Pr. Cezar Axinte și Prof. Mihail Chircor despre cultul fricii. "Ca sa nu cad in cultul fricii, eu nu mai pot vedea altfel moartea decat ca un Paste"

Emisiunea “Vestea cea bună” – Despre frică - 19 mai 2020.

Realizatori: Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor.

Câteva spicuiri din cuvânt:

Pr. Cezar Axinte:

- Frica devine un cult. Are toate componentele unui cult, ale unei religii. Daca putem intelege ca cuvantul inseamna a te lega, a te loga, a te re-lega cu toata fiinta ta, cu tot efortul tau de un lucru, fie el si ireal, este o religie.

Practic vad ca acest cult al fricii nu face niciun fel de moft si primește pe oricine sa devina apostol, de la academicieni pana la preoti crestini, chiar si ortodocsi, si nu cred ca ar face mofturi sa primeasca si un ierarh, sau mai multi ierarhi. Adica se contureaza faptul ca, desi te numesti crestin ortodox, dar tu practici acest cult al fricii, mi-e teama ca trebuie sa spun ca,  usor-usor, te dezlegi sau te lepezi de Hristos, de credinta ta si te loghezi, te relockezi - sa spunem asa - de un alt cult, cu apostolii lui, cu dumnezeii lui. Dumnezeul acestui cult este moartea, pentru ca este singura realitate, ultima realitate inteleasa, cu stapanire abosoluta. Ori, iata ca avem aici un cult generalizat, sau denominatia unui cult generalizat care este nihilismul, este cultul mortii.

Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor despre omul nou, desensibilizat, despartit de Hristos, care nu mai cauta nemurirea

Emisiunea “Vestea cea bună” – Omul nou - 18 iun. 2019. 

Realizatori: Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor

Prof. Mihail Chircor: Vreau sa vorbim astazi despre omul nou pe care vor unii sa-l structureze, sa-l creeze. 

In politica actuala a aparut un nou termen: neomarxism. [...] Ei isi zic progresisti, politologii le zic neomarxisti. Si, aceste partide, pentru prima oara, au intrat si in Parlamentul European. La noi curentul e reprezentat de USR si PLUS. [...] Intotdeauna cine a vrut sa conduca o societate a vrut sa aibe un cetatean obedient, care sa-l asculte, care sa nu-i creeze probleme si sa nu consume energii necesare pentru convingerea si constrangerea acelui om. Sa aibe un om facut la matrita, dar nu la orice matrita, ci la matrita lui. Nazistii au vrut unul, si au facut si lagare de concentrare si ideologie si indoctrinare si au ucis mii de oameni. Comunistii au vrut sa creeze omul nou si au facut si ei lagarele lor, cu gulaguri, cu canale si au ucis, si au bagat in puscarii sute de mii de oameni. 

Ei bine, termenul de neomarxist nu se refera numai la proprietate. Adica acestia nu ca ar vrea nationalizarea... Nu! Ei au alte conotatii, dar nu vreau sa intru in teorii politice. [...] Acest curent care vrea sa duca lumea catre globalizare, mondializare, vrea un om nou, un om al lui, care sa fie obedient societatii care va fi creata foarte curand. Fereasca Dumnezeu! Curand vor ei....

Intre comunism si ce traim acum nu sunt foarte mari diferente, caci in spate sunt aceleasi forte, si sunt forte, din punctul meu de vedere, antihristice. Si fortele astea urasc Biserica, clerul, pe cei care sunt foarte credinciosi. Dar aceasta noua societate nu poate functiona fara o religie, fara o biserica. Si de aceea vrea sa creeze ecumenismul.   

Acesta este contextul in care vor sa creeze omul nou. Ei au inteles ca prin forta nu se poate, caci comunistii, in 50 de ani, au impuscat si au bagat in puscarii, in lagare si nu au reusit sa creeze omul nou. Acuma s-a trecut la o alta modalitate, mult mai perfida de a crea acest om nou. Sunt niste pericole extraordinare!

Nicodime, ce faci cu dragostea Mea? Pr. Cezar Axinte: "Daca nu te vei lepăda de mintea ta, de tot ce ați alcătuit voi, după mintea voastră, nu veți intra în Împărăție"

Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea? Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti? Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.(Ioan, 3, 1-21)

“Vestea cea bună” – Renașterea duhovnicească

Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor

 Transcriere parțială:

Nicodim Zice Mantuitorului: "Stim ca faci minuni, ca esti de la Dumnezeu" - "stim", adica se vorbea acolo. "Stim, dar ce-I cu Tine? Care-i treaba, ca sa ma pot misca?" - stiti?, ca inima il cheamă. Si Mantuitorul nu se lasa măgulit: "da, stai sa-ti spun ce minuni fac...", ii spune limpede: "da, dar nu te mantuiesti, tu care crezi ca esti invatator de lege, ca esti rabin, nu te mantuiesti. Esti in afara potecii, ești pe o cale cu drum inchis". Ii spue direct: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu". Si, ce ii răspunde Nicodim? "Pai, cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?". Va dati seama? Nicodim este doctor in teologie, este profesor universitar de teologie si, mai mult decat atat, el judeca pricini teologice in Sanhedrin[Sinedriu], adica de mare finete - poate a judecat rabini... - si vine la cine? La fiul teslarului, Iisus din Nazaret! Si El ii spune direct: "nu te mantuiesti. Nu am timp sa discut cu tine, ca tu esti profesor, ai doctorat, ai nu stiu ce, dar problema e alta: nu te mantuiesti cu toate astea".  

Si, acum haideti sa venim in mileniul III. Nicodim a fost soim al patriei, a fost pionier, a fost utecist, a fost aspirant, candidat la carnetul de partid si, ce ajunge el? Profesor de marxism, activist de cel mai inalt nivel si conducator de mare unitate, sau mare secretar de partid pe judet, pe Bucuresti. Deci, iata-l pe Nicodim! Si, ce spune el, de fapt? "Cum voi putea eu, care de trei mii de ani sunt in traditia asta, sa renunt la faptul ca Moise a deschis marea. Cum voi putea sa renunț la dumnezeul acesta? Deci Moise a despicat marea si a facut atatea minuni, si noi suntem poporul ales de Dumnezeu. Sper ca nu ai nici un fel de obiectie!". Si Hristos spune: "nu, n-am venit sa stric Legea, ci sa o desavarsesc". "Pai cum? In ce fel? Cum sa intre cineva in pantecele mamii sale?". Si, atuncea, Mantuitorul ce-i spune? "Daca nu te vei lepada de mintea ta, de tot ce ati alcatuit voi dupa mintea voastra, nu veti intra in Împaratie. Nu ai cum!". Si se intampla astazi.

"Viața lumească și viața duhovnicească" - emisiune cu Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor. "Ca să biruiești seducția lumii, a vrăjmașului, a morții, trebuie să întinzi aripile și pentru asta e nevoie de efort"

Viața lumească și viața duhovnicească

  Câteva notițe din aceasta emisiune:

Prof. Mihail Chircor: Noi, trăind tot timpul în lume, ne-am obișnuit să vedem și să trăim într-o anumită mizerie spirituală, și nu mai conștientizăm păcatul sau dimensiunea lui.  

Pr. Cezar Axinte: E cum a spus Sf. Paisie Aghioritul că un om stă în grajdi, pe bălegar, și când iese afară, unde e frig, și trebuie să se miște ca să trăiască, vede că e greu și spune: "măi, ce bine era pe bălegar!"

De unde ideea aceasta a libertății? Ea este în om, dintotdeauna, asa a fost făcut omul, dar, din pricina acestui exercițiu fără libertate, din generație în generație - bei de la mama laptele sclavagismului, de la bunica, samd - când vine cineva să-ți spună de libertate îi spui: "ești nebun!". Sigur, cel care îți vorbește este el însuși liber, și începe să reverbereze în inima ta, și germinează această sămânță de la Dumnezeu.

In plan duhovnicesc este că mii de ani omenirea a stat în sclavia vrăjmașului și dintr-o dată stăpânitorul acestei lumi a fost legat și Hristos ne-a spus: fiți liberi! Cunoaște adevărul și adevărul te va face liber. Si, ce s-a întâmplat? S-a produs, cum spunea Părintele Arsenie Papacioc o revoluție fără revoluție. Si atunci ne întrebăm: de fapt, ce aduce libertatea? Ce ne ridică de pe gunoi? Ce ne face să tragem aer liber în piept? Adevărul! Adevărul nu este o idee, nu este un concept, nu este o filozofie ci este o Persoană, o Persoană dumnezeiască. Cunoști Adevărul, te unești cu Adevărul, îți împropriezi ontologic Adevărul și Adevărul te va face liber. Si de aici începe eliberarea și viața duhovnicească, când lumea aceasta, cu toate ale ei este într-un arhigulag, într-o mare cușcă lipsită de libertate și toată strădania și frământarea ei este o luptă pentru libertate, dar de fapt e o luptă într-o colivie. Îți arată pajiștea, îți arată libertatea dar, de fapt, ești legat de cele ale lumii. Nu e o metafora! E o comparație, e o analogie care se potrivește foarte bine pe istorie. De fapt istoria copiază, calchează viața duhovnicească, care a fost înainte de istorie. Dumnezeu a fost și va fi și când istoria va lua sfârșit. 

Si, atunci, care e arma acestei revoluții? Vine acuma unu', vine Lenin, și spune: "dom'le, vrei sa fi liber? Eliberează-te de sub dominația asta a lui Dumnezeu! " [...] Pentru că autorul acestei doctrine nu-i oricine, ne cunoaște exact. El când lansează un dicton, un concept, o idee, ni-l și împropriem. Si, atunci, care e arma? Revoluție fără revoluție: pocăința! Cel care dorește să se elibereze, să scape din gulag, nu trebuie să rupă gratii, să omoare gardienii. El trebuie să evadeze în interior, se pocăiește și se smerește! Si toată suferința noastră vine din lipsa de smerenie. [...]

Aș putea să fiu liber, dar de fapt asta nu e libertate dacă sufăr. Am făcut revoluție dar totuși nu sunt liber, da' lumea suferă chiar mai mult ca înainte. Si, atunci, ce nu e bine? De fapt am trecut dintr-o colivie într-o alta colivie. "Auziți?! Este ruginită asta! Haideți că avem una dată cu vopsea d-asta la care nu ți se electrizează părul" Adică nu mai simți că ești în colivie!  

Cam așa mi-am dat seama că nu există libertate în sensul conceptual, în sens filozofic. Libertatea este până la urmă această depășire a firii. Noi atâta timp cât murim și ne este frică de moarte nu putem fi liberi. [...]

A lăsat Dumnezeu această lucrare a monahismului tocmai ca să avem un reper al libertății. Monahismul este un far, un model. Acum se va trăi un monahism urban de cea mai bună calitate. Sunt oameni care practică rugăciunea lui Iisus în marile orașe poate mai mult decât în multe mănăstiri. La sfârșit călugării vor fi ca mirenii și mirenii îi vor întrece și pe demoni în purtarea lor rea. 

Si monahismul rămâne modelul cel mai frumos de urmare a lui Hristos. Numai, de ce nu ne convine nouă? Păi e cald în bălegar! Trebuie să faci efort [să ieși]. Căderea e tot un zbor, dar fără efort. Nu v-ați împotrivit până la sânge! (Evrei 12, 4) Ca să biruiești seducția lumii, a vrăjmașului până la urmă, seducția morții, trebuie să întinzi aripile și pentru asta e nevoie de efort. Dar numai aceea este bucurie, numai acela este zbor. Căderea e tot zbor, dar e o chestiune iminenta și matematica faptul ca te vei prăbuși. 

Si atunci, întinzând aripile,  sigur că va fi dificil. Si ce propune viața duhovnicească, viața în Duh? Ce propune Hristos? Cel care îmi urmează Mie, să nu se aștepte la nimic altceva decât la cruce. Adică dacă noi credem că există și o altă modalitate ne păcălim singuri, dar pe Dumnezeu nu-L putem păcăli. Deci nu există altă cale decât crucea! In creștinism nu există viață duhovnicească decât prin cruce, adică jertfă, suferință și multe scârbe. Adică, odată ce te-ai ridicat de pe bălegar și ai ieșit și iei aer curat în piept, te ia amețeala, cazi în genunchi. După care trebuie să te uiți, să vezi că ești doar la poalele muntelui. Si dacă aici aerul e atât de puternic și te pune în genunchi, cum o fi acolo, de nu-i vezi piscul de nori?! Pentru că trebuie să faci urcușul acela, care presupune efort, efort, care poate presupune și jertfă, dar efortul acesta este simplu, foarte simplu dacă iubești!   

Prof. Mihail Chircor: Dar câți dintre noi știm ce înseamnă iubirea? Că majoritatea problemelor noastre izvorăsc din lipsa de iubire. Dacă am iubi, foarte multe din problemele noastre s-ar rezolva de la sine. Si această libertate de care vorbiți se dobândește prin efort și jertfă. Nu poți să dobândești libertatea aceea fără jertfă - se vede și în modelele umane. Lupta aceea presupune și să-ți dai viața. Si jertfa trebuie să fie însoțită de bucurie, o bucurie care nu se poate compara cu ceea ce putem noi simți în viața lumeasca. Cea mai mare bucurie din viața lumeasca pălește în fața bucuriei duhovnicești. Si aceasta este rațiunea celor care iau calea monahismului. Dumnezeu ne spune: bucurați-vă! E poruncă. Dumnezeu a creata aceasta lume care e frumoasă - că ar putea să creeze o lume care e ștearsă-, și noi ar trebui să ne bucurăm de absolut tot, numai că la această bucurie nu putem să ajungem fără luptă și fără jertfă. 

Pr. Cezar Axinte: Dacă privim în istoria omenirii toate războaiele au un scop, pentru eliberare. [...] Oamenii sunt în stare să moară pentru câștigarea libertății și atunci când o câștigă nu știu ce să facă cu ea fiindcă nu e adevărata libertate. Il auzeam pe Brucan, sărmanul, care ne darea niște lecții, și spunea: "au câștigat libertatea și nu știu ce să facă cu ea". Nu e adevărat! Era o libertate politică, ideologică, să spunem, într-un sens și într-un moment. 

Prof. Mihail Chircor: Era libertatea de a vorbi.

Pr. Cezar Axinte: Dar uite că cerul s-a umplut de vorbe, și chiar este inflație de vorbe care te și rănesc. Dacă stai acum cu telecomanda la televizor, după o jumătate de oră de navigat pe canalele acelea, simți o durere aproape fizică, sunt vorbe scuipate, răstite, de ură. Si atunci, care e libertatea? E libertatea de a urî. 

Si atunci toată suferința noastră vine din aceasta incapacitate de a înțelege și a căuta libertatea. Noi nu știm ce e libertatea, ce e bucuria, ce e viața duhovnicească, nu-L cunoaștem pe Duhul, și asta chiar printre noi, care ne spunem creștini practicanți. Noi nu ne putem numi alpiniști numai pentru faptul ca avem muntele în față și că ne-am luat niște echipamente cu noi. Avem însă această bunăvoință. După cum nu ne putem numi oameni liberi sau sănătoși. Dar, unde este marea, marea diferență? Știm și mărturisim că suntem bolnavi și vrem să ne vindecăm. Asta e foarte, foarte important!

Ni se spune: "ce tot o dați voi cu ortodoxia asta? Nu e mândrie?". Păi nu e mândrie, singura diferență dintre mine și tine este aceea că eu mă recunosc bolnav și recunosc că am nevoie de un Vindecător. De fapt, ce este tăierea voii? Să mă smeresc ca nu știu cum să mă fac bine, că nu știu cum să scap de moarte decât în fața acestui Doctor, care îmi spune: "dacă faci asta vei fi viu". Dar vedem asta peste tot în lume. Uitați-vă la bolnavii cronici, că sunt în stare să lupte mai mult decât orice fel de erou pentru viața lor. Sau măcar pentru un timp. Sau măcar pentru o unghie. Nu știm cum luptă bolnavii pentru fiecare gram de zahar, sau de fier, sau pentru o celulă. Nu știm pentru că nu suntem bolnavi în felul acesta. Ei, și duhovnicește lucrurile stau tot așa. De aceea atâta timp cât ne credem sănătoși noi trăim o viață lumească. Adică, cum e? "Aia nu, aia nu, până la urmă ce viață e asta? Eu sunt sănătos, am analizele perfecte, am voie să mănânc, să beau dar să nu fac excese". Da, dar asta e definiția dietei nu a sănătății. 

Si atunci, bineînțeles că viața duhovnicească este un zbor extraordinar de plăcut, pentru că plutești. 

Prof. Mihail Chircor: Da, dar la final trebuie să aterizezi undeva, pe ceva.  Pentru unii este o finalitate a zborului și pentru alții altă finalitate. Unii zboară de dragul de a zbura, alții zboară cu o țintă. Creștinii ortodocși au această țintă, zburam și știm către ce zburam, și ne asumăm și faptul că zborul este cu turbulențe mari. 

Pr. Cezar Axinte: Păi tocmai asta ne spun și Sfinții Părinti: dacă vrei să zbori așa, pregătește-ti cocoașa. Mai e și un altfel de zbor care nu necesită efort. Ati observat cât de ușor e să faci răul? Aici e o metafizică, dacă și un ateu își poate da seama de asta: de ce răul este atât de simplu de făcut? Ca să nu îți urăști vrăjmașul e un efort extraordinar! Ura, deși are atâta forță, totuși e foarte simplă, e o abandonare, e un zbor de cădere, e o alunecare. Pe când, să învingi ura, să-ți iubești vrăjmașii, e un efort extraordinar. Si de abia de aici treci în viața duhovnicească. 

Prof. Mihail Chircor: Ca să urăști, să ucizi e extrem de simplu. Ca să crești un om, ca să sprijini un om, să-l înviezi e foarte greu.

Pr. Cezar Axinte: Ne-a dat puterea aceasta Dumnezeu de a învia oameni. Adică vine omul în pragul deznădejdii și dacă ai pornit revoluția, lucrează harul, poți să-i spui un cuvânt și l-ai înviat. S-au întâmplat mii și mii de cazuri. Si atunci viața duhovnicească este o viață de mare responsabilitate și de mare bucurie. [...] Dacă nu ești bun în lume și nu poți să-ți ți viața duhovnicească, nu ești bun nici în mănăstire. 

Poate am putea spune că astăzi în lume este mai greu decât în mănăstire. [...] Vă dați seama că noi trăim o schizofrenie? De ce? Pentru că noi, să spunem că vrem să trăim viața duhovnicească. Păi 90% din cele pe care le facem noi sunt propuneri ale vieții din lume: felul în care facem cumpărăturile, cum ne îmbrăcăm, cum ținem relațiile sociale. Păi cele mai multe nu sunt din viața duhovnicească, sau sunt potrivnice vieții duhovnicești. Vă dau un exemplu: te întâlnești cu 50 de oameni într-o zi, fiecare cu duhul lui. Păi seara ești beat și trebuie să te pui cu genunchii la rugăciune. Vă dați seama ce duhuri te atacă în momentul acela? Si alta e să stai la rucodelia ta, la stupi sau la oi, sau să cureți icoanele, să spui 7 cuvinte pe zi, să iei binecuvântare. E o mare odihnă să te duci să iei binecuvântare. In lume trebuie să iei decizii în fiecare clipă și trebuie să iei binecuvântarea lui Dumnezeu: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă! Nu poți! De câte ori nu pierzi asta?! De câte ori nu pierzi pacea?! Vine omul și te-a trântit. Te-a călcat în picioare un om, ori cu problema lui, ori cu duhul lui, ori cu necazul lui. In lume când ești, și dacă ești în viața duhovnicească, practic ar trebui să plângi tot timpul pentru suferința lumii. [...]

Prof. Mihail Chircor: Vă incităm să reflectați asupra vieții voastre...

   

Rezistența prin credință - Emisiune cu P. Cezar Axinte si Mihail Chircor. "Nu poți rezista cu o minte sănătoasă fără spovedanie, fără împărtășanie, fără duhovnic!"

Oameni și demoni: ÎN RUGUL STRIGĂTULUI

(de Marius Iordăchioaia)

de la Bruxelles ies vorbele ca șobolanii

și rod din oameni toată omenia...

se naște-o nouă limbă mondială

pe care o vorbește nebunia....

de-aceea îmi deschid acum Psaltirea

și las blestemele lui Dumnezeu

să îi vâneze....

în rugul strigătului pentru mântuire

cu îngerii stau sufletele treze....

“Vestea cea bună” – Rezistența prin credință 

[...]
Mihail Chircor: De ce credem noi că trăim vremea, sau se apropie vremea rezistenței prin credință? La ce să rezistam? Cui să rezistăm? Păi duhului acestei lumi, care este mult mai viciat și astăzi s-a ajuns mult mai departe. [...]

Pr. Cezar Axinte: Adică să înțeleg că amenințați cu rugăciunea!

Mihail Chircor:  Da, cu post negru și rugăciune! Eu nu am nicio îndoială că pocăință plus post negru, plus rugăciune, a unui număr suficient de mare de oameni este ceva care înduplecă pe bunul Dumnezeu să nu se mai uite spre ticăloșia acestui neam care și-a ucis 15-20 de milioane de prunci nenăscuți. [...]

Deci, împotriva acestui duh îndrăcit al vremurilor pe care le trăim. Si spuneați dumneavoastră, Părinte, că în vremurile astea este extraordinar de ușor să te mântuiești. 

Pr. Cezar Axinte: Da, vremuri paradoxale!

Mihail Chircor:  Deci, în vremurile astea noi trebuie să rezistăm. Si, cum putem rezista? Care este arma noastră, care este pavăza noastră? Prin credință! Atât de simplu. De ce prin credință? Păi, ce este mai mare decât puterea lui Dumnezeu?  Nimic! Cine poate sta în fața lui Dumnezeu și cine poate să înfrângă protecția lui Dumnezeu? Nimeni și nimic în vecii vecilor. [...]

Pr. Cezar Axinte: Practic, marea problemă a neamului nostru în special, dar în general în lume este pierderea minții. Noi avem un ucigaș mai mare decât cancerul, decât războaiele [care sunt] bolile nervoase în lume. Este tulburarea sufletului. Vorbim de unul din doi și nu știm dacă celalalt este luat în evidență...

Mihail Chircor:  Din când în când poate aluneca și ăla.

Pr. Cezar Axinte:  De ce? Pentru că cadența acestei lumii nu mai este proprie viețuirii omului, unei sănătății mintale adecvate. Aaa, faptul că te poți sluji, te poți spala, poți merge la muncă și faci față programului... până te aruncă la coșul de gunoi. Te folosește 10, 20 de ani și apoi te aruncă la gunoi ca pe o cutie goală, că nu mai ai nimic în tine. S-ar putea să nici nu-ți plătească drepturi ca poți să supraviețuiești, dar asta este altă discuție. Este vorba de faptul că tot mai mulți tineri sunt atacați. Ei nu mai au o sănătate mentală. 

Mihail Chircor:  Păi tinerii sunt ținta principală.

Pr. Cezar Axinte: Exact, și vorbim de cei care lucrează activ, care susțin practic societatea și sunt practic atât bombardați. Si această cadență este atât de improprie - și bine ați zis că aceasta societate are un duh demonic! - încât te îmbolnăvești. Mulți oameni sunt bolnavi sufletește cu expresii ale acestei boli sociale, sau, dacă vreți, psihiatrice. Ori, la ce să rezist?  Să rezist ca să mă pot folosi de conștiința mea, să mă pot folosi de darurile mele, să știu că viața este un dar, nu un drept - că dacă e un drept pot să renunț la el și toate celelalte.

Când vorbeam de rezistență prin credință mă refeream și la cei care au rezistat 10-15-20 de ani și nu au cedat până la urmă crezului lor, nu s-au lepădat de Hristos. Adică, o dată ce te-ai lepădat, e ca și cum te-ai afla în mijlocul oceanului ai avea o bârnă, o cruce din lemn și te ții de ea.  Si vine unul și zice "las-o, că o să vină o navă și o să te salveze". "Bine, dar nu se poate!". Adică nu aveau cum să se lepede și atunci s-au atins și de sufletul lor. E un cuvânt prorocesc de la doamna Aspazia Oțel Petrescu, pe care nu l-am spus pana acuma. Aseară l-am spus cuiva care se afla într-o suferință. Mi-a dat Dumnezeu să-l spun.

De ce rezistam? Păi, în primul rand noi trebuie să ne vedem de scopul nostru ca oameni. Dacă ți-ai pierdut mințile deja și pentru societate ești un rebut, pentru familia ta ești un rebut, nu mai poți purta lupta cea bună - măcar că se poate considera ca mucenicie, dar sunt niște condiții. Că dacă îți ia casa foc, Doamne ferește! nu te mai gândești cu ce să te îmbraci ca să stingi focul. [...]

Practic agresiunea aceasta care se dă acum nu mai seamănă cu nimic din prigoana pe care au suferit-o creștinii de la începuturi și până în veacul nostru, chiar și până acum 20-30 de ani. Prigoana de acum este mult mai perfidă. Nu luăm prizonieri și nu veți fi eroi! Nu veți fi martiri, dar pentru asta este necesar să te lepezi. Si, acum vin cu prototipul lui Iov. Zice acolo: "da, poți să-i faci orice - îl defăima pe Iov demonul - păi, sigur, are frigiderul plin, păi ce altceva să facă, da, Te slăvește, dar e fățarnic". "Bine, fă-i ce vrei tu, numai de sufletul lui să nu te atingi". Ei, bine, ce s-a întâmplat? Diavolul, care nu are ascultare - el nu poate sa facă ascultare-, a început să se atingă de sufletul omului, în timp. In închisorile comuniste experimentul acesta a fost: rezistența mecanică a sufletului, adică să-l rupă. Si s-a reușit. Dar, aici vine cuvântul lui Dumnezeu: "ți-am zis să nu te atingi de suflet, n-ai reușit nimic. E sfânt, e martir!". "Ei, nu veți fi eroi, nu veți fi martiri!". Asta ce înseamnă? Că nu va fi o acțiune mecanică, în sensul în care îl cunoaștem noi, că: îți iau copiii, te duc la închisoare, dacă ai ajutat pe cineva creștinește te duc zece ani la închisoare, și ți dacă nu ți-ai pârât mama îți dau 15 ani. Nu va fi așa! Este cum vedem: ne pierdem mințile! De ce? Pentru că este foarte insidioasă și pentru că noi nu știm cum să rezistam! Asta e sensul discuției. Nu poți rezista cu o minte sănătoasă fără spovedanie, fără împărtășanie, fără duhovnic!

Mihail Chircor:  Deci fără o relație firească cu duhovnicul! In fiecare zi, în fiecare săptămână mă întâlnesc cu oameni de foarte bună credință, calitate care spun: "dar eu cred, m-am dus și i-am spus lui Dumnezeu păcatele mele". "Păi, măi fetită, și ai vreo dovadă că te-ai iertat?" Că la duhovnic așa se termină spovedania, de cele mai multe ori, cu achitare.

Pr. Cezar Axinte:  Da, judecata lui Dumnezeu, "n-am venit să judec lumea ci să o mântuiesc".

Mihail Chircor:  Fără duhovnic nu poți face nimic. Avem această armă. Una dintre aceste arme, pe care Dumnezeu le-a lăsat este duhovnicia. Că a dat putere apostolilor să lege și să dezlege. [...] Tot clerul astăzi este urmașul apostolilor. Ne place, nu ne place, asta este realitatea, chiar dacă unii luptă până la ultima suflare împotriva lor. Avem duhovnicul și, iarăși, fac apel: oameni buni, căutați-vă un duhovnic! Eu am cunoștințe care merg câte 400 Km până la duhovnic.

Pr. Cezar Axinte: Dar eu însumi am mers ani de zile, vară, iarnă, sute de km.

Mihail Chircor:  Nu trebuie [nu ești obligat] să mergi în parohia ta.

Pr. Cezar Axinte:  Adică nu trebuie să fie aceasta justificarea, că nu îți place ție de un preot.

Mihail Chircor:   Eu nu cred că poate cineva să mă privească în ochi și să-mi spună că nu este nici un preot în care nu are încredere.

Pr. Cezar Axinte: Procentul celor care ar avea neputințe vădite este mai puțin de 1%.

Mihail Chircor:  Acuma, eu problema încerc să o duc pe mai multe planuri. Deci să rezistăm mai întâi noi, ca individ.

Pr. Cezar Axinte:  Exact, ca să te faci folositor, ca misiunea noastră e să-i servim și pe ceilalți. Ori noi suntem atât de neputincioși că nici pe noi nu ne ajutăm, tot timpul cârtim: nu am aia, nu am aia.

Mihail Chircor:  Si cred că după aceia trebuie să rezistam ca și familii și, în ultimă instantă, ca neamuri. Bine acuma nu toată lumea, nu tot sufletul are în el suficientă putere să poată să rezite el, ca entitate spirituală, familia lui, ca entitate spirituală, și neamul. Fiecare după putere.

Pr. Cezar Axinte:  Dar tocmai asta este ipoteza care se lansează, că "fără Mine nu puteți face nimic". Adică nu ai nicio putere [fără Hristos]! Sufletul este dotat, adică este chipul lui Dumnezeu, deci are niște daruri, are putere, dar sunt slăbănogite. Si mai e ceva, sunt în conflict puterile sufletești, deci este o dezordine. Boala mintală așa se și numește, este o dezordine. Puterile sufletești de la cădere sunt în dezordine, o iau una înaintea celeilalte, așa se întâmplă, și sunt și în conflict. Si atunci nu ai cum să ți le pui în ordine. Sfânta Împărtășanie e ca și cum ar restaura toate echilibrele astea dintre sistemele vieții.[...]

Mihail Chircor:  Da, deci noi trebuie să rezistăm și cu familiile, că sunt unii dintre noi rezistenți cât să poată întinde o mână comunității și o mână neamului. Avem multi din aceștia, dar prima grija este sufletul nostru.

Pr. Cezar Axinte:  Cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, la care ne duceam si-i spuneam cutare, cutare... "Dragă, pune-te la punct!". Deci, veniți la mine să mi-i pârâți pe cutare și pe cutare, dar te-ai pus tu la punct și nu s-a schimbat lumea? Că dacă vei zice muntelui acesta du-te, se duce. Poți să faci asta? Păi pune-te la punct și când o să faci asta nu o să mai vi la mine, vin eu la tine.

Mihail Chircor:  Acuma, mai este un fenomen foarte periculos. Pe toată canalele se încearcă să ni se spună că "uite ce puternici suntem noi, și voi nu aveți ce să faceți, că toată puterea este în mâinile noastre". Da, puteți să ne luați trupul și să ni-l băgați prin mașină de tocat, dar sufletul trece prin mașină de tocat și iese viu. Dar ei nu or să facă treaba asta! Aruncă cu noroi, și cu mizerii, și gunoaie în om, încearcă să-l discrediteze sau, cel mai convenabil pentru ei este să învelească totul într-un val de tăcere, sau să polueze informațional totul. Vine cineva să spună un mare adevăr și îl îngroapă într-o mare de nimicuri. Si ăla este un mare adevăr, dar ei îl înconjoară cu un milion de nimicuri, curate, necurate, nu mai contează cum, dar cu o groază de mărunțișuri și nu te mai uiți la el. Avem o poluare informațională extraordinară în societate tocmai cu scopul acesta. Deci, încă o dată, ei se feresc de martiriu, ar lupta împotriva noastră, ne-ar baga în mașina de tocat dar dacă cumva s-ar întâmpla să suferim un accident ei ne-ar ține, ca nu cumva să pățim accidentul și din cauza accidentului ăla să se interpreteze că am fi martiri. Le e frica de așa ceva.

Pr. Cezar Axinte:  Acum vreo zece ani, poate și mai bine, am intuit cumva și am pregătit o conferință, Legitima apărare. Pentru că trebuie să te aperi, pentru că e vorba de primejduirea vieții duhovnicești. Ti se primejduiește mântuirea dacă nu te aperi. Uitați, nici 10-15 ani nu au trecut și am ajuns la această primejduire încât ieri am trecut pe lângă o biserică în București făcută de un erou național al cărui bust a fost dărmat, a fost luat  de acolo, să nu se asocieze eroismul cu credința, cu biserica. Si noi nu am reacționat. Ce înseamnă aceasta? Că corpul social este în hipotermie. Ce înseamnă aceasta? Că sacade temperatura și cel care este în hipotermie, în faza a doua simte că îi e bine, nu mai face efort, îngheață și moare. In momentul în care ți-a luat asta, valorile, simbolurile, jaloanele - cum bine spuneați odată - și nu ai reacționat, ce s-a întâmplat cu tine? Înseamnă că ești în hipotermie și ți se primejduiește mântuirea.

Mihail Chircor:  Eu de mult am certitudinea asta că ți se distrug reperele și treaba asta este globală. [...]  Ei, eu vreau să coroborez ceea ce ați spus Sfinția Voastră cu ceva ce este și mai groaznic. Deci, dai jos bustul unui erou, al unui martir și pui în locul lui altceva, bustul lui Marx. Acum câteva săptămâni cu foarte multă pompă și mediatizat, și parcă nu ne vine să credem că, practic, asistăm la o recrudescență a neomarxismului.

Pr. Cezar Axinte:  Dar știți de ce? E foarte simplu: temperatura noastră duhovnicească arată că suntem în hipotermie.  

Mihail Chircor:  Dar, acuma vreau să întreb ceva. S-a făcut în România un Institut de Investigație a Crimelor Comunismului   [IICCR este o structură guvernamentală n.n]. Bun, institutul ăla ce păzește? Că practic, când spui comunism, spui Marx și Engels. Păi în momentul în care vine cineva și îți pune statuia lui Marx, cu pompă... s-ar putea ca peste 10 ani să vină cineva să pună statuia lui Marx în București.

Pr. Cezar Axinte: Păi este evident că se va întâmplă așa, din moment ce e un principiu foarte clar: când iei ceva, trebuie să pui ceva în loc, că nu poți să lași locul gol. Nu se poate pentru că nu folosește, adică ai făcut gestul, acțiunea degeaba? Dacă ai luat bustul unui erou, ce-ai făcut? L-ai lăsat pe om să-și facă eroii lui? Nevoia de eroism este în sufletul omului. Omul nu poate trăi altfel decât ca erou. Omul este un erou. In toată creația asta omul este un erou.

Doamna Aspazia, - Dumnezeu să o miluiască, eu cred că este în ceata sfinților -, a zis un lucru foarte frumos și prorocesc. "Nu vor avea răbdare, vor forța și se vor atinge de suflete, dar să nu vă speriați căci veți fi martiri". Adică asta este legea pe care a pus-o Dumnezeu: "să nu te atingi de suflet!" Si să vă dau un exemplu, că tot se vorbește de pecetluire și de toată lucrurile astea. Eu, personal, zic doar două cuvinte: Doamne, ferește! Nimeni nu va rezista fără Duhul lui Dumnezeu. Dar, dacă vor face ca și cu Brâncoveanu, că "uite, îți luăm copiii dacă nu te pecetluiești" - dacă îți vor forța sufletul vei fi martir. Asta a spus-o și am auzit-o cu urechile mele. Deci, nu cumva să vă temeți că nu vor fi eroi. Vor fi eroi până la sfârșitul veacurilor. Pentru că omul așa este făcut, eroic, și viața duhovnicească este o viață eroică. Această rezistență, revoluție fără revoluție, este de fapt o luptă duhovnicească, în primul rând dusă în interior cu tine, să te birui pe tine, să te lepezi de sine și toate lucrurile astea. Altfel, am spus-o și altă dată: oamenii care nu se vor împărtăși vor înnebuni. Așa va fi! Si, știți cine spune? Sfântul Antonie, că la sfârșit cerul se va umple de vorbe, de nimicuri, care vor ecrana adevărul, iar oamenii vor înnebuni și cei care nu vor înnebuni vor fi prigoniți că sunt altfel, vor fi socotiți ei nebuni.

Mihail Chircor:  Si mai era o vorba înțeleaptă. Cum va fi în veacul din urmă? Păi oamenii vor fi ca draci și călugării ca mirenii.

Pr. Cezar Axinte:  Da, așa este, pentru că vom intra în hipotermie duhovnicească. Lupta noastră este să păstrăm temperatura duhovnicească.

Mihail Chircor:  Vestea bună este că noi suntem condamnați să rezistăm, putem să rezistăm, trebuie să rezistăm. Noi suntem ființe spirituale care vremelnic trec pe pământ și sălășluiesc în trup. Pot să-mi taie o mână pot să-mi taie două picioare dar de sufletul meu, de nici o așchie nu se pot lega. Să nu avem nici o teamă să rezistam în duhul curat al lui Dumnezeu, că Dumnezeu va fi cu noi în fiecare zi a existenței noastre până în veacul de pe urmă.

Pr. Cezar Axinte:  Iată joi, este Ziua Eroilor, Înălțară Domnului. Vedeți? Nimic nu este întâmplător. Nu m-am gândit la asta. Este Ziua Eroilor care se prăznuiește în cer cu Înălțarea Domnului. Asta și înseamnă eroismul: să te înalți!

Pr. Mircea-Cristian Pricop: "daca iubesti pe cineva sau ceva mai mult decat pe Dumnezeu, acele lucruri sau fiinte iti devin in chip natural dusmani"

"Ne aflam cateodata in inselare, confundand iubirea pe care o doreste Dumnezeu de la om, cu iubirea de natura pamanteasca, cu atasamentul fata de lucruri, fiinte, animale sau mai stiu eu ce ne inconjoara pe noi... Si, acest atasament este, nu neaparat egoism, ca as fi prea aspru ci, mai degraba, lucru trecator, sclipiri de moment. Pe cand, ceea ce Dumnezeu propune omului este iubirea care nu piere niciodata."

Emisiunea “Vestea cea bună” – Temeiul iubirii - 8 aug. 2017
Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor 

Prof. Mihail Chircor: As vrea sa incepem, Parinte, printr-un fragment din Ev. dupa Matei, in care se spune: "Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine". (10, 37). De ce mi-am pus problema? Pentru ca, la un moment dat in existenta mea spirituala, am zis - Dumnezeu sa ma ierte! - : "Doamne, ce Dumnezeu aspru! Cum adica sa nu-mi iubesc fiul si fiica, mama si tatal?". Pana cand, la un moment dat, am realizat ca Dumnezeu nu-mi cere sa nu-mi iubesc fiul si fiica, mama si tatal. Ba dimpotriva! Ca sunt porunci sa-ti iubesti si sa-ti cinstesti parintii, dar El a vrut sa spuna: "sa nu-i iubesti mai mult decat pe Mine". Ca n-a vrut sa spuna, de fapt: "iubiti-Ma pe Mine cel mai mult si dupa aia mama, tata, fiul si fiica". Sigur, prima porunca este: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău şi din toată puterea ta", dar, in acel pasaj din Matei, sensul este acela: "cat de mult sa-L iubim pe Dumnezeu?" "Pai, foarte mult!" Si o sa vedem, pe tot parcursul discutiei, ca oricat de mult L-am iubi noi, nu putem sa-L iubim cum ne iubeste El pe noi. Dragostea Lui fata de noi o depasete de mii de ori pe cea a celui mai vrednc dintre noi fata de Dumnezeu. Practic, toata Biserica si Noul Testament se cladesc pe iubire, si fara aceasta iubire nu ai nimic, nu esti intreg, nu esti desavarsit, nu esti pe cale, nu tinzi catre mantuire fara sa iubesti pe Dumnezeu si pe aproapele tau.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Asa este, dar vedeti dumneavoastra ca in timpurile noastre, in care toti stalpii pe care s-a fondat lumea aceasta sunt contestati, sunt subminati prin batjocora in primul rand, prin trecere la capitolul derizoriu, inclusiv iubirea este interpretata in diverse nuante si cu scopuri nu dintre cele mai sfinte. De aceea, subiectul pe care l-ati propus dumneavoastra, si pe care eu l-am imbratisat cu multa bucurie, se leaga de cel pe care eu vi l-as fi propus: "Amurgul valorilor, amurgul intelepciunii". Pentru ca cea mai importanta valoare a fiintei umane, nu numai a crestinismului, [ci] a universului intreg este iubirea. Fara iubire totul nu mai are sens.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Dreptatea lui Dumnezeu este deopotriva mila si discernamant, si este o aspiratie fireasca a omului in cautarea mantuirii sale

[Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile mai grele ale Legii: judecata, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi. (Matei 23, 23); vai vouă, fariseilor! Că daţi zeciuială din izmă şi din untariţă şi din toate legumele şi lăsaţi la o parte dreptatea şi iubirea de Dumnezeu; pe acestea se cuvenea să le faceţi şi pe acelea să nu le lăsaţi.(Luca, 11, 42)]

Dreptatea lui Dumnezeu este deopotriva mila, discernamant si justitie. Deopotriva! La om a inceput specializarea...

 *

Emisiunea “Vestea cea bună” – 21 mar. 2017

Dreptatea lui Dumnezeu și dreptatea omului

Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor

Cateva spicuiri din inregistrare:

Pr. Mircea-Cristian Pricop: La inceput dreptatea Domnului si dreptatea omului erau unul si acelasi lucru, de aceea trebuie sa ne gandim foarte serios de ce s-au despartit ele si cand. Pai, atunci cand dreptatea omului n-a mai fost in corelatie cu dreptatea Domnului, atunci ea a fost subordonata intereselor individuale, intereselor materiale de regula, si fiind subordonata acestora n-a mai vazut obiectivul in sine, a vazut cumva prin prisma unei site, a unei zguri puse pe ochiul menit sa fie drept, al sufletului nostru.

Pr. Mircea-Cristian Pricop despre Calea înțelepciunii și cum n-a fost lăsat Cioran să se împărtășească de către ucenicii săi

Emisiunea “Vestea cea bună” – Calea înțelepciunii - 14 mar. 2017

Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Sfânta Scriptura alocă 4 carti, din totalul de 66 de cărți sfinte, ințelepciunii. Vorbim despre Pildele lui Solomon, vorbim despre Înțelepciunea lui Solomon,  Ecclesiastul si Înțelepciunea lui Isus Sirah. Deci, cărți dedicate exclusiv ințelepciunii și căii înțelepte, căii dobândirii înțelepciunii. Interesul pe care Sfânta Scriptură, cuvântul lui Dumnezeu - Dumnezeu Însuși, că Dumnezeu e nedezlipit de cuvântul Său -, îl alocă acestei mari virtuți este determinat de un lucru foarte important, care se găsește tot în cuvântul scripturistic, definind pe cea de a doua Persoană a Sfintei Treimi, pe Domnul nostru Iisus Hristos. Acestuia i se spune Înțelepciunea și Puterea și Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, cele patru cărți destinate obținerii ințelepciunii, sunt de fapt "manuale" pe care noi le putem parcurge pentru a ajunge la înțelepciune, dar nu la o înțelepciune de tip ideatic, de tip ca o știință de manual, ci la o înțelepciune vie și activă, la o înțelepciune personală, vie și conștientă și comunicativă, care se numește Domnul nostru Iisus Hristos.

9 martie - Ziua Deținuților Politici Anticomuniști

Basilica: 9 martie – Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2017 drept An comemorativ al Patriarhului Justinian şi al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, iar Parlamentul României a adoptat Legea nr. 247/2011 pentru declararea zilei de 9 martie Ziua Deținuților Politici Anticomuniști din Perioada 1944-1989, publicată în Monitorul Oficial partea I nr. 864 din 8 decembrie 2011, precizând că data de pomenire a celor care au decedat ca luptători împotriva comunismului să fie 9 martie a fiecărui an, ziua pomenirii celor 40 de mucenici, Patriarhia Română a transmis Centrelor eparhiale îndemnul de a săvârşi în această zi slujbe de pomenire a celor care au pătimit în timpul regimului comunist ateu, apărând credinţa în Dumnezeu şi demnitatea poporului român.

Momentul liturgic va cuprinde ectenia pentru pomenirea eroilor, ostaşilor şi luptătorilor români, din Liturghier (ed. 2012) şi din Slujba Parastasului pentru eroi (ed. 2016).

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

***

Părintele arhimandrit Mihail Stanciu despre Ziua Deținuților Politici Anticomuniști (9 martie)

• ActiveNews: Ziua Deținuților Politici Anticomuniști. Arhim. Mihail Stanciu: „Îi pomenim, tocmai pentru a ne arăta continuitatea cu ei, cinstirea noastră față de ei și față de Dumnezeu care a strălucit prin ei” (VIDEO)

 ***

Emisiunea “Vestea cea bună” – Curajul mărturisirii - 7 mar. 2017.
Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor.

Pr. Mircea-Cristian Pricop: "Adevărul sincer nu poate izvorî decât din dragoste, pentru că dragostea învelește, încălzește și orientează corect toate celelalte virtuți". Doar când virtutea cu acțiunea de jertfă sunt conlucrătoare au valoare și aduc pacea.

Emisiunea “Vestea cea bună” – Virtuțile creștine - 28 feb. 2017. 

Realizatori: Pr. Mircea-Cristian Pricop şi Prof. Mihail Chircor.

Prof. Mihail Chircor: Astazi va propunem ca tema virtutile crestine, si o sa-l rugam pe Parinte sa ne spuna ce este virtutea, de unde vine virtutea si cum se manifesta virtutea. Deci, Parinte, sa incercam sa explicam ce inseamna virtute crestina, sau daca exista si o virtute necrestina.   

Pr. Mircea-Cristian Pricop: Inainte de venirea Domnului nostru Iisus Hristos pe pamant existau diferite coduri morale care aveau principii si includeau in corpul lor si practicarea anumitor virtuti. Acest lucru nu stirbeste cu nimic valoarea adevarului descoperit de Domnul nostru Iisus Hristos, ci, dimpotriva, il pune in valoarea ca presentiment, ca profetie a ceea ce Hristos a implinit. Bineitneles ca au existat si virtuti mai inainte de crestinism. Ma gandesc la ceea ce spunea Platon odinioara, ca "tot aurul de pe pamant si tot aurul de sub pamant nu inseamna nimic fata de omul virtuos" - spunea in tratatul sau despre legi. Si, la fel, in tratatul sau despre repubilca aminteste ca virtutea reprezinta absolulul de devenire pentru om. Sunt anticipari ale actelor mantuitoare pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea sa le ofere in dar lumii pe cale de mantuire.

Nu ne deranjeaza sub nici o forma faptul ca Platon, Aristotel, Plutarh, Herodot - pe care de altfel noi ii respectam si ii cinstim, si care in anumite biserici sunt chiar pictati, ca fiind din partea neamurilor neiudaice. Cum au evreii pe profetii, mari si mici, asa si neamurile pagane, neiudaice, au avut pe filozofi, pe marii intelepti, care au virtutea legaturii lor, chiar si asa, "in ghicitura", cum spunea Sfantul Apostol Pavel, cu Duhul Sfant, si au emis niste profetii, niste aniticipatii care in cele din urma s-a dovedit corecte. [...] Prin aceasta intelegandu-se o continuitate, nu o zbatere violenta intre nou si vechi. Domnul Iisus Hristos a spuns: "n-am venit sa stric legea, n-am venit sa stric, ci s-o implinesc", adica sa o desavarsesc. Si, ca sa o desavarsesc, ea trebuia ca mai inainte sa ma anticipeze pe Mine, ca Fiu al lui Dumnezeu. Trebuia sa preagateasca lumea pentru asteptarea Mea. Pana la urma intreaga lege morala de dinainte de Hristos, o preagatea pe lumea aceasta pentru venirea Fiului lui Dumnezeu pe pamant, chiar si cu limitele de rigoare ale mintii omenesti de atunci, ale epocilor, pline de cruzime si de sange. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu n-a parasit niciodata lumea Lui, complet, izoland-o ca intr-un fel de penitenciar, ci intotdeauna a interveit in viata ei, a pregatit-o prin fagaduinte, prin coduri date de mari intelepti, s.a.m.d.

Doua emisiuni minunate, despre unitate, cu Pr. Mircea-Cristian Pricop : "Unitatea Duhului în Hristos" si "Biserica și unitatea neamului românesc"

Emisiunea “Dileme ale mileniului 3″  - 23 ian. 2017-

Unitatea Duhului în Hristos

Invitat: Pr. Mircea-Cristian Pricop; Realizator: Pr. Valentin Berechet

Pr. Valentin Berechet:  [...] Practic, orice unitate are un duh. Acuma sa vedem care este duhul care ne duce la Hristos, unde unitatea respectiva este sanatoasa, rodnica, aduce plinatate, bucurie, adica sa simta omul ca s-a regasit. Ca, asa ispite, sau tentatii de unitati sunt foarte multe in lume. Istoria este saturata si, practic, nu se mai poate misca de ele, dar nu toate s-au aratat functionale.

Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca nu intotdeauna unirea este binecuvantata de Dumnezeu, pentru ca si hotii si criminalii se unesc intre ei, isi fac planul dinainte. Deci, unitatea pe care o doreste Dumnezeu este cea exprimata in Sfanta Scriptura si confirmata in experienta Bisericii, de mii de ani pana acuma, si care s-a dovedit durabila, in ciuda tuturor vicisitudinilor, a tradarilor, a mizeriilor istorice care s-au petrecut si pe care le stim.

Moștenirea Sfântului Apostol Andrei: Evanghelia si taina familiei. "Nu e de ajuns să afirmi moștenirea veche frumoasă și nobilă, transmisă de la Sfântul Andrei până la tine, ci să o dai mai departe"

Iată ce mai moștenim de la Sfântul Andrei: taina familiei, așa cum o înțelegem noi, creștinii ortodocși de astăzi!

Nu e de ajuns să afirmi moștenirea veche frumoasă și nobilă, transmisă de la Sfântul Andrei până la tine, ci să o dai mai departe îmbunătățită, îmbogățită. Si, cum ai putea să o îmbogățești? Făcând misiune, ca Sfântul Ap. Andrei, redevenind dinamic, luptând pentru familie, luptând pentru frumusețea vieții în care te-ai născut tu, părinții tăi și bunicii tăi, a duhului pe care ți l-au dat strămoșii. Acel duh trebuie păstrat proaspăt în tine, nealterat.

Războiul împotriva creștinismului - Emisiune la Radio Dobrogea cu Pr. Mircea-Cristian Pricop si Prof. Mihail Chircor

Au ce au cu Hristos toti! De ce? Pentru ca El a oferit lumii ceea ce n-a putut sa aibă niciodata, si nici n-ar fi putut sa aibă daca n-ar fi venit Hristos: un ideal. Hristos a oferit un ideal lumii acesteia, a oferit o perspectiva mai inalta, si aceasta perspectiva irita din toate punctele de vedere. Irita pe comercianti pentru ca crestinul este un om cumpatat; irita pe politicieni, pentru ca crestinul poate sa spuna nu, atunci cand constiinta lui crestina spune nu; irita pe invatatii lumii, pentru ca crestinul are capacitatea sa vina cu argumentele vietii spirituale - argumente cat se poate de serioase; irita pe toata lumea veche din toate punctele de vedere. Irita putregaiul. [...]Si, acest putregai ofera comoditate.

Intelectualii romani si greci, filozofii, considerau credinta crestina morala de sclavi - asta o spunea si Hitler, mai tarziu.

Crestinismul nu este apolitic! Crestinismul face o politica, dar face politica Imparatiei! Noi avem Imparat, noi avem Stapan, care este Hristos! Avem si constitutie, avem si ambasade si consulate, terenuri sacre. Dincolo de pragul bisericii, in interiorul spatiului eclezial, eu nu mai sunt in interiorul unui spatiu omenesc, eu sunt deja in consulatul Imparatiei lui Dumnezeu pe pamantul acesta.

Pentru ca Biserica este trupul Domnului pana la sfarsitul veacurilor, din care facem toti parte, ca si madulare vii ale acestui trup, ceea ce i S-a intamplat Domnului, se intampla si trupului Sau, Biserica. Mai intai de toate, ce I-au facut Domnului? L-au ispitit sa calce legea. Si au zis: "aa..., nu te putem face sa calci lega, nu cazi in plasa noastra, nici o problema! Atunci o incalcam noi, si Te vom ucide! O calcam noi, si tot vei disparea". Si, la stadiul asta suntem acum. In epoci, cu aceste doua pedale s-a mers. Dar, pe langa cele doua pedale ale lor, mai au inca o rezerva, care e asasinatul moral. Nu se multumesc sa te ucida fizic; vor sa se lupte si cu memoria ta buna.

“Vestea cea bună” – Războiul împotriva creștinismului

Prof. Mihail Chircor: Observam ca pe toate canalele media, se ataca din toate unghiurile posibile, uneori cu o perfidie extraordinara, nu direct Biserica - sau foarte putini indraznesc sa atace frontal Biserica-, dar se ataca, se insinueaza vizavi de anumiti oameni din Biserica, vizavi de anumite actiuni ale Bisericii, de anumite lucruri intamplate in Biserica. Dar, pana la urma, daca privim atent toate acestea, este o incercare de a lovi in Biserica. Si, nu este dorinta de a arata o fapta izolata, care s-a petrecut undeva pe langa o Biserica. Deci, pentru mine, nu este nici o indoiala ca acest razboi se poarta cu toate armele si cu toata violenta posibila. [...]