Precum însuși Sfântul Nectarie mărturisește, poezia a fost pentru el, așa cum e și pentru întreg cultul și pentru teologia liturgică a Bisericii Ortodoxe, modul firesc de a se apropia și comunica cu Dumnezeu.
"Aceste imne", spune Sfantul Necatarie cu referire la conținutul volumului numit Triadikon,
Conștient de valoarea pedagogică a acestora, Sfântul însuși folosea textele imnografice și, în special, imnele compuse de el în diverse situații, atât în mod obișnuit la strană, cât și pentru a-și susține lecțiile de Pastorală, cântându-le împreună cu elevii săi.
Astfel, într-una din scrisorile sale către monahia Xenia, stareța Mănăstirii Sfânta Treime, le cere monahiilor următoarele:
"mi-au fost dictate de sentimentul de a aduce slujba de închinare lui Dumnezeu și de dorința de a-L lauda imnografic. Poezia sacră a fost pentru mine o îndeletnicire duhovnicească aducătoare de bucurie, la măsura sentimentului meu religios. Prin imn mi-am exprimat admirația față de lucrările Creatorului și am lăudat înțelepciunea, bunătatea și atotputernicia dumnezeiască".[...]Imboldurile exprimării trăirilor sale intime sub forma poetică au fost cu precădere două. Suferința asumată în decursul unei vieți încercate de multă nedreptate și persecuții a devenit materia din care, printr-o alchimie sacră, s-au ivit poemele sale. Alcătuirea unui imn închinat Maicii Domnului, a unui canon în care preaslăvea Sfânta Treime era pentru sufletul său afierosit cu totul lui Dumnezeu modul de recreare și detensionare în fața efortului zilnic și a presiunilor de tot felul care îl asaltau. [...]
Conștient de valoarea pedagogică a acestora, Sfântul însuși folosea textele imnografice și, în special, imnele compuse de el în diverse situații, atât în mod obișnuit la strană, cât și pentru a-și susține lecțiile de Pastorală, cântându-le împreună cu elevii săi.
Astfel, într-una din scrisorile sale către monahia Xenia, stareța Mănăstirii Sfânta Treime, le cere monahiilor următoarele:
„Vreau ca [monahia Eufemia] să-și silească inima spre a se bucura, vreau să cânte imne Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, pentru ca sufletul ei să-și afle desfatarea. In încercările voastre cântați-i Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și negreșit vă veți elibera de necazuri. Siliți-vă inima, cântându-I lui Dumnezeu și lăudând-o pe Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea. Vreau ca toate să vă bucurați, pentru că tristețea să nu afle nici o portiță prin care să pătrundă în inima voastră.“De asemenea, neliniștilor monahiei Ecaterina, Sfântul îi trimite ca răspuns și medicament nu sfaturi duhovnicești sau vreo "ascultare" monahală, ci "un poem închinat Maicii Domnului Grabnic-Ascultătoarea pentru ca, citindu-l să-și înalțe mintea și inima la milosârda Maică a Domnului, și astfel va avea parte de sprijinul și ajutorul ei neîntârziat"[...]
Din "Un ierarh contemporan taumaturg, iubitor de muzica si poezie" - introducere la Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, "Theotokarion - Rugăciuni în versuri închinate Maicii Domnului"
Cântări către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria
Oda întâi
Cântând, te măresc pe Tine, Curată,
ceea ce neamului nostru mărire ai adus.
Rugându-mă ție, te rog Prealăudată,
ceea ce Fiului pururea te rogi.
Binecuvântându-te, te fericesc, Stăpână, pe tine,
cea lăudată de mulțime nenumărată de credincioși,
Cânt harul Tău de Împărăteasă,
pe care cetele de îngeri îl măresc.
Mireasă fără de stricăciune și nenuntită,te implor, mintea mi-o umple de har.
Fiica nepătată, ce n-ai cunoscut nunta
ochii, te rog, luminează-mi.
Marie, Maica și Mireasa lui Dumnezeu,
căile, mă rog, îndreaptă-mi-le,
Maică și Fecioară, Stăpână nepătată,
păzește-mă pe mine, cel aflat în primejdii.
Începutul mântuirii noastre,
lucrează-mi mântuirea.
Începătoarea bunăvoirii arătate nouă,
dăruiește-mi și mie binecuvântarea cea dumnezeiască.
Ceea ce ai născut lumina cea neapusă
luminează-mi întunecata minte.
Ceea ce ai risipit beznele rătăcirilor,
învață-mă sa pășesc pe calea cea dreaptă.
Împărăteasă a toate, Ocrotitoarea lumii,
izbăvește-mă de ispite și primejdii.
Ceea ce ai născut harul lumii
dăruiește-mi bucuria cea veșnică.
Arătarea tainei celei înfricoșătoare,
deschide-mi ușile pocăinței.
Nimicitoarea păcatului muritorilor,
arată-mă fiu al mântuirii.
Ceea ce L-ai purtat pe Hristos în brațele tale,
fă-mi-L îndurător pe Judecătorul.
Ceea în brațele tale L-ai hrănit cu lapte pe Făcătorul,
fă-mi-L milostiv pe Stăpânul a toate.
Comoara cea nesecată a vieții,
îmbogățește-mi sufletul sărman.
Candela atotluminoasă, purtătoare a Luminii,
luminează-mi mintea întunecată.
A lui Dumnezeu Mireasă, puterea celor osteniți,
întărește-mi sufletul cel trudit.
Preacântată, tămăduitoarea celor bolnavi,
vindecă-mă pe mine, cel cumplit suferind.
Izvor frumos curgător, izvorâtor din Dumnezeu,
ești tu, pururea fiitor și nesecat,
udă-mi sufletul cel însetat
și-l arată țarină bogată adăpată.
Începutul bunăvoinței dumnezeiești,
binevoiește, Curată, a mă izbăvi eu.
Limanul cel bun al celor ce plutesc pe mare,
mântuiește-mă de furtuni.
Hrană scoborâtoare din mană,
satura-mi sufletul cel înfometat.
Diaconiță Sfântă a desfătării
învrednicește-mă și pe mine de dumnezeiasca desfătare.
Nor atotluminos, purtător al luminii,
luminează-mi sufletul, cugetul și ochii.
Mireasă nenuntită, atotnepătată,
milostivește-te de cei ce-ți cântă înflăcărat.
Ceea ce ai purtat Pâinea cea Vie,
înviază-mă pe mine, cel omorât.
Ceea ce ai odrăslit spicul dumnezeiesc,
înnoiește-mă pe mine, cel osândit la moarte.
Pricina bucuriei cerești,
umple-mi inima de desfătare.
Nimicirea împărăției iadului,
umple-mi sufletul și mintea de har.
Izvor de har, Maică Prealăudată,
izbăvește-mă de chinuri și primejdii
Pururea Fecioară, mireasă nenuntită,
păzește-mă pe mine cel luptat.
Apărătoare tare a fecioriei,
sufletul meu îl păzește curat
Preasfântă, locașul lui Dumnezeu,
pe mine, cel primejduit, Tu mă păzește.
Maica atotlăudată, izvorâtoare de haruri,
izbăvește-mă de primejdii și necazuri.
Pururea-Fecioară, Mireasă nenuntită,
păzește-mă de la fața celor potrivnici.
Apărătoarea cea tare a fecioriei,
păzește-mi sufletul nepătat.
Preasfântă, locaș al lui Dumnezeu,
apără-mă pe mine, cel primejduit.
Atotnepătată, Fecioară Preacurată,
vindecă-mi patimile sufletului.
Preasfântă Fecioara Atotvirtuoasă,
pune capăt tulburării sufletului meu.
Pământul preamănos și nelucrat tu ești,
de Dumnezeu ales dintre toate neamurile,
cultiva-mi sufletul, Curată,
și-l arată de holde roditor.
Preasfântă Fecioară ajută-mă,
sub pavăza ta am alergat.
Preasfânta mea Stăpână, auzi-mă,
în neînfricarea ta nădejdea mi-am așezat.
Nepătată, în greșeli nelegiuite
al meu suflet frumusețea și-a murdărit;
binevoiește dar a spala cu lacrimi
sufletul pe care eu, nelegiuitul, netrebnic l-am făcut.
Mijlocește la Fiul și Dumnezeul tău,
spre a-mi fi Judecător milostiv.
Părtaș rugăciunilor îl fă pe cel ce ție ți se roagă
și izbăvește-mă din pedeapsa cea crâncenă.
Oda a doua
 |
| Lâna lui Ghedeon |
nepătată de Dumnezeu Născătoare,
Fecioară Maică Împărăteasă
lâna cea înrourată.
Mai înaltă decât cerurile
și decât razele de soare mai luminoasă,
bucuria cetelor de fecioare,
mai presus decât îngerii.
Mai slăvită decât cerurile
mai curată decât lumina
mai sfântă decât toate
cetele îngerilor.
Nădejdea strămoșilor
desfătarea profeților,
tăria celor ce se nevoiesc
carul Cuvântului dumnezeiesc.
Veselia fecioarelor,
veselia maicilor,
podoaba castității,
a sufletului curăție.
Ocrotitoarea păcătoșilor,
limanul celor încercați,
izbăvitoarea suferinzilor și a bolnavilor,
nădejdea celor deznădăjduiți.
Maică ce L-ai născut pe Hristos,
temei al cumpătării,
toiag de floare roditor
și vas al desfătării.
Tu, a orfanilor ocrotire,
a văduvelor mângâiere,
tu, sprijinul celor suferinzi,
bogăția celor lipsiți.
Fiică dumnezeiască și nepătată
Preasfântă Doamnă,
ascultă-mă tu neîntinată,
a lumii întregii Stăpână.
Te chem cu ardoare,
lăcaș sfințit,
te-aleg mijlocitoare:
Fecioară arata-mă izbăvit.
Oda a treia
Acrostih: „Născătoare de Dumnezeu Fecioară bucură-te, ceea ce ești plină de har Marie, Domnul este cu tine”
Născătoare a Domnului preacurată, Maică binecuvântată,
cu totul mai slăvită decât oștirile cerești.
Carte scrisă de Dumnezeu, cântare a strămoșilor,
laudă a Apostolilor, bucuria dumnezeieștilor Părinți.
Podoaba Cuvioșilor, a drepților veselie,
tărie, scăpare, slavă și desfătare.
Milostivă, milosârdă, a suferinzilor mângâietoare,
Fecioară, liman a celor cu credință aleargă la tine.
Preasfântă nepătată, atotcurată, nestricată,
izbăvește-ne și ne păzește sub sfânt acoperământul tău.
Vindecă rănile sufletelor zdrobite,
Nădejdea creștinilor credincioși, bucuria celor întristați.
Mireasă, Fecioară, nepătată, al mântuirii liman,
La a ta strajă tare am alergat.
Bucuria lumii, Stăpână, folositoarea creștinilor,
raza a Soarelui cuvântător, lumina a zilei de taină.
Sălaș sfânt al Cuvântului, sfințitoare a lumii,
trandafir neofilit, mireasmă veșnică a celor credincioși.
Te chem, izbăvește-mă, Curată, miluiește-mă,
dă-mi împăcarea cu Dumnezeu și fă-mă prieten al Său.
Palat cu multe încăperi, lăcaș al mântuirii,
țarină nearată, sfântă, floare a nestricăciunii.
Slobozește-mă, Stăpână, de mulțimea patimilor,
tărie dă-mi și izbăvire în fața vrăjmașilor mei îngrozitori.
Lui Dumnezeu bineplăcut să-I fiu, Stăpână, mă-nvrednicește
să-nfrunt voile lui Veliar cu destoinicie.
O, Fiică, Mireasă a lui Dumnezeu, binecuvântată, curată,
Marie, preaslăvită a Domnului Maică!
Dă curaj, Stăpână, mintii și inimii mele,
mângâiere nouă, tărie și viață îmi dăruiește.
Mai luminoasă ești decât strălucirile soarelui,
mai înaltă decât Tronurile îngerești, Marie, sălaș dumnezeiesc.
Sfințește-mi sufletul, luminează-mi mintea,
statornicește frica de Dumnezeu în inima mea.
Fa-mi-L Fecioară, pe Făcătorul meu milostiv,
sfințește-mi cugetele, lăcaș sfințit.
Tu ești Răsăritul luminos al zilei de taină.
Fiică, Maica a Soarelui cuvântător și neapus.
Mai înaltă decât cerurile, mai strălucitoare ca razele,
mai curată decât lumina, ramură din rădăcina lui Iesei.
Asemenea unui rob ma înfățișez ție: de robul cel sărman
cu totul zdrobit, îndură-te și-l miluiește.
Te rog, ascultă-mă înainte de a fi nimicit,
nicicând nu mă lăsa s-ajung de satana batjocorit.
Neîntârziat mă izbăvește de vrăjmașul,
de focul cel veșnic degrab mă izbăveste.
Domolește și vindecă patimile sufletului meu,
tu, chip sfânt al harului, puterea și tăria mea.
Sufletul, mintea și inima fă-mi-le atotluminoase.
Viața cea veșnică, Preacurată, dăruiește-mi.
Oda a patra
Bucură-te, imn de Heruvimi,
bucură-te, cântare îngerească,
bucură-te, odă de Serafimi,
bucuria Arhanghelilor.
Bucură-te, pace și veselie,
liman al mântuirii,
cămară a Cuvântului sfințită
și floare a nestricăciunii.
Bucură-te, Rai al desfătării
de viața cea veșnică
bucură-te, lemn al vieții,
izvorul nemuririi.
Bucură-te, izvor al harului
bucură-te, tron al Domnului,
bucură-te, fiică neprihănită,
bucură-te, lăcaș al dumnezeirii.
Bucură-te, a Duhului Sfânt
gradină pecetluită,
bucură-te, sfințit templu
al harului dumnezeiesc.
Bucură-te, fala fecioarelor,
bucură-te, Maică și Fecioară,
bucură-te, podoaba credincioșilor,
bucură-te, de Dumnezeu Născătoare.
Bucură-te, adăpostul
celor osteniți
bucură-te, loc de scăpare
al navelor învăluite.
Bucură-te, omorârea iadului,
bucură-te, dezlegarea blestemului,
bucură-te, izbăvirea celor cuvântători
bucură-te, dreaptă răsplată.
Bucură-te, mângâierea credincioșilor,
bucură-te, dragostea fecioarelor,
bucură-te, chemarea din nou a lui Adam,
bucură-te, a Evei răscumpărare.
Bucură-te, Curată ceea ce ai zdrobit
puterea morții,
bucură-te, ceea ce ai sfărâmat creștetul
balaurului celui începător al răului.
Sursa: Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, Theotokarion - Rugăciuni în versuri închinate Maicii Domnului
***
LEGATURI :
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu