Oameni și demoni: ÎN RUGUL STRIGĂTULUI
(de Marius Iordăchioaia)
de la Bruxelles ies vorbele ca șobolanii
și rod din oameni toată omenia...
se naște-o nouă limbă mondială
pe care o vorbește nebunia....
de-aceea îmi deschid acum Psaltirea
și las blestemele lui Dumnezeu
să îi vâneze....
în rugul strigătului pentru mântuire
cu îngerii stau sufletele treze....
“Vestea cea bună” – Rezistența prin credință
[...]
Mihail Chircor: De ce credem noi că trăim vremea, sau se apropie vremea rezistenței prin credință? La ce să rezistam? Cui să rezistăm? Păi duhului acestei lumi, care este mult mai viciat și astăzi s-a ajuns mult mai departe. [...]
Pr. Cezar Axinte: Adică să înțeleg că amenințați cu rugăciunea!
Mihail Chircor: Da, cu post negru și rugăciune! Eu nu am nicio îndoială că pocăință plus post negru, plus rugăciune, a unui număr suficient de mare de oameni este ceva care înduplecă pe bunul Dumnezeu să nu se mai uite spre ticăloșia acestui neam care și-a ucis 15-20 de milioane de prunci nenăscuți. [...]
Deci, împotriva acestui duh îndrăcit al vremurilor pe care le trăim. Si spuneați dumneavoastră, Părinte, că în vremurile astea este extraordinar de ușor să te mântuiești.
Pr. Cezar Axinte: Da, vremuri paradoxale!
Mihail Chircor: Deci, în vremurile astea noi trebuie să rezistăm. Si, cum putem rezista? Care este arma noastră, care este pavăza noastră? Prin credință! Atât de simplu. De ce prin credință? Păi, ce este mai mare decât puterea lui Dumnezeu? Nimic! Cine poate sta în fața lui Dumnezeu și cine poate să înfrângă protecția lui Dumnezeu? Nimeni și nimic în vecii vecilor. [...]
Pr. Cezar Axinte: Practic, marea problemă a neamului nostru în special, dar în general în lume este pierderea minții. Noi avem un ucigaș mai mare decât cancerul, decât războaiele [care sunt] bolile nervoase în lume. Este tulburarea sufletului. Vorbim de unul din doi și nu știm dacă celalalt este luat în evidență...
Mihail Chircor: Din când în când poate aluneca și ăla.
Pr. Cezar Axinte: De ce? Pentru că cadența acestei lumii nu mai este proprie viețuirii omului, unei sănătății mintale adecvate. Aaa, faptul că te poți sluji, te poți spala, poți merge la muncă și faci față programului... până te aruncă la coșul de gunoi. Te folosește 10, 20 de ani și apoi te aruncă la gunoi ca pe o cutie goală, că nu mai ai nimic în tine. S-ar putea să nici nu-ți plătească drepturi ca poți să supraviețuiești, dar asta este altă discuție. Este vorba de faptul că tot mai mulți tineri sunt atacați. Ei nu mai au o sănătate mentală.
Mihail Chircor: Păi tinerii sunt ținta principală.
Pr. Cezar Axinte: Exact, și vorbim de cei care lucrează activ, care susțin practic societatea și sunt practic atât bombardați. Si această cadență este atât de improprie - și bine ați zis că aceasta societate are un duh demonic! - încât te îmbolnăvești. Mulți oameni sunt bolnavi sufletește cu expresii ale acestei boli sociale, sau, dacă vreți, psihiatrice. Ori, la ce să rezist? Să rezist ca să mă pot folosi de conștiința mea, să mă pot folosi de darurile mele, să știu că viața este un dar, nu un drept - că dacă e un drept pot să renunț la el și toate celelalte.
Când vorbeam de rezistență prin credință mă refeream și la cei care au rezistat 10-15-20 de ani și nu au cedat până la urmă crezului lor, nu s-au lepădat de Hristos. Adică, o dată ce te-ai lepădat, e ca și cum te-ai afla în mijlocul oceanului ai avea o bârnă, o cruce din lemn și te ții de ea. Si vine unul și zice "las-o, că o să vină o navă și o să te salveze". "Bine, dar nu se poate!". Adică nu aveau cum să se lepede și atunci s-au atins și de sufletul lor. E un cuvânt prorocesc de la doamna Aspazia Oțel Petrescu, pe care nu l-am spus pana acuma. Aseară l-am spus cuiva care se afla într-o suferință. Mi-a dat Dumnezeu să-l spun.
