele Sofronie la Sainte Geneviève des Bois, și la o a doua destinatară, al cărui nume era, de asemenea, Vera, Vera Vasilievna Kiparissova, devenită mai apoi Monahia Ana. Aceasta a fost probabil tunsă în monahism de către Parintele Serge și a trăit în Vanves, str. Alexander.

Vera Alekseevna Lavrova

Vera Vasilievna Kiparissova

Scrisorile Sfântului Siluan sunt întotdeauna de mare interes, atât din punct de vedere istoric cât și din punct de vedere spiritual. Așadar vom publica aici
1) imaginea acestei scrisori,
2) transcrierea sa în rusă și
3) traducerea acestuia franceză.
[4) traducerea în româna după textul din franceză n.t.]

***

Mai 1937.

Scrisoarea pe care am primit-o de la Părintele Siluan. Ca răspuns la o scrisoare de-a mea, în care i-am cerut să se roage pentru Vera Vas. Kiparissova și pentru mine.

Hristos a înviat!

Vera și Vera! Fie ca Dumnezeu să vă dea să înțelegeți prin Duhul Sfânt că sufletul omului este mireasa lui Hristos, iar Hristos Mirele sufletului; să cugetați ziua și noapte la dragostea Lui și la dulceața duhul lui Hristos și niciodată să nu vă gândiți la treburi lumești, chiar dacă acestea sunt necesare - de a cumpăra sau vinde ceva - dar sufletul este atât de captivat de Mirele său, că se gândește la El zi și noapte. Iată cum este Domnul nostru; și El vrea să locuiască sufletele noastre; dar noi putem și să-L pierdem din lipsă de experiență; dar sufletul tânjește atât de mult după El, zi și noapte:  unde Te-ai ascuns, O  (... [i]) meu, departe de sufletul meu!

Vezi, Doamne, sufletul meu tânjește după Tine, cum [aș putea eu] să nu Te caut! Pacea și dulceața Ta au atras sufletul și inima mea, și sufletul Te-a iubit și am pierdut harul tău și-L caut de 44 de ani și nu-l regăsesc, dar sufletul-l caută zi și noapte și dorește să-l găsească. Vă amintiți cuvintele Domnului: "Eu sunt cu voi până la sfârșitul veacurilor". Cine-L iubește pe Domnul, acela se roagă de bună voie zi și noapte, fără să se sature, de aceea sufletul meu își amintește de Domnul și vrea să trăiască cu El. Domnul nu-și amintește de păcatele noastre, ci El iartă, în mila și iubirea Sa. Ah, dacă oamenii ar fi știut ce Domn avem, atunci cum toți oamenii de pe pământ s-ar fi întors la El.

Sfântul Munte Athos

[i] cuvânt ilizibil sau omis de editor.

Traducere din franceza de Roman Ortodox in Franta 

Sfântul Siluan Atonitul

Diaspora ortodoxă - Document adoptat în a IV-a Conferință presinodală panortodoxă. Regulamentul de funcţionare a Adunărilor Episcopale în Diaspora Ortodoxă

Diaspora ortodoxă 

Decizii luate în a IV-a Conferință presinodală panortodoxă

  de la Chambésy, 6-12 iunie 2009

Convocată de Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, în consens cu Preafericirilor Lor, Întâistătătorii Preasfintelor Biserici Ortodoxe, ce a fost exprimat în cursul Conferinței de la Fanar din octombrie 2008, cea de a IV-a Conferință Panortodoxă Presinodală s-a reunit la Centrul Ortodox al Patriarhiei Ecumenice de la Chambésy, între 6 și 12 iunie 2009, sub conducerea IPS Mitropolitului Ioan [Ziziulas n.tr.] de Pergam, reprezentant al Patriarhiei Ecumenice.

Această Conferință, la care toate Sfintele Biserici Ortodoxe Autocefale au fost invitate și au fost reprezentate, a examinat problema organizării canonice a Diasporei ortodoxe. În conformitate cu articolul 16 al Regulamentului Conferințelor Panortodoxe Presinodale, ea a discutat documentele aferente elaborate în 1990 și 1993 de către Comisia Interortodoxă Pregătitoare, care i-au fost prezentate, documente pe care le-a modificat și aprobat, după cum urmează:

1. a) S-a constatat că toate Preasfintele Biserici Ortodoxe au dorința unanimă ca problema Diasporei ortodoxe să fie rezolvată cât mai repede posibil și ca aceasta să fie organizată în conformitate cu ecleziologia ortodoxă, Tradiția și practica canonică a Bisericii Ortodoxe.

b) S-a constatat, de asemenea, că, în timpul acestei etape, nu este posibil, din motive istorice și pastorale, de a trece imediat la ordinea canonică strictă a Bisericii cu privire la această temă, adică să fie doar un singur episcop pentru un singur teritoriu. Din acest motiv, s-a ajuns la concluzia de a propune crearea unei situații de tranziție, care va pregăti terenul pentru o soluție strict canonică a problemei, pe baza principiilor și a directivelor prezentate mai jos. Acestă pregătire nu trebuie să depășească data convocării viitorului Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe, astfel încât acesta să poată aduce o soluție canonică a problemei.

2. a) Această Conferință propune ca, pentru perioada de tranziție, în care  se pregătește soluția canonică a problemei, să fie creat (sau stabilit), în fiecare din regiunile enumerate mai, jos "Adunări Episcopale" care să reunească pe toți episcopii recunoscuți canonic dintr-o astfel de regiune, și care continuă să fie supuși acelorași jurisdicții canonice din prezent.

b) Aceste Adunări vor fi alcătuite din toți episcopii din fiecare regiune care sunt în comuniune canonică cu toate Preasfintele Biserici Ortodoxe, și vor fi prezidate de primul dintre prelați, aparținând Bisericii din Constantinopol și, în absența acestuia din urmă, în conformitate cu ordinea Dipticelor. Ele vor avea un Comitet executiv format din primii ierarhi aparținând diverselor jurisdicții care există în regiune.

c) Aceste Adunări Episcopale vor avea ca lucrare și responsabilitate de a asigura manifestarea unității Ortodoxiei și de a dezvolta o acțiune comună a tuturor ortodocșilor din fiecare regiune pentru a răspunde nevoilor pastorale ale ortodocșilor care trăiesc în regiune, de a reprezenta în comun pe toți ortodocșii față de alte confesiuni și întreaga societate din regiune, de a cultiva învățătura teologică și educația bisericească, etc. Deciziile cu privire la aceste subiecte vor fi luate în unanimitate de Bisericile reprezentate în Adunare, din regiune.

3. Regiunile în care vor fi create aceste Adunări Episcopale, într-o primă etapă, sunt definite după cum urmează:

i. America de Nord și America Centrală.

ii. America de Sud.

iii. Australia, Noua Zeelandă și Oceania.

iv. Marea Britanie și Irlanda.

v. Franța.

vi. Belgia, Olanda și Luxemburg.

vii. Austria.

viii. Italia și Malta.

ix. Elveția și Lichtenstein.

x. Germania.

xi. Țările scandinave (cu excepția Finlandei).

xii. Spania și Portugalia.

Episcopii din Diaspora, care trăiesc în Diaspora și au parohii în mai multe regiuni, vor fi, de asemenea, membri ai Adunărilor Episcopale din aceste regiuni.

4. Aceste Adunări, care vor fi constituite prin decizia acestei Conferințe, sunt însărcinate să completeze detaliile Regulamentului lor de funcționare aprobat, de acestă (Conferință) și să-l aplice în cel mai scurt timp posibil și, bineînțeles, înainte de convocarea Sfântului și Marelui Sinod.

5. Adunările Episcopale nu le anulează episcopilor membri competențele lor de natură administrativă și canonică, și nici nu limitează drepturile acestora în Diaspora. Adunările Episcopale au ca scop să ajungă la poziția comună a Bisericii Ortodoxe în diverse probleme. Acest lucru nu împiedică episcopii membrii, care continuă să dea socoteala propriilor lor Biserici, de a exprima opiniile Bisericilor lor în fața lumii exterioare.

6. Președinții Adunări Episcopale convoacă și prezidează toate întâlnirile comune ale episcopilor din regiunea lor (liturgice, pastorale, administrative, etc.). În ceea ce privește problemele de interes comun care, prin decizia Adunării Episcopale, trebuie să fie examinate la nivel pan-ortodox, președintele acesteia se adresează Patriarhului Ecumenic pentru ca soluționarea să fie dată conform practicii pan-ortodox în vigoare.

7. Bisericile Ortodoxe se angajează să nu efectueze acte ce ar putea împiedica procesul de mai sus destinat să regleze canonic problema Diasporei și vor face tot posibilul pentru a facilita activitatea Adunărilor Episcopale și pentru a restabili normalitatea ordinii canonice în Diasporă.

Traducere Roman Ortodox in Franta dupa Orthodoxie.com, La Diaspora orthodoxe