PS Longhin Jar cu glas de tunet si durere multa: " macar daca am pierdut totul din lumea asta ce am avut, scump, sfant si drag, sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu, sa nu ne pierdem Adevarul, ci sa-L marturisim pana la moarte"

Cuvantul PS Longhin Jar de la Banceni, 8 mai 2016 

(in Duminica a II-a dupa Pasti, “a Tomii”): AUDIO

Mantuitorul Hristos, Care a fost in mijlocul ucenicilor, si Care le marturisea ziua si noaptea cuvantul adevarului, pentru ca nu erau imbracati de sus, erau in diferite ganduri, in diferite cugetari. Unul s-a lepadat, altul s-a dus, altul s-a inspaimantat, altul spunea ca "daca nu voi pune degetul meu coasta Lui, in semnele cuielor, nu voi crede". Ei, vedeti, cat de diferite erau cugetele lor si gandurile lor! Ar fi trebuti ca sa fie una, dupa cum Mantuitorul Hristos ii invata, ca sa fie una. Dar vedem ca si atunici, si pana astazi, nu suntem una, marturisim fiecare dupa cum credem, dupa cum simtim. Dar trebuie ca toti sa marturisim dupa cuvantul adevarului. De ce oare unii spun intr-un fel si altii spun altfel? De ce nu L-au marturisit atunci pe Iisus, Mantuitorul - si pana astazi sunt tot asa, la fel, de a trebuit sa treaca prin atatea ispitiri, prin atatea incercari Biserica si crestinii nostri? Si vedem ca de atunci si pana astazi asa mergem.

Si, cred ca si voi, cei care sunteti in Biserica, nu la fel intelegeti cu totii. Unii vor iesi din biserica intelegand ce vrea Dumnezeu de la noi, oamenii. Altii se vor duce, tot asa, dupa cum au venit. Unii vor spune: "spune Doamne, ca sunt gata sa Te ascut si sa Te urmez". Si, totusi, diferite crezuri vor fi si printre voi.

Sau, stand aicea de fata in biserica, cu o saptamana in urma am sarbatorit Invierea Domnului, Sfintele Pasti, izbavirea din robia pacatului, din robia iadului. Si vedem ca doar in timpul acestei saptamani [luminate] prea putini au ramas cu cugetul invierii, cu sarbatoarea invierii. Pentru fiecare dintre noi a fost sarbatoarea cum a fost: unii au mancat bine, altii au petrecut bine, unii au baut bine, dar prea putini au ramas cu Iisus Cel inviat din morti. Deci, asta este durerea crestinismului de astazi, ca nu mai ramane poporul cu Dumnezeu. Stam cateva clipe aici, in biserica, ne rugam, iubiti credinciosi, dar nu ramanem urmasi ai lui Iisus Hristos Mantuitorul. Si, totusi, Mantuitorul se jertfeste, vine cu multa dragoste, vrea sa-l vada pe fiecare dintre noi.

Vedem ca si atunci Apostolul Toma nu era, si nu cred ca a fost o necredinta in Dumnezeu. Se vorbea de o necredinta ca nu a fost si el acolo cu Mantuitorul ca sa vada, dar nu ca Toma nu credea in Dumnezeu, cum spune lumea: "nu fi si tu necredincios, ca Toma!", "Ce, esti Toma?" - in batjocura se iau crestinii nostri. Toma credea in Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu a vrut inca o data sa adevereasca aceasta inviere. Pentru ca i-au spus si femeile, i-a spus si Magdalena, i-au spus si cei doi ucenici care mergeau spre Emaus. Si Mantuitorul li S-a aratat si mergea cu ei pe cale, si acei oameni erau ucenicii ai lui Hristos. Si unul dintre ei spunea: "ne-am gandit ca El este Hristos, dar uite ce s-a intamplat". Si Mantuitorul le-a spus toata Evanghelia de la inceput, de la prooroci pana atunci, cum trebuia toate sa se intample. Si au mai venit si niste femei si ele ne-au inspaimantat, ne-au spus ca a inviat Hristos Mantuitorul. Dar, oare, Hristos nu le-a spus ca iata, Fiul lui Dumnezeu se va da in mainile oamenilor pacatosi, va fi rastignit, va fi ingropat si a treia zi va invia? El toate le-a spus. De ce ei au ramas neincrezuti, neintariti in Dumnezeu? Ar fi trebuit sa creada toate ce le-a spus Mantuitorul, pentru ca au vazut atatea minuni, atatea vindecari.

Multi oameni spun: "daca vad o minune, cred in Dumnezeu". Stiu ca un tata a venit cu o fetita, si erau la o secta dati, si a spus: "daca fetita mea se vindeca, eu raman ortodox, ma botez aici, la voi". Si asa s-a petrecut, ca a lucrat Dumnezeu o minune. Cred ca a avut cugetul curat si tatal fetitei a primit botezul pentru ca fetita s-a vindecat. Si multi altii au vazut multe minuni, insa atat le-a fost de ajuns, cat au vazut minunea, dar n-au ramas cu Iisus Hristos Cel inviat din morti, iubiti crestini! Si noi credem ca a inviat, credem ca Dumnezeu S-a nascut in ieslea Bethleemului, dar de ce nu credem cand a spus Iisus Hristos: "ma duc in cer sa va pregatesc un loc"? Iubiti credinciosi, voi credeti in aceasta, ce a spus Mantuitorul: "Eu ma duc la cer sa va pregatesc un loc", "unde Eu am sa fiu, si voi veti fi"? Ei, aicea se termina cu cuvintele: "dar cine a venit de acolo, ca sa spuna ce este dincolo?". Si de aceea noi totusi ne ducem viata aceasta in pacat, in placeri, in faradelegi, pentru ca asa ne-am invatat noi, dar nu ramanem in Hristos, fratilor, ca sa fim urmasi ai lui Dumnezeu si dupa Invierea aceasta, sa inviem si noi impreuna cu Dumnezeu. De aceea, va rog din tot sufletul: veniti la Dumnezeu si ramaneti cu El.

De aceea crezurile noastre sunt diferite, pentru ca si vietile noastre sunt diferite, pentru ca lumea crede cum crede si nu are taria credintei ca sa-L marturiseasca pe Iisus cel inviat din morti, sa marturiseasca adevarul cuvantului. Si de ce se intampla aceasta? Pentru ca nu am citit Sfanta Evanghelie, n-am cercetat sfintele carti, nu avem cand ne ruga, iubiti credinciosi! Si de aceea ramane o necredinta in inima noastra, o necredinta in ceea ce a spus Dumnezeu. Noi ramanem credinciosi Domnului si spunem: "noi credem in Dumnezeu", dar ramanem necredinciosi in ceea ce spune Dumnezeu, precum Sfantul Apostol Toma de astazi. Si el credea in Dumnezeu, dar de ce nu a crezut in invierea Lui, ca Mantuitorul i-a spus? De aceea trebuie mult sa cercetam Sfintele Scripturi, si sa umblam pe calea mantuirii, nu a pacatului. Vedeti cum vrajmasul ne amageste si ne duce din rau in mai rau, fratilor!

"Crezi in Dumnezeu?", "Cred!". Dar spune ca si dracii cred in Dumnezeu si se infioara. Noi, credinciosii, nu am ajuns sa ne infioram. De aceea trebuie sa ne cutremuram in fata lui Dumnezeu, si sa spunem:  

"spune Doamene, ca robul Tau asculta. Spune Doamne, ca sunt gata sa Te urmez,vreau sa merg cu Tine".

Voi, cei care sunteti astazi la slujba, rugati-va lui Dumnezeu sa-L cunoasteti prin Duhul Sfant, sa deschida inimile voastre, sufletele voastre ca Hristos, Mantuitorul Cel inviat din morti, sa poata sa Se odihneasca in fiecare inima a voastra, si atunci mergi linistit, frate, si sora. Se spune ca un om invatat nu credea in Dumnezeu si a trait asa toata viata. Si, intr-o zi, cand s-a apropiat de ceasul mortii, si a vazut cum numai Dumnezeu stie, ceva inspaimantator si a inceput sa urle, sa zbiere, sa sa albeasca la fata si a zis: "Chemati repede preotul ca sa ma spovedesc!" – pentru prima data in viata. Insa, n-a mai apucat sa ajunga preotul, si el a murit. Nu cautati ca [abia] in ultima clipa a vietii voastre sa va indreptati viata, ci trebuie de astazi sa credem cu toata inima, sa credem in ceea ce spune Dumnezeu in Sfanta Scriputra, si sa ascultam de Domnul cand spune: "Fii credincios si nu necredincios!".

Cum spunea cineva astazi la manastire ca: voi spuneti intr-un fel, fratii din manastire spun altfel la lume. Voi spuneti ca acest Sinod [Panortodox] nu-i bun, nu aduce niciun folos Bisericii si este un Sinod dracesc, fratii vostri la manastire spun ca "acest Sobor o sa rezolve niste probleme acolo, nu tare grele, se intalnesc pentru ceva, asa, usor". Atunci, pe cine sa credem? Si lumea ramane intr-o [deruta]. Cum spune altcineva: "dar nu mai fi asa nebun la cap! Ce, esti Toma necredinciosul? Ca nu-i asa, nimic." Cum, fratilor, cand se duc spre erezie, si vor sa risipeasca credinta? Spre folosul altuia, cand fac Sinod?! Ca sa credem cu totul altceva, sa ne strice legea si dogmele Bisericii, noi stam si visatori crdem ca probleme administrative se rezolva?! Ce blestem pe capul vostru luati! Problemele administrative nu se rezolva in Sinoade [Panortodoxe], fratilor! Si fratilor din manastire vreau sa le spun asta, ca sa stie, sa nu dea niste raspunsuri gresite, ca pentru asta vom raspunde in fata lui Dumnezeu.

Sfantul Nicolae dandu-i o palma lui Arie

In fata noastra, va spuneam, ca sta o mare incercare. Este un Sinod ucigas de suflete, de Biserica, de Sfanta Ortodoxie, de Sfantul Adevar. Pentru ca de la inceput s-au pus niste intrebari pagane, ca sa patrunda paganismul in Biserica noastra, in credinta noastra, sa distruga Biserica dinauntru. Nu! Asa vom ramane, cum au ramas Sfintii Parinti! Asa vom crede, cum ne-a lasat Hristos credinta sfanta. De aceea ne-am marturisit credinta si o vom marturisi, si ii rugam pe Sfintii Bisericii noastre sa ne ajute asa sa o pastram. Ce ar fi fost daca n-ar fi fost Sfantul Nicolae si nu l-ar fi lovit pe Arie cu palma peste fata? Daca nu era Sfantul Spiridon, daca nu era Sfantul Marcu al Efesului? N-ati vazut? Dupa ce au iscalit toti si au tradat credinta si pe Dumnezeu, uniatii s-au intrebat: "dar Marcu de la Efes a iscalit si el?". Zice: "nu, s-a dus". "Atunci n-a folosit nimic, totul am pierdut". Ati vazut? De ce n-au gandit toti la fel?

Si pana in ziua de astazi se spune ca Sinodul este bun. Vom impreuna toate religiile intr-una. Da, asa va fi, sa stiti! Va fi o singura religie pentru a-l intalni pe Antihrist, dar Adevarul nu-l vom trada. Vom ramane in adevarul lui Iisus Hristos, Mantuitorul. De aceea trebuie sa ramanem credinciosi in ceea ce ne-a lasat Dumnezeu, in Sfintii Bisericii, nu in ceea ce spune unul si altul: "da', nu asculta, ca acela este nebun, da', nu asculta ca acela nu stim ce spune". Cum, nu stim ce spune? Sau, noi cei care vorbim, atat de usor am luat actele care se pregatesc in acest sobor talharesc? L-auzi pe Mitropolitul Onufrie, ca de atatea ori spune: "e foarte rau! E un Sinod foarte rau, sa stiti". Si, de aceea vor starui ca sa faca tot felul, ca sa fie dupa legea si voia lui Dumnezeu. Dar, noi, credinciosii trebuie sa ne rugam! Dar noi nu avem rugaciune! Noi nu ingenunchem dimineata si seara, noi nu ne oprim macar cinci-zece minute pe un drum, intr-un autobuz, si in gandul nostru macar sa spunem "Tatal nostru", "Cuvine-se cu adevarat" sau alte rugaciuni, Crezul. De aceea, fratilor, suntem neajutorati, de aceea spunem ca: "am umblat si pe la popi si pe la manastiri si prin tot locul si nu m-a ajutat cu nimic". Nu te poate ajuta nimic, frate, sora, decat credinta ta. Credinta in Dumnezeu este inceputul caii tale de mantuire, necredinta ta este inceputul iadului tau. Credinta lui Dumnezeu este inceputul raiului pe care incepi sa-l traiesti pe acest pamant.

De aceea, straduiti-va, ca stiu ca ati venit astazi cu credinta in suflet si il rog pe bunul Dumnezeu sa va pecetluiasca credinta cu puterea Duhului Sfant, sa fiti credinciosi. Prin ce nu va trebui sa treceti? Prigoane, necazuri si suferinte, ca greu va fi fratilor, nu usor! De aceea va indemnam totdeauna: macar daca am pierdut totul din lumea asta ce am avut, scump, sfant si drag, sa nu ne pierdem credinta in Dumnezeu, sa nu ne pierdem Adevarul, ci sa-L marturisim pana la moarte. Sa ne cunoastem dogmele, canoanele Bisericii, sa cunoastem cele Sapte Soboare care au fost si ne-au intarit credinta pentru totdeauna. Si, ii rog pe toti sa nu raspunda usor la unele intrebari, pentru ca ducem lumea in eroare, in ratacire. Noi nu ne pornim la razboaie, la lupte, noi vrem sa ne pastram credinta dreapta, curata. E vremea marturisirii fratilor! Nici acum nu ne trezim? Asa a spus Mitropolitul Onufrie: "a venit vremea marturisirii". Ce, el nu stie ce vorbeste? Noi nu stim sa primim invatatura sanatoasa? Si, apoi unii zic ca de frica, ca unii sunt calugari, preoti, arhierei, si spun: "nu asculta pe nebunii aceia". Dar Sfintii au vorbit si au lasat scris. Si este cel mai greu pacat, pentru ca este impotriva Duhului Sfant: ceea ce a facut Duhul Sfant noi vrem sa risipim, ce a facut Dumnezeu, noi vrem sa daramam.

Si va chem, si va indemn pe toti, cu inima curata, cu suflet curat, cu viata traitoare cu Dumnezeu, porniti pe calea mantuirii, pe calea marturisirii, aparati adevarul sfant, aparati Biserica de ereziile care se abat asupra ei. Cei care s-au indepartat de aici, sa se intoarca inapoi. Dumnezeu are loc pentru fiecare si iertare pentru fiecare suflet. Voi, iubiti credinciosi, cei care ati cazut in pacate, veniti la Domnul Iisus, nu ramaneti mai departe in pacate, ca multe necazuri vin si din cauza aceasta. Lumea a uitat de Dumnezeu. Nu vedeti in ce stare am ajuns noi, fratilor?

As intreba o persoana care are 40-50 de ani, ce legatura a fost intre ea si parinti, mama si tata. Si, apoi sa intrebe pe copiii lui care au 20 de ani, ce legatura mai este intre mama si copil. Nimic, nimic, nimic! Gol, rece, gheata. Vedeam copiii insurati, maritati, isi cuprindeau parintii si plangeau cu lacrimi, se imbratisau. Mama nu contenea sa-l intrebe ce-l doare, cum traieste, cum ii e viata. Sfatuiau. Din copilarie, mama ii povestea ce a facut cand era copil mic, cat de greu i-a fost in viata. Si se impreuneau inimile acestea intr-o dragoste, intr-o atmosfera plina, cereasca, pot spune. Se vorbea mult despre Dumnezeu, despre credinta. Acuma, in afara de internet, televizor, calculatoare, nu mai auzi nimic: "Lasa-ma, n-am timp, mama. Nu vezi ca sunt ocupat?!". Nu mai iau o matura, ca sa mature pe afara. Nu am mai vazut copii de mers cu vaca de funie ca sa o duca la pascut. Atuncea de la cinci anisori copiii pasteau vacile. Era alta legatura, era mintea linistita. Acuma a innebunit toata lumea, nu stie nimeni unde merge si de unde vine. Cu minciunile, cu televizoarele, cu ziarele, cu presa, omoara tot pamantul, si cu multe minciuni, fratilor. De aceea e bine sa ne intoarcem la omenie, la acea gingasie, sa poti din nou simti bratele mamei, nu bratele internetului si a calculatorului si a televizoarelor, si a tot ceea ce este rau si spurcat, ca a otravit atata lume. Nu se mai poate astazi de pacate, de ucideri de copii, de curvii, de preacurvii, de lumea care numai asa, vrea sa-si hraneasca pofta, in desfrau lasand femeie plangand in casa, copii plangand, sau lasand barbat cu copii, sotia merge in curvii, petrecandu-se. Si toata lumea a cazut. De tineret nu mai avem ce spune. Lumea e pierduta in pacatul desfraului, a pierzarii. Rugaciune nu mai exista. La asta stare a ajuns omenirea de pe pamant. Ce sa mai asteptam noi, fratilor? Nu mai este nimic.

Va indemn, va rog din tot sufletul iubitii mei, nu lasati, ca viata asta nu stiti pana este, ea repede trece. 50-60-70-80 de ani, noi nu stim cand au trecut. Parca ieri eram copil si, uite, astazi trebuie sa plecam din lumea asta. Am adunat pacate si pacate, faradelegi, si ne ducem cu ele in fata lui Dumnezeu, nemarturisite, nespalate, neiertate si nu am lasat acest rau. Sa ne dezbracam de haina veche, sa ne imbracam in hainele despre care spune Hristos: "cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat". Sa ramanem imbracati in Hristos, si astazi, in biserica aici, spune:

"Doamne, eu nu Te cunosc, eu nu stiu Doamne ce sa-ti spun, dar atata pot spune: sunt un pacatos, sunt un rau, Doamne, si nu pot face niciun pas fara de Tine. Da-mi mana Iisuse, ajuta-ma, nu ma lasa Doamne, ca mi-e greu aici unde sunt! Vreau spre lumina, vreau spre adevar, vreau spre cer, Doamne, vreau sa Te urmez, dar nu pot, Doamene, ajuta-ma, scoate-ma de aici".

Si negresit si Dumnezeu iti va intinde mana milei, a dragostei, caci pentru asta am venit.

"N-am venit sa va pierd, am venit sa va mantuiesc. N-am venit sa va pedepsesc pentru pacatele cele pe care le-ati facut, ci v-am adus iertare. Pe cruce am intins mainile si am murit rastignit pentru voi. Voi, poporul meu de ce nu veniti la Mine? Ce n-am facut Eu pentru voi? De ce ma batjocoriti, de ce ma scuipati? De ce nu va intoarceti cu inima spre Mine?"

De aceea va indemn pe toti, astazi: ramaneti credinciosi, si nu necredinciosi! Ramaneti cu Hristos, fratilor, ca fara de Hristos e vai si jale. Dumnezeu sa va ajute! Ne bucuram mult de voi, ne bucuram ca sunteti astazi aici. Ne bucuram ca-L iubiti pe Dumnezeu. Asa cum puteti, rugati-va fierbinte, rugati-va lui Dumnezeu sa va ajute, si pentru toata lumea de pe pamant ca sa-L cunoastem pe Dumnezeu prin Duhul Sfant. Asa ne-a invatat Sfantul Serafim de Sarov, si toti Sfintii asa ne-au invatat si ne-au prevenit. Stiti cand a vorbit Sfantul Serafim cu Dumnezeu si a spus ca toti arhiereii din ultimile veacuri vor merge in iad. Da, vedem ca usor ne ducem la vale spre iad. Macar credinta sa o pastram curata, neintinata cu ereticii. Macar atat sa fie pastrat. Apoi Dumnezeu ne-o ridica din celelalte. Ne-o vedea ca am fost ravnitori pentru Sfanta noastra Ortodoxie, pentru Sfantul nostru Adevar. De aceea nu va fi atat de usor.

Probleme administrative se rezolva la acest Sinod? Ce nebunie, fratilor! Da', n-ai citit acolo ca s-a pus postul in lumea asta vremelnica, in lumea de astazi? N-ai citit ca se insoara barbat cu barbat, femeie cu femeie? Nu citesti? Orbule ce esti! Vedeti cum i-a legat diavolul ochii?

Biserica Ortodoxa si cealalta lume crestina? Nu ai citit? Aici se doreste o impreunarea a credintelor. Nu vezi nimic! Sa cununi un catolic, un eretic cu un ortodox, tot n-ai citit? Tot problema administrativa e si asta?

Nu ascultati, fratilor! Astia sunt orbi care duc in groapa. Acest Sinod se face pentru a darama tot ceea ce mai este sfant si a ramas sfant, ca altfel n-ar putea veni Antihristul. De aceea va rugam, si va indemnam: fiti cu luare aminte la toate lucrarile! 

[Nota noastra: Aceste cuvinte ale PS Longhin ridica multe semne de intrebare, foarte multi inclinand sa creada ca a plecat urechea zelotisitlor, sau ca nu a citit cum trebuie documentele pregatitoare pentru Sinodul Panortodox. A se vedea si nota de la Cuvantul Ortodox, precum si comentariile facute despre aceasta.

Personal credem ca vladica se refera la cuvintele Parintilor cu viata sfanta care s-au pronuntat cu privire la un viitor Sinod, si care au spus cele pe care ni le aminteste acum. De exemplu, cea mai vehiculata profetie este cea a Cuviosului Kuksa al Odesei. Profetiile, insa, sunt spuse pentru ca oamenii sa se pocaiasca, asa cum vedem si din profetia pentru niniviteni.

Pe de alta parte, asa cum aminteste Ierom. Petru Pruteanu ,"proiectul de document despre post elaborat în anii ’70 propunea anularea postului de miercuri şi vineri în perioada Cincizecimii (aşa cum se practica până în sec. 11-12), scurtarea Posturilor Sf. Apostoli (la 8 zile) şi al Naşterii Domnului (la 20 de zile), anularea postului la sărbătorile Sf. Apostoli şi Adormirea Maicii Domnului dacă acestea se întâmplă miercuri sau vineri ş.a. Deci au existat astfel de tentative pentru a fi trecute la Sinod. 

PS Longhin, pur si simplu intreaba daca nu vedem ce se intampla in lumea aceasta, nu ne informam, nu citim, sau suntem ca orbii. Oare chiar nu vedem cum sporeste pacatul si ne ocupam de "probleme administrative"?

Cum Sinodul din Creta, prevazut sa aibe loc intre 16 si 27 iunie 2016 pare a fi doar unul din cele care vor urma, asa cum a cerut insusi Patriarhul nostru, Daniel, nu putem sa credem decat ca prin bresele care se pun acum  - a se vedea ceea ce se spune despre casatoria mixta sau despre multcontestatul document "Relatiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii crestine" - se va putea ajunge la ceea ce a fost profetit despre vremurile din urma.]

Stiu ca Dumnezeu nu ne va lasa, dar noi sa urmam Adevarului sfant, sa ne pocaim cu adevarat. Dumnezeu a spus: "sa ne pocaim si sa credem in Evanghelie". D-asta e atata intuneric, pentru ca traim fara de pocainta, traim fara de Duhul Sfant, fara de Lumina. Asta este problema cea mai mare in viata noastra, ca daca L-am trai pe Dumnezeu, n-ar fi atata intuneric in mintea noastra si am aduce si pe altii de la intuneric. Am fi luminati de Dumnezeu. Pocainta este medicamentul Ortodoxie, a crestinismului. Nu cei care au spus ca s-au pocait [cum isi spun unii neoprotestanti ca sunt "pocaiti" n.n.] si au ratacit, ci pocainta de a iesi din omul vechi, de a imbraca omul nou, Hristos. Si atunci, cand vei simti harul Duhului Sfant vei spune:

"ce bine este cu Tine, Doamne! Iarta-ma ca nu Te-am cunoscut mai devreme, si am ramas in intuneric pana astazi".

Dumnezeu sa va dea aceasta binecuvantare cereasca! Ramanem fratilor, si va rog din suflet: hai sa ne rugam cu totii. Incepeti de acum sa cititi Acatistul Sfantului Nicolae, Sfantului Spiridon, a Maicii Domnului si rugati:

"Doamne, nu ne lasa fara credinta adevarata in Dumnezeu! Nu ne lasa Domane, ca sa fim inselati de Patriarhii nostri, de arhiereii nostri, ci sa vedem lumina adevaratei Ortodoxii si credinte in Dumnezeu".

Ca si atuncea