"Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine" - traducerea oficiala a documentului dezbatut in Creta și traducerea comparată a celor patru versiuni oficiale: franceză, engleză, greacă si rusă

Publicam în cele ce urmează traducerea oficială a documentului "Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine" și, în cea de-a doua parte, o traducere comparată a textului apărut în cele 4 versiuni oficiale ale Sinodului din Creta: franceză, engleză, greacă și rusă, și pe care am primit-o din partea unui Părinte, căruia ii mulțumim pentru osteneală. De notat că notele de subsol fac referire la traducerea documentului presinodal din Basilica.

 

• Basilica: Sfântul și Marele Sinod: Relațiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creștine (Document oficial) 

1. Biserica Ortodoxă, fiind Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, crede cu tărie, în conştiinţa ei eclesială profundă, că ocupă un loc central în promovarea unităţii creştine în lumea contemporană.
2. Biserica Ortodoxă îşi fundamentează unitatea pe faptul întemeierii sale de către Domnul nostru Iisus Hristos şi pe comuniunea în Sfânta Treime şi în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică şi prin tradiţia patristică şi este trăită până astăzi în sânul ei. Biserica Ortodoxă are misiunea şi datoria să transmită şi să propovăduiască întregul adevăr cuprins în Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, ceea ce conferă Bisericii caracterul ei universal.
3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum şi misiunea ei universală au fost exprimate de Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă care există între dreapta credinţă şi comuniunea sacramentală.
4. Biserica Ortodoxă, care se roagă neîncetat „pentru unirea tuturor”, a cultivat întotdeauna dialogul cu cei care s-au separat de ea, cu cei de aproape şi cu cei de departe, a condus chiar cercetarea contemporană a căilor şi a mijloacelor de restaurare a unităţii celor care cred în Hristos şi a participat la Mişcarea Ecumenică încă de la apariţia acesteia, contribuind la formarea şi la dezvoltarea ei ulterioară. De altfel, datorită spiritului ecumenic şi filantropic care o caracterizează, cerând după porunca divină, „ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (1 Timotei 2, 4), Biserica Ortodoxă s-a străduit întotdeauna pentru refacerea unităţii creştine. Astfel, participarea ortodoxă la mişcarea  pentru restaurarea unităţii cu ceilalţi creştini în Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească nu este deloc împotriva naturii şi istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă a credinţei şi a tradiţiei apostolice în condiţii istorice noi.
5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe şi participarea sa la Mişcarea Ecumenică se sprijină pe însăşi conştiinţa Ortodoxiei şi pe spiritul ei ecumenic, cu scopul de a căuta, pe baza credinţei şi a tradiţiei Bisericii primare a celor şapte Sinoade Ecumenice, unitatea pierdută a creştinilor.
6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea sa nu poate fi tulburată. Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici şi confesiuni creştine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să se sprijine pe clarificarea, cât mai repede şi cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii şi, în special, a învăţăturii lor generale despre Taine, har, preoţie şi succesiune apostolică. Astfel, ea are o abordare favorabilă, atât din motive teologice, cât şi pastorale, faţă de dialogul teologic la nivel bilateral şi multilateral cu ceilalţi creştini şi, de o manieră mai generală, faţă de participarea la Mişcarea Ecumenică contemporană, având convingerea că pe calea dialogului ea aduce o mărturie dinamică a plenitudinii adevărului în Hristos şi a comorilor sale duhovniceşti tuturor celor care se află în afara ei, cu scopul de a netezi calea spre unitate.
7. În spiritul celor de mai sus, toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ la dialogurile teologice oficiale şi, majoritatea dintre ele, în diferite organisme intercreştine naţionale, regionale şi internaţionale, în pofida crizei profunde prin care trece Mişcarea Ecumenică. Această activitate multidimensională a Bisericii Ortodoxe izvorăşte din sentimentul responsabilităţii şi din convingerea că înţelegerea reciprocă şi cooperarea sunt esenţiale „pentru a nu pune piedică Evangheliei lui Hristos” (1 Corinteni 9, 12).
8. Desigur, purtând dialoguri cu ceilalţi creştini, Biserica Ortodoxă nu ignoră dificultăţile unei asemenea acţiuni; mai mult, ea cunoaşte obstacolele ce se ridică în calea unei înţelegeri comune a tradiţiei Bisericii primare şi nădăjduieşte că Sfântul Duh, care constituie întreagă instituţia Bisericii (stihira vecerniei Rusaliilor), va plini pe cele cu lipsă (rugăciune la hirotonie). În acest sens, în relaţiile sale cu ansamblul lumii creştine, Biserica Ortodoxă nu se sprijină numai pe puterile omeneşti ale celor care poartă dialogurile, ci mai ales pe călăuzirea Sfântului Duh în harul Domnului, Care S-a rugat ca „toţi să fie una” (Ioan 17, 21).
9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunţate de către Conferinţele panortodoxe, sunt expresia hotărârii unanime a tuturor Preasfintelor Biserici Ortodoxe locale, care sunt chemate să participe activ şi continuu la desfăşurarea lor, pentru ca astfel mărturia unanimă a Ortodoxiei spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime să nu fie împiedicată. În cazul în care o Biserică locală decide să nu-şi desemneze reprezentaţi la un dialog sau la o întrunire anume, iar dacă această decizie nu este luată la nivel panortodox, atunci dialogul continuă. Absenţa unei Biserici locale trebuie, în orice caz, să fie discutată în cadrul unei comisii ortodoxe pentru dialog înainte de începerea dialogului sau a întrunirii în cauză, pentru a exprima solidaritatea şi unitatea Bisericii Ortodoxe. Dialogurile teologice bilaterale sau multilaterale trebuie să se supună evaluărilor periodice la nivel panortodox.
10. Problemele care apar pe parcursul discuţiilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente pentru revocarea unilaterală de către vreo Biserică Ortodoxă locală a reprezentanţilor ei sau pentru întreruperea definitivă a participării ei la dialog. Retragerea din dialog a vreunei Biserici trebuie să fie evitată, de regulă, depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentru restabilirea reprezentativității complete a Comisiei teologice ortodoxe angajate în dialogul respectiv. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei mixte teologice a unui dialog anume din motive eclesiologice, canonice, pastorale sau morale, Biserica sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhului Ecumenic şi tuturor Bisericilor Ortodoxe, potrivit practicii panortodoxe. În timpul consultării panortodoxe ulterioare, Patriarhul Ecumenic va urmări consensul celorlalte Biserici Ortodoxe pentru a se putea întreprinde tot ceea ce este necesar, inclusiv o reevaluare a procesului unui dialog teologic, în cazul în care se va considera, prin unanimitate, ca fiind necesară.
11. Metodologia urmată în timpul desfăşurării dialogurilor teologice are drept scop rezolvarea diferenţelor teologice care au fost moştenite din trecut sau a eventualelor diferenţieri apărute mai recent şi căutarea elementelor comune ale credinţei creştine. Ea presupune şi informarea corespunzătoare a întregii Biserici (pleromei) despre evoluţia diferitelor dialoguri. În cazul imposibilităţii depăşirii vreunei diferenţe teologice precise, dialogul teologic poate continua după ce a fost înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme punctuale şi comunicându-se despre acest dezacord tuturor Bisericilor Ortodoxe locale în vederea luării măsurilor care se impun.
12. Este evident că în timpul desfăşurării dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea finală a unităţii în credinţa cea adevărată şi în iubire. Însă deosebirile teologice şi eclesiologice existente permit desigur o oarecare ierarhizare în ceea ce priveşte obstacolele care stau în calea realizării scopului stabilit la nivel panortodox. Specificul problemelor fiecărui dialog bilateral presupune diferenţierea metodologiei de urmat în fiecare caz; dar nu şi o diferenţiere în ceea ce priveşte scopul, deoarece scopul este unitar în toate dialogurile.
13. Cu toate acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activităţii diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât unitatea existentă a Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere şi să se manifeste şi în cadrul acestor dialoguri.
14. Finalizarea oricărui dialog teologic anunţat oficial corespunde încheierii lucrării Comisiei teologice mixte corespunzătoare; iar atunci, Preşedintele Comisiei interortodoxe înaintează un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunţă încheierea dialogului. Niciun dialog nu este considerat încheiat înainte de a fi anunţat ca atare printr-o astfel de hotărâre panortodoxă.
15. În cazul încheierii cu succes a lucrărilor unui dialog teologic, hotărârea luată la nivel panortodox de restabilire a comuniunii eclesiale trebuie să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.
16. Unul din principalele organisme ale Mişcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu şi, mai apoi, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism intercreştin structurat, în pofida faptului că nu reuneşte în cadrul său toate bisericile şi confesiunile creştine eterodoxe. În acelaşi timp, există şi alte organizaţii intercreştine şi organisme regionale, precum Conferinţa Bisericilor Europene (KEK), Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu şi Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB, îndeplinesc o misiune importantă pentru promovarea unităţii lumii creştine. Biserica Ortodoxă a Georgiei şi cea a Bulgariei s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997, iar a doua în 1998, fiindcă aveau o părere proprie despre activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor şi, drept urmare, ele nu participă la activităţile intercreştine desfăşurate de CMB şi de alte organizaţii intercreştine.
17. Bisericile Ortodoxe locale, membre ale CMB, participă pe deplin şi în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor şi contribuie, prin toate mijloacele care le stau la dispoziţie, la promovarea coexistenţei paşnice şi a colaborării cu privire la principalele provocări socio-politice. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa referitoare la constituirea unei Comisii speciale privind participarea ortodoxă la CMB, conform mandatului Conferinţei interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile fixate de Comisia specială, care au fost propuse de ortodocşi şi au fost acceptate de către CMB, au dus la constituirea unui Comitet permanent de colaborare şi de consens, au fost ratificate şi încorporate în Statutul şi în Regulamentul de funcţionare ale CMB.
18. Biserica Ortodoxă, fidelă eclesiologiei sale, identităţii structurii sale interne şi învăţăturii Bisericii primare a celor şapte Sinaode Ecumenice, participând la organismul CMB, nu acceptă nicidecum ideea egalităţii confesiunilor şi în niciun caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi produsul exclusiv al acordurilor teologice, ci şi al unităţii de credinţă păstrată în Sfintele Taine şi trăită în Biserica Ortodoxă.
19. Bisericile Ortodoxe membre consideră drept o condiţie sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului fundamental al Constituţiei CMB, potrivit căruia pot fi membri numai cei care cred în Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, potrivit Scripturilor, şi mărturisesc pe Dumnezeu cel în Treime, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, potrivit Simbolului Niceo-constantinopolitan. Ele (Bisericile Ortodoxe membre ale CMB n. tr.) au convingerea profundă că premisele eclesiologice ale Declaraţiei de la Toronto (1950), intitulată „Biserica, bisericile şi Consiliul Mondial al Bisericilor”, sunt de o importanţă capitală pentru participarea ortodoxă la acest Consiliu. Este de la sine înţeles, prin urmare, că CMB nu este şi în nici un caz nu trebuie să devină o „supra-biserică”. „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici – lucru ce-l pot face numai bisericile însele din proprie iniţiativă – ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii. Nicio biserică nu este obligată să îşi modifice eclesiologia, după accederea la Consiliu… Mai mult, din includerea în Consiliu, nu rezultă că fiecare Biserică este obligată să vadă celelalte biserici ca biserici în adevăratul şi deplinul sens al cuvântului” (Declaraţia de la Toronto, §2).
20. Perspectivele dialogurilor teologice ale Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor eclesiologiei ortodoxe şi a criteriilor canonice ale tradiţiei bisericeşti deja constituite.
21. Biserica Ortodoxă doreşte să susţină lucrarea Comisiei pentru Credinţă şi Constituţie şi urmăreşte cu viu interes contribuţia teologică a acesteia adusă până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta, prin contribuţia valoroasă a teologilor ortodocşi, ceea ce reprezintă o etapă importantă în Mişcarea Ecumenică pentru apropierea dintre creştini. În acelaşi timp, Biserica Ortodoxă are rezerve în ceea ce priveşte unele aspecte fundamentale legate de credinţă şi constituţie, pentru că bisericile şi confesiunile non-ortodoxe s-au abătut de la adevărata credinţă a Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.
22. Biserica Ortodoxă condamnă orice tentativă de dezbinare a unităţii Bisericii, din partea unor persoane individuale sau a unor grupuri, sub pretextul păstrării sau a unei presupuse apărări a Ortodoxiei autentice. După cum mărturiseşte întreaga viaţă a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinţei ortodoxe autentice este asigurată numai prin sistemul sinodal, care constituie dintotdeauna, în sânul Bisericii, cea mai înaltă autoritate în aspecte de credinţă şi reguli canonice (canonul 6 al Sinodului II Ecumenic).
23. Biserica Ortodoxă are o conştiinţă comună a necesităţii dialogului teologic intercreştin. De aceea şi consideră că este necesar ca acest dialog să fie totdeauna însoţit de mărturia în lume prin acţiuni de înţelegere reciprocă şi iubire, care să exprime „bucuria negrăită a Evangheliei” (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, uniaţie sau altă acţiune de antagonism confesional provocator. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este important ca toţi creştinii, inspiraţi de principiile fundamentale comune ale Evangheliei, să încerce să dea un răspuns unanim şi solidar, bazat pe modelul omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporane.
24. Biserica Ortodoxă este conştientă de faptul că mişcarea pentru restaurarea unităţii creştinilor ia forme noi, pentru a răspunde noilor situaţii şi pentru a face faţă noilor provocări ale lumii contemporane. Este imperios ca Biserica Ortodoxă să continue să aducă mărturia ei în lumea creştină divizată, pe baza tradiţiei apostolice şi a credinţei sale.

Ne rugăm ca creştinii să lucreze în comun astfel ca să se apropie ziua în care Domnul va împlini speranţa Bisericilor Ortodoxe şi „va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16).

RELAȚIILE BISERICII ORTODOXE CU RESTUL LUMII CREŞTINE

Diferențe între documentul presinodal (basilica.ro) și cel sinodal (trad. critică)

1. Biserica Ortodoxă fiind una, sfântă, sobornicească și apostolească, crede cu tărie, în conștiința ei eclezială profundă, că ocupă un loc important pentru promovarea unității creștine creştinilor în lumea contemporană.

2. Biserica Ortodoxă își clădește[1] unitatea pe faptul că a fost întemeiată de Domnul nostru Iisus Hristos, cât și pe comuniunea în Sfânta Treime și în Sfintele Taine. Această unitate se exprimă prin succesiunea apostolică și tradiția patristică, și ea a este trăită până în prezent[2] în sânul său. Biserica Ortodoxă are misiunea și datoria de a transmite și a propovădui întreg adevărul conținut în Sfânta Scriptură și în Sfânta Tradiție, ceea ce dă Bisericii caracterul său universal.

3. Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe și misiunea ei ecumenică[3] cu privire la unitatea Bisericii au fost exprimate în Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă dintre credința adevărată și comuniunea prin Sfintele Taine[4].

4. Rugându-se neîncetat „pentru unirea tuturor”, Biserica Ortodoxă a cultivat întotdeauna dialogul cu cei înstrăinați[5] de ea, de departe sau de aproape. Ea a jucat un rol de prim-plan în căutarea contemporană a căilor și modalităților, pentru restabilirea unității celor ce cred în Hristos, și a participat la Mișcarea Ecumenică de la începuturile sale, contribuind la formarea și dezvoltarea acesteia ulterior. În plus, datorită duhului[6] ecumenic și filantropic care o caracterizează, și potrivit poruncii divine[7] „Care voieşte ca toți oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină” (I Tim. 2, 4), Biserica Ortodoxă întotdeauna S-a luptat[8] pentru refacerea unității creștine. Astfel, participarea ortodoxă la Mișcarea pentru restabilirea unității cu alți Creștini în Biserica Una, Sfânta, Soborniceasca și Apostolească Ecumenică, nu este deloc împotriva naturii și istoriei Bisericii Ortodoxe, ci constituie expresia constantă[9] a credinței și tradiției apostolice în condiții istorice noi.

 5. Dialogurile teologice bilaterale actuale ale Bisericii Ortodoxe, precum și participarea sa în Mișcarea Ecumenică pentru refacerea unităţii creştinilor, se bazează pe conștiință însăși a Ortodoxiei și pe spiritul său ecumenic, în scopul de a căuta, pe baza adevărului de credință și a tradiției Bisericii vechi a celor șapte Sinoade Ecumenice, unitatea  tuturor pierdută creștinilor.

6. Potrivit naturii ontologice a Bisericii, unitatea Sa nu poate fi perturbată distrusă. Totuși, Biserica Ortodoxă acceptă recunoaşte denumirea existenţa istorică a altor Biserici și Confesiuni creștine heterodoxe care nu se află în comuniune cu ea, dar crede, de asemenea[10], că, relațiile pe care le are cu acestea din urmă, trebuie să se bazeze pe o clarificare cât mai repede și mai obiectivă posibilă a întregii probleme lor ecleziologice eclesiologii și în special a învățăturii lor mai[11] generale cu privire la taine, har, preoție și succesiune apostolică. Astfel, atât din motive teologice cât și pastorale, ea a fost dispusă, într-un mod favorabil[12] și pozitiv, să  ia parte la orice dialogul teologic cu ceilalți creștini la nivel bilateral și multilateral diferite biserici şi confesiuni creştine, și de a participa, într-un mod mai general, la Mișcarea Ecumenică a timpurilor moderne[13], în convingerea că, prin dialog aduce o mărturie dinamică a plinătății[14] adevărului în Hristos și a comorilor sale duhovnicești[15] tuturor celor care sunt în afara ei, cu scopul obiectiv[16] de a netezi calea către unitate.

7. În acest duh[17], toate Sfintele Biserici Ortodoxe locale participă astăzi activ în dialogurile teologice oficiale și majoritatea dintre ele în diferite organisme intercreştine bilaterale şi multilaterale și participă de asemenea la diferite organisme naționale, regionale sau internaționale, în ciuda crizei profunde pe care o traversează Mișcarea ecumenică. Această activitate intercreştină pluridimensională a Bisericii  ortodoxe  izvorăște din sentimentul de responsabilitate și convingerea că coexistenţa înțelegerea reciprocă, și colaborarea şi eforturile comune spre o unitate creştină sunt esențiale ca să „nu punem piedică Evangheliei lui Hristos” (I Cor 9, 12).

8. Este evident că Biserica Ortodoxă, dialogând cu ceilalți Creștini, nu ignoră dificultățile unei asemenea acţiuni; cu toate acestea, ea percepe[18] aceste obstacole în calea către înțelegerea comună a tradiției Bisericii primare nedespărţite, și are nădejdea că Duhul Sfânt, Care toată rânduiala Bisericii o plinește[19] (Stihiră din Vecernia Rusaliilor), va plini pe cele cu lipsă (rugăciune de la hirotonie). În acest sens, în cadrul relațiilor sale cu restul lumii creștine participării sale la Mişcarea Ecumenică, Biserica Ortodoxă nu se bazează doar pe puterea omenească a celor care poartă dialogurile, ci se bizuie înainte de toate, pe protecţia Duhului Sfânt și harul Domnului, Care S-a rugat „ca toţi să fie una” (In 17, 21).

9. Dialogurile teologice bilaterale actuale, anunțate de Conferințele panortodoxe, sunt expresia deciziei unanime a tuturor Sfintelor Preasfintelor Biserici Ortodoxe locale care sunt chemate au îndatorirea  să participe în mod activ și neîntrerupt[20] la derularea lor; aceasta pentru a nu pune obstacole în calea mărturiei unanime a Ortodoxiei spre slava lui Dumnezeu Celui în Treime. În cazul în care o Biserică locală ar decide de a nu desemna delegați[21] pentru unul dintre dialoguri, sau pentru o întrunire anume, dacă aceasta decizie nu este luată la nivel panortodox, dialogul continuă. Înaintea deschiderii dialogului sau a întrunirii în cauză, absența unei Biserici locale trebuie, în orice eventualitate, să fie obiectul unei discuții în cadrul Comisiei ortodoxe angajate în dialog, pentru a exprima solidaritatea și unitatea Bisericii Ortodoxe. Este important ca dialogurile teologice bilaterale și multilaterale să facă obiectul unei evaluări panortodoxe periodice.

10. Problemele care apar în cursul dezbaterilor teologice din Comisiile teologice mixte nu constituie întotdeauna justificări suficiente în ele însele pentru retragerea[22] unilaterală a delegaților unei Biserici Ortodoxe locale sau chiar pentru întreruperea definitivă a dialogului. Ca regulă generală, retragerea unei Biserici de la un dialog particular[23] ar trebui evitată, [24] depunându-se eforturile necesare la nivel interortodox pentru a restabili reprezentativitatea completă în sânul Comisiei Teologice Ortodoxe angajate în acest dialog. Dacă una sau mai multe Biserici Ortodoxe locale refuză să participe la întrunirile Comisiei teologice mixte a unui dialog anume, invocând serioase motive ecleziologice, canonice, pastorale sau de natura etică morale, aceasta sau acele Biserici trebuie să comunice în scris refuzul lor Patriarhiei Ecumenice și tuturor Bisericilor Ortodoxe, în conformitate cu hotărârea panortodoxă stabilită. În timpul consultării pan-ortodoxe ulterioare, Patriarhul Ecumenic urmărește să obțină consensul tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe, pentru acțiunile ulterioare adecvate[25], inclusiv reevaluarea progresului procesului dialogului teologic în chestiune, dacă aceasta este unanim considerat ca necesar.

11. Metodologia care este de urmat în desfășurarea dialogurilor teologice vizează găsirea unei soluții la divergențele[26] teologice moștenite din trecut, sau la cele care au putut apărea recent, și căutarea elementelor comune ale credinței creștine. Ea presupune, de asemenea, informarea[27] pleromei Bisericii cu privire la evoluția diferitelor dialoguri.  În cazul în care nu se reușește depășirea vreunei diferenţe teologice specifice, dialogul teologic poate să continue după ce s-a înregistrat dezacordul constatat în privinţa acelei probleme teologice punctuale și s-au informat despre acest dezacord toate Bisericile Ortodoxe locale, în vederea a ceea ce trebuie făcut ulterior.

12. Este evident că, în cursul dialogurilor teologice, scopul comun al tuturor este restabilirea finală a unității în credința cea adevărată[28] și în iubire. Însă, diferențele teologice și ecleziologice existente permit o oarecare ierarhizare a dificultăților care intervin în calea realizării acestui scop acreditat[29] la nivel pan-ortodox. Specificul problemelor fiecărui dialog bilateral presupune o diferențiere în metodologia care trebuie urmată în fiecare caz, dar nu o diferențiere în ceea ce privește scopul, pentru că scopul este același pentru toate dialogurile.

13. Pe lângă acestea, în caz de necesitate, se impune un efort de coordonare a activității diferitelor Comisii teologice interortodoxe, cu atât mai mult cu cât indisolubila unitatea ontologică existentă în sânul Bisericii Ortodoxe trebuie să se descopere  și, de asemenea, să se manifestate în cadrul acestor dialoguri.

14. Finalizarea oricărui dialog teologic anunțat oficial corespunde încheierii sarcinii Comisiei Teologice Mixte desemnată în acest scop. Președintele Comisiei interortodoxe înaintează în acel moment un raport Patriarhului Ecumenic, care, în acord cu Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe locale, anunță închiderea dialogului. Nici un fel de dialog nu este considerat a fi finalizat înainte ca închiderea lui să fie proclamată printr-o decizie panortodoxă.

15. În cazul în care lucrările unui dialog teologic se încheie cu succes, decizia panortodoxă de restabilire a comuniunii ecleziale trebuie, în orice caz,  să se bazeze pe unanimitatea tuturor Bisericilor Ortodoxe locale.

16. Unul dintre principalele organisme ale Mișcării Ecumenice contemporane este Consiliul Mondial al Bisericilor (CMB). Anumite Biserici Ortodoxe au fost membre fondatoare ale acestui Consiliu și, ulterior, toate Bisericile Ortodoxe locale au devenit membre. CMB este un organism intercreștin structurat, în ciuda faptului că nu include[30] toate Bisericile și Confesiunile Creștine eterodoxe[31]. În același timp există și alte organisme intercreștine și organizații regionale, cum ar fi Conferința Bisericilor Europene (CEC/KEK), Consiliul Ecumenic din Orientul Mijlociu și Consiliul Panafrican al Bisericilor. Acestea, alături de CMB, îndeplinesc o misiune fundamentală în promovarea unității lumii creștine. Bisericile Ortodoxe din Georgia și Bulgaria s-au retras din Consiliul Mondial al Bisericilor, prima în 1997 și a doua în 1998, deoarece acestea au avut propria opinie[32] cu privire la activitatea Consiliului Mondial al Bisericilor și, din aceasta cauză, Ele nu participă la activitățile intercreștine ale Consiliului Mondial al Bisericilor și ale altor organizații intercreștine.

17. Bisericile Ortodoxe locale - membre ale CMB - participă pe deplin și în mod egal la organismul Consiliului Mondial al Bisericilor și contribuie, prin toate mijloacele de care dispun ele, la promovarea coexistenței pașnice și cooperarea cu privire la principalele provocări socio-politice mărturisirea adevărului şi la promovarea unităţii creştinilor. Biserica Ortodoxă a primit favorabil decizia CMB de a răspunde la solicitarea sa privind constituirea unei Comisii Speciale pentru participarea ortodoxă la CMB, în conformitate cu mandatul Conferinței Interortodoxe de la Tesalonic (1998). Criteriile stabilite de Comisia Specială, care au fost propuse de Ortodocși și acceptate de către CMB, au dus la crearea unui Comitet Permanent de Colaborare și de Consens, și au fost ratificate și încorporate în Statutul și Regulamentul interior ale CMB.

18. Rămânând fidelă ecleziologiei sale, identității structurii sale interne și învăţăturii Bisericii vechi a celor Șapte Sinoade Ecumenice, Biserica Ortodoxă, nu acceptă nicidecum, prin participarea la organismul[33] CMB, ideea „egalității Confesiunilor” și în nici un caz nu poate concepe unitatea Bisericii ca pe un compromis interconfesional. În acest spirit, unitatea căutată în cadrul CMB nu poate fi doar produsul acordurilor teologice, ci de asemeni al unităţii credinţei păstrate în Taine în mod tainic și trăite în Biserica Ortodoxă.[34]

19. Bisericile Ortodoxe membre ale CMB consideră drept o condiție sine qua non pentru participarea la CMB respectarea articolului de bază al Constituției acestuia, conform căruia pot fi membri numai aceia care cred[35] în bisericile şi confesiunile care recunosc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor, conform Scripturii, și mărturisesc[36] pe Dumnezeul în Treime, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt conform Crezului Niceo-Constantinopolean. Ele[37] au convingerea profundă că premizele ecleziologice conținute în Declarația de la Toronto (1950), intitulată Biserica, Bisericile și Consiliul Mondial al Bisericilor, sunt de o importanță capitală pentru participarea ortodoxă în Consiliu. Este de la sine înțeles, așadar, că CMB sub nici o formă[38] nu este[39] și nu poate constitui o „super-Biserică”. „Scopul urmărit de Consiliului Mondial al Bisericilor nu este de a negocia unirea Bisericilor, lucru ce-l pot face numai Bisericile însele din propria lor inițiativă, ci de a realiza un contact viu între Biserici și de a promova studiul și dezbaterea problemelor cu privire la unitatea Bisericii[40]. Nici o Biserică nu este constrânsă să-și schimbe ecleziologia atunci când accede în Consiliu.[41] (…) Cu toate acestea, faptul de a aparține Consiliului nu implică faptul că fiecare Biserică trebuie să considere celelalte ca Biserici în adevăratul și deplinul sens al termenului”. (Declarația Toronto, § 2,3.3, 4.4)[42].

20. Perspectivele dialogurilor teologice purtate de Bisericile Ortodoxe cu restul lumii creștine  celelalte Biserici și Confesiuni creștine sunt întotdeauna determinate pe baza principiilor ecleziologice ortodoxe  și a criteriilor canonice ale tradiției ecleziale deja constituite (Canonul 7 al celui de-al doilea Sinod Ecumenic și 95 al Sinodului Ecumenic Quinisext).[43] 

21. Biserica Ortodoxă dorește să consolideze[44] lucrarea Comisiei  pentru „Credință și Ordine” și urmărește cu viu interes contribuția teologică a acesteia realizată până în prezent. Ea evaluează pozitiv textele teologice editate de aceasta,  cu contribuția apreciabilă a teologilor ortodocși, ceea ce reprezintă o etapă lăudabilă în Mișcarea ecumenică pentru apropierea dintre Creștini Biserici. Totodată, Biserica Ortodoxă are rezerve cu privire la punctele fundamentale legate de credință și ordine din aceste documente, căci Bisericile și Confesiunile non-Ortodoxe s-au abătut de la adevărata credință a Bisericii Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească.

22. Biserica Ortodoxă consideră de condamnat orice tentativă de a rupe unitatea Bisericii din partea unor persoane sau grupuri, sub pretextul unei pretinse păstrări sau apărări a Ortodoxiei  autentice[45]. După cum dă mărturie întreaga viață a Bisericii Ortodoxe, păstrarea credinței ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal, care dintotdeauna a constituit în sânul Bisericii autoritatea supremă judecătorul desemnat şi ultim în materie de credință și de reguli canonice (canonul 6 al Sinodul II Ecumenic).

23. Biserica Ortodoxă are o conștiință comună a necesității dialogului teologic intercreștin; de aceea consideră necesar ca dialogul să meargă care trebuie însoţit totdeauna împreună cu mărturia în lume prin acțiuni de înțelegere reciprocă și de dragoste, ce exprimă „bucuria negrăită” a Evangheliei (1 Petru 1, 8), excluzând orice act de prozelitism, de uniatism sau altă acțiune provocatoare de antagonism confesional. În acest spirit, Biserica Ortodoxă consideră că este foarte important ca toți creștinii cu intenţii bune, inspirați de principiile fundamentale comune ale Evangheliei credinţei noastre, să încerce să dea un răspuns unanim și solidar, bazat pe prototipul[46] omului nou în Hristos, la problemele spinoase ale lumii contemporane pe care ni le pune lumea de astăzi.

24. Biserica Ortodoxă este conștientă de faptul că mișcarea  pentru restaurarea unității Creștinilor ia forme noi pentru a răspunde unor situații  noi și pentru a face față noilor provocări ale lumii contemporane. Este imperios[47] ca Biserica Ortodoxa să continue să aducă mărturia ei în lumea creștină divizată, pe baza tradiției apostolice și a credinței sale.

Ne rugăm pentru ca creștinii să lucreze împreună, pentru ca să fie aproape ziua, când Domnul va împlini nădejdea Bisericilor Ortodoxe și „va fi o turmă şi un păstor” (Ioan 10, 16).

Traducere ROF, revizuită după cele 4 variante oficiale în gr., engl., fr.de P.I.

---

[1] Fundamentează, cf trad. basilica.ro

[2] până astăzi, cf trad. basilica.ro

[3] universală, cf trad. basilica.ro

[4] sacramentală, cf trad. basilica.ro

[5] care s-au separat, cf trad. basilica.ro

[6] spiritului, cf trad. basilica.ro

[7]  lui Dumnezeu, în fr.

[8]  s-a străduit, cf trad. basilica.ro

[9]  neschimbată

[10] „aussi” -apare numai în fr.

[11] „more” - apare numai în engl.

[12] ea are o abordare favorabilă, cf trad. basilica.ro

[13]contemporană, cf. trad. basilica.ro

[14] plenitudinii, cf. trad. basilica.ro

[15] spirituale, cf. trad. basilica.ro

[16] Objective -varianta în engleză, lipsește în rest.

[17] În spiritul celor de mai sus, cf. trad. basilica.ro

[18] cunoaște, cf. trad. basilica.ro, ia act de

[19] constituie întreagă instituţia Bisericii, cf. trad. basilica.ro

[20] continuu, cf. trad. basilica.ro

[21] reprezentaţi, cf. trad. basilica.ro

[22] revocarea, cf. trad. basilica.ro

[23] Particular –apare numai în engl.

[24] +in those instances when this occurs, + în acele circumstanțe când aceasta se întâmplă, - engl.

[25] Var. engl; în gr.  pentru cele ce trebuie făcute în continuare ( διὰ τά ἐφεξῆς δέοντα γενέσθαι)

[26] are drept scop rezolvarea diferenţelor, cf. trad. basilica.ro

[27] punerea la curent ( la mise au courant) în fr.

[28] Dreapta credință (ὀρθῇ πίστει) în gr.

[29] Acreditat (διαπιστουμένου) în gr.; stabilit (fixé) în fr.; în engl. lipsește.

[30] cuprinde, reunește

[31] Apare numai în engl. și greacă, lipsește din fr., iar în rusă lipsește întreaga propoziție "în ciuda faptului că nu include toate Bisericile și Confesiunile Creștine eterodoxe"

[32] own particular opinion în engl;  un avis différent în fr.; ἰδίαν γνώμην în gr.

[33] activitatea, cf. tr. basilica.ro; lipsește în engl. și fr.

[34] ἀλλά καί τῆς ἐν τοῖς μυστηρίοις τηρουμένης καί βιουμένης ἐν τῇ Ὀρθοδόξῳ Ἐκκλησίᾳ ἑνότητος τῆς πίστεως. but must also be founded on the unity of faith, preserved in the sacraments and lived out in the Orthodox Church. mais aussi de l'unité de la foi de l’Église orthodoxe telle que vécue et préservée dans les sacrements de l’Église. но должно быть плодом и единства веры,тáинственно сохраняемого и живущего в Православной Церкви. Cu toate că traducerea probabilă e cea expusă în text, nu putem exclude următoarea variantă : ci și al Tainelor păstrate și trăite în unitatea de credință a Bisericii Ortodoxe.

[35] În gr. engl. și ru.; reconnaissent în fr.

[36]  În gr. engl. și ru.; croient în fr.

[37] Bisericile Ortodoxe membre ale CMB - nota tr. basilica.ro

[38]  circumstanță

[39] nu este - lipsește din engl. și fr.

[40] of Church unity - în engl., единства Церкви în ru.; „unitatea creștină”: τῆς χριστιανικῆς ἑνότητος în gr., à l’unité chrétienne în fr.. În original apare totuși of Church unity. ( v. pe site-ul oikoumene.org)

[41] Nu se regăsește în declarația de la Toronto. Ceva asemănător găsim la art. 4.8.: „Credem astfel că nici o biserică nu trebuie să se teamă de faptul că prin intrarea în Consiliul Mondial este în pericol de a-și nega propria moștenire.” (We believe therefore that no church need fear that by entering into the World Council it is in danger of denying its heritage.) în care este vorba de moștenire, nu de eclesiologie, lucruri totuși diferite.

[42] Citarea este inexactă. Ea se referă de fapt la 3.2 , 4.8? și 4.4.

[43] Citarea canoanelor apare în varianta din limba engleză și rusă, dar lipsește în  greacă și franceză!

[44] susţină, cf.tr. basilica.ro

[45] adevărate; pure - cf.tr. basilica.ro; în gr.: γνησίας

[46] arhetipul, modelul originar, modelul ideal; πρότυπον în gr.; prototype în engl.;  modèle idéal par excellence în fr.;  идеальном примере în ru.

[47] ἀπαραίτητος  în gr.; imperative în engl.; indispensable în fr.