De ce rezistam? Păi, în primul rand noi trebuie să ne vedem de scopul nostru ca oameni. Dacă ți-ai pierdut mințile deja și pentru societate ești un rebut, pentru familia ta ești un rebut, nu mai poți purta lupta cea bună - măcar că se poate considera ca mucenicie, dar sunt niște condiții. Că dacă îți ia casa foc, Doamne ferește! nu te mai gândești cu ce să te îmbraci ca să stingi focul. [...]
Practic agresiunea aceasta care se dă acum nu mai seamănă cu nimic din prigoana pe care au suferit-o creștinii de la începuturi și până în veacul nostru, chiar și până acum 20-30 de ani. Prigoana de acum este mult mai perfidă. Nu luăm prizonieri și nu veți fi eroi! Nu veți fi martiri, dar pentru asta este necesar să te lepezi. Si, acum vin cu prototipul lui Iov. Zice acolo: "da, poți să-i faci orice - îl defăima pe Iov demonul - păi, sigur, are frigiderul plin, păi ce altceva să facă, da, Te slăvește, dar e fățarnic". "Bine, fă-i ce vrei tu, numai de sufletul lui să nu te atingi". Ei, bine, ce s-a întâmplat? Diavolul, care nu are ascultare - el nu poate sa facă ascultare-, a început să se atingă de sufletul omului, în timp. In închisorile comuniste experimentul acesta a fost: rezistența mecanică a sufletului, adică să-l rupă. Si s-a reușit. Dar, aici vine cuvântul lui Dumnezeu: "ți-am zis să nu te atingi de suflet, n-ai reușit nimic. E sfânt, e martir!". "Ei, nu veți fi eroi, nu veți fi martiri!". Asta ce înseamnă? Că nu va fi o acțiune mecanică, în sensul în care îl cunoaștem noi, că: îți iau copiii, te duc la închisoare, dacă ai ajutat pe cineva creștinește te duc zece ani la închisoare, și ți dacă nu ți-ai pârât mama îți dau 15 ani. Nu va fi așa! Este cum vedem: ne pierdem mințile! De ce? Pentru că este foarte insidioasă și pentru că noi nu știm cum să rezistam! Asta e sensul discuției. Nu poți rezista cu o minte sănătoasă fără spovedanie, fără împărtășanie, fără duhovnic!
Mihail Chircor: Deci fără o relație firească cu duhovnicul! In fiecare zi, în fiecare săptămână mă întâlnesc cu oameni de foarte bună credință, calitate care spun: "dar eu cred, m-am dus și i-am spus lui Dumnezeu păcatele mele". "Păi, măi fetită, și ai vreo dovadă că te-ai iertat?" Că la duhovnic așa se termină spovedania, de cele mai multe ori, cu achitare.
Pr. Cezar Axinte: Da, judecata lui Dumnezeu, "n-am venit să judec lumea ci să o mântuiesc".
Mihail Chircor: Fără duhovnic nu poți face nimic. Avem această armă. Una dintre aceste arme, pe care Dumnezeu le-a lăsat este duhovnicia. Că a dat putere apostolilor să lege și să dezlege. [...] Tot clerul astăzi este urmașul apostolilor. Ne place, nu ne place, asta este realitatea, chiar dacă unii luptă până la ultima suflare împotriva lor. Avem duhovnicul și, iarăși, fac apel: oameni buni, căutați-vă un duhovnic! Eu am cunoștințe care merg câte 400 Km până la duhovnic.
Pr. Cezar Axinte: Dar eu însumi am mers ani de zile, vară, iarnă, sute de km.
Mihail Chircor: Nu trebuie [nu ești obligat] să mergi în parohia ta.
Pr. Cezar Axinte: Adică nu trebuie să fie aceasta justificarea, că nu îți place ție de un preot.
Mihail Chircor: Eu nu cred că poate cineva să mă privească în ochi și să-mi spună că nu este nici un preot în care nu are încredere.
Pr. Cezar Axinte: Procentul celor care ar avea neputințe vădite este mai puțin de 1%.
Mihail Chircor: Acuma, eu problema încerc să o duc pe mai multe planuri. Deci să rezistăm mai întâi noi, ca individ.
Pr. Cezar Axinte: Exact, ca să te faci folositor, ca misiunea noastră e să-i servim și pe ceilalți. Ori noi suntem atât de neputincioși că nici pe noi nu ne ajutăm, tot timpul cârtim: nu am aia, nu am aia.
Mihail Chircor: Si cred că după aceia trebuie să rezistam ca și familii și, în ultimă instantă, ca neamuri. Bine acuma nu toată lumea, nu tot sufletul are în el suficientă putere să poată să rezite el, ca entitate spirituală, familia lui, ca entitate spirituală, și neamul. Fiecare după putere.
Pr. Cezar Axinte: Dar tocmai asta este ipoteza care se lansează, că "fără Mine nu puteți face nimic". Adică nu ai nicio putere [fără Hristos]! Sufletul este dotat, adică este chipul lui Dumnezeu, deci are niște daruri, are putere, dar sunt slăbănogite. Si mai e ceva, sunt în conflict puterile sufletești, deci este o dezordine. Boala mintală așa se și numește, este o dezordine. Puterile sufletești de la cădere sunt în dezordine, o iau una înaintea celeilalte, așa se întâmplă, și sunt și în conflict. Si atunci nu ai cum să ți le pui în ordine. Sfânta Împărtășanie e ca și cum ar restaura toate echilibrele astea dintre sistemele vieții.[...]
Mihail Chircor: Da, deci noi trebuie să rezistăm și cu familiile, că sunt unii dintre noi rezistenți cât să poată întinde o mână comunității și o mână neamului. Avem multi din aceștia, dar prima grija este sufletul nostru.
Pr. Cezar Axinte: Cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, la care ne duceam si-i spuneam cutare, cutare... "Dragă, pune-te la punct!". Deci, veniți la mine să mi-i pârâți pe cutare și pe cutare, dar te-ai pus tu la punct și nu s-a schimbat lumea? Că dacă vei zice muntelui acesta du-te, se duce. Poți să faci asta? Păi pune-te la punct și când o să faci asta nu o să mai vi la mine, vin eu la tine.
Mihail Chircor: Acuma, mai este un fenomen foarte periculos. Pe toată canalele se încearcă să ni se spună că "uite ce puternici suntem noi, și voi nu aveți ce să faceți, că toată puterea este în mâinile noastre". Da, puteți să ne luați trupul și să ni-l băgați prin mașină de tocat, dar sufletul trece prin mașină de tocat și iese viu. Dar ei nu or să facă treaba asta! Aruncă cu noroi, și cu mizerii, și gunoaie în om, încearcă să-l discrediteze sau, cel mai convenabil pentru ei este să învelească totul într-un val de tăcere, sau să polueze informațional totul. Vine cineva să spună un mare adevăr și îl îngroapă într-o mare de nimicuri. Si ăla este un mare adevăr, dar ei îl înconjoară cu un milion de nimicuri, curate, necurate, nu mai contează cum, dar cu o groază de mărunțișuri și nu te mai uiți la el. Avem o poluare informațională extraordinară în societate tocmai cu scopul acesta. Deci, încă o dată, ei se feresc de martiriu, ar lupta împotriva noastră, ne-ar baga în mașina de tocat dar dacă cumva s-ar întâmpla să suferim un accident ei ne-ar ține, ca nu cumva să pățim accidentul și din cauza accidentului ăla să se interpreteze că am fi martiri. Le e frica de așa ceva.
Pr. Cezar Axinte: Acum vreo zece ani, poate și mai bine, am intuit cumva și am pregătit o conferință, Legitima apărare. Pentru că trebuie să te aperi, pentru că e vorba de primejduirea vieții duhovnicești. Ti se primejduiește mântuirea dacă nu te aperi. Uitați, nici 10-15 ani nu au trecut și am ajuns la această primejduire încât ieri am trecut pe lângă o biserică în București făcută de un erou național al cărui bust a fost dărmat, a fost luat de acolo, să nu se asocieze eroismul cu credința, cu biserica. Si noi nu am reacționat. Ce înseamnă aceasta? Că corpul social este în hipotermie. Ce înseamnă aceasta? Că sacade temperatura și cel care este în hipotermie, în faza a doua simte că îi e bine, nu mai face efort, îngheață și moare. In momentul în care ți-a luat asta, valorile, simbolurile, jaloanele - cum bine spuneați odată - și nu ai reacționat, ce s-a întâmplat cu tine? Înseamnă că ești în hipotermie și ți se primejduiește mântuirea.
Mihail Chircor: Eu de mult am certitudinea asta că ți se distrug reperele și treaba asta este globală. [...] Ei, eu vreau să coroborez ceea ce ați spus Sfinția Voastră cu ceva ce este și mai groaznic. Deci, dai jos bustul unui erou, al unui martir și pui în locul lui altceva, bustul lui Marx. Acum câteva săptămâni cu foarte multă pompă și mediatizat, și parcă nu ne vine să credem că, practic, asistăm la o recrudescență a neomarxismului.
Pr. Cezar Axinte: Dar știți de ce? E foarte simplu: temperatura noastră duhovnicească arată că suntem în hipotermie.
Mihail Chircor: Dar, acuma vreau să întreb ceva. S-a făcut în România un Institut de Investigație a Crimelor Comunismului [IICCR este o structură guvernamentală n.n]. Bun, institutul ăla ce păzește? Că practic, când spui comunism, spui Marx și Engels. Păi în momentul în care vine cineva și îți pune statuia lui Marx, cu pompă... s-ar putea ca peste 10 ani să vină cineva să pună statuia lui Marx în București.
Pr. Cezar Axinte: Păi este evident că se va întâmplă așa, din moment ce e un principiu foarte clar: când iei ceva, trebuie să pui ceva în loc, că nu poți să lași locul gol. Nu se poate pentru că nu folosește, adică ai făcut gestul, acțiunea degeaba? Dacă ai luat bustul unui erou, ce-ai făcut? L-ai lăsat pe om să-și facă eroii lui? Nevoia de eroism este în sufletul omului. Omul nu poate trăi altfel decât ca erou. Omul este un erou. In toată creația asta omul este un erou.
Doamna Aspazia, - Dumnezeu să o miluiască, eu cred că este în ceata sfinților -, a zis un lucru foarte frumos și prorocesc. "Nu vor avea răbdare, vor forța și se vor atinge de suflete, dar să nu vă speriați căci veți fi martiri". Adică asta este legea pe care a pus-o Dumnezeu: "să nu te atingi de suflet!" Si să vă dau un exemplu, că tot se vorbește de pecetluire și de toată lucrurile astea. Eu, personal, zic doar două cuvinte: Doamne, ferește! Nimeni nu va rezista fără Duhul lui Dumnezeu. Dar, dacă vor face ca și cu Brâncoveanu, că "uite, îți luăm copiii dacă nu te pecetluiești" - dacă îți vor forța sufletul vei fi martir. Asta a spus-o și am auzit-o cu urechile mele. Deci, nu cumva să vă temeți că nu vor fi eroi. Vor fi eroi până la sfârșitul veacurilor. Pentru că omul așa este făcut, eroic, și viața duhovnicească este o viață eroică. Această rezistență, revoluție fără revoluție, este de fapt o luptă duhovnicească, în primul rând dusă în interior cu tine, să te birui pe tine, să te lepezi de sine și toate lucrurile astea. Altfel, am spus-o și altă dată: oamenii care nu se vor împărtăși vor înnebuni. Așa va fi! Si, știți cine spune? Sfântul Antonie, că la sfârșit cerul se va umple de vorbe, de nimicuri, care vor ecrana adevărul, iar oamenii vor înnebuni și cei care nu vor înnebuni vor fi prigoniți că sunt altfel, vor fi socotiți ei nebuni.
Mihail Chircor: Si mai era o vorba înțeleaptă. Cum va fi în veacul din urmă? Păi oamenii vor fi ca draci și călugării ca mirenii.
Pr. Cezar Axinte: Da, așa este, pentru că vom intra în hipotermie duhovnicească. Lupta noastră este să păstrăm temperatura duhovnicească.
Mihail Chircor: Vestea bună este că noi suntem condamnați să rezistăm, putem să rezistăm, trebuie să rezistăm. Noi suntem ființe spirituale care vremelnic trec pe pământ și sălășluiesc în trup. Pot să-mi taie o mână pot să-mi taie două picioare dar de sufletul meu, de nici o așchie nu se pot lega. Să nu avem nici o teamă să rezistam în duhul curat al lui Dumnezeu, că Dumnezeu va fi cu noi în fiecare zi a existenței noastre până în veacul de pe urmă.
Pr. Cezar Axinte: Iată joi, este Ziua Eroilor, Înălțară Domnului. Vedeți? Nimic nu este întâmplător. Nu m-am gândit la asta. Este Ziua Eroilor care se prăznuiește în cer cu Înălțarea Domnului. Asta și înseamnă eroismul: să te înalți!
Mihail Chircor: De ce credem noi că trăim vremea, sau se apropie vremea rezistenței prin credință? La ce să rezistam? Cui să rezistăm? Păi duhului acestei lumi, care este mult mai viciat și astăzi s-a ajuns mult mai departe. [...]
Pr. Cezar Axinte: Adică să înțeleg că amenințați cu rugăciunea!
Mihail Chircor: Da, cu post negru și rugăciune! Eu nu am nicio îndoială că pocăință plus post negru, plus rugăciune, a unui număr suficient de mare de oameni este ceva care înduplecă pe bunul Dumnezeu să nu se mai uite spre ticăloșia acestui neam care și-a ucis 15-20 de milioane de prunci nenăscuți. [...]
Deci, împotriva acestui duh îndrăcit al vremurilor pe care le trăim. Si spuneați dumneavoastră, Părinte, că în vremurile astea este extraordinar de ușor să te mântuiești.
Pr. Cezar Axinte: Da, vremuri paradoxale!
Mihail Chircor: Deci, în vremurile astea noi trebuie să rezistăm. Si, cum putem rezista? Care este arma noastră, care este pavăza noastră? Prin credință! Atât de simplu. De ce prin credință? Păi, ce este mai mare decât puterea lui Dumnezeu? Nimic! Cine poate sta în fața lui Dumnezeu și cine poate să înfrângă protecția lui Dumnezeu? Nimeni și nimic în vecii vecilor. [...]
Pr. Cezar Axinte: Practic, marea problemă a neamului nostru în special, dar în general în lume este pierderea minții. Noi avem un ucigaș mai mare decât cancerul, decât războaiele [care sunt] bolile nervoase în lume. Este tulburarea sufletului. Vorbim de unul din doi și nu știm dacă celalalt este luat în evidență...
Mihail Chircor: Din când în când poate aluneca și ăla.
Mihail Chircor: Păi tinerii sunt ținta principală.
Pr. Cezar Axinte: Exact, și vorbim de cei care lucrează activ, care susțin practic societatea și sunt practic atât bombardați. Si această cadență este atât de improprie - și bine ați zis că aceasta societate are un duh demonic! - încât te îmbolnăvești. Mulți oameni sunt bolnavi sufletește cu expresii ale acestei boli sociale, sau, dacă vreți, psihiatrice. Ori, la ce să rezist? Să rezist ca să mă pot folosi de conștiința mea, să mă pot folosi de darurile mele, să știu că viața este un dar, nu un drept - că dacă e un drept pot să renunț la el și toate celelalte.
De ce rezistam? Păi, în primul rand noi trebuie să ne vedem de scopul nostru ca oameni. Dacă ți-ai pierdut mințile deja și pentru societate ești un rebut, pentru familia ta ești un rebut, nu mai poți purta lupta cea bună - măcar că se poate considera ca mucenicie, dar sunt niște condiții. Că dacă îți ia casa foc, Doamne ferește! nu te mai gândești cu ce să te îmbraci ca să stingi focul. [...]
Practic agresiunea aceasta care se dă acum nu mai seamănă cu nimic din prigoana pe care au suferit-o creștinii de la începuturi și până în veacul nostru, chiar și până acum 20-30 de ani. Prigoana de acum este mult mai perfidă. Nu luăm prizonieri și nu veți fi eroi! Nu veți fi martiri, dar pentru asta este necesar să te lepezi. Si, acum vin cu prototipul lui Iov. Zice acolo: "da, poți să-i faci orice - îl defăima pe Iov demonul - păi, sigur, are frigiderul plin, păi ce altceva să facă, da, Te slăvește, dar e fățarnic". "Bine, fă-i ce vrei tu, numai de sufletul lui să nu te atingi". Ei, bine, ce s-a întâmplat? Diavolul, care nu are ascultare - el nu poate sa facă ascultare-, a început să se atingă de sufletul omului, în timp. In închisorile comuniste experimentul acesta a fost: rezistența mecanică a sufletului, adică să-l rupă. Si s-a reușit. Dar, aici vine cuvântul lui Dumnezeu: "ți-am zis să nu te atingi de suflet, n-ai reușit nimic. E sfânt, e martir!". "Ei, nu veți fi eroi, nu veți fi martiri!". Asta ce înseamnă? Că nu va fi o acțiune mecanică, în sensul în care îl cunoaștem noi, că: îți iau copiii, te duc la închisoare, dacă ai ajutat pe cineva creștinește te duc zece ani la închisoare, și ți dacă nu ți-ai pârât mama îți dau 15 ani. Nu va fi așa! Este cum vedem: ne pierdem mințile! De ce? Pentru că este foarte insidioasă și pentru că noi nu știm cum să rezistam! Asta e sensul discuției. Nu poți rezista cu o minte sănătoasă fără spovedanie, fără împărtășanie, fără duhovnic!
Mihail Chircor: Deci fără o relație firească cu duhovnicul! In fiecare zi, în fiecare săptămână mă întâlnesc cu oameni de foarte bună credință, calitate care spun: "dar eu cred, m-am dus și i-am spus lui Dumnezeu păcatele mele". "Păi, măi fetită, și ai vreo dovadă că te-ai iertat?" Că la duhovnic așa se termină spovedania, de cele mai multe ori, cu achitare.
Pr. Cezar Axinte: Da, judecata lui Dumnezeu, "n-am venit să judec lumea ci să o mântuiesc".
Mihail Chircor: Fără duhovnic nu poți face nimic. Avem această armă. Una dintre aceste arme, pe care Dumnezeu le-a lăsat este duhovnicia. Că a dat putere apostolilor să lege și să dezlege. [...] Tot clerul astăzi este urmașul apostolilor. Ne place, nu ne place, asta este realitatea, chiar dacă unii luptă până la ultima suflare împotriva lor. Avem duhovnicul și, iarăși, fac apel: oameni buni, căutați-vă un duhovnic! Eu am cunoștințe care merg câte 400 Km până la duhovnic.
Pr. Cezar Axinte: Dar eu însumi am mers ani de zile, vară, iarnă, sute de km.
Mihail Chircor: Nu trebuie [nu ești obligat] să mergi în parohia ta.
Pr. Cezar Axinte: Adică nu trebuie să fie aceasta justificarea, că nu îți place ție de un preot.
Mihail Chircor: Eu nu cred că poate cineva să mă privească în ochi și să-mi spună că nu este nici un preot în care nu are încredere.
Pr. Cezar Axinte: Procentul celor care ar avea neputințe vădite este mai puțin de 1%.
Mihail Chircor: Acuma, eu problema încerc să o duc pe mai multe planuri. Deci să rezistăm mai întâi noi, ca individ.
Pr. Cezar Axinte: Exact, ca să te faci folositor, ca misiunea noastră e să-i servim și pe ceilalți. Ori noi suntem atât de neputincioși că nici pe noi nu ne ajutăm, tot timpul cârtim: nu am aia, nu am aia.
Mihail Chircor: Si cred că după aceia trebuie să rezistam ca și familii și, în ultimă instantă, ca neamuri. Bine acuma nu toată lumea, nu tot sufletul are în el suficientă putere să poată să rezite el, ca entitate spirituală, familia lui, ca entitate spirituală, și neamul. Fiecare după putere.
Mihail Chircor: Da, deci noi trebuie să rezistăm și cu familiile, că sunt unii dintre noi rezistenți cât să poată întinde o mână comunității și o mână neamului. Avem multi din aceștia, dar prima grija este sufletul nostru.
Pr. Cezar Axinte: Cum spunea Părintele Arsenie Papacioc, la care ne duceam si-i spuneam cutare, cutare... "Dragă, pune-te la punct!". Deci, veniți la mine să mi-i pârâți pe cutare și pe cutare, dar te-ai pus tu la punct și nu s-a schimbat lumea? Că dacă vei zice muntelui acesta du-te, se duce. Poți să faci asta? Păi pune-te la punct și când o să faci asta nu o să mai vi la mine, vin eu la tine.
Mihail Chircor: Acuma, mai este un fenomen foarte periculos. Pe toată canalele se încearcă să ni se spună că "uite ce puternici suntem noi, și voi nu aveți ce să faceți, că toată puterea este în mâinile noastre". Da, puteți să ne luați trupul și să ni-l băgați prin mașină de tocat, dar sufletul trece prin mașină de tocat și iese viu. Dar ei nu or să facă treaba asta! Aruncă cu noroi, și cu mizerii, și gunoaie în om, încearcă să-l discrediteze sau, cel mai convenabil pentru ei este să învelească totul într-un val de tăcere, sau să polueze informațional totul. Vine cineva să spună un mare adevăr și îl îngroapă într-o mare de nimicuri. Si ăla este un mare adevăr, dar ei îl înconjoară cu un milion de nimicuri, curate, necurate, nu mai contează cum, dar cu o groază de mărunțișuri și nu te mai uiți la el. Avem o poluare informațională extraordinară în societate tocmai cu scopul acesta. Deci, încă o dată, ei se feresc de martiriu, ar lupta împotriva noastră, ne-ar baga în mașina de tocat dar dacă cumva s-ar întâmpla să suferim un accident ei ne-ar ține, ca nu cumva să pățim accidentul și din cauza accidentului ăla să se interpreteze că am fi martiri. Le e frica de așa ceva.
Pr. Cezar Axinte: Acum vreo zece ani, poate și mai bine, am intuit cumva și am pregătit o conferință, Legitima apărare. Pentru că trebuie să te aperi, pentru că e vorba de primejduirea vieții duhovnicești. Ti se primejduiește mântuirea dacă nu te aperi. Uitați, nici 10-15 ani nu au trecut și am ajuns la această primejduire încât ieri am trecut pe lângă o biserică în București făcută de un erou național al cărui bust a fost dărmat, a fost luat de acolo, să nu se asocieze eroismul cu credința, cu biserica. Si noi nu am reacționat. Ce înseamnă aceasta? Că corpul social este în hipotermie. Ce înseamnă aceasta? Că sacade temperatura și cel care este în hipotermie, în faza a doua simte că îi e bine, nu mai face efort, îngheață și moare. In momentul în care ți-a luat asta, valorile, simbolurile, jaloanele - cum bine spuneați odată - și nu ai reacționat, ce s-a întâmplat cu tine? Înseamnă că ești în hipotermie și ți se primejduiește mântuirea.
Pr. Cezar Axinte: Dar știți de ce? E foarte simplu: temperatura noastră duhovnicească arată că suntem în hipotermie.
Mihail Chircor: Dar, acuma vreau să întreb ceva. S-a făcut în România un Institut de Investigație a Crimelor Comunismului [IICCR este o structură guvernamentală n.n]. Bun, institutul ăla ce păzește? Că practic, când spui comunism, spui Marx și Engels. Păi în momentul în care vine cineva și îți pune statuia lui Marx, cu pompă... s-ar putea ca peste 10 ani să vină cineva să pună statuia lui Marx în București.
Pr. Cezar Axinte: Păi este evident că se va întâmplă așa, din moment ce e un principiu foarte clar: când iei ceva, trebuie să pui ceva în loc, că nu poți să lași locul gol. Nu se poate pentru că nu folosește, adică ai făcut gestul, acțiunea degeaba? Dacă ai luat bustul unui erou, ce-ai făcut? L-ai lăsat pe om să-și facă eroii lui? Nevoia de eroism este în sufletul omului. Omul nu poate trăi altfel decât ca erou. Omul este un erou. In toată creația asta omul este un erou.
Mihail Chircor: Si mai era o vorba înțeleaptă. Cum va fi în veacul din urmă? Păi oamenii vor fi ca draci și călugării ca mirenii.
Pr. Cezar Axinte: Da, așa este, pentru că vom intra în hipotermie duhovnicească. Lupta noastră este să păstrăm temperatura duhovnicească.
Mihail Chircor: Vestea bună este că noi suntem condamnați să rezistăm, putem să rezistăm, trebuie să rezistăm. Noi suntem ființe spirituale care vremelnic trec pe pământ și sălășluiesc în trup. Pot să-mi taie o mână pot să-mi taie două picioare dar de sufletul meu, de nici o așchie nu se pot lega. Să nu avem nici o teamă să rezistam în duhul curat al lui Dumnezeu, că Dumnezeu va fi cu noi în fiecare zi a existenței noastre până în veacul de pe urmă.
Pr. Cezar Axinte: Iată joi, este Ziua Eroilor, Înălțară Domnului. Vedeți? Nimic nu este întâmplător. Nu m-am gândit la asta. Este Ziua Eroilor care se prăznuiește în cer cu Înălțarea Domnului. Asta și înseamnă eroismul: să te înalți!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu