O, Mare Mucenice şi Tămăduitorule Pantelimon! Roagă-te lui
Dumnezeu pentru noi şi nu lăsa să rămână în noi bolile trupeşti şi
sufleteşti de care suferim. Vindecă bolile pricinuite de patimile şi
păcatele noastre. Bolnavi suntem noi de lene, de slăbiciune trupească şi
sufletească – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem
noi de dorinţe şi împătimire de lucrurile trecătoare pământeşti –
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem, o Sfinte
Pantelimon ... Bolnavi suntem noi de uitare pentru lucrarea mântuirii,
pentru păcatele, neputinţele şi pentru datoriile noastre –
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de ţinerea
în mintea noastră a răului, de mânie, de ură, de tulburare –
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. O, Tămăduitorule a Sfântului
Athos şi a întregii lumi! Bolnavi suntem noi de invidie, mândrie,
îngâmfare, preamărire, de rând cu nemernicia şi netrebnicia noastră –
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de multele
şi feluritele căderi în poftele trupului: în desfrânare, în mâncarea cea
fără de saţ, în nereţinere, în desfătare – tămăduieşte-ne pe noi,
Sfinte Pantelimon. Bolnavi suntem noi de prea mult somn, de prea multă
vorbire, de vorbire deşartă şi de cea săvârşită cu judecată –
tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
O, Sfinte Pantelimon! Ne dor ochi noştri de privirile păcătoase ...
Ne dor urechile noastre de auzul cuvintelor deşarte, a cuvintelor rele, defăimătoare.
Ne dor mâinile noastre neîntinse spre săvârşirea rugăciunii şi spre
fapta cea de milostenie – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Ne dor picioarele noastre nepornite grabnic spre Biserica
Domnului, dar care uşor se îndreaptă spre căi rătăcite şi spre
locuinţele acestei lumi – tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon.
Dar cel mai mult ne dor limba şi buzele noastre de rostirea cuvintelor
zadarnice, deșarte, urâte, de nerostirea cuvintelor de rugăciune, de
laudă sau de rostirea acestora cu nepăsare, cu neluare aminte şi fără de
pricepere – tămăduieşte-ne, o, Milostive!
Tot trupul nostru este bolnav: Bolnavă este mintea noastră şi lipsită de înţelegere, înţelepciune şi de cugetare.
Bolnavă este voinţa noastră, care se întoarce de la lucrurile sfinte şi
se îndreaptă spre lucruri păcătoase, dăunătoare nouă şi neplăcute lui
Dumnezeu. Bolnavă este închipuirea noastră,
care nu doreşte şi nu este în măsură să conştientizeze atât moartea şi
suferinţa veşnică a păcătoşilor, cât şi Fericirile Împărăţiei Cereşti,
mânia Domnului, patimile lui Hristos pe cruce, răstignirea Lui. O,
Sfinte Pantelimon, tămăduieşte-ne. Ne doare totul în noi. În neputinţă este sufletul nostru cu toate puterile şi priceperile lui. În neputinţă este trupul nostru cu toate mădularele lui.
Tămăduieşte-ne pe noi, Sfinte Pantelimon, Tămăduitorul cel
fără de arginţi, Doctorul cel mult iubitor şi sluga Preasfintei
Născătoare de Dumnezeu. Nu ne lăsa pe noi în urgia bolilor şi
neputinţelor, ci tămădiueşte-ne cu puterea Harului tău şi vom lăuda
Preasfânta Treime: pre Tatăl, pre Fiul şi pre Sfântul Duh, pe Preasfânta
Născătoare de Dumnezeu care te trimite spre slujire bolnavilor şi vom
mulţumi harului tău purtător de vindecări în veci. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu