marți, 18 septembrie 2018

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat decizia de a înceta pomenirea liturgică a Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului




Mitropolitul Ilarion: decizia de a suspenda pomenirea liturgică a Patriarhului Constantinopolului nu înseamnă întreruperea totală a comuniunii euharistice


Pe 14 septembrie 2018, un briefing a urmat ședinței speciale a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, ai cărei membri au discutat situația urgentă provocată de intruziunea Patriarhiei Constantinopolului pe teritoriul canonic al Bisericii Ortodoxe Ruse.

Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, președintele Departamentului de Relații Ecleziale Externe al Patriarhiei Moscovei, a răspuns întrebărilor din partea mass-mediei. În discursul său, Arhiepiscopul Ilarion a spus că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a luat decizia de a înceta pomenirea liturgică a Patriarhului Bartolomeu al Constantinopolului în Biserica Ortodoxă Rusă. Împreună-slujirile cu ierarhii Patriarhiei Constantinopolului sunt suspendate, precum și participarea la toate structurile în care prezidează sau co-prezidează reprezentanți ai Constantinopolului. "Acestea includ adunările episcopale din țările în care se afla "diaspora", a spus președintele DREE.

Potrivit Mitropolitului Ilarion, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a luat această decizie pentru că "Patriarhul Constantinopolului a comis o intruziune ilegală pe teritoriul Patriarhiei Moscovei, în contradicție cu canoanele ecleziale,  numind doi exarhi la Kiev".

Ierarhul a mai spus că Patriarhia Constantinopolului și-a întemeiat actele anticanonice pe o istoriografie originală, care este respinsă în declarația Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. Episcopul Ilarion a spus:
„Din punct de vedere istoric, Biserica Ortodoxă Rusă a existat de secole ca o singură Mitropolie, cu sediul la Kiev. Chiar și după plecarea mitropoliților de la Kiev, mai întâi la Vladimir, și apoi la Moscova, ei au continuat să folosească titlul de mitropoliți de Kiev. În 1448, Sinodul episcopilor ruși l-a ales pe sfântul Iona, care a devenit primul conducător al Bisericii Ortodoxe Ruse fără acordul Patriarhiei Constantinopolului. Și aceasta nu pentru că Biserica Rusă a vrut să rupă comuniunea cu Constantinopolul, ci pentru că Patriarhul Constantinopolului a acceptat atunci unirea cu Roma, altfel spus, pentru că nu a mai fost un patriarh ortodox la Constantinopol. Acest eveniment marchează începutul existenței autocefale a Bisericii Ortodoxe Ruse.
Zece ani mai târziu, în 1458, fostul patriarh al Constantinopolului, Grigorie Mammas, care a acceptat unirea și a trăit la Roma, a numit la Kiev un mitropolit uniat, Grigorie bulgarul. Din acest moment datează existența scaunului de la Kiev în afara Bisericii Ruse, și care a continuat să existe mai bine de două sute de ani.
În 1686, cele două părți ale Bisericii Ortodoxe Ruse s-au reunit: mitropolia de la Kiev s-a alăturat Bisericii Ruse, care de acum avea statutul de Patriarhie, recunoscută de alți Patriarhi Orientali. Intrarea mitropoliei Kievului în sânul Patriarhiei Moscovei a fost confirmată de o cartă a Patriarhului Dionisie al IV-lea al Constantinopolului. Această cartă nu spune nimic despre un transfer temporar al mitropoliei de la Kiev către Patriarhia Moscovei. De mai bine de 300 de ani, acest statut al mitropoliei de Kiev, ca parte a Patriarhiei Moscovei, nu a fost pus în discuție.

În ultimul timp, pentru a justifica inițiativele luate în Ucraina, acest statut a început să fie contestat. Patriarhul Constantinopolului afirmă acum că Biserica ucraineană pare să fi fost întotdeauna în jurisdicția Patriarhiei Constantinopolului, care se presupune că are tot dreptul să-i acorde, în mod unilateral, autocefalia. Nu suntem de acord, în mod categoric, cu această poziție. Cu atât mai mult după ce a fost luată o decizie pan-ortodoxă, în 1993, declarând că în viitor orice acordare a autocefaliei să fie dată doar cu acordul tuturor Bisericilor Ortodoxe locale. Ori, Bisericile ortodoxe locale nu aprobă pe nicăieri ceea ce a întreprins Constantinopolul în acest moment în Ucraina." 
 Mitropolitul Ilarion a reamintit că la începutul secolului XX, când Patriarhul Tihon a fost arestat și când Mişcarea Reînnoitoare [/Renovaționistilor („Biserica Vie”).] tulbura Biserica, cerând caterisirea lui, Patriarhul Constantinopolului, Grigorie al VII-lea s-a alăturat lor. Timp de aproximativ zece ani, reprezentantul Patriarhiei Constantinopolului la Moscova, arhimandritul Vasile (Dimopoulo), a sprijinit Mişcarea Reînnoitoare și a slujit în bisericile lor, în timp ce Patriarhul Grigorie al VII-a cerea ca Patriarhul să fie, cel puțin temporar, suspendat în Biserica Rusă.

Mitropolitul a mai spus:
„Nu am fi amintit această pagină de istorie a relațiilor noastre cu Constantinopolul dacă nu s-ar fi repetat aceste triste evenimente astăzi. Practic, de fiecare dată când Biserica Ortodoxă Rusă se confruntă cu situații dificile, primim din partea Patriarhiei Constantinopolului lovituri în spate în locul ajutorului frățesc și solidar. 
În anii 1920, Patriarhia Constantinopolului a acordat în mod unilateral autocefalia Bisericii poloneze, creând propriile structuri pe teritoriul Estoniei și Finlandei, deși aceste țări au făcut parte din jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse."
Asa cum a subliniat în continuare Mitropolitul Ilarion, decizia Sfântului Sinod al Bisericii Ruse privind suspendarea conslujirii cu ierarhii Patriarhiei Constantinopolului și oprirea participării la structurile prezidate de Constantinopol au fost necesare:
"Am vrut cu adevărat să evităm aceasta și de câțiva ani am încercat să rezolvăm aceste probleme prin dialog. Ultima încercare a fost venirea Patriarhului Chiril la Istanbul, când, într-un dialog confidențial și fratern, Sfinția Sa a prezentat poziția Bisericii Ortodoxe Ruse și a prevenit pe confratele sau de la Constantinopol de actele care, din păcate, au fost comise acum. Dar de-abia ce Patriarhul Chiril a plecat din Istanbul - am aflat mai târziu - Patriarhul Bartolomeu a întrunit Sfântul Sinod și Adunarea a decis să nu accepte propunerile Bisericii noastre. Apoi, Patriarhul Bartolomeu a reunit Sinodul ierarhilor Patriarhiei Constantinopolului, unde au fost citite rapoarte cu privire la modul de a acționa în Ucraina, după care au fost numiți exarhii.

Am reacționat la numirea acestor exarhi, din 8 septembrie, și am avertizat că vom lua măsuri cel mai devreme, ca răspuns. Astăzi ne-am întâlnit pentru a discuta și a le formula. Toți membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse au luat parte la discuție. Preafericitul Mitropolitul Onufrie de Kiev, împiedicat fiind din motive de sănătate, a participat la discuție prin Skype. "


Apoi, președintele Departamentului de Relații Ecleziale Externe a răspuns întrebărilor reprezentanților mass-media.

- Vorbiți de oprirea comuniunii liturgice. Asta nu înseamnă întreruperea comuniunii euharistice? Credincioșii vor mai putea continua să se împărtășească împreună?

Decizia Sfântului Sinod de a suspenda comemorarea liturgică a Patriarhului Constantinopolului și faptul că suspendăm conslujirile cu ierarhii Patriarhiei Constantinopolului, nu înseamnă întreruperea totală a comuniunii euharistice. Mirenii care se duc la Muntele Athos sau se găsesc în bisericile Patriarhiei Constantinopolului, se pot împărtăși acolo. Dar refuzăm să conslujim cu ierarhii Patriarhiei Constantinopolului pentru că de fiecare dată este pomenit Patriarhul lor în timpul slujirii și am suspendat această pomenire.

- Cu alte cuvinte, Patriarhul Constantinopolului nu mai este considerat primus inter pares? Acest lucru schimba cu ceva locul său în Diptic?

În slujbele pe care le oficiază Patriarhul Chiril, comemorarea va începe direct de cu Patriarhul Alexandriei, și nu cu Patriarhul Constantinopolului, așa cum era cazul până de acum.

- De ce credeți că această decizie a fost luată acum? Există vreo speranță că va fi posibilă o schimbare, o înțelegere, sau este o decizie finală?

Cred că decizia de a trimite exarhi la Kiev a fost luată acum deoarece Constantinopolul este presat de a finaliza procesul de acordare a autocefaliei atâta timp cât actualul președinte al Ucrainei, Piotr Poroșenko, este la putere, deoarece acesta îl sprijină activ. Nu cred, desigur, că se închid complet ușile dialogului, dar decizia noastră de astăzi este un semnal către Patriarhia Constantinopolului și în cazul în care astfel de acte continuă, vom fi obligați să rupem comuniunea euharistică.

Patriarhia Constantinopolului se poziționată ca un fel de lider al celor 300 de milioane de ortodocși ai planetei, așa cum o numește mass-media. Dar, după ruperea comuniunii euharistice, cel puțin jumătate dintre acești 300 de milioane nu îl vor mai recunoaște nici măcar ca primus inter pares.

- Spuneți-ne dacă Sfântul Sinod nu se teme de un scenariu negativ în Ucraina cu anunțarea unei posibile autocefalii. În special, ocuparea altarelor Bisericii Ortodoxe Ruse precum Lavra Peșterilor de la Kiev etc. ?

Nu putem exclude acest lucru, deoarece există deja ocupații ale bisericilor în Ucraina, și deja aproape 50 de biserici ale Bisericii Ortodoxe Ucrainiene canonice au fost uzurpate de schismatici. Dacă acest proiect al autocefalie continuă, dacă schisma este legitimată, putem prognoza consecințele cele mai triste pentru Biserica ucraineană, pentru că pogromurile vor continua fără îndoială. Schismaticii au anunțat deja că Lavra Peșterilor din Kiev ar trebui să fie dată acestei faimoase Biserici locale ucrainiene reunite și nu își ascund pretențiile lor față de altarele, mănăstirile, bisericile care se află în prezent în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ucrainiene.

- Înaltpreasfinția Voastră, se va face o rugăciune comună pentru sfârșitul schismei în Ucraina?

Am hotărât să se spună rugăciuni în toate bisericile Bisericii Ortodoxe Ruse pentru unitatea Sfintei Ortodoxii. Am formulat rugăciuni mijlocire care vor fi publicate astăzi.

În declarația noastră, ne-am adresat Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe locale, invitându-i să inițieze o discuție pan-ortodoxă asupra situației din Ucraina. Suntem profund convinși că, dacă această problemă nu va fi rezolvată unilateral de Patriarhia Constantinopolului, ci în cursul unei discuții fraterne, a tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, se va putea găsi o soluție care să îi liniștească pe toți, să  împace pe toată lumea și să ajute la vindecarea definitivă a schismei.



Declarația Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, din 8 septembrie


Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse își exprimă cu hotărâre protestul și  profunda indignare în urma publicării unui comunicat al Secretariatului General al Sfântului Sinod al Patriarhiei Constantinopolului, pe 7 septembrie 2018, prin care se anunță numirea a doi ierarhi din această Biserică - Arhiepiscopul Daniel de Pamfilon (Statele Unite) și Episcopul Ilarion din Edmonton (Canada) - ca "exarhi" ai Patriarhiei Constantinopolului, la Kiev.

