Emisiunea “Dileme ale mileniului 3″ - 23 ian. 2017-
Unitatea Duhului în Hristos
Invitat: Pr. Mircea-Cristian Pricop; Realizator: Pr. Valentin Berechet
Pr. Valentin Berechet: [...] Practic, orice unitate are un duh. Acuma sa vedem care este duhul care ne duce la Hristos, unde unitatea respectiva este sanatoasa, rodnica, aduce plinatate, bucurie, adica sa simta omul ca s-a regasit. Ca, asa ispite, sau tentatii de unitati sunt foarte multe in lume. Istoria este saturata si, practic, nu se mai poate misca de ele, dar nu toate s-au aratat functionale.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca nu intotdeauna unirea este binecuvantata de Dumnezeu, pentru ca si hotii si criminalii se unesc intre ei, isi fac planul dinainte. Deci, unitatea pe care o doreste Dumnezeu este cea exprimata in Sfanta Scriptura si confirmata in experienta Bisericii, de mii de ani pana acuma, si care s-a dovedit durabila, in ciuda tuturor vicisitudinilor, a tradarilor, a mizeriilor istorice care s-au petrecut si pe care le stim.
Pr. Valentin Berechet: Parinte, aceasta unitate, despre care se vorbeste sub diferite aspecte si la diferite nivele, ce este pana la urma? Este un duh de unitate, este un dar de la Dumnezeu, ca o deschidere, un program care trebuie indeplinit, o nadejde, un obiectiv al omului, o strategie sau un management cu gustul eficientei? Adica, a simtit omul in decursul timpului ca daca nu-si uneste fortele cu alti oameni nu ajunge sa prinda succesul pe care il gandeste.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Tocmai de aicea, din intelegerea gresita a unitatii, s-au nascut cele mai multe erezii in istoria lumii acesteia, nu numai in credinta crestina, in toate credintele.
Pr. Valentin Berechet: Deci se merge pe ideea ca unde sunt multi, s-ar putea sa fie si adevarul, dar istoria ne-a aratat ca nu intotdeauna e asa!
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Prima unitate, cea mai importanta, si modelul suprem de unitate il regasim in interiorul Sfintei Treimi. Dumnezeu este Unul in fiinta si intreit in Persoane. Unul in fiinta inseamna unitatea esentiala acelor trei Persoane, ale Sfintei Treimi. Tatal vede pe Fiul si pe Duhul ca pe alte doua constiinte ale Sale. Fiul nu face nimic de la El fara sfatul Tatalui si al Duhului. La fel si Duhul Sfant, nu purcede in chip independent asupra lumii si, sfintind lumea, asa, in chip independent si autonom, ci, in toatala ascultare fata de celelalte doua Persoane ale Sfintei Treimi.
Pr. Valentin Berechet: Deci, practic, oricare Persoana, in lucrarea ei particulara, promoveaza pe celelalte.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Absolut. Monoteismul trinitar pe care il propovaduieste credinta crestina, si mai ales credinta crestina Ortodoxa pe care o impartasim si noi, este modelul suprem pe care Biserica l-a copiat, conform poruncii Mantuitorului, si l-a propovaduit, l-a transmis mai departe de-a lungul secolelor, si s-a dovedit a fi viabil, rezistent in fata tuturor relelor, si a intemperiilor atata timp cat a fost acceptat. In momentul in care, in interiorul trupului bisericesc sau, as putea spune, si al unei natiuni au aparut tot felul de tendinte centrifuge sau auntonomiste, s.a.m.d., acele tendinte s-au exclus practic pe ele insele din aceasta unitate. Si-au pierdut temeiul fiintial, si-au pierdut sensul existentei pe pamantul acesta. Gheorghe Baritiu, spunea la un moment dat, foarte frumos: "limba si natiunea sunt cu mult mai inalte decat libertatea, pentru ca libertatea, odata pierduta, poti sa o recastigi iara, printr-o lupta sustinuta, dar identitatea nu ti-o mai poti castiga, odata ce-ai pierdut-o". Si este corect ceea ce spunea acest mare carturar al poporului nostru si bisericeste, si din punct de vedere national, istoric. Acest principiu trebuia inteles bine de toti pedagogii.
[...] Un om intelept intotdeauna alege ceea ce ii este de folos lui. Imi este mai de folos sa pierd tot ceea ce s-a acumulat de la stramosi pana la mine pentru un ideal foarte, foarte volatil sau merita sa lupt pentru obtinera unui ideal mai pragmatic, mai usor de atins, pastrand in acelasi timp si mostenriea pe care am dobandi-o pana acuma?
Pr. Valentin Berechet: Va dati seam ca orice este posibil astazi, si ruperea cu trecutul. Este mai usor sa vanturi frunzele decat sa fie legate de trunchi si de radacina. Mai bine sa fie uscate si sa le bata vantul de colo colo, creand o atmosfera placuta intr-un parc, intr-un timp de toamna... Dar revenind la unitate...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: O marturisim in Sfata Biserica in Crez: "si intru Una, Sfanta Soborniceasca si Apostolica Biserica". Una, nu doua, nu zece, nu o mie! Ce inseamna Una? Biserica oglindeste in trupul ei unitatea Sfintei Treimi! Preotii si credinciosii lor; episcopii, preotii si diaconii; clerul cacsatorit cu clerul monahal; toate partile Bisericii pana la cele mai mici elemente ale ei reprezinta Una, Unu, unitatea absoluita. Dar, unitatea care nu blocheaza initiativa proprie, care nu obstructioneaza nici un fel de dezvoltare fireasca a individului in interiorul ei, unitatea trinitara. Asta trebuie sa intelegem noi! Adeseori, fiind invatati din alte exemple, din imperii, din conducera politica a trecutului, din totalitarismul secolelor de dianite de crestinism si pana acuma, mai noi si mai vechi, am copiat in societatea care trebuia sa fie cu seva ortodoxa, un model strain. Spunea Sfantul Pavel: "urechea nu are voie sa-i spuna nasului: "n-am nevoie de tine". Ochii nu au voie sa-i spuna gurii: "n-am nevoie de tine". Nici o parte a organismului nu trebuie sa se ridice impotriva celeilalte parti, ci toate trebuie sa fie inter-o armonie deosebita. Cat de frumos ar fi sa fie asa!
Pr. Valentin Berechet: Cum spuneam, ar trebui sa se promoveze unele pe altele dupa modelul Sfintei Treimi si, aceasta unitate de care vorbiti, nu este o unitate lumeasca impusa, - are model ceresc -, ci este o unitate simtita, dorita, are modelul poftei intoarcerii acasa. Pana la urma si fiul risipitor a simtit lipsa unitatii.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Acelasi lucru il regasim in cea mai importanta rugaciune a Domnului nostru Iisus Hristos, in rugaciunea arhiereasca, de dinainte de primirea sfintelor patimiri si a crucii: "Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi."(Ioan 17, 11). Vedeti, oglinidrea Sfintei Treimi in sadirea Bisericii, in radacina Bisericii exista unitatea. Fara aceasta unitate tu poti sa-ti spui orice, inclusiv Biserica, ca multi isi spun Biserica. Orice grup, de doi sau trei care s-au rupt de Biserica Ortodoxa isi spun foarte mandru Biserica: Biserica cutare, Biserica in felul cutare, Biserica dupa cutare... Dar, mai sunt Una in dragostea Sfintei Treimi?
Pr. Valentin Berechet: Asa sunt inregistrati acolo, in registru... Dar, mai voiam sa spun, atunci cand am ajuns la Crez, si am spus "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica..." Se si verifica: daca nu e Una, nu e Sfanta Biserica!
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Atentie si la cuvantul Sobornicesc! In limba greaca kath-olon, kata-holos, catolic - ca asta inseamna sobornicesc, traducerea lui catolic -, inseamna: potrivit credintei tuturor, dupa toti. Ceea ce spune si Sfantul Vicentiu din Lerin in sec. IV: ceea ce s-a crezut din totdeauna, de pretutindeni, si de catre toti, este adevarul Bisericii. Deci iata unitatea: din totdeauna, de pretutindeni si de catre toti. Nu de majoritati simple sau compuse de democratie ieftina, ci de toti, in unanimitate! Asta inseamna Biserica si seva ei, asta inseamna Crezul, asta inseamna uniformitate pura, nobila, lasata de Dumnezeu, nascuta din El.
Pr. Valentin Berechet: [...] In lume omul tanjeste dupa unitate, dar nu prea o intalneste, si lucreaza de multe ori pe langa. Multe ne despart. De ce suntem atat de despartit si de impartiti? De ce, creati dupa chipul Sfintei Treimi, nu impartasim si duhul Ei?
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Fiind aici, in lumea aceasta, avem putinta de a alege binele sau raul, avem dreptul de a refuza darul lui Dumnezeu, in virtutea acestei libertati cu care am fost inzestrati. Avem dreptul de a nu ne folosi dreptul libertatii :-) De a alege ascultarea. Cei care si-au folosit dreptul libertatii in sensul ascultarii si al fratietatii, niciodata nu au avut de pierdut nimic. In Vechiul Testament, in cap. 25 al lui Isus Sirah, intelepciunea - dar intelepciunea nu trebuie inteleasa de noi ca fiind un concept, o definitie; intelepciunea este Hristos, a doua Persoana a Sfintei Treimi. Cum Il numim pe Hristos? Intelepciunea, si Cuvantul si Puterea lui Dumnezeu! Ei, intelepciunea a zis - noteaza profetic Isus Sirah: "Cu trei lucruri m-am împodobit şi m-am sculat frumoasă înaintea Domnului şi înaintea oamenilor: Unirea fraţilor, dragostea între prieteni şi bărbatul cu femeia care se înţeleg bine unul cu altul" (Ecclesiasticul 25, 1-2). Cele trei principii fundamentale ale unitatii, si in lumea aceasta, ca si pregustare, si in lumea viitoare ca cimentare in bine, ca asezare suprema in dragostea si in imbratisarea lui Dumnezeu. Dar, in acelasi timp spune Intelepciunea, adica Fiul lui Dumnezeu, prin gura lui Isus Sirah: "Iar trei lucruri a urât sufletul meu şi foarte m-am scârbit de viaţa lor: Săracul trufaş, bogatul mincinos şi bătrânul desfrânat şi lipsit de înţelepciune" (Ecclesiasticul 25, 3-4). Cele mai oribile lucruri acestea sunt, intr-adevar, caci Dumnezeu le-a vazut pe toate cu ochiul Sau cel milostiv si drept in acelasi timp.
Pr. Valentin Berechet: [...] Dumnezeu mizeaza pe unitate si cred ca este un element foarte important din lucrarea Sa in lume, sa-i invete pe oameni sa se intoarca la unitatea din care s-au rupt prin neascultare. Si, fiindca vorbeati mai devreme despre ce-i desprarte pe oameni, cred ca in esenta pacatul ii imparte si-i desparte pe oameni si ii face neputinciosi si potrivnici.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Folosirea libertatii in mod abuziv sau in mod gresit.
Pr. Valentin Berechet: Ca de multe ori multi se despart, zicand ca fac bine.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: In mod firesc libertatea mea trebuie sa se termine acolo unde incepe libertatea fratelui meu, indiferent unde te vei afla. Vei fi Patriarh Ecumenic, vei fi imparatul lumii, vei fi nu stiu cine. Oricine ai fi tu pe pamantul asta, libertatea ta tine, si se afla in legatura totala cu libertatea celorlalti de langa tine. Prin urmare libertatea mea trebuie sa faca loc intotdeauna libertatii celorlalti, dar nu libertatilor abuzive. Adica libertatea mea nu trebuie sa ingaduie o libertate abuziva, ci o libertate care seamna cu libertatea mea, adica libertate spre Hristos, libertatea spre Dumnezeu, spre moralitate si spre buna-vointa, spre dragoste curata. Libertatile abuzive nu trebuie sa le permitem. De ce? Pentru ca ele corup pe cei mici si pe cei slabi si-i distrug. Acelea trebuie scoase din radacina si trebuie respinse pe orice canal posibil. Impotriva acelora este just razboiul, pentru ca este un razboi firesc intre bine si rau. Nicodata lumina nu se va amesteca cu intunericul. Nu poti sa zici crepuscul peste tot. "Lasa ca e bine si asa, stam la umbra inserarii!". Nu, ci dimpotriva! Ziua este zi, si noaptea este noapte, nu se pot confunda una cu cealalta. De aceea libertatea in cadrul zilei, in cadrul luminii, a transparentei, a adevarului, a dragostei lui Dumnezeu, a intelegerii dintre frati, a intelegerii din familie, a intelegerii din Biserica, a unitatii totale a tuturor, cum spune Sf. Ap. Pavel, atat de frumos, in "toate şi întru toţi Hristos". Asta e de fap idealul final al lumii acesteia. Lumea dupa Judecata finala asa va fi: "toate si in toti, Hristos". Celelalte, care nu au vrut sa fie asa, vor fi data afara, vor fi desfiintate.
Pr. Valentin Berechet: [...] O singura unitate este sanatoasa si intr-o singura unitate ne vom regasi, aceea in jurul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in jurul Sfintei Treimi - ca model de unitate. Cel care gaseste calea se va implini, cel care nu o gaseste o va cauta pana cand o va gasi sau nu o va gasi. Cum sa facem sa gasim calea asta mai usor?
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, inca din copilarie incepem sa facem anumite asocieri: grupuri de copii care se joaca impreuna, mai tarziu grupuri de adolescenti care frecventeaza anumite locuri de cultura, muzee, biserici, locuri istorice, adunari culturale, simpozioane s.a.m.d., si, in sens opus, nu mai zicem, ca stim foarte bine ce se poate intampla in celelalte locuri, de pierzare. Foarte frumos, poporul nostru a sintetizat invatatura despre unitata sa in proverbul acesta: "spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti". Asocierile gresite pot sa-l corupa si pe cel mai virtuos om, prin obisnuinta, pe cand asocierile potrivite il pot educa pana la urma si pe cel mai indaratnic dintre semenii nostri. Depide de alegera sa. Si, aicea nu se baga Dumnezeu, nu pentru ca nu poate, ci pentru ca nu vrea, pentru ca ar stirbi libertatea copiilor Sai. Cel mult sfatuieste Domnul si creaza prilejuri, asteptand pana la o vreme, adica pana la momentul inchiderii "caietului", aceasta intoarcere, aceasta orientare spre unitatea fiintiala dintre Dumnezeu si copilul Sau, omul. Dar, nu numai dintre Dumnezeu si om, ci si dintre om si om, ci si dintre om si natura inconjuratoare.
Unitatea aceasta trebuie sa cuprinda toate proiectele sau toate ideile unui om in timpul vietii sale pamantesti. Pentru ca, fara unitate, ce poti sa faci, ce poti sa realizezi? Razbesti asa, de unul singur, pe ici pe colo, zici ca ai reusit sa-l pacalesti pe unul, zici ca Dumnezeu nu te-a vazut cand ai facut nu stiu ce lucru. In realitate toate vor iesi la iveal candva, si se vor da pe fata asa cum au fost. Prin urmare, solutia pentru tine este sa-ti creezi din timp asocierile potrivite, pentru ca, sprijinindu-te pe ele sa poti sa ajungi la ceea ce doreste Dumnezeu de la tine: "ca toti sa fie una". Si, nu numai aceasta, ci si ca exemplu practic a ceea ce a spus Domnul nostru Iisus Hristos: "Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru -se intelege, moral - pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri." (Matei, 18, 19) De ce spune Domnul lucrul acesta, ca daca se vor invoi doi pe pamant pentru un anumit lucru, Dumnezeu le va da? Arata puterea unitatii, dar a unitatii de rugaciune, a unitatii de simtire, a unitatii de ideal frumos, nobil, de progres spre Domnul! Ba mai mult, Domnul continua: "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"(Matei, 18,20). Ce spune? Ca acolo unde gaseste Domnul unitate, dar unitate in adevar - caci Duhul Sfant nu sta acolo unde nu este unitate in adevar, in minciuna-, deci acolo unde este unitate in adevar, acolo este si Domnul, in mijlocul lor. Si, cand Domnul e in mijlocul lor, El devine calauza. Nu mai e nevoie sa ne alegem intre noi, sa facem cete si partide si tot felul de alte partiniri, care mai de care mai deocheate.
Pr. Valentin Berechet: Asta e marea problema a unitatilor omenesti: trebuie ales un lider si aici incep problemele, se imparte orice unitate. Cand Hristos este in mijlocul nostru, problema cea mai importanta a unei unitati dispare, Hristos este capul si toti se randuiesc frumos. Si, desi omul cauta unitatea, o gaseste stramb atunci cand omul incepe sa-si faca un lider. Neaparat se creaza o opozitie.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Lacordaire spunea, la un moment dat, ca "patria este pentru om biserica vremelnica, asa cum Biserica este pentru om Patrie eterna". Patria trebuie sa preia modelul Bisericii. Nu democratie, nu tiranie, nu felul omenesc de a aseza lucrurile si nu invers. Nu Biserica trebuie sa copieze de la societate un alt model. Biserica are in ea insasi modelul suprem care este viabil si este oferit tuturor gratuit, dar este refuzata aceasta oferta a Bisericii, pentru ca e mult mai la indemana sa iei ghioaca, ca in Comuna Primitiva, si sa faci ceea ce facea acel primitiv. E mult mai la indemana decat sa stai, sa cugeti, sa alegi pe omul cel mai smerit. Ne dadea Parintele Cleopa exemplul alegerii Staretului Ioanichie, de dinainte de Parintele Cleopa. Pai Staretul Ioanichie, atunci cand a fost ales de obstea de la Sihastria, a acceptat cu o singura conditie: la prima Sfanta Liturghie sa se aseze el pe jos, la pragul bisericii, si toti fratii sa calce pe el ca pe o carpa, ca sa le arate tuturor care va fi programul lui de conducere al manastirii. Si asa a si fost! Staretul Ioanichie este demn de canonizare. A fost vrednci din toate punctele de vedere. Astea nu prea s-au scris prin carti, dar au fost prezente tot timpul sub nasul nostru, sub ochii nostrii. Tot timpul, si acuma, in zilele noastre, gasim astfel de exemple, daca le cautam mai atent. Dumnezeu niciodata nu a saracit Biserica Sa de exemple de smerenie, de moralitate, de frumusete spirituala. Numai ca trebuie sa fim capabili sa le observam si sa fim capabili sa le copiem, sa le insusim. Niciodata nu au lipsit in Biserica.
Pr. Valentin Berechet: Parinte, cum sa ajungem, de la nivelul acesta la care suntem, ca oameni, de la unitati torsionate, fractionate, cioburi, tulburate, obosite, triste, la unitatea aceea, care mie nu mi se pare foarte sus si de neatins? E la indemna, dar de ce ne scapa?
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, sa avem grija cu trufia vietii! De aici incepe tot raul, de la trufie. Daca ne inchinam lui Mamona, vom fi fii lui Mamona, daca ne inchinam Dumnezeului celui adevarat, se va vedea lucrul acesta din oglindirea faptelor noastre. Fara sa mai spunem noi nimic, nu trebuie sa te bati cu lucrul acesta. Se va vedea pur si simplu. Deci, trufia vietii este cel mai mare dusman al unitatii.
Am analizat cu mare atentie ce fel de uniri se incercau sa se faca si mai inainte si mai incoace. Marea Schisma din 1054, dintre Patriarhul Mihail Cerularie si Papa Leon care si-a trimis pe cardinalul Humbert - si acela a facut ceea ce a facut - la Constantinopol in 1054... dar Mihail Cerularie este considerat sfant si a fost canonizat de Biserica Greaca, insa noi trebuie sa privim lucrurile fara ura si fara partinire. Amandoi, in acele timpuri, si Mihail Cerularie si Papa, incercau sa faca niste unitati: unul in partea de Rasarit, in Bizant, si celalat in Apus, in Occident. Incercau sa uniformizeze cultul Bisericii, dar nu prin sinodalitate, nu prin sfat, ci prin impunere de sus in jos, in latura lor de jurisdictie, incercau sa uniformizeze tot ceea ce se mostenise la nivel local, sa aduca la un numitor comun. Orice traditie, care nu semana cu protipendada de la Roma sau de la Constantinopol, era starpita fara mila, chiar daca era de origine apostolica. Era un fel de latinizare sau elenizare a Bisericii. Si s-au batut cele doua tipuri de uniformizari. Nu unitati ci uniformizari. Am mai trecut prin uniformizari - comunismul a incercat sa uniformizeze foarte mult. Alte sisteme au incercat sa faca astfel de lucruri, fara succes! De ce? Pentru ca lui Dumnezeu ii place unitatea trinitara, nu unitatea hegemonica, de tip companie multinationala, de tip un sef, un patron, si mai jos structura. Cel care comanda, da de sus in jos ordinul si toata lumea trebuie sa execute. Nu asa se face!
Pr. Valentin Berechet: Au incercat amandoi sa se carpeasca si pana la urma s-a rupt - mai pe romaneste, spus, asa.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Amandoi vorbeau de unitate foarte mult si erau oameni morali, si Leon si Mihail. Unul voia modelul lui de unitate si celalalt voia modelul lui de unitate, si s-au batut unitatile de a iesit cea mai mare prapastie.
Pr. Valentin Berechet: Lucrul acesta este si astazi, Parinte, in ceea ce numim ecumenismul, ca fiecare vede ecumenismul ca o intoarcere catre el, asa...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Si cu ecumenismul asta trebuie sa fim foarte atenti. Noi propovaduim ecumenicitate nu ecumenism. Ecumenicitatea Biserici este incontestabila, vine din unitatea ei. Prin urmare, eu ma simt frate de credinta cu un sarb, cu un rus, cu un grec, cu un cipriot, cu un arab, care a imbratisat credinta Ortodoxa. Nu tin cont ca eu sunt roman si stramb din nas cand vine un grec la slujba. Uneori se mai intampla ca vine cate un roman in vizita la ei, in virtutea uniformizarii de care vorbeam mai inaite, care nu s-a uitat la ei - si, cand te duci tu la ei, deja esti pus la mana a zecea. S-a vorbit o data, chiar ca anecdota printre teologii de la Bucuresti, ca la un moment dat Parintele Staniloae a slujit cu un tanar preot grec. Parintele Staniloae, un geniu al teologei recunoscut pe toate continentele. Si, preotul acela, abia hirotonit, l-a dat la o parte pe Parintele Staniloae si s-a pus el sef la Sfanta Liturghie. Si Parintele Staniloae a acceptat toata ascultarea cu zambetul pe buze, desi probabil ranit in inima sa de situatia respectiva.
Pr. Valentin Berechet: Mi-aduc aminte ca astfel de situatii chiar s-au mai trait, si sa stiti ca nu s-au simtit raniti, ci chiar super...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Bine, asta este cazul sfintilor, si Parintele Staniloae este incarcat de sfintenie. El nu numai ca a scris despre sfintenie...
Pr. Valentin Berechet: Parinte, e mult de spus despre unitate si se pare ca, asa cum spunea Caragiale, "lipseste cu desavarsire", dar sa tragem o concluzie. Gandul unitatii e bun...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: O semnam impreuna si o dam anonima :-)
Pr. Valentin Berechet: Da... La un moment dat Mantuitorul nostru spunea: "fara Mine nu puteti face nimic". Cred ca aicea ar trebui sa ajungem, sau asa stau lucrurile.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Aicea s-ar putea gasi cheia, in smerenie!
Pr. Valentin Berechet: Calea pocaintei este intr-adevar cheia cate unitate, mai concreta, mai reala...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Daca trufia vietii a adus toate prapastiile istorice si in Biserica, prin rupturile care au aparut, si in timpurile noastre, smerenia va cicatriza aceste prapastii, smerenia va reusi sa devina medicamentul care va indrepta viata, va revigora puterile nefolosite, atrofiate, din noi.
Pr. Valentin Berechet: Si, cred ca pocainta, pana la nivelul aceasta al sferelor mai mari sau mai restranse, pana acolo, ar trebui sa incepem cu pocainta noastra personala.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: N-ai smerenie nu ajungi nicaieri. Din start! Asta trebuie sa o stie toti. Nu esti modest, degeaba esti inteliget, degeaba esti frumos, degeaba ai bani. Esti un zero inaintea Domnului.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, Sfantul Ioan Gura de Aur spunea ca nu intotdeauna unirea este binecuvantata de Dumnezeu, pentru ca si hotii si criminalii se unesc intre ei, isi fac planul dinainte. Deci, unitatea pe care o doreste Dumnezeu este cea exprimata in Sfanta Scriptura si confirmata in experienta Bisericii, de mii de ani pana acuma, si care s-a dovedit durabila, in ciuda tuturor vicisitudinilor, a tradarilor, a mizeriilor istorice care s-au petrecut si pe care le stim.
Pr. Valentin Berechet: Parinte, aceasta unitate, despre care se vorbeste sub diferite aspecte si la diferite nivele, ce este pana la urma? Este un duh de unitate, este un dar de la Dumnezeu, ca o deschidere, un program care trebuie indeplinit, o nadejde, un obiectiv al omului, o strategie sau un management cu gustul eficientei? Adica, a simtit omul in decursul timpului ca daca nu-si uneste fortele cu alti oameni nu ajunge sa prinda succesul pe care il gandeste.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Tocmai de aicea, din intelegerea gresita a unitatii, s-au nascut cele mai multe erezii in istoria lumii acesteia, nu numai in credinta crestina, in toate credintele.
Pr. Valentin Berechet: Deci se merge pe ideea ca unde sunt multi, s-ar putea sa fie si adevarul, dar istoria ne-a aratat ca nu intotdeauna e asa!
Pr. Valentin Berechet: Deci, practic, oricare Persoana, in lucrarea ei particulara, promoveaza pe celelalte.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Absolut. Monoteismul trinitar pe care il propovaduieste credinta crestina, si mai ales credinta crestina Ortodoxa pe care o impartasim si noi, este modelul suprem pe care Biserica l-a copiat, conform poruncii Mantuitorului, si l-a propovaduit, l-a transmis mai departe de-a lungul secolelor, si s-a dovedit a fi viabil, rezistent in fata tuturor relelor, si a intemperiilor atata timp cat a fost acceptat. In momentul in care, in interiorul trupului bisericesc sau, as putea spune, si al unei natiuni au aparut tot felul de tendinte centrifuge sau auntonomiste, s.a.m.d., acele tendinte s-au exclus practic pe ele insele din aceasta unitate. Si-au pierdut temeiul fiintial, si-au pierdut sensul existentei pe pamantul acesta. Gheorghe Baritiu, spunea la un moment dat, foarte frumos: "limba si natiunea sunt cu mult mai inalte decat libertatea, pentru ca libertatea, odata pierduta, poti sa o recastigi iara, printr-o lupta sustinuta, dar identitatea nu ti-o mai poti castiga, odata ce-ai pierdut-o". Si este corect ceea ce spunea acest mare carturar al poporului nostru si bisericeste, si din punct de vedere national, istoric. Acest principiu trebuia inteles bine de toti pedagogii.
[...] Un om intelept intotdeauna alege ceea ce ii este de folos lui. Imi este mai de folos sa pierd tot ceea ce s-a acumulat de la stramosi pana la mine pentru un ideal foarte, foarte volatil sau merita sa lupt pentru obtinera unui ideal mai pragmatic, mai usor de atins, pastrand in acelasi timp si mostenriea pe care am dobandi-o pana acuma?
Pr. Mircea-Cristian Prcop: O marturisim in Sfata Biserica in Crez: "si intru Una, Sfanta Soborniceasca si Apostolica Biserica". Una, nu doua, nu zece, nu o mie! Ce inseamna Una? Biserica oglindeste in trupul ei unitatea Sfintei Treimi! Preotii si credinciosii lor; episcopii, preotii si diaconii; clerul cacsatorit cu clerul monahal; toate partile Bisericii pana la cele mai mici elemente ale ei reprezinta Una, Unu, unitatea absoluita. Dar, unitatea care nu blocheaza initiativa proprie, care nu obstructioneaza nici un fel de dezvoltare fireasca a individului in interiorul ei, unitatea trinitara. Asta trebuie sa intelegem noi! Adeseori, fiind invatati din alte exemple, din imperii, din conducera politica a trecutului, din totalitarismul secolelor de dianite de crestinism si pana acuma, mai noi si mai vechi, am copiat in societatea care trebuia sa fie cu seva ortodoxa, un model strain. Spunea Sfantul Pavel: "urechea nu are voie sa-i spuna nasului: "n-am nevoie de tine". Ochii nu au voie sa-i spuna gurii: "n-am nevoie de tine". Nici o parte a organismului nu trebuie sa se ridice impotriva celeilalte parti, ci toate trebuie sa fie inter-o armonie deosebita. Cat de frumos ar fi sa fie asa!
Pr. Valentin Berechet: Cum spuneam, ar trebui sa se promoveze unele pe altele dupa modelul Sfintei Treimi si, aceasta unitate de care vorbiti, nu este o unitate lumeasca impusa, - are model ceresc -, ci este o unitate simtita, dorita, are modelul poftei intoarcerii acasa. Pana la urma si fiul risipitor a simtit lipsa unitatii.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Acelasi lucru il regasim in cea mai importanta rugaciune a Domnului nostru Iisus Hristos, in rugaciunea arhiereasca, de dinainte de primirea sfintelor patimiri si a crucii: "Şi Eu nu mai sunt în lume, iar ei în lume sunt şi Eu vin la Tine. Părinte Sfinte, păzeşte-i în numele Tău, în care Mi i-ai dat, ca să fie una precum suntem şi Noi."(Ioan 17, 11). Vedeti, oglinidrea Sfintei Treimi in sadirea Bisericii, in radacina Bisericii exista unitatea. Fara aceasta unitate tu poti sa-ti spui orice, inclusiv Biserica, ca multi isi spun Biserica. Orice grup, de doi sau trei care s-au rupt de Biserica Ortodoxa isi spun foarte mandru Biserica: Biserica cutare, Biserica in felul cutare, Biserica dupa cutare... Dar, mai sunt Una in dragostea Sfintei Treimi?
Pr. Valentin Berechet: Asa sunt inregistrati acolo, in registru... Dar, mai voiam sa spun, atunci cand am ajuns la Crez, si am spus "Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostolica..." Se si verifica: daca nu e Una, nu e Sfanta Biserica!
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Atentie si la cuvantul Sobornicesc! In limba greaca kath-olon, kata-holos, catolic - ca asta inseamna sobornicesc, traducerea lui catolic -, inseamna: potrivit credintei tuturor, dupa toti. Ceea ce spune si Sfantul Vicentiu din Lerin in sec. IV: ceea ce s-a crezut din totdeauna, de pretutindeni, si de catre toti, este adevarul Bisericii. Deci iata unitatea: din totdeauna, de pretutindeni si de catre toti. Nu de majoritati simple sau compuse de democratie ieftina, ci de toti, in unanimitate! Asta inseamna Biserica si seva ei, asta inseamna Crezul, asta inseamna uniformitate pura, nobila, lasata de Dumnezeu, nascuta din El.
Pr. Valentin Berechet: [...] In lume omul tanjeste dupa unitate, dar nu prea o intalneste, si lucreaza de multe ori pe langa. Multe ne despart. De ce suntem atat de despartit si de impartiti? De ce, creati dupa chipul Sfintei Treimi, nu impartasim si duhul Ei?
 |
| Intelepciunea lui Dumnezeu - Manastirea Gracanica |
Pr. Valentin Berechet: [...] Dumnezeu mizeaza pe unitate si cred ca este un element foarte important din lucrarea Sa in lume, sa-i invete pe oameni sa se intoarca la unitatea din care s-au rupt prin neascultare. Si, fiindca vorbeati mai devreme despre ce-i desprarte pe oameni, cred ca in esenta pacatul ii imparte si-i desparte pe oameni si ii face neputinciosi si potrivnici.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Folosirea libertatii in mod abuziv sau in mod gresit.
Pr. Valentin Berechet: Ca de multe ori multi se despart, zicand ca fac bine.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: In mod firesc libertatea mea trebuie sa se termine acolo unde incepe libertatea fratelui meu, indiferent unde te vei afla. Vei fi Patriarh Ecumenic, vei fi imparatul lumii, vei fi nu stiu cine. Oricine ai fi tu pe pamantul asta, libertatea ta tine, si se afla in legatura totala cu libertatea celorlalti de langa tine. Prin urmare libertatea mea trebuie sa faca loc intotdeauna libertatii celorlalti, dar nu libertatilor abuzive. Adica libertatea mea nu trebuie sa ingaduie o libertate abuziva, ci o libertate care seamna cu libertatea mea, adica libertate spre Hristos, libertatea spre Dumnezeu, spre moralitate si spre buna-vointa, spre dragoste curata. Libertatile abuzive nu trebuie sa le permitem. De ce? Pentru ca ele corup pe cei mici si pe cei slabi si-i distrug. Acelea trebuie scoase din radacina si trebuie respinse pe orice canal posibil. Impotriva acelora este just razboiul, pentru ca este un razboi firesc intre bine si rau. Nicodata lumina nu se va amesteca cu intunericul. Nu poti sa zici crepuscul peste tot. "Lasa ca e bine si asa, stam la umbra inserarii!". Nu, ci dimpotriva! Ziua este zi, si noaptea este noapte, nu se pot confunda una cu cealalta. De aceea libertatea in cadrul zilei, in cadrul luminii, a transparentei, a adevarului, a dragostei lui Dumnezeu, a intelegerii dintre frati, a intelegerii din familie, a intelegerii din Biserica, a unitatii totale a tuturor, cum spune Sf. Ap. Pavel, atat de frumos, in "toate şi întru toţi Hristos". Asta e de fap idealul final al lumii acesteia. Lumea dupa Judecata finala asa va fi: "toate si in toti, Hristos". Celelalte, care nu au vrut sa fie asa, vor fi data afara, vor fi desfiintate.
Pr. Valentin Berechet: [...] O singura unitate este sanatoasa si intr-o singura unitate ne vom regasi, aceea in jurul Mantuitorului nostru Iisus Hristos, in jurul Sfintei Treimi - ca model de unitate. Cel care gaseste calea se va implini, cel care nu o gaseste o va cauta pana cand o va gasi sau nu o va gasi. Cum sa facem sa gasim calea asta mai usor?
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, inca din copilarie incepem sa facem anumite asocieri: grupuri de copii care se joaca impreuna, mai tarziu grupuri de adolescenti care frecventeaza anumite locuri de cultura, muzee, biserici, locuri istorice, adunari culturale, simpozioane s.a.m.d., si, in sens opus, nu mai zicem, ca stim foarte bine ce se poate intampla in celelalte locuri, de pierzare. Foarte frumos, poporul nostru a sintetizat invatatura despre unitata sa in proverbul acesta: "spune-mi cu cine te insotesti, ca sa-ti spun cine esti". Asocierile gresite pot sa-l corupa si pe cel mai virtuos om, prin obisnuinta, pe cand asocierile potrivite il pot educa pana la urma si pe cel mai indaratnic dintre semenii nostri. Depide de alegera sa. Si, aicea nu se baga Dumnezeu, nu pentru ca nu poate, ci pentru ca nu vrea, pentru ca ar stirbi libertatea copiilor Sai. Cel mult sfatuieste Domnul si creaza prilejuri, asteptand pana la o vreme, adica pana la momentul inchiderii "caietului", aceasta intoarcere, aceasta orientare spre unitatea fiintiala dintre Dumnezeu si copilul Sau, omul. Dar, nu numai dintre Dumnezeu si om, ci si dintre om si om, ci si dintre om si natura inconjuratoare.
Unitatea aceasta trebuie sa cuprinda toate proiectele sau toate ideile unui om in timpul vietii sale pamantesti. Pentru ca, fara unitate, ce poti sa faci, ce poti sa realizezi? Razbesti asa, de unul singur, pe ici pe colo, zici ca ai reusit sa-l pacalesti pe unul, zici ca Dumnezeu nu te-a vazut cand ai facut nu stiu ce lucru. In realitate toate vor iesi la iveal candva, si se vor da pe fata asa cum au fost. Prin urmare, solutia pentru tine este sa-ti creezi din timp asocierile potrivite, pentru ca, sprijinindu-te pe ele sa poti sa ajungi la ceea ce doreste Dumnezeu de la tine: "ca toti sa fie una". Si, nu numai aceasta, ci si ca exemplu practic a ceea ce a spus Domnul nostru Iisus Hristos: "Iarăşi grăiesc vouă că, dacă doi dintre voi se vor învoi pe pământ în privinţa unui lucru -se intelege, moral - pe care îl vor cere, se va da lor de către Tatăl Meu, Care este în ceruri." (Matei, 18, 19) De ce spune Domnul lucrul acesta, ca daca se vor invoi doi pe pamant pentru un anumit lucru, Dumnezeu le va da? Arata puterea unitatii, dar a unitatii de rugaciune, a unitatii de simtire, a unitatii de ideal frumos, nobil, de progres spre Domnul! Ba mai mult, Domnul continua: "Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor"(Matei, 18,20). Ce spune? Ca acolo unde gaseste Domnul unitate, dar unitate in adevar - caci Duhul Sfant nu sta acolo unde nu este unitate in adevar, in minciuna-, deci acolo unde este unitate in adevar, acolo este si Domnul, in mijlocul lor. Si, cand Domnul e in mijlocul lor, El devine calauza. Nu mai e nevoie sa ne alegem intre noi, sa facem cete si partide si tot felul de alte partiniri, care mai de care mai deocheate.
Pr. Valentin Berechet: Asta e marea problema a unitatilor omenesti: trebuie ales un lider si aici incep problemele, se imparte orice unitate. Cand Hristos este in mijlocul nostru, problema cea mai importanta a unei unitati dispare, Hristos este capul si toti se randuiesc frumos. Si, desi omul cauta unitatea, o gaseste stramb atunci cand omul incepe sa-si faca un lider. Neaparat se creaza o opozitie.
 |
| Părintele Ioanichie Moroi |
Pr. Valentin Berechet: Parinte, cum sa ajungem, de la nivelul acesta la care suntem, ca oameni, de la unitati torsionate, fractionate, cioburi, tulburate, obosite, triste, la unitatea aceea, care mie nu mi se pare foarte sus si de neatins? E la indemna, dar de ce ne scapa?
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Pai, sa avem grija cu trufia vietii! De aici incepe tot raul, de la trufie. Daca ne inchinam lui Mamona, vom fi fii lui Mamona, daca ne inchinam Dumnezeului celui adevarat, se va vedea lucrul acesta din oglindirea faptelor noastre. Fara sa mai spunem noi nimic, nu trebuie sa te bati cu lucrul acesta. Se va vedea pur si simplu. Deci, trufia vietii este cel mai mare dusman al unitatii.
 |
| Mihail I Cerularie pe tronul patriarhal (miniatură din cronica lui Ioan Skilitzes) |
Pr. Valentin Berechet: Au incercat amandoi sa se carpeasca si pana la urma s-a rupt - mai pe romaneste, spus, asa.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Amandoi vorbeau de unitate foarte mult si erau oameni morali, si Leon si Mihail. Unul voia modelul lui de unitate si celalalt voia modelul lui de unitate, si s-au batut unitatile de a iesit cea mai mare prapastie.
Pr. Valentin Berechet: Lucrul acesta este si astazi, Parinte, in ceea ce numim ecumenismul, ca fiecare vede ecumenismul ca o intoarcere catre el, asa...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Si cu ecumenismul asta trebuie sa fim foarte atenti. Noi propovaduim ecumenicitate nu ecumenism. Ecumenicitatea Biserici este incontestabila, vine din unitatea ei. Prin urmare, eu ma simt frate de credinta cu un sarb, cu un rus, cu un grec, cu un cipriot, cu un arab, care a imbratisat credinta Ortodoxa. Nu tin cont ca eu sunt roman si stramb din nas cand vine un grec la slujba. Uneori se mai intampla ca vine cate un roman in vizita la ei, in virtutea uniformizarii de care vorbeam mai inaite, care nu s-a uitat la ei - si, cand te duci tu la ei, deja esti pus la mana a zecea. S-a vorbit o data, chiar ca anecdota printre teologii de la Bucuresti, ca la un moment dat Parintele Staniloae a slujit cu un tanar preot grec. Parintele Staniloae, un geniu al teologei recunoscut pe toate continentele. Si, preotul acela, abia hirotonit, l-a dat la o parte pe Parintele Staniloae si s-a pus el sef la Sfanta Liturghie. Si Parintele Staniloae a acceptat toata ascultarea cu zambetul pe buze, desi probabil ranit in inima sa de situatia respectiva.
Pr. Valentin Berechet: Mi-aduc aminte ca astfel de situatii chiar s-au mai trait, si sa stiti ca nu s-au simtit raniti, ci chiar super...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Bine, asta este cazul sfintilor, si Parintele Staniloae este incarcat de sfintenie. El nu numai ca a scris despre sfintenie...
Pr. Valentin Berechet: Parinte, e mult de spus despre unitate si se pare ca, asa cum spunea Caragiale, "lipseste cu desavarsire", dar sa tragem o concluzie. Gandul unitatii e bun...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: O semnam impreuna si o dam anonima :-)
Pr. Valentin Berechet: Da... La un moment dat Mantuitorul nostru spunea: "fara Mine nu puteti face nimic". Cred ca aicea ar trebui sa ajungem, sau asa stau lucrurile.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Aicea s-ar putea gasi cheia, in smerenie!
Pr. Valentin Berechet: Calea pocaintei este intr-adevar cheia cate unitate, mai concreta, mai reala...
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Daca trufia vietii a adus toate prapastiile istorice si in Biserica, prin rupturile care au aparut, si in timpurile noastre, smerenia va cicatriza aceste prapastii, smerenia va reusi sa devina medicamentul care va indrepta viata, va revigora puterile nefolosite, atrofiate, din noi.
Pr. Valentin Berechet: Si, cred ca pocainta, pana la nivelul aceasta al sferelor mai mari sau mai restranse, pana acolo, ar trebui sa incepem cu pocainta noastra personala.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: N-ai smerenie nu ajungi nicaieri. Din start! Asta trebuie sa o stie toti. Nu esti modest, degeaba esti inteliget, degeaba esti frumos, degeaba ai bani. Esti un zero inaintea Domnului.
Pr. Valentin Berechet: Nu e de colo sa fi zero, dar iti lipseste unu, si daca iti lipseste Unu n-ai valoare.
Pr. Mircea-Cristian Prcop: Domnul Hristos spunea: Luati aminte "de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima"(Matei 11, 29). Adica Dumnezeul cerului si al pamantului, Creatorul cosmosului, spune despre El, si arata despre El ca este Smerenia suprema si face loc cu modestie tuturor creaturilor Lui, si nu se simte intoxicat sau sugrumat de ele, ci dimpotriva, se bucura de relatia Lui cu ele si a relatiei lor cu El, si noi, cei de jos de sub Tronul Sau, ne dam trufasi. Este anapoda, este contar firii.[...]
Nici o unire nu se face fara smerenie!
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu