Acatistul Iubirii de Dumnezeu de Ierom. Ghelasie Gheorghe

Acatistul Iubirii de Dumnezeu 
de Ierom. Ghelasie Gheorghe

Condacul 1

 

Iubi-Te-voi, Doamne, Cel ce din Iubire m-ai Creat și cu Chipul Iubirii m-ai Înfățișat; Iubi-Te-voi și eu, chiar dacă nu știu să te Iubesc și doar cu Închinarea Iubirea mi-o arăt, în Cântarea: Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Icosul 1

Din Iubirea de Fiu sunt Creat, din Iubirea Tatălui Dumnezeu am luat Ființă, pe Brațele Sfântului Duh am fost Zidit și așa din Iubirea Dumnezeiască am Ieșit și Iubirea de Dumnezeu este Firea mea, ce Răspunde cu Iubirea pe care și eu ca Făptură o am. 

Iubi-Te-voi, Doamne, că am Pecetea Iubirii Dumnezeiești; 

Iubi-Te-voi, Doamne, că am Iubirea de Fiu; 

Iubi-Te-voi, Doamne, că am Iubirea Părintească; 

Iubi-Te-voi, Doamne, că am Iubirea Duhului Vieții; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea mea de Făptură; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Însăși Taina Iubirii; 

Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Condacul al 2-lea

 

Chipul Tău de Dumnezeu este Însuși Chipul Iubirii, Taina Dincolo de toate, și Iubirea Ta s-a Revărsat și într-o Iubire de Creație, care se face Icoana Iubirii Tale, în Cântarea de: Aliluia!

Icosul al 2-lea

 

Ce este Iubirea, cine poate spune, decât cel ce Iubește, decât cel ce Dăruiește Iubire, decât cel ce o face Prinos de Altar și Icoană de Inimă. 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea mea de Creație; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea mea ce nu se vede; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce doar ea Vede; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea-Vorbirea de Fiu; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea-Bucuria Părintească; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea-Brațele de Duh Sfânt;

Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Condacul al 3-lea

 

Iubirea este Taina Întâlnirii Absolute, ce nu se îmbrățișează, că se distruge; ce nu se sărută, că s-ar face autoiubire; ci doar „Stă Față către Față” și-l Păstrează pe cel Iubit, în Cântarea de: Aliluia! 

Icosul al 3-lea

 

Îmbrățișarea este o Venire la Iubire și Sărutarea este o învăpăiere, dar Iubirea este doar Învăluită de Iubirea Însăși, ce „nu atinge pe Cel Iubit”, ci îl face Icoană de Adorat. 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea de Icoană; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea Acoperită; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce nu se atinge; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea nemicşorată de Iubirea mea; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea neamestecată cu ale mele;

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea prin care eu nu te „robesc”; 

Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Condacul al 4-lea 

O, Iubire de Fiu cât necuprinsul de Mare; o, Iubire Părintească, Absolutul Însuși; o, Iubire de Duh Preasfânt, Adâncul fără margini; o, Iubire în Întreitul Chip, cum să Te Cânt, decât în lauda de: Aliluia! 

Icosul al 4-lea 

Iubirea, paradoxal, este „prăpastia de hotar”, pe care de încerci să o treci, cazi în propriul hău abisal, iar de nu o treci, rămâi un veșnic înstrăinat; doar prin Taina Altarului o găsești, peste „prăpastie” tocmai pusă. 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea de Altar; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce umple „prăpastia cu Iubire”; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea făcută Icoană peste „abis”; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea în care Te fac Iubire; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea în Darul meu de Iubire; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce o fac Altar peste „hotar”;

 Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Condacul al 5-lea 

De ce eu, Făptura, Te Iubesc pe Tine „mai întâi” și peste toate și apoi Iubirea de Tine o Revărs peste mine și peste lume? Că în Iubirea Ta și eu sunt o Iubire de Făptură, și fără aceasta pe mine însumi mă pierd, că Izvorul Iubirii nu este în mine, ci în Tine și din Tine prin mine trece și apoi din mine se întoarce, și așa mă Cunosc ca Iubire, în Cântarea de: Aliluia! 

Icosul al 5-lea 

Dacă trece mai întâi prin mine și prin lume, Iubirea mea se amestecă și se robește sau se face înrobitoare și la Tine ajunge o Iubire oarbă, ce nu Vede Iubirea, ci „autoiubirea”. 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea de Tine mai întâi; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea Liberă de mine și de toate; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce nu Te preface prin mine; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce nu Te preface prin lume; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea ce Vede direct Iubirea Ta; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea „Îngenuncheată” în Fața Ta; 

Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Condacul al 6-lea 

Iubirea este Mare cât o Veșnicie; este neschimbătoare ca un Absolut; este Neîncetată Iubire cât un Nesfârșit; și de nimic nu se atinge, că are „hotarul de netrecut al Iubirii”, care doar Se Dăruiește ca Prinos de Altar, în Cântarea de: Aliluia!

Icosul al 6-lea 

Iubirea noastră de Făpturi este Chipul Iubirii Fiului Dumnezeiesc, ce Iubește pe Tatăl Dumnezeu în necontenita Iubire a Preasfântului Duh, ca Iubirea Împlinită în Icoana Lui Hristos, care El mai Întâi Iubește cu Adevărat și se face Dar de Altar, ca Trup de Împărtășire. 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea de pe Altarul lui Hristos; 

Iubi-Te-voi, Doamne, chiar dacă merg pe drumul Crucii; 

Iubi-Te-voi, Doamne, chiar dacă sufăr și plâng; 

Iubi-Te-voi, Doamne, chiar dacă nu știu să Te Iubesc; 

Iubi-Te-voi, Doamne, chiar din groapa păcatelor; 

Iubi-Te-voi, Doamne, cu Iubirea cea peste mine și peste toate; 

Iubi-Te-voi, Doamne, Taina peste toate! 

Condacul al 7-lea 

„Iată, Părinte, Făptura Ta care Te Iubește”, zice Fiul lui Dumnezeu la Liturghia Iubirii, unde cu toți Sfinții Lumea se Adună de Preasfântul Duh și se face Trupul Iubirii Împărtășirii, și așa se Cântă, în Cer și pe Pământ, „Iubi-Te-voi Doamne”: Aliluia!