Această decizie a fost luată fără acordul Patriarhului Chiril al Moscovei și al întregii Rusii și al Mitropolitului Onufrie al Kievului și al întregii Ucraine. Este o încălcare gravă a canoanelor ecleziale, care interzic episcopilor unei Biserici locale să intervină în viața și afacerile interne ale unei alte Biserici locale (al 2-lea canon al celui de-al II-lea Sinod Ecumenic; al 20-lea canon al Sinodului din Trulan; al 13-lea canon al Sinodului Antiohiei; al 3-lea, al 11-lea și al 12-lea canon al Sinodului de la Sardica). Ele contrazic în întregime, poziția rămasă neschimbată până în zilele noastre, a Patriarhiei Constantinopolului, și poziția personală a Patriarhului Bartolomeu, care a declarat de mai multe ori că îl recunoaște pe Preafericitul Părinte Mitropolit Onufrie ca singurul conducător canonic al Bisericii Ortodoxe din Ucraina.

Decizia Patriarhiei Constantinopolului de a lua în considerare problema acordării autocefaliei „credincioșilor ortodocși din Ucraina“, a fost luată împotriva voinței episcopiei Bisericii Ortodoxe Ucrainene, care s-a declarat în unanimitate pentru menținerea statutului său existent.

Pentru a-și justifica intervenția în afacerile unei alte Biserici locale, Patriarhul Constantinopolului face interpretări false ale faptelor istorice și se referă la presupusele puteri excepționale pe care nu le are și de care nu a dispus niciodată în realitate.

Aceste acte duc la impas relațiile dintre Biserica Rusă și Biserica Constantinopolului, și constituie o adevărată amenințare la adresa unității întregii ortodoxii.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse declară că întreaga responsabilitate pentru aceste acte anticanonice revine personal Patriarhului Bartolomeu și asupra persoanelor Bisericii Constantinopolului care îl susțin.

Patriarhia Moscovei va acționa cât mai curând posibil ca răspuns la aceste acțiuni.


***


 IPS Emmanuel de Franța: "Patriarhia Ecumenică nu amenință și nu este amenințată"


Vă oferim traducerea [...] interviului cu IPS Emmanuel al Franței, acordat ziarului grecesc "Ethnos" în ediția din 9 septembrie și retipărită online de agenția de presă Orthodoxia.info.

Înaltpreasfinția voastră, ați fost prezent la întâlnirea ținută vinerea trecută la Fanar, între Patriarhul Ecumenic și Patriarhul Moscovei. După cum am aflat, tema principală a fost intenția Tronului ecumenic de a acorda Ucrainei autocefalia. De ce reacționează [astfel] Patriarhia Moscovei la acest lucru?

Întâlnirea a avut loc la cererea Preafericitului Părinte Patriarh al Moscovei, pe care Sfinția Sa, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, a acceptat-o cu bucurie. Această întâlnire a fost amânată timp de doi ani și câteva luni, în sensul că o întâlnire a celor doi Întâistătători nu a mai avut loc din ianuarie 2016. De reținut că Sfântul și Marele Sinod din Creta a avut loc în iunie 2016 fără participarea Patriarhiei Moscovei și a altor trei Biserici, fără o justificare semnificativă.

Înțelegeți cu siguranță că prezența mea alături de Sanctitatea Sa în timpul întâlnirii nu mă autorizează să fac referire la conținutul discuției. Cu toate acestea, pot spune că a avut loc într-o atmosferă frățească și sinceră, și că subiecte legate de relațiile dintre cele două Biserici, și anume Biserica Mamă a Constantinopolului și Patriarhia Moscovei, au fost discutate precum și alte subiecte panortodoxe.

În ceea ce privește întrebarea dvs. cu privire la poziția arătată de Patriarhia Moscovei față de intenția Patriarhiei Ecumenice de a acorda autocefalia Ucrainei, trebuie să fac următoarele observații: în urma reuniunii Sfântului Sinod al Patriarhiei Constantinopolului, pe 20 aprilie, s-a făcut cunoscută intenția Bisericii Mamă, a Constantinopolului, de a accepta cererea poporului ucrainean pentru obținerea autocefaliei. Odată ce s-a angajat procesul de informare a celorlalte Biserici Ortodoxe Autocefale, Patriarhia Moscovei s-a demarcat față de acordarea autocefaliei Ucrainei.

După cum știm, pentru Patriarhia Ecumenică, Kievul întotdeauna s-a bucurat de grija acesteia. Chiar și după acordarea dreptului Patriarhului Moscovei de a confirma pe [numi n.n.] Mitropolitul Kievului, prin Actul Patriarhal al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea, în 1686, dreptul Mitropolitului de Kiev de a pomeni pe Patriarhul Ecumenic înaintea Patriarhului Moscovei rămâne în vigoare. Această referință în timpul slujirii Sfintei Liturghii garantează dependența Mitropolitului Kievului în raport cu fiecare patriarh Ecumenic, fața de care este considerat Exarh.

Deși comunicarea nu a fost întotdeauna ușoară, din motive legate de diferite dificultăți și condiții istorice și politice proprii, aceasta nu înseamnă deloc că acest subiect a încetat să preocupe Patriarhia Ecumenică; de aceea problema Ucrainei este menționată în Actul Patriarhal al Autocefaliei Bisericii Poloneze din 1924.

Potrivit cercurilor ecleziale, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu l-a informat pe PF Chiril, pentru a atenua reacțiile Patriarhiei Moscovei, prin faptul că autocefalia nu va afecta populația vorbitoare de limbă rusă în Ucraina. Este cazul?

Patriarhia Constantinopolului a anunțat decizia cu privire la autocefalia Ucrainei, decizie care reprezintă, pe de o parte, un angajament al Patriarhiei Ecumenice și, pe de altă parte, un proces care necesită un tratament delicat, datorită tactul și înțelepciunii Tronului Ecumenic. Aș dori să reamintesc faptul că Biserica Mamă nu este eclectică în acordarea de autocefaliei și că dorința ei este de a găsi cea mai bună soluție posibilă cu privire la această problemă ecleziastică în suspans și ca întregul popor ortodox ucrainian să beneficieze.

Este bine cunoscut faptul că Patriarhia Ecumenică nu decide în funcție de considerente geostrategice sau politice. Cu toate acestea, mulți se întreabă, comparând cele două populații ortodoxe din cele două țări (Rusia - Ucraina), dacă acest lucru nu va perturba relațiile Fanarului cu una dintre cele mai mari Patriarhii ale Ortodoxiei...

În calitate de Biserică Mamă a tuturor Patriarhiilor și Bisericilor autocefale cele mai recente, Patriarhia Ecumenică nu a acționat pe baza interesului propriu sau a presiunilor politice. Singura ei preocupare este de a menține relații armonioase și comuniunea euharistică a tuturor Bisericilor Ortodoxe Autocefale, și face acest lucru de-a lungul secolelor ca centru de coordonare al Ortodoxiei universale. Patriarhia Ecumenică participă la soluționarea problemelor și nu perturbă relațiile dintre Bisericile Ortodoxe surori.

Mitropolitul de Volokolamsk, Ilarion, președintele Departamentului Relațiilor Ecleziale al Patriarhiei Moscovei, a vorbit despre o schismă care planează asupra Ucrainei, dacă în cele din urmă este acordată autocefalia, ceea ce amenință unitatea Ortodoxiei. În Ucraina există deja trei Biserici ortodoxe, în timp ce rămâne deschisă problema Crimeei, al cărei statut este particular din cauza controlului de facto al Federației Ruse. Este un astfel de scenariu este plauzibil?

N-aș vrea să comentez nicio declarație despre o așa-zisă schismă, deoarece grija Bisericii este întotdeauna pacea și unitatea. Patriarhia Ecumenică nu este amenințată și nici nu amenință. Biserica Mamă și-a manifestat preocuparea de a vindeca rănile provocate de diferențe și de a resorbi schismele și nu dorește în niciun caz să creeze altele. Așa cum se spune în mesajul Sfântului și Marelui  Sinod al Bisericii Ortodoxe din 2016, "uleiul experienței religioase trebuie să fie folosit pentru a vindeca rănile și  nu pentru a aprinde focul conflictelor".

Mulți susțin că, dacă în cele din urmă se acordă autocefalia, Patriarhia Moscovei întrerupe comuniunea cu Biserica Mamă, și că acest exemplu ar putea fi urmat de alte Biserici ortodoxe care aparțin sferei sale de influență. În acest caz, cum va reacționa Patriarhia Ecumenică și ce "răni" poate provoca aceasta Ortodoxiei?

Ca om și creștin ortodox, prefer să rămân optimist, convins că în sânul Bisericii tot ceea ce se întâmplă este prin harul Sfântului Duh. Biserica nu este un organism internațional care acționează în funcție de interese politice sau geopolitice. Dumnezeu acționează și îndrumă pașii Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe, și sunt încredințat că El nu va permite ca Biserica Sa să fie antrenată în ​​noi aventuri.

După părerea dvs., când se va finaliza procesul de acordare a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ucrainene?

Procesul de acordare a autocefaliei, după cum Sanctitatea Sa a spus, constituie un privilegiu exclusiv al Patriarhiei, care are responsabilitatea „de a pune lucrurile în ordine ecleziastică și canonică corespunzătoare.“ Procesul este angajat. În ceea ce privește progresul și evoluția lucrurilor în Ucraina, vom vedea acest lucru pe cale. În orice caz, Patriarhia Ecumenică nu vrea să trimită soluționarea problemei ucrainene la calendele grecești: cum Sanctitatea Sa a amintit în timpul Sinaxei ierarhilor Tronului Ecumenic, este vorba de o prioritate.

Care sunt repercusiunile acestei schimbări, pe care Fanarul speră atât la nivelul Statului ucrainian, cât și pentru populațiile ortodoxe din regiune? Practic, care va fi noua realitate ecleziastică și pe cine va privi?

Acum, în afară de Biserica Ortodoxă a Ucrainei (Patriarhia Moscovei), mai este așa-numita  „Patriarhie de Kiev“ și „Biserica Ortodoxă Autocefală Ucraineană“. Patriarhia Ecumenică dorește să rezolve această problemă ucraineană spinoasă și, în cele din urmă, să remedieze schisma care continuă în ea. Acesta este motivul pentru care progresează cu pași siguri și cu înțelepciune pentru soluționarea problemei și acordarea autocefaliei.

Schisma din 1054 între Ortodoxia răsăriteană și Biserica Romano-Catolică occidentală s-a bazat pe diferite tradiții creștine, în timp ce în paralel a crescut decalajul pe plan dogmatic, liturgic și administrativ. Astăzi, există aceste componente între populațiile ortodoxe din Ucraina?

Nu se poate face o comparație între Schisma din 1054 și situația actuală. Datele din acea vreme au fost complet diferite. Astăzi, slavă Domnului!, trăim într-o epocă de comunicații și informare și orice fel de problemele pot fi discutate cu dragoste și credință în Dumnezeu. Toate problemele își găsesc rezolvarea și nu vom ajunge niciodată la astfel de situații extreme de divizare și izolare.

Să nu uităm că Biserica Ortodoxă nu este o federație de Biserici ortodoxe, ci este una, sfântă, sobornicească și apostolică, care are vârsta de două mii de ani și care are, în calitate de organism teantropic, pe Domnul nostru Iisus Hristos Cap, singura cale de nădejde și mântuire. 


LEGATURI:

Orthodoxie.com:
Publié par
Libellés : , , , , ,

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)