[...] Şi de multă bucurie şi veselie s-au umplut şi s-au aprins de dumnezeiescul Duh cele dinăuntru ale lor şi s-au cuprins şi mult au plâns. Şi pentru mântuirea sufletului nu puţin au vorbit, încă şi pentru deşertăciunea lumii aceştia din destul au vorbit: cum că trece ca o umbră lumea aceasta şi viaţa noastră ca praful şi ca fumul se stinge; şi cum blagocestivii împăraţi au zidit sfintele mănăstiri şi cu Dumnezeu s-au unit şi Biserica sobornicească întru una au adunat şi au împreunat pre sfintele şapte soboare cu Sfinţii Părinţi şi până astăzi, zice, se ţin dogmele cu rugăciunile Sfinţilor Părinţi, precum şi Hristos au făgăduit Sfinţilor Apostoli, iar mai vârtos nouă, păcătoşilor, că va fi cu noi până la sfârşitul veacului. (…) Şi fără de număr din Sfintele Scripturi au grăit. Şi, după plânsul cel de mângâiere şi după voroava cea duhovnicească, de multă bucurie umplându-se, au făcut masă mare împărătească marele Voievod la Sihastrul şi Stareţul Amfilohie.
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi,
glasul al 3-lea:
Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, cei ce aţi luminat pădurile Carpaţilor cu rugăciunile voastre şi aţi umplut de mireasmă duhovnicească toată valea Bistriţei, sfetnici de taină ai voievozilor şi făclii luminoase ale călugărilor şi credincioşilor evlavioşi, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, cei ce săvârşim cu dragoste sfântă pomenirea voastră!
Slujba Sfinților Cuvioși Simeon și Amfilohie
Stihiri, glas 1
***
Viaţa Sfântului Cuvios Simeon de la Pângărați
Sfântul Cuviosul Părintele nostru Simeon s-a născut la începutul secolului al XV-lea, într-un sat din apropierea oraşului Piatra Neamţ, pe când conducea Ţara Moldovei evlaviosul Domn Alexandru cel Bun.
Încă din tinereţe şi-a arătat dragostea şi râvna pentru cele dumnezeieşti, alegând viaţa monahală şi intrând în obştea Mănăstirii Bistriţa. Aici s-a nevoit în viaţa de ascultare şi a sporit duhovniceşte, tăindu-şi patimile şi voia proprie. Născându-se într-însul dorul după liniştea pustiei, a luat binecuvântare de la egumenul Mănăstirii Bistriţa şi, împreună cu încă doi ucenici ai săi, la anul 1432, în zilele lui Iliaş Voievod, fiul lui Alexandru cel Bun, s-a retras în isihie, pe un picior mai ridicat al malului stâng al pârâului Pângăraţi, la poalele muntelui numit „Păru”, la 5 km depărtare de mănăstirea sa. Aici, cuviosul şi-a făcut o chilie din bârne de brad, într-o poiană înconjurată de păduri seculare, unde s-a nevoit cu ucenicii săi, după voia lui Dumnezeu, în necontenite rugăciuni şi în cugetarea celor cereşti. Sporind mult cu darul Sfântului Duh, ajungând sihastru desăvârşit şi dascăl iscusit al rugăciunii inimii, s-au adunat în jurul lui ucenici iubitori de linişte, aşezământul lui fiind cunoscut timp de 29 de ani sub numele de „Sihăstria lui Simeon”. Auzind Sfântul domnitor Ştefan cel Mare de nevoinţa cuviosului şi înştiinţându-se că nu are biserică unde să se roage cu ucenicii săi, în anul 1461, i-a dăruit bani şi ajutor să înalţe o mică biserică de lemn, hramul ei fiind aşezat, în urma unei vedenii, în cinstea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir. Terminându-se biserica în acelaşi an, a fost sfinţită la 26 octombrie de Mitropolitul Teoctist I, când a hirotonit în preot pe Simeon, care a devenit astfel primul întemeietor şi egumen al Mănăstirii Pângăraţi, ce s-a numit până în 1508 „Schitul lui Simeon”. Ca părinte duhovnicesc şi începător al vieţii pustniceşti la Pângăraţi, a adunat în jurul său mulţi ucenici iubitori de Hristos şi de linişte. Atât de mult a sporit Cuviosul Simeon cu nevoinţa, cu rugăciunea şi cu darul Duhului Sfânt, încât s-a învrednicit de harisma vindecării bolilor şi a înainte-vederii. Pentru aceea veneau la chilia sa mulţi suferinzi şi se făceau sănătoşi cu rugăciunea lui. Veneau încă şi credincioşi din sate şi chiar dregători din sfatul ţării ca să ceară binecuvântare şi cuvânt de folos, căci era iscusit rugător şi povăţuitor de suflete. Pentru aceea şi Sf. Ştefan cel Mare, Domnul Moldovei, îl iubea şi, adeseori, îi cerea sfatul şi rugăciunea pentru el şi pentru ţară, care era mereu ameninţată de păgâni.
Prin îngăduinţa lui Dumnezeu, în anul 1476 au năvălit turcii asupra Moldovei şi, „pentru păcatele poporului”, l-au biruit pe Ştefan cel Mare în luptele de la Războieni. Văzând primejdia aceasta, Cuviosul Simeon şi-a luat ucenicii, s-a rugat lui Dumnezeu pentru domn şi pentru ţară ca să-i scape din mâinile cotropitorilor, apoi au trecut peste Carpaţi în Transilvania, stabilindu-se la Mănăstirea Caşiva, unde, după puţin timp, s-a mutat cu pace la cereştile locaşuri, în toamna aceluiaşi an, 1476, intrând în ceata Cuvioşilor Părinţi. După adormirea sa, a fost îngropat de ucenicii săi cu cinste în acea mănăstire.
Sfinţenia Cuviosului Simeon se arată şi prin aceea că, după moarte, a strălucit şi prin sfintele sale moaşte, care au fost cinstite de Ştefan Voievod. Despre aducerea moaştelor Sfântului Simeon ne spune Ieromonahul Atanasie, în Cuvântul despre zidirea Sfintei Mănăstiri Pângăraţi:
„După ce s-au întors turcii şi s-a potolit vrajba robiei şi s-a făcut pace, atunci a trimis Ştefan voievod şi i-a adus sfintele lui moaşte într-o raclă cinstită şi le ţinea în vistieria sa cu cinste. Apoi, luând o parte din sfintele lui moaşte, le-a oprit pentru blagoslovenie şi cu aromate cu bune miresme şi cu tămâie le tămâia totdeauna spre credinţa şi bună întărire a dreptei-credinţe a domniei sale, iar mai vârtos pentru dragostea şi căldura duhovnicească ce avea mai-nainte către dânsul; iar rămăşiţa sfintelor lui moaşte cu cuviinţă sfinţită şi cu cinste le-a îngropat în cetatea Socevei”.
Această aducere a sfintelor lui moaşte se pare că a avut loc spre sfârşitul anului 1484, când se ştie că ucenicii cuviosului s-au întors din nou la sihăstria lor, întemeiată de Sfântul Simeon Ieroschimonahul.
 |
| Poiana Sihaștrilor |
Viaţa Sfântului Cuvios Amfilohie de la Pângărați
Despre el vorbeşte Ieromonahul Anastasie de la Mănăstirea Moldoviţa,
care l-a cunoscut personal:
„Din copilăria sa s-a nevoit în viaţa călugărească, fiind mărturisit de toţi pentru faptele lui cele bune. Şi era scriitor foarte iscusit şi ştia meşteşug a lucra la lemn şi era cinstit de toţi Domnii şi miluit, dară de carte om prost se arăta. Şi până la bătrâneţe bine şi-a ocârmuit viaţa sa; în foame şi în sete, în răbdare şi întru osteneale, întru toată nevoinţa duhovnicească. Şi de la draci năpăşti şi ispite multe a răbdat până la moarte. Şi sfârşitul vieţii sale bine au săvârşit: că a dat ţărna ţărnei şi s-a dus în calea cea lungă a părinţilor, luându-şi plata ostenelilor sale de la Dreptul Judecător şi cu cinste fiind îngropat de ucenicii săi”.
Nevoinţele sale nu au fost trecute cu vederea de Stăpânul tuturor,
ci au atras cu ele purtarea Sa de grijă şi ocrotirea Sfântului Dimitrie,
patronul mănăstirii, care, prin arătare dumnezeiască, i-a cerut
Domnitorului Alexandru Lăpuşneanu să zidească la Pângăraţi o biserică în
numele său pe locul celei vechi de lemn, care fusese arsă de turci. Pe
când Voievodul se afla în târgul Pietrei, precum aveau obicei Domnii
Moldovei a umbla pe la târguri şi cetăţi din vremi de demult,
„când a fost luna lui Octombrie, în 22 de zile, la miezul nopţii, i s-a arătat lui în vis un voinic cu veşminte albe îmbrăcat şi foarte frumos, cu dumnezeiască slavă împodobit şi i-a zis lui: Scoală-te, Voievodule, şi degrab să mergi la Pângăraţi, unde petrece un sihastru Amfilohie aproape de 50 de ani, şi să zideşti întru numele mieu biserica pe locul unde am avut mai-nainte făcută de bătrânul Ştefan Voievod în zilele stareţului Simeoan Ieromonah. (…) Iară Domnul Alexandru cu glas lin l-au întrebat, zicând: Cine eşti, doamne, cu atâta dumnezeiască podoabă îmbrăcat şi cu slavă împodobit? Iar el i-au răspuns:Eu sunt Sfântul Dimitrie, Mucenicul lui Hristos şi ostaş, şi de la Maximilian muncitorul, pentru Hristos, în cetatea Solonului (Tesalonic) în temniţă am fost închis şi muncit şi în coastă împuns, carele în toată lumea şi în toată marginea se slăveşte numele mieu şi în pământul acesta numai în pustie biserică nu am. (…) Şi în grabă şi singur Domnul şi cu toţi boiarii au sosit la Sihastrul Amfilohie şi au început a-i spune vedenia, zicând: Măcar că eu, cinstite Părinte, n-am dat crezării îndată visul, (pentru că) Sfânta Scriptură şi Părinţii noştri cei duhovniceşti ne învaţă pe noi să nu credem visurile, iar eu am adunat pe credincioşi boiarii miei şi pe filosofi şi toţi au judecat că de la Dumnezeu este şi foarte ne-am bucurat. Acestea grăind amândoi, au zis şi Sihastrul că de la Dumnezeu este vedenia. Şi de multă bucurie şi veselie s-au umplut şi s-au aprins de dumnezeiescul Duh cele dinăuntru ale lor şi s-au cuprins şi mult au plâns. Şi pentru mântuirea sufletului nu puţin au vorbit, încă şi pentru deşertăciunea lumii aceştia din destul au vorbit: cum că trece ca o umbră lumea aceasta şi viaţa noastră ca praful şi ca fumul se stinge; şi cum blagocestivii împăraţi au zidit sfintele mănăstiri şi cu Dumnezeu s-au unit şi Biserica sobornicească întru una au adunat şi au împreunat pre sfintele şapte soboare cu Sfinţii Părinţi şi până astăzi, zice, se ţin dogmele cu rugăciunile Sfinţilor Părinţi, precum şi Hristos au făgăduit Sfinţilor Apostoli, iar mai vârtos nouă, păcătoşilor, că va fi cu noi până la sfârşitul veacului. (…) Şi fără de număr din Sfintele Scripturi au grăit. Şi, după plânsul cel de mângâiere şi după voroava cea duhovnicească, de multă bucurie umplându-se, au făcut masă mare împărătească marele Voievod la Sihastrul şi Stareţul Amfilohie. (…) Şi apoi au întrebat pe Sfântul Stareţ marele Voievod Alexandru: Fost-au înainte vreme şi mai înainte de tine vieţuitori călugări pe locul acesta, au n-au fost? Iar el pre amăruntul i-au povestit pentru viaţa Sfântului Simeon preotul”.
„Cu bunăvoirea lui Dumnezeu şi cu sporirea Preasfântului Duh şi cu ajutorul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, ostaşul lui Hristos, s-au zidit şi s-au săvârşit Sfânta Mănăstire întru numele Sfântului Mucenic şi s-au sfinţit de Grigorie Mitropolit al Socevei în anul 1560 din porunca lui Alexandru Voievod”.
În anul 1566, Cuviosul Amfilohie Sihastrul, cunoscând că i se
apropie sfârşitul vieţii, a adunat pe toţi fiii săi duhovniceşti şi le-a
dat cuvântul său cel mai de pe urmă. Apoi, sărutându-i cu lacrimi, a
lăsat egumen la Pângăraţi în locul său pe Ieromonahul Teodorit, ucenicul
său, iar el s-a retras la Moldoviţa, mănăstirea lui de metanie. Acolo,
fericitul Amfilohie a primit marele şi îngerescul chip al schimniciei
sub numele de Enoh, ca cel ce întotdeauna se înalţă cu inima şi cu
dorirea către cele cereşti, adăugând osteneli peste osteneli, timp de
încă patru ani de zile. Iar în anul 1570, aflând de la Duhul Sfânt
ceasul morţii sale, s-a împărtăşit cu Sfintele Taine şi şi-a dat cu pace
sufletul său în braţele Domnului nostru Iisus Hristos, în 7 septembrie,
la şapte ceasuri din noapte, în zilele lui Bogdan Voievod. Iar despre
sfârşitul său minunat dă mărturie Ieromonahul Anastasie astfel:
„Acestea toate mi le-au spus mie Părintele Amfilohie şi stareţ de la Sfânta Mănăstire Pângăraţi mie, smeritului Ieromonah Anastasie de la Mănăstirea Moldoviţei, mult păcătosului şi întru tot netrebnicului, că mare dar au luat bătrânul Amfilohie mai-nainte de mutarea sa, că vremea şi ziua mutării sale au spus-o mie, smeritului Anastasie, şi nimenea să nu fie necredincios ca să nu cadă în ispită, că întru adevăr toate acestea adevărate sunt. Acestea toate le-am scris pentru ca să nu se uite mai pre urmă, în urma acestui neam, şi oricine vor vrea să râvnească acestor Sfinţi Părinţi”.
Întrucât Cuviosul Amfilohie a fost cinstit încă din viaţă ca sfânt,
îndată după mutarea sa din trup, părinţii celor două mănăstiri,
Moldoviţa şi Pângăraţi, îl prăznuiau anual la data săvârşirii sale.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi! Amin.
Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Condacul 1
Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de
nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie,
acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă,
Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!
Icosul 1
Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai
dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat
lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care
cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 2-lea
Dorind să urmezi vieţii călugăreşti, cu mare râvnă ai urmat lui
Hristos, răstignindu-ţi voia întru ascultare, omorându-ţi poftele
trupului cu nevoinţa şi cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 2-lea
Răsărind din părinţi drept-credincioşi în pământul Moldovei, Cuvioase
Părinte Amfilohie, adus ai fost de aceştia lui Hristos ca un dar de mult
preţ, împlinind prin aceasta dorinţa ta cea sfântă de a urma vieţii
călugăreşti; iar noi, văzând dragostea ta pentru Hristos, îţi cântăm:
Bucură-te, că din copilărie pe Hristos L-ai iubit;
Bucură-te, că mirele Hristos în inima ta s-a odihnit;
Bucură-te, că ai fost ales de Duhul Sfânt;
Bucură-te, iubitorule al fecioriei;
Bucură-te, râvnitorule al călugăriei;
Bucură-te, pentru Hristos osârduitorule;
Bucură-te, următor al nevoitorilor;
Bucură-te, că îngerii, văzând alegerea ta, s-au bucurat;
Bucură-te, că îngerii pe Hristos L-au lăudat;
Bucură-te, a pustnicilor cunună;
Bucură-te, îndemn la faptă bună;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 3-lea
Veniţi, iubitorilor de nevoinţe, în această zi să-i lăudăm pe cei ce
asemenea îngerilor pe pământ s-au arătat, pe luminătorii şi povăţuitorii
monahilor, cununile Bisericii noastre, mijlocitorii înaintea tronului
ceresc pentru sufletele noastre şi împreună cu ei să-I strigăm lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 3-lea
Copleşiţi fiind de grijile vieţii, înconjuraţi de ispite şi de
necazuri, ne apropiem de voi, iubitorilor ai vieţii îngereşti, din inimă
aducându-vă această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, întâistătători ai monahilor;
Bucuraţi-vă, îngeri în trup omenesc;
Bucuraţi-vă, diamante preastrălucitoare;
Bucuraţi-vă, crini bine mirositori ai faptelor bune;
Bucuraţi-vă, lucrători ai sfintelor porunci;
Bucuraţi-vă, locuitori ai Raiului;
Bucuraţi-vă, poame ale împărăţiei cerurilor;
Bucuraţi-vă, cei asemenea marilor pustnici;
Bucuraţi-vă, luceferi ai cerului duhovnicesc;
Bucuraţi-vă, stele preastrălucitoare ale bolţii Bisericii;
Bucuraţi-vă, flori împodobite cu purpură cerească;
Bucuraţi-vă, râuri de înţelepciune;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 4-lea
Auzind, Preacuvioase Părinte Simeoane, de nevoinţele pustnicilor din
munţii Neamţului, focul dragostei dumnezeieşti în inima ta neîncetat se
aprindea şi, dorind a urma nevoinţelor celor mai desăvârşite, ţi-ai
plecat genunchii în faţa icoanei făcătoare de minuni a Sfintei Ana,
cerând dumnezeiasca binecuvântare pentru a urma vieţii pustniceşti şi
a-I cânta lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 4-lea
Ca un cerb la izvoarele apelor, aşa ai alergat, Părinte Simeoane, în
adâncul pustiei, căutând loc prielnic sfintelor nevoinţe şi
pregătindu-ţi inima pentru a primi lumina dumnezeiască, iar noi îţi
cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, că mănăstirea metaniei tale o ai lăsat;
Bucură-te, că în singurătate ai alergat;
Bucură-te, că de Sfânta Ana ai fost binecuvântat;
Bucură-te, că Maica Domnului cu Acoperământul ei te-a apărat;
Bucură-te, că de focul dragostei dumnezeieşti inima ta s-a aprins;
Bucură-te, de ispitele tinereţii neînvins;
Bucură-te, că la poalele muntelui Păru te-ai aşezat;
Bucură-te, că aici sihăstrie ai întemeiat;
Bucură-te, că peşteră în munte ai săpat;
Bucură-te, că din peşteră ai făcut ceresc palat;
Bucură-te, că mulţi monahi în ascultarea ta au intrat;
Bucură-te, al lor povăţuitor neîncetat;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 5-lea
Bătrânii mănăstirii se bucurau, Părinte Amfilohie, văzând în tine dorul
după Hristos, căci, deşi tânăr fiind, harul Duhului Sfânt s-a sălăşluit
deplin în tine, îndemnându-te să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 5-lea
Lumina faptelor tale, Părinte, s-a răspândit pretutindeni, pentru
aceasta monahii tineri şi bătrâni veneau la tine ca la un izvor de
înţelepciune, iar noi îţi aducem unele ca acestea:
Bucură-te, sfeşnic purtător de Hristos;
Bucură-te, cădelniţă de tămâie cu bun miros;
Bucură-te, privighetoare care-L laudă pe Hristos;
Bucură-te, cerească albină care ai adunat nectarul faptei bune;
Bucură-te, vultur ceresc;
Bucură-te, luptător neînvins de vrăjmaşii cei netrupeşti;
Bucură-te, lucrătorule al ţarinii duhovniceşti;
Bucură-te, iubitorule al ascultării;
Bucură-te, pildă de smerenie;
Bucură-te, porumbel al curăţiei;
Bucură-te, mireasma faptei bune;
Bucură-te, pom plin de roade duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 6-lea
Următori făcându-vă Sfinţilor Părinţi din vechime, v-aţi învrednicit a
fi împreună cu ei în Lumina lui Hristos, bucurându-vă de frumuseţile
Raiului; aduceţi-vă aminte şi de noi, care cântăm cântare de laudă lui
Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 6-lea
Precum voi odinioară aţi cerut în ajutor rugăciunile Sfinţilor Părinţi,
aşa şi noi, care ne-am învrednicit a vă avea pe voi ocrotitori, ne
rugăm să mijlociţi înaintea lui Hristos pentru cei care vă aduc această
cântare:
Bucuraţi-vă, următorii Cuvântătorului Grigorie;
Bucuraţi-vă, mustrători ai răutăţii ca şi Gură de Aur;
Bucuraţi-vă, iubitori ai tăcerii ca Sfântul Arsenie;
Bucuraţi-vă, râvnitori ai privegherii precum Marele Antonie;
Bucuraţi-vă, povăţuitori ai obştii voastre ca slăvitul Eftimie;
Bucuraţi-vă, cei asemenea la obicei precum Cuviosul Pahomie;
Bucuraţi-vă, locuitori împreună cu Daniil Sihastrul;
Bucuraţi-vă, că vă veseliţi împreună cu Sfântul Paisie de la Neamţ;
Bucuraţi-vă, ajutători ai săracilor precum Sfânta Cuvioasă Parascheva;
Bucuraţi-vă, şi mijlociţi împreună cu toţi sfinţii pentru noi;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 7-lea
Adunându-se, Cuvioase Părinte Simeoane, mulţi iubitori ai ostenelilor
călugăreşti şi neavând lăcaş de rugăciune, ai alergat, Părinte, la
Sfântul Voievod Ştefan cel Mare, care neîncetat zidea biserici,
cerându-i ajutorul, iar el, văzând în tine darurile Preasfântului Duh,
pe tine te-a miluit, iar lui Dumnezeu laudă a cântat: Aliluia!
Icosul al 7-lea
Biserică lui Dumnezeu ai ridicat, Părinte Simeon, cu ajutorul Sfântului
Voievod Ştefan, luând ocrotitor pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, care
în vedenie ţi se arătase, iar noi, fiii tăi, întru căldura duhului, îţi
cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;
Bucură-te, al monahilor păstor;
Bucură-te, al creştinilor povăţuitor;
Bucură-te, al mănăstirii tale ocrotitor;
Bucură-te, cu Sfântul Voievod Ştefan cel Mare împreună ctitor;
Bucură-te, al Moldovei luminător;
Bucură-te, blândule păstor;
Bucură-te, dulce ostenitor;
Bucură-te, că în peşteră te-ai nevoit;
Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu părinte;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 8-lea
Monahii schitului Cuviosului Simeon, auzind despre înţelepciunea ta,
Cuvioase Părinte Amfilohie, te-au ales să le fii păstor, iar tu, plin
fiind de smerenie şi de ascultare, te-ai supus voii lui Dumnezeu şi ei,
plini de recunoştinţă, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul al 8-lea
Încredinţându-te voii lui Dumnezeu şi rugăciunilor Sfântului Mare
Mucenic Dimitrie, ocrotitorul acestui sfânt lăcaş, ai păstorit cu
smerenie şaizeci de ani turma lui Hristos, răbdând neîncetate ispite şi
încercări, iar noi cu un glas cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, cel hrănit cu rugăciunea;
Bucură-te, cel împodobit cu înţelepciunea;
Bucură-te, postitorule;
Bucură-te, ostenitorule;
Bucură-te, cel mult răbdătorule;
Bucură-te, iubitorule al tăcerii;
Bucură-te, râvnitorule al privegherii;
Bucură-te, cel ce ai fost om ceresc;
Bucură-te, cel de toţi domnitorii miluit;
Bucură-te, al rugăciunii zid nebiruit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de vedenii dumnezeieşti;
Bucură-te, cel plin de daruri duhovniceşti;
Bucură-te, Părinte Amhilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 9-lea
Precum lumina străluceşte în întuneric, aşa şi faptele voastre au
strălucit, de aceea domnii şi boierii, bogaţii şi săracii se hrăneau din
cuvintele voastre cele pline de har, iar lui Dumnezeu cântau: Aliluia!
Icosul al 9-lea
Necredincioşii nu se pricep să spună cum pământul românesc a odrăslit
atâtea flori duhovniceşti cu care este împodobită Biserica lui Hristos,
iar credincioşii aleargă către voi, Sfinţilor Părinţi, aducându-vă
această cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, părinţi fericiţi;
Bucuraţi-vă, păstori desăvârşiţi;
Bucuraţi-vă, ai noştri păzitori;
Bucuraţi-vă, ai ţării noastre rugători;
Bucuraţi-vă, ai monahilor leneşi mustrători;
Bucuraţi-vă, sprijinitori ai celor râvnitori;
Bucuraţi-vă, ai ortodocşilor laudă;
Bucuraţi-vă, ai românilor pavăză;
Bucuraţi-vă, laudă a Mănăstirii Pângăraţi;
Bucuraţi-vă, tărie a credinţei noastre;
Bucuraţi-vă, a raiului desfătare;
Bucuraţi-vă, stele de dumnezeiască lumină purtătoare;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 10-lea
Păgânii agareni venind asupra Moldovei, tu, Cuvioase Simeon, ca un
părinte iubitor de fii, ţi-ai adunat turma cuvântătoare şi ai fugit din
faţa primejdiei în Ţara Ardealului, urmând cuvântului Mântuitorului, şi
îndurând dureri sufleteşti şi trupeşti pentru ţara şi fiii tăi, ai dat
laudă lui Dumnezeu pentru toate, zicând: Aliluia!
Icosul al 10-lea
Fiind în amară pribegie, Părinte Simeon, ţi-ai simţit sfârşitul aproape
şi, adunându-ţi fiii tăi, le-ai dat sfatul cel mai de pe urmă, după
care ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Hristos, pe Care L-ai iubit şi
slujit din tinereţe, iar fiii tăi, fiind cuprinşi de jale, îţi cântau
unele ca acestea:
Bucură-te, nădejdea noastră;
Bucură-te, scăparea noastră;
Bucură-te, al nostru mijlocitor;
Bucură-te, al nostru îndrumător;
Bucură-te, a noastră binecuvântare;
Bucură-te, a noastră aleasă floare;
Bucură-te, minte dumnezeiască;
Bucură-te, lumină cerească;
Bucură-te, că te-ai dus la odihnă;
Bucură-te, cerească grădină;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că la Hristos te-ai suit;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul al 11-lea
Rugăciunea fiindu-ţi scăpare, Cuvioase Părinte Amfilohie, ai cerut de
la Dumnezeu un ctitor pentru a ridica ceresc lăcaş de închinare, iar
Dumnezeu, făcând voia celor ce-L iubesc pe El, a trimis pe voievodul
Alexandru Lăpuşneanu, care a ridicat biserică obştii tale, iar tu,
mulţumind lui Dumnezeu, ai cântat: Aliluia!
Icosul al 11-lea
După zidirea bisericii, te-ai întors, Părinte Amfilohie, la metania ta,
unde ai petrecut în tinereţe, mai înainte cunoscând ieşirea ta din
trup, ai lăsat cuvintele tale ca testament fiilor tăi, care cu lacrimi
cântau unele ca acestea:
Bucură-te, că cerească chemare ai primit;
Bucură-te, că te-ai învrednicit de a Raiului desfătare;
Bucură-te, că pe diavoli i-ai biruit;
Bucură-te, că îngerii te-au primit;
Bucură-te, că pe fiii tăi cu sfaturi duhovniceşti i-ai întărit;
Bucură-te, că sfârşitul tău mai înainte l-ai cunoscut;
Bucură-te, că acest sfârşit ucenicului tău l-ai descoperit;
Bucură-te, că inima lui de întristare s-a umplut;
Bucură-te, a noastră mângâiere;
Bucură-te, a noastră milostivire;
Bucură-te, că locuieşti cu sfinţii îngeri;
Bucură-te, că te rogi pentru cei săraci şi singuri;
Bucură-te, Părinte Amfilohie, neîncetat rugătorule!
Condacul al 12-lea
În această zi a pomenirii voastre, ne apropiem de voi, Sfinţilor
Cuvioşi Părinţi, cu căldura inimii, noi, cei cuprinşi de nenumărate
încercări, boli, necazuri şi întristări, aducând lui Dumnezeu, Cel ce
v-a proslăvit pe voi, cântare: Aliluia!
Icosul al 12-lea
După ieşirea voastră din trup, Sfinţilor Cuvioşi Părinţi, cei ce v-au
iubit nu v-au uitat pe voi, căci Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt
aducând moaştele tale, Sfinte Simeoane, în cetatea Sucevei, le cinstea
cu tămâieri şi rugăciuni pentru dragostea pe care a avut-o mai înainte
către tine, iar fiii tăi cei sufleteşti, Sfinte Părinte Amfilohie, ţi-au
făcut slujbă de pomenire şi cinstire în tot anul. Acum şi noi cei de pe
urmă ne alăturăm lor, aducându-vă cântare de laudă:
Bucuraţi-vă, izbăvitori de cei vicleni şi răi;
Bucuraţi-vă, a rătăciţilor lumină;
Bucuraţi-vă, a monahilor pildă bună;
Bucuraţi-vă, ocrotitori ai sihaştrilor;
Bucuraţi-vă, miluitori ai săracilor;
Bucuraţi-vă, mângâierea necăjiţilor;
Bucuraţi-vă, a cuvioşilor cunună;
Bucuraţi-vă, a Moldovei roadă bună;
Bucuraţi-vă, sfătuitori de taină ai voievozilor;
Bucuraţi-vă, ai Mănăstirii Pângăraţi întemeietorilor;
Bucuraţi-vă, Cuvioşi Părinţi, rugători pentru sufletele noastre!
Condacul al 13-lea
O, Preafericiţilor Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră umilă
rugăciune şi mijlociţi înaintea lui Dumnezeu să ne izbăvească de toată
ispita, scoţându-ne din chinul ce va să fie pe noi toţi cei ce vă lăudăm
şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi se zice Icosul 1: Îngereasca viaţă din copilărie iubind…, Condacul 1: Apărătorilor noştri şi grabnic rugători…,
Icosul 1
Îngereasca viaţă din copilărie iubind, Cuvioase Părinte Simeoane, ai dorit a te logodi cu Mirele cel ceresc şi pentru aceasta ai lepădat lumea şi cele ale ei, luând jugul cel uşor al lui Hristos, pentru care cântăm ţie:
Bucură-te, că din părinţi binecredincioşi te-ai născut;
Bucură-te, că pe Hristos din copilărie L-ai iubit;
Bucură-te, că din pământul Moldovei ai răsărit;
Bucură-te, iubitorule al marilor nevoinţe;
Bucură-te, împlinitorule al cereştilor făgăduinţe;
Bucură-te, al pustnicilor povăţuitorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, al vieţii monahiceşti următorule;
Bucură-te, al îngerilor râvnitorule;
Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;
Bucură-te, al rugăciunii neîncetate doritorule;
Bucură-te, de Dumnezeu cuvântătorule;
Bucură-te, al sfintelor porunci împlinitorule;
Bucură-te, Părinte Simeoane, neîncetat rugătorule!
Condacul 1
Apărătorilor noştri şi grabnic rugători către Dumnezeu, iubitorilor de
nevoinţe, degrabă ajutători, Cuvioşilor Părinţi Simeon şi Amfilohie,
acum, din suflet cântare de laudă să le aducem noi, zicând: Bucuraţi-vă,
Cuvioşilor Părinţi, rugători către Dumnezeu pentru sufletele noastre!
şi această
Rugăciune către Sfinţii Cuvioşi Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi
Sfinţilor Preacuvioşi Părinţi Simeon şi Amfilohie, primiţi a noastră rugăciune şi mijlociţi nouă mila Celui Preaînalt. Izbăviţi-ne cu rugăciunea voastră, Preacuvioşilor, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să vă lăudăm pe voi. Ştiţi neputinţa firii noastre, dar şi credinţa noastră o vedeţi şi suspinurile noastre le auziţi; nu ne lăsaţi, Sfinţilor Părinţi, când alergăm la voi. Rugaţi-vă Mântuitorului Iisus Hristos pentru noi, nevrednicii, să ierte greşelile noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele spre slava Preasfântului Său nume. Ne rugăm vouă: ajutaţi-ne, Sfinţi Părinţi, că deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la voi alergăm să ne ocrotiţi de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului care răneşte de moarte sufletele noastre; izbăviţi-ne de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, mijlociţi pentru Ţara în care v-aţi născut şi v-aţi desăvârşit, ocrotiţi mănăstirea întemeiată de voi şi pe toţi creştinii care aduc slavă, mulţumită şi închinăciune Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Şi se face otpustul.
LEGATURI:
- Blogul lui Razvan Codrescu: SINAXAR ROMÂNESC (41)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu