sâmbătă, 13 februarie 2016

Întâlnirea Papei Francisc cu Patriarhul Kirill în Cuba. Declarația comună INTEGRALĂ a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill. Ce a spus Papa jurnalistilor după aceasta?





  Declarația Papei Francisc jurnaliștilor în timpul zborului 

la Havana, Mexico, 12 februarie 2016



Aș dori să salut, înainte de toate, sentimentul de ospitalitate și de disponibilitate al Președintelui Castro. Am vorbit cu el despre această întâlnire ultima dată, și era dispus să facă totul pentru aceasta. Si am văzut, el a pregătit totul, și pentru asta ii mulțumesc.

In al doilea rând, cu Patriarhul Kirill, a fost o conversație între frați. [Despre] puncte clare care ne preocupă pe amândoi am vorbit cu toată sinceritatea. Eu m-am simțit în fața unui frate, și el mi-a spus același lucru. Doi Episcopi care vorbesc despre situația Bisericilor lor, în primul rând, și, în al doilea, de asemenea, despre situația lumii, de războaie - războaie care riscă de aici înainte să nu mai fie chiar "pe bucăți", ci să cuprindă lumea întreagă; de situația Ortodoxiei și a următorului Sinod Panortodox. Va spun, cu adevărat, am simțit o bucurie interioară, care nu poate să vină decât de la Domnul. El [Patriarhul] a vorbit liber și eu, de asemenea, am vorbit liber. Bucuria se simțea. Traducătorii erau buni, amândoi. A fost o întâlnire între 6 persoane: Patriarhul Kirill, eu, Eminenta Sa, Mitropolitul Hilarion, Eminenta Sa, Cardinalul Koch și cei doi traducători. Si am vorbit amândoi într-o totală libertate. Ceilalți au pus câteva întrebări.

In al treilea rând, am evocat un program de activități posibile, în comun, pentru că unitatea se face mergând [împreună] pe cale. O dată am spus că dacă unitatea se face în birou, studiind teologia, Domnul va reveni și noi vom fi încă în stadiul de a căuta unitatea. Unitatea se face mergând pe cale [împreună] și când Domnul va veni, ne va găsi avansând.

Apoi am semnat această declarație în comun. Ea va fi subiectul a numeroase interpretări. Dar, dacă aveți îndoieli asupra unui punct, Părintele Lombardi ar putea să vă lămurească cu privire la adevăratul sens. Nu este o declarație politică, nu este o declarație sociologică. Este o declarație pastorală, chiar și atunci când se vorbește de secularism și despre lucruri clare cu privire la manipulările genetice, și toate lucrurile acestea. Ea este pastorală, din partea celor doi Episcopi care s-au întâlnit, cu preocupări pastorale. Sunt fericit.  

Bine, acuma îmi mai rămân 23 km de făcut în papamobil deschis. Vă mulțumesc mult pentru munca voastră. Faceți ce puteți. Mulțumesc mult.    

***


Declarația comună a Papei Francisc și a Patriarhului Kirill, al Moscovei și al Întregii Rusii


Traducere de Roman Ortodox în Franța după textul în franceză: Déclaration commune du Pape François et du Patriarche Cyrille de Moscou et de toute la Russie

"Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!" (2 Cor 13: 13).

1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl, de la care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Duhului Sfânt, Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Kirill, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi la Havana. Aducem slavă lui Dumnezeu, preamărit în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, o  premieră în istorie.

Cu bucurie, ne-am regăsit precum frații în credința creștină, care se întâlnesc pentru a vorbi "gură către gură" (2 In 12), de la inimă la inimă, și să discute despre relațiile reciproce dintre Biserici, de problemele esențiale ale credincioșilor noștri și de perspectivele de dezvoltare ale civilizației umane.


2. Întâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la răscrucea drumurilor dintre Nord și Sud, între Est și Vest. Din această insulă, simbolul speranței "Lumii Noi" și al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe celelalte continente. 

Ne bucurăm că credința creștină este în creștere aici, într-un mod dinamic. Puternicul potențial religios al Americii Latine, tradiția sa creștină de secole, făurită prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui mare viitor pentru această regiune.

3. Întâlnindu-ne departe de vechile dispute din ”Lumea Veche”, simțim cu o forță deosebită necesitatea unei lucrări comune între catolici și ortodocși, care sunt chemați, cu blândețe și respect, să dea socoteală înaintea lumii despre nădejdea care este în noi (cf. 1 Pt 3, 15).

4. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile pe care le-am primit prin venirea în lume a Fiu Sau unic. Împărtășim aceeași Tradiție spirituală a primului mileniu al creștinismului. Martorii acestei Tradiții sunt Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, Fecioara Maria, și Sfinții pe care îi cinstim. Printre aceștia se află nenumărați martiri care au mărturisit credincioșia lor față de Hristos și au devenit ”sămânța creștinilor”.

5. In ciuda acestei Tradiții comune a primelor zece secole, catolicii și ortodocșii, de aproape o mie de ani, sunt lipsiți de împărtășirea Euharistică. Suntem despărțiți de rănile provocate de conflictele unui trecut îndepărtat sau recent, de divergențe, moștenite de la înaintașii noștri, în înțelegerea și explicitarea credinței noastre în Dumnezeu, unul în trei Persoane, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, consecință a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a lui Hristos Mântuitorul: "Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una”(In 17, 21).

6. Conștienți că numeroase obstacole rămân să fie depășite, sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie la refacerea acestei unități voite de Dumnezeu, pentru care Hristos s-a rugat. Fie ca această întâlnire a noastră să inspire creștinii din întreaga lume să se roage Domnului cu ardoare reînnoită pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi. Fie ca într-o lume care așteaptă de la noi nu doar cuvinte ci și fapte concrete, această întâlnire să fie un semn de nădejde pentru toți oamenii de bunăvoință!

7. Determinați de a face tot ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, vrem să unim eforturile noastre pentru a mărturisi Evanghelia lui Hristos și patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea o mărturie unanimă a adevărului în domeniile în care acest lucru este posibil și necesar. Civilizația umană a intrat într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală nu ne permit să rămânem pasivi în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.

8. Privirea noastră se îndreaptă în primul rând spre regiunile lumii în care creștinii sunt persecutați. În numeroase țări din Orientul Mijlociu și din nordul Africii, frații și surorile noastre în Hristos sunt exterminați ca familii, sate și orașe întregi. Bisericile lor au fost devastate și jefuite în mod barbar, obiectele lor sfinte au fost profanate, iar monumente lor distruse. În Siria, Irak și în alte țări din Orientul Mijlociu, constatăm cu durere exodul masiv al creștinilor din pământurile de unde credința noastră a început să se răspândească și unde ei au trăit încă din timpurile apostolilor, împreună cu alte comunități religioase.

9. Chemăm comunitatea internațională să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne glasul în apărarea creștinilor persecutați, vrem să ne exprimăm compasiunea noastră pentru suferința îndurată de credincioșii altor tradiții religioase care au devenit victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.

10. În Siria și în Irak, violența a provocat deja mii de victime, lăsând milioane de oameni fără adăpost și resurse. Chemam comunitatea internațională să pună capăt violenței și terorismului și, în același timp, să contribuie prin dialog la o restabilire rapidă a păcii civile. Un ajutor umanitar la scară largă este indispensabil pentru populațiile care suferă și pentru numeroșii refugiați în țările învecinate. 

Cerem tuturor celor care pot influența soarta persoanelor răpite, printre care se numără mitropoliții de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, răpiți în aprilie 2013, ca să facă tot ceea ce este necesar pentru eliberarea lor rapidă.

11. Înălțăm rugăciunile noastre catre Hristos, Mântuitorul lumii, pentru restabilirea păcii în Orientul Mijlociu, care este ”rodul dreptății” (cf. Is 32, 17), pentru a se întări conviețuirea frățească între diferitele populații, Biserici și religii prezente, pentru întoarcerea refugiaților la casele lor, vindecarea celor răniți și odihna sufletelor celor nevinovați și care au fost uciși.

Adresam un apel stăruitor tuturor părților care pot fi implicate în conflicte, să dea dovadă de bunăvoință și să se așeze la masa negocierilor. În același timp, este necesar ca comunitatea internațională să facă orice efort pentru a pune capăt terorismului, cu ajutorul unor acțiuni comune, unite și coordonate. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului, pentru a acționa în mod responsabil și prudent. Îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți cei care cred în Dumnezeu să se roage cu ardoare lui Dumnezeu, Creatorul lumii și Provident pentru a proteja creația Sa de la distrugere și să nu îngăduie un nou război mondial. Pentru ca pacea să fie solida și durabilă, eforturi specifice sunt necesare  pentru a redescoperi valorile comune care ne unesc, întemeiate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.

12. Ne închinăm în fața martiriului celor care, cu prețul propriilor lor vieții, mărturisesc adevărul Evangheliei, alegând moartea în locul apostaziei de la Hristos. Credem că acești martiri ai timpului nostru, care aparțin diferitelor Biserici, dar uniți printr-o suferință comună, reprezintă un zălog al unității creștinilor. Vouă, celor care suferiți pentru Hristos, vă este adresat acest cuvânt al apostolului: "Preaiubitilor, ... întrucât sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare." (1 Pt 4, 12-13).

13. În această epocă zbuciumată, dialogul inter-religios este indispensabil. Diferențele în ceea ce privește înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să împiedice oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și în armonie. În circumstanțele actuale, liderii religioși au o responsabilitate specială pentru a educa pe credincioșii lor într-un spirit de respect față de convingerile celor care aparțin altor tradiții religioase. Tentativele de justificare a acțiunilor criminale prin sloganuri religioase sunt absolut inacceptabile. Nici o crimă nu poate fi comisă în numele lui Dumnezeu, pentru că ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii" (1 Cor 14, 33).

14. În afirmarea înaltei valori a libertății religioase, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea fără precedent a credinței creștine care se întâmplă acum în Rusia și în multe țări din Europa de Est, unde regimurile atee au dominat timp de decenii. Astăzi, lanțurile ateismului militant s-au sfărâmat și în multe locuri creștinii pot marturisi liber credința lor. Într-un sfert de secol s-au construit zeci de mii de noi biserici și s-au deschis sute de mănăstiri și școli teologice. Comunitățile creștine duc o importantă activitate caritabilă și socială, oferind o asistență diversificată celor nevoiași. Ortodocșii și catolicii de multe ori lucrează împreună cot la cot. Ei dovedesc existența unor temelii spirituale comune ale conviețuirii umane, dând mărturie de valorile Evangheliei.

15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări unde creștinii se confruntă din ce în ce mai des cu o limitare a libertății religioase, a dreptului de a-și mărturisi credința lor și posibilitatea de a trăi în conformitate cu acestea. În special, constatăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, străine de orice referință la Dumnezeu și la adevărul Său, constituie un grav pericol pentru libertatea religioasă. Suntem preocupați de limitarea actuală a drepturilor creștinilor,  dacă nu chiar discriminarea lor, atunci când unele forțe politice, susținute de ideologia unui secularism adesea foarte agresiv, încearcă să-i împingă la marginea vieții publice.

16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost întâmpinat de mulți cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, invităm la a rămâne vigilenți față de o integrare care nu ar respecta identitățile religioase. Păstrând deschiderea față de contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinși că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Cerem creștinilor din Vestul și din Estul Europei să se unească pentru a mărturisi împreună pe Hristos și Evanghelia Sa, astfel încât Europa să-și păstreze sufletul său format de două mii de ani de tradiția creștină.

17. Privirea noastră se îndreaptă spre oamenii care se află în situații de mare dificultate, care trăiesc în condiții de nevoie extremă și de sărăcie, în timp ce sunt în creștere bogățiile materiale ale umanității. Nu putem rămâne indiferenți față de soarta a milioane de emigranți și refugiați care bat la ușa țările bogate. Consumul fără limite, așa cum se observă în unele țări mai dezvoltate, epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea crescândă în distribuția bunurilor pământești face să crească sentimentul de nedreptate față de sistemul de relații internaționale care s-a instaurat.

18. Bisericile creștine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectul tradițiilor popoarelor și solidaritatea efectivă cu toți cei care suferă. Noi, creștinii, ar trebui să nu uităm că ”Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari;Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Cor 1, 27-29).

19. Familia este centrul natural al vieții umane și al societății. Suntem îngrijorați de criza familiei din multe țări. Ortodocșii și catolicii împărtășesc aceeași concepție despre familie și sunt chemați să dea mărturie că aceasta este o cale de sfințenie, manifestând fidelitatea soților în relațiile lor reciproce, deschiderea lor la procreare și la educarea copiilor, solidaritatea între generații și respectul pentru cei mai slabi.

20. Familia se întemeiază pe căsătorie, un act liber și credincios de iubire dintre un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care pecetluiește unirea lor, învățându-i să se accepte unul pe altul ca dar. Căsătoria este o școală de iubire și fidelitate. Regretăm că alte forme de conviețuire sunt puse acum pe același plan cu această uniune, în timp ce conceptul de paternitate și maternitate ca vocație particulară a bărbatului și a femeii în căsătorie, consfințită de tradiția biblică, este îndepărtat din conștiință publică.

21. Chemam pe fiecare să respecte dreptul inalienabil la viață. Milioane de copii sunt lipsiți de însăși posibilitatea de a se naște în lume. Vocea sângelui copiilor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Gn 4, 10). 

Dezvoltarea așa-numitei eutanasii conduce la faptul că persoanele în vârstă și cei infirmi încep să se simtă ca o povară excesivă pentru familiile lor și pentru societate, în general. 

Suntem, de asemenea, preocupați de dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistată medical, pentru că manipularea vieții umane este un atac la bazele existenței omului, creat după chipul lui Dumnezeu. Credem că este de datoria noastră să reamintim principiile morale creștine neschimbătoare, bazate pe respectul demnității omului chemat la viață, după planul Creatorului său.

22. Dorim să adresam astăzi, în mod special, un cuvânt tinerilor creștini. Voi, tinerii, aveți îndatorirea de a nu ascunde talantul în pământ (cf. Mt 25, 25), ci de a utiliza toate capacitățile pe care Dumnezeu vi le-a dat pentru a confirma în lume adevărurile lui Hristos, pentru a întruchipa în viața voastră poruncile evanghelice ale iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Nu vă fie teamă să mergeți împotriva curentului, apărând adevărul divin, la care normele seculare contemporane sunt departe de a corespunde întotdeauna.

23. Dumnezeu vă iubește și așteaptă de la fiecare dintre voi să fiți ucenicii și apostolii Săi. Fiți lumina lumii pentru ca cei din jurul vostru, văzând "faptele voastre cele bune să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (cf. Mt 5, 14, 16). Educați-vă copiii în credința creștină, transmiteți-le mărgăritarul de mult preț al credinței (cf. Mt 13, 46) pe care l-ați primit de la părinții și strămoșii voștri. Amintiți-vă că ”aţi fost cumpăraţi cu preţ" mare (1 Cor 6, 20), cu prețul morții pe cruce a Omului-Dumnezeu, Iisus Hristos.

24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de aceeași Tradiție a Bisericii din primul mileniu dar, de asemenea, de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea contemporană. Această misiune presupune respectul reciproc față de membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism. 

Nu suntem concurenți, ci frați, și de această viziune trebuie să fie călăuzite toate acțiunile noastre reciproce și față de lumea exterioară. Îi îndemnăm pe catolicii și pe ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să aibă ”unii pentru alţii" aceleași gânduri ( cf. Rm 15, 5). De aceea, nu putem accepta uzul mijloacelor neloiale pentru a-i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, negând libertatea lor religioasă sau tradițiile lor proprii. Suntem chemați să punem în practică porunca apostolului Pavel, "râvnind astfel să binevestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină” (Rm 15, 20).

25. Sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie, de asemenea, la împăcare acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi este clar că metoda «uniatismului» din trecut, înțeleasă ca reuniunea unei comunități cu alta, separând-o de Biserica sa, nu este o modalitate care permite restabilirea unității. Cu toate acestea, comunitățile bisericești care au apărut în aceste circumstanțe istorice au dreptul să existe și să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a răspunde nevoilor spirituale ale credincioșilor lor, căutând pacea cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii trebuie să se împace și să găsească forme de coexistentă acceptate reciproc.

26. Deplângem confruntarea din Ucraina care a provocat deja multe victime și nenumărate răni pentru locuitorii pașnici și a aruncat societatea într-o gravă criză economică și umanitară. Invităm toate părțile implicate în conflict la prudență, la solidaritate socială și să acționeze pentru pace. Îndemnăm Bisericile noastre din Ucraina să lucreze pentru a ajunge la armonie socială, să se abțină de la a participa la confruntare și să nu susțină o dezvoltare ulterioară a conflictului.

27. Sperăm ca schisma dintre credincioșii ortodocși din Ucraina să fie depășită pe baza normelor canonice existente, ca toți creștinii ortodocși din Ucraina să trăiască în pace și armonie, iar comunitățile catolice din țară să contribuie în așa fel încât să fie vizibilă fraternitatea noastră creștină.

28. În lumea contemporană, cu multiple fațete și, totuși, unită printr-un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să colaboreze frățește la vestirea Evangheliei mântuirii, pentru a mărturisi împreună demnitatea morală și libertatea autentică a persoanei pentru "ca lumea să creadă” (In 17, 21). Această lume, din care dispar treptat pilonii spirituali ai existenței umane, așteaptă de la noi o puternică mărturie creștină în toate domeniile vieții personale și sociale. De capacitatea noastră de a purta împreună mărturia Duhului adevărului în aceste timpuri dificile depinde în mare măsură viitorul omenirii.

29. În această mărturie îndrăzneață pentru adevărul lui Dumnezeu și a Vestii celei Bune a mântuirii, să ne vină în ajutor Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, Care ne întărește spiritual cu făgăduința sa infailibilă: ”Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Lc 12, 32)!

Hristos este izvorul bucuriei și nădejdii. Credința în El transfigurează viața omului, o umple de sens. De acest fapt au putut să se convingă, prin propria experiență, toți cei la care se pot aplica cuvintele apostolului Petru: ”Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi” (1 Pt 2, 10).

30. Pătrunși de recunoștință pentru darul înțelegerii reciproce, manifestat în timpul întâlnirii noastre, privim cu nădejde la Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, chemând-o în ajutor prin cuvintele străvechii rugăciuni: ”Sub acoperământul milostivirii tale alergăm, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu!”. Fie ca Preafericita Fecioară Maria prin mijlocirea ei să-i încurajeze la fraternitate pe cei care o cinstesc, pentru ca toți să fie uniți din nou, la vremea hotărâtă de Dumnezeu, în pace și armonie, într-un singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei și Nedespărțitei Treimi!

Kirill,
Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii

Francisc,
Episcop al Romei și Papa al Bisericii Catolice












LEGATURI:
 Le métropolite Hilarion a déclaré que, dans l’Église russe, deux hommes seulement étaient au courant de la préparation et du contenu de la déclaration du patriarche et du pape. Ces deux hommes, et seulement eux, pouvaient apporter des corrections au document. «La déclaration», dit le métropolite, «a été préparée dans un cadre de stricte confidentialité. Du côté de l’Église russe, c’est moi-même qui ai participé à la préparation du texte, du côté de l’Église catholique-romaine, le cardinal Koch. [...]



 
Publié par
Libellés : , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)