Şi era un om dintre farisei, care se numea Nicodim şi care era fruntaş al iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit învăţător; că nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască? Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis: Trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce. Astfel este cu oricine e născut din Duhul. A răspuns Nicodim şi i-a zis: Cum pot să fie acestea? Iisus a răspuns şi i-a zis: Tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu cunoşti acestea? Adevărat, adevărat zic ţie, că noi ceea ce ştim vorbim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus cele pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede cele cereşti? Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer. Şi după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, Ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.(Ioan, 3, 1-21)
“Vestea cea bună” – Renașterea duhovnicească
Pr. Cezar Axinte şi Prof. Mihail Chircor
Transcriere parțială:
Nicodim Zice Mantuitorului: "Stim ca faci minuni, ca esti de la Dumnezeu" - "stim", adica se vorbea acolo. "Stim, dar ce-I cu Tine? Care-i treaba, ca sa ma pot misca?" - stiti?, ca inima il cheamă. Si Mantuitorul nu se lasa măgulit: "da, stai sa-ti spun ce minuni fac...", ii spune limpede: "da, dar nu te mantuiesti, tu care crezi ca esti invatator de lege, ca esti rabin, nu te mantuiesti. Esti in afara potecii, ești pe o cale cu drum inchis". Ii spue direct: "De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu". Si, ce ii răspunde Nicodim? "Pai, cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?". Va dati seama? Nicodim este doctor in teologie, este profesor universitar de teologie si, mai mult decat atat, el judeca pricini teologice in Sanhedrin[Sinedriu], adica de mare finete - poate a judecat rabini... - si vine la cine? La fiul teslarului, Iisus din Nazaret! Si El ii spune direct: "nu te mantuiesti. Nu am timp sa discut cu tine, ca tu esti profesor, ai doctorat, ai nu stiu ce, dar problema e alta: nu te mantuiesti cu toate astea".
Si, acum haideti sa venim in mileniul III. Nicodim a fost soim al patriei, a fost pionier, a fost utecist, a fost aspirant, candidat la carnetul de partid si, ce ajunge el? Profesor de marxism, activist de cel mai inalt nivel si conducator de mare unitate, sau mare secretar de partid pe judet, pe Bucuresti. Deci, iata-l pe Nicodim! Si, ce spune el, de fapt? "Cum voi putea eu, care de trei mii de ani sunt in traditia asta, sa renunt la faptul ca Moise a deschis marea. Cum voi putea sa renunț la dumnezeul acesta? Deci Moise a despicat marea si a facut atatea minuni, si noi suntem poporul ales de Dumnezeu. Sper ca nu ai nici un fel de obiectie!". Si Hristos spune: "nu, n-am venit sa stric Legea, ci sa o desavarsesc". "Pai cum? In ce fel? Cum sa intre cineva in pantecele mamii sale?". Si, atuncea, Mantuitorul ce-i spune? "Daca nu te vei lepada de mintea ta, de tot ce ati alcatuit voi dupa mintea voastra, nu veti intra in Împaratie. Nu ai cum!". Si se intampla astazi.
Deci acest soim al patriei, acest pionier, care a fost un om moral, un om cinstit, un om care si-a facut datoria fata de popor, a fost patriot, a muncit la Bumbesti Livezeni, ca student, dupa aceea ca brigadier, apoi ca inginer, ca nu stiu ce, a facut baraje, a facut Transfagarasan, a facut cai ferate, Portile de Fier, si tot asa, omul acesta care pana la urma a crezut in niste scopuri, in niste idealuri, care a si realizat ceva, electicitate, toaleta in casa, blocuri, alfabetizare nouzeci si ceva la suta, a facut prunci, a crescut septelul, avea demnitate in lume, dintr-o data se pune problema ca vine cineva la el, -cel mai slab vazut-, si ii spune: "frate draga, nu e suficient, pentru Împaratie nu este suficient!". "Cum? Dar sunt cinstit, dar sunt moral, dar fac fapte bune, dar nu am suparat pe nimeni, nu am omorat pe nimeni, n-am facut..., n-am facut...". "Dar, totusi inima ta nu-ti spune?- ca pe Nicodim, totusi, ce-l misca? Constiinta! - Ceva nu este in regula". "Cum adica, aicea noi conducem de mii de ani, omul acesta vine din Nazaret, ilustru anonim necunoscut, Iosif, tatal lui, teslarul il cunoastem, face scaune, face nu stiu ce, si el vine si ne invata? Dar nu numai ca ne invata, ii zice lui Lazar, dupa patru zile descompus: "Lazare, iesi afara", ii zice orbului din nastere:"vezi", ii zice fiului vaduvei din Nain, fiicei lui Iair: "ridica-te". cum adica?" Sunt niste realitati, dadeau marturie.
Veneau oamenii la tribunal si ii spun, ca ei facusera rechizitoriu, incepusera sa coasa piese la dosar, si ii spuneau informatorii. La secretarul de partid: "domnu' prim secretar, dom'le, ceva e in neregula, nimeni n-a vorbit ca omul acesta niciodata". "Dar de ce nu l-ati adus?" - au trimis garzile templului si aia s-au intors cu mana goala. Zice: "nimeni n-a vorbit niciodată ca omul acesta". "Oare nu cumva v-ati facut si voi ucenicii Lui? Ce doctrina e asta? Dar nu v-am invatat ca lumina vine de la rasarit, ca nu exista Dumnezeu, ca nu știu ce ca... ". Astia suntem noi, Nicodimii de astazi, pentru noi vorbeste Nicodim, pentru noi vorbeste Dumnezeu.
Si dovada ca samanta pe care o arunca Hristos in noaptea aceea rodeste un codru falnic in inima lui Nicodim, stiti care este? La proces! El, fiind membru al Sinedriului, se duce si zice: "mai, dar nu respectati procedura. Ce este ce faceti voi? Adica, L-ati arestat noapte, hoteste, ati incalcat toate procedurile si nu il lasati sa vorbeasca? Ori, nu avem noi prezumtia de nevinovatie, nu avem noi faptul ca trebuie sa fie cel putin doi martori? Nu trebuie ca inculpatul sa vorbeasca? De ce nu-L lasati sa vorbeasca?". Si, ei ce au zis? "Anatema, blestemat e". Nu are nici o legatura! "Oare nu cumva te-ai facut si tu ucenicul Lui?" . Acolo erau discutii si nu se potriveau, si el si-a dat seama cu cine are de-a face.
Si, iata, desi a fost soim al patriei, a parcurs toate treptele de buna credinta, desi a slujit cu toata inima, ca si Saul, ce-si da seama in inima lui? De adevar! Dincolo de toate asta este un adevar mai mare. "Despre ce ne vorbeste omul Acesta? De inviere! Si El este singurul pana acum care a demostrat ca lucrul acesta este posibil". Desi, nu minunile acelea i-a mantuit, toti au murit.
Si, atunci, ce face Nicodim? Dupa proces se duce impreuan cu Iosif si rascumpara trupul Domnului. Dar ce face prin asta? Rastrange sentinta, pentru ca cei care erau condammanti la moarte, adica erau blestemati prin spanzurare pe lemn, pierdeau drepturile civile, drepturile religioase, nu aveau dreptul nici sa fie inmormantati. Deci El trebuia sa fie aruncat in afara cetatii sa-L manace cainii. Numai ca pentru curatia inimii lor, si a lui Nicodim si a lui Iosif, Dumnezeu nu ingaduie sa mearga demoniada pana la capat, ca a fost suficient sa-l rastigneasca intre doi talhari, ca sa induca ideea "lotul talharilor". Ei, bine, ce este uimitor? Ce face Nicodim care isi urmareste inima? El pune mana pe mort si marturiseste, cand toti au cazut, cand apostolii au fugit, el marturiseste ca este crestin. De ce? Pentru ca el renunta la paste, fiindca el nu mai putea sa manace pastele daca s-a atins de mort. Asta spune legea lor, a iudeilor. Prin urmare, va dati seama ce a fost acolo, ce sminteala, cum se spune. Iosif si Nicodim luandu-L in brate s-au lepadat de legea lui Moise, s-au lepadat de iudaism si ei sunt primii marturisitori crestini, daca vreti.
Deci acesta este pionerul nostru de astazi, utecistul nostru de astazi, comunistul nostru de astazi. Si desi noi am fost botezati, a fost un moment cand ne-am intors cu spatele la Dumnezeu si ne-am lipit de pamant, de electircitate, de apartamentul de la bloc, de serviciu, de toate cuceririle socialiste. Dar, iata ce s-a intamplat: "Cine aduna fara Mine, risipeste". Tot ce s-a adunat din munca a milioane de oameni cu buna credinta, dar fara Hristos, s-a facut praf. Iata ca s-a ales praful! Vedeti? Asta este foarte interesant! De aceea, ati intuit foarte bine, spunand renastere duhovnieasca, la noi e vorba de reevanghelizare.
Prof. Mihail Chircor: Ne nastem din apa si din Duh, deci iata ca nu ne nastem doar din pantecele mamei, avem un duh in noi pe care trebuie sa-l mentinem curat si pe care noi il mai murdarim din cand in cand. Noi am mai vorbit de pocainta, de spovedanie, care curata pacatul, dar sunt momente in care parca nu ajunge. Dar unii parca nu vor sa patrunda atat de adanc in constiinta lor si sa se curete. "Cum adica sa renasc eu? Sunt botezat!".
P Cezar Axinte: Asta spune si Nicodim: "dar cum sa renunt la tot ce sunt eu? Eu sunt o alcatuire a faptelor mele".
[...] Discuție despre avort:
P Cezar Axinte: Intreb femeile: "cate sarcini ai avut?" Si femeia zice: "pai, nici nu mai stiu, Parinte?" Va dati seama? Asta e o impietrire a inimii. Exact cum l-ai intreba pe un criminal in serie, iertati-mi analogia, si il intreaba procurorul, dupa ce l-a prins cu un cadavru in debara: "cati ai omorat?". "Pai, nu mai stiu!". La ce se gandeste anchetatorul atuncea? "Doamne, dar omul asta nu mai e bun, nici ca un animal". Ei, la Hristos nu e asa! Cand spui asta, si asta, si asta, Hristos vine si te mangaie, si spune: "nu-i nimic, le iau eu in spate pentru tine, tu numai vino dupa Mine". Adica asta este diferenta extraordinara! Daca legea omeneasca ar fi in stare sa te faca gunoi de flori, pentru pacate mult mai mici, la Dumnezeu nu este asa.
Si, atunci, de unde vine aceasta impietrire a inimii? Cum ar spune Nicodim: "dar cum as putea sa gandesc eu altfel, cand mama a facut la fel, bunica a facut la fel, legea spune ca-i un drept?! Toate organizatiile feministe spune ca femeia poate sa aibe... Cum as putea sa lepad de la mine asta, si sa ma nasc din noi, sa fiu curata?" Pai se poate! Asa spune Hristos! Ceea ce la om este cu neputinta, este imposibil, la Dumnezeu este cu putinta.
Si, ce spune Nicodim, care era foarte invatat, si pune o intrebare de scoala primara? Cum spunea Parintele Arsenie: dom'le omul se mai cunoaste si dupa intrebari Dar el ce spune? Un om imbatranit in pacate, un om ancrasat, anchilozat in toata gandirea asta, ca Dumnezeu e o putere, un gaz, cum as putea eu sa vina acuma sa cred in Sfanta Treime, sa cred acuma ca in Potir este Sangele si Trupul Mantuitorului? Cum as putea eu sa ma nasc din nou, sa moara omul ala care gandeste, si are certitudinea ca altfel nu se poate, ca preotul baga mana si sfinteste apa si asta e o goanga, cum as putea sa cred si sa beau apa aceea si sa ma si vindec? [...]
Prof. Mihail Chircor: Acuma, indiferent de situatia in care suntem, putem sa ne curatim, sa o luma de la capat, sa renastem, dar numai ca treaba asta se face cu jertfa, ca si lacrima asta este, sa plangi curat, sa ai lacrimi curate, cu care sa incerci sa-ti speli un pacat.
 |
| Gamaliel |
P. Cezar Axinte: E darul lui Dumnezeu in primul rand, ca altfel poti sa fi student la arte, dar lacrimile sunt un mare dar de la Dumnezeu. [...] Noi nu intelegem ce daruri importante a dat Dumnezeu pentru om. Nicodim s-a prins, a zis: "mai, e nemaipomenit!" S-a dus el acasa, dupa ce a pus intrebare aia - va dati seama-, si a zis: "Doamne, dar am fost in fata unui om care n-a fost la nici o scoala din cele pe care le cunosc eu, din cele celebre, n-a fost la Gamaliel, n-a fost la nici o scoala rabinica, si omul asta m-a facut" - cum m-a facut pe mine Parintele Arsenie, ca m-a intrebat cum ma cheama si nu am stiut sa-i raspund. Deci Nicodim a trecut cu Dumnezeu prin aceasta experienta. El a pus o intrebare puerila la prima vedere, dar e foarte adanca. A zis: "Doamne, dar cum voi scapa eu de toate acestea, ca sunt mortii mei, e Moise, Avraam, Isaac, Iacov, cum imi ceri asa ceva? E cu neputinta!" Si, Dumnezeu ce-i raspunde? "Poruncile mele nu sunt grele, sunt imposibile, pentru ca fara Mine nu puteti face nimic".
Prof. Mihail Chircor:... "Fara Mine nu puteti face nimic","Voi fi cu voi pana la Sfarsitul Veacurilor", "Ceea ce la oameni nu e cu putinta, la Mine este cu putinta" - pai astea trei imi dau speranta, pentru ca altfel, daca eu as fi sa fiu judecator, pe unul ca mine nu as putea sa-l iert niciodata. Dar Dumnezeu poate. Eu nu am nu atata putere, nu am atata iubire cata are Dumnezeu. Si cand Parintii spun ca Dumnezeu este iubire, eu ma cutremur, este o drama uriasa. Noi nu stim sa iubim.
P. Cezar Axinte: Pai asta ne va judeca, asta este judecata, asta este focul.
Prof. Mihail Chircor: Si asta ne-a spus Parintele Calinic la Sfantul Sava cel Sfintit: "la Judecata o sa ne intrebe Dumnezeu: ce ai facut cu dragostea, ce ai facut cu dragostea pe care Eu ti-am dat-o?"
P. Cezar Axinte: Noi vom vedea la judecata, deci dupa iesirea sufletului din trup, omul are mintea lui Adam, adica vede cele pe care le-a vazut Adam. Asta o spun toti Parintii, adica noi vom vedea in duh, vom intelege iubirea lui Dumnezeu altfel decat o intelegem acum. Adica atunci o vom vedea, "material" o vom simti si asta va fi coplesitor. Ca de fapt zice: "eu nu va judec": "cel care crede nu va fi judecat, iar cel care nu crede e deja osandit". Adica Nicodim, daca ramanea asa, se osandea prin faptul ca el nu putea sa-si schimbe firea. Adica ce este trup ramane trupesc. Adica Evanghelia aceasta este extraordinara, este evanghelia schimbarii mintii si despre asta vorbeste, de fapt, toata mistica Rasariteana. Sigur, ca schimbarea mintii, ce inseamna pentru ceilalti? "Dom'le ce-i cu asta? Ce a patit?" "Profesorul Chircor era un om serios in tinerete, facea cariera. Ce s-a intamplat cu el acuma?" Deci e foarte greu! In afara bucuriei si a iubirii nu poti sa explici ce se intampla, pentru ca oamenii, sigur, in cuvinte sunt mesteri, si cerul s-a umplut de cuvinte. Problema este duhul! Adica schimbarea aceasta se simte, si cel care sta langa tine il odihnesti. Nu stii cum. [...] Dumnezeu sa va lumineze si pe cei care nu ati participat niciodata la o Sfanta Liturghie, sa veniti, sa gustati din ospatul dumnezeiesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu