Formația Taxi a lansat piesa ”
Despre smerenie”, care se dorește a fi un manifest împotriva Catedralei Mântuirii Neamului. Celor de la trupa Taxi li s-au alăturat 33 de persoane din lumea muzicii, a teatrului și literaturi.
Oare este chiar intamplator numarul lor, care corespunde cu varsta Mantuitorului cand a fost rastignit pe lemnul cruci? Nu de alta, dar asta ca sa ne arata inca o data ca "Dumnezeu prefera lemnul" - dupa cum este refrenul cantecului. Ca si cum Dumnezeul nostru ar fi unul din mitologia antica avand preferinte, mofturi. Si, ca sa vezi pentru ce: pentru materia lemnului. Daca ar fi insa dupa preferinte, ar fi mai bine de crezut ca Dumnezeu vrea inima omului, sa se salasluiasca in ea: "Dă-mi, fiule, mie inima ta" (
Pilde 23, 26). Veti spune ca:
oare inima noastra nu este asemenea pesterei in care Hristos S-a nascut, adica un loc smerit, asa cum tocmai cantecul trupei Taxi chiar vrea sa ne sugereze, trimitand un mesaj puternic care poate sa-l prinda numai bine pe orice crestin? Ei, bine, iata ca
smerenia de la Domnul o putem invata, caci El a spus: "învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând
şi smerit cu inima"(Matei 11, 29) si cu siguranta nu din mass-media, care se pune pe sine in locul lui Dumnezeu si ne viruseaza cu mesajele sale, asa cum chiar
Virgiliu Gheorghe tocmai a explicat intr-o conferinta de la Iasi, si din care vom reda mai jos descrierea acestui mecanism. Conferinta lui Virgiliu Gheorghe in cinci zile a atins cam 300 de vizionari, in schimb, cantecul trupei Taxi intr-o singura zi a avut numai pe youtube peste 300 000 de vizionari, adica de 5000 de ori mai mult. Asta ca sa va dati seama
cu ce repeziciune se poate intinde holera asta mediatica, ce face mutatii in mintea oamenilor, la litera manualelor de manipulare.
Si, daca inainte activistii de partid implantau tot felul de virusi informationali despre Dumnezeu, ca de exemplu ca
"pana la Dumnezeu te mananca sfintii" s.a. , si daramau bisericile cu barosul,
in zilele noastre, prin impactul mediatic, se incearca desacralizarea omului cu o viteza mult mai mare si
se vrea daramarea Catedralui Mantuirii Neamului - care nici macar nu s-a terminat de construit-, printr-un fenomen #colectiv, al buturugilor mici din strada, care vor sa rastoarne carul mare, probabil chiar si pe cel din cer. Pai tocmai presa stie ce puternic este pentru om impactul vizual, iar o catedrala de proportii, vizibila aproape din toate colturile capitalei, amintind astfel de Dumnezeu, cum ar putea sa nu-i jeneze? Pentru ei nu deranjeaza absolut nici o constructie de proportie, nici mall-urile in care poti sa te pierzi, la propiu si la figurat, nici templul masonic sau moscheea care urmeaza a fi construite tot in Bucuresti. Despre astea nici vorba de smerenie, in schimb, cand e vorba de Catedrala Mantuirii Neamului, vin si-ti pun in fata placa cu textul despre smerenie.
Stereotipic si hipnotic ti se spune ca "Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici". Dar voia lui Dumnezeu cine poate sa o cunoasca?
In Ortdoxie aflarea voii lui Dumnezeu este cel mai important efort ascetic.
Asadar nu putem sa ne pacalim ca ea ni se va revela prin mass-media noastra cea de toate zilele ori prin cantecul de sirena al Taximetristilor. Iar ortodoxul nostru prefera
lemnul crucii numai in masura in care desemneaza
semnul prin care ne-a fost adusa izbavirea, nedespartind niciodata crucea de inviere, si prefera
lemnul icoanelor ca
suport pentru a zugravi chipul lui Hristos, al Maicii Domnului, al tuturor sfintilor si puterilor ceresti, dar, mai ales,
prefera "piatra cea din capul unghiului" care este "însuşi Iisus Hristos"(Efeseni 2, 20), si pe care "au nesocotit-o ziditorii" noii lumi fara de Dumnezeu.
***
Familia și educația între ideologie și știință - Virgiliu Gheorghe (Expunerea)[1]
[...]Voi incepe cu un scurt pasaj dintr-o carte a lui
Dostoievski, "Crima si pedeapsa". Este vorba despre un
vis al lui Raskolnikov, care are o anumita relevanta pentru ceea ce vom vorbi astazi:
I
se parea mereu in vis ca lumea intreaga e osandita sa cada victima unei
ciume infioratoare, nemaiauzita si nemaintalnita. Venind din
strafundurile Asiei spre Europa trebuia sa piara toti in afara de cativa
alesi. Aparusera niste trichine noi, niste vietati microscopice care
patrundeau in corpul omului. Acestea erau, de fapt, niste spirite
inzestrate cu ratiune si vointa. Oamenii in corpul carora patrundeau
turbau si isi pierdeau mintile, dar niciodata, niciodata oamenii nu s-au
considerat atat de inteligenti si atat de siguri de adevarul lor, ca
cei atinsi de boala. Li se parea ca niciodata nu au existat verdicte,
deductii stiintifice, convingeri morale si credinte mai neclintite ca
ale lor. Sate intregi, orase intregi, popoare intregi se molipseau si
cadeau prada nebuniei. Toti erau agitati si nu se intelegeau intre ei.
Fiecare credea ca el singur cunoaste adevarul si se chinuia uitandu-se
la ceilalti, se batatea cu pumnul in piept, plangea si isi frangea
mainile. Oamenii nu mai stiau sa judece ce este bine si ce este rau. Nu
stiau pe cine sa condamne si pe cine sa achite. Se omorau intre ei cu o
furie absurda, se adunau in armate, dar armatele acestea pornind in
campanie incepeau sa se destrame, randurile se desfaceau. Oamenii
respinsesera mestesugurile cele mai obisnuite, fiindca fiecare isi
propunea ideile, reformele, si nu puteau sa cada la o intelegere intre
ei. Agricultura era parasita. Ici colo oamenii se adunau gramada si se
invoiau sa intreprinda o actiune comuna, jurau sa nu se mai desparta,
dar, o clipa dupa aceea, isi uitau fagaduielile si incepeau cu totul
altceva decat ceea ce isi propusesera si se invinuiau reciproc, se
bateau, se omorau. Ciuma se intindea mereu. Din lumea intreaga nu se
puteau salva decat cativa oameni curati la suflet, oameni alesi,
destinati sa dea nastere unei noi meniri, sa renasca viata, sa purifice
pamantul, dar nimeni nu-i lua in seama, nicaieri, pe acesti oameni.
Nimeni nu le auzea vorba si glasul.
Intr-o
societate traditionala oamenii aveau o anumita smerenie. Stiau ca
exista un preot, exista un dascal, ca exista niste batrani, o anumita
experienta. Astazi, fiii mass-mediei sunt convinsi ca ei stiu adevarul, nu mai au nevoie sa le spuna nimeni, nimic. De la 4-5 ani copiii sunt foarte intelepti. Cu cat sunt mai conectati la mass-media cu atat stiu mai mult. Adolescentii stiu foarte bine, femeia stie foarte bine, barbatul stie foarte bine, fiecare stie si are dreptatea lui, si nu cauta sa vada si dreptatea celuilalt.
Acesta este unul dinte efectele majore ale intoxicarii mediatice, ale
intoxicarii informationale, in care, avand foarte multa informatie
credem ca stim. Dar,
asta creaza si un blocaj reflexiv, informational, pentru ca noi nu
stim, doar reproducem ceea ce am acumulat inlauntrul subconstientului
nostru. Suntem doar niste masini reproductive, clocim ouale altora si
alti pui nastem, nu gandirea noastra.
Ei, bine, trichinele acesta ale lui Dostoievski, le gasim la Parintii Bisericii numite sub forma de fantasme, la psihologii moderni care exulta cultura erotismului, sub forma de fantezii sexuale, despre care vorbesc estetii francezi foarte frumos in mass-media, iar romanii le numeau gargauni. Romanul,
ca totdeauna, el are o chestie mai anecdotica si lucruri atat de grave
nu se pot petrece in poporul roman, care e un popor foarte masurat, el
nu are accentele astea extreme. La rusi, da, dar la noi mai putin. "Are gargaunii lui". Dar existau si exista acest tip de fiinte microscopice noetice. Astazi se numesc virusi mediatici, ba mai mult, se numesc meme, de la mimo, din greaca, adica sunt niste structuri imitative, sunt niste virusi culturali, a caror existenta este recunoscuta astazi de oameni de stiinta, chair de mari evolutionisti, ce demonstreaza faptul ca lumea
astazi este condusa de acesti virusi culturali care patrund si fixeaza
mentalitati, atitudini, comportamente, stereotipii, in baza carora noi
ne desfasuram viata. Si, nici nu va imaginati cat de mult ne afecteaza o
singura stereotipie care este repetata de multe ori, si ne influenteaza
constiinta.
Iata ce zice
Mihaela Constantinescu in cartea ei:
Un
virus mass-media poate fi creat ca sa lupte impotriva unui partid
politic, unei religii, institutii, economii, afaceri sau chiar impotriva
unui sistem de gandire. Virusii mass-media fie ei cooptati sau spontani
au drept consecinta mutatii importante care determina o anumita
evolutie sociala.
Astazi lumea este condusa prin virusi. Trimiti un virus si el isi face treaba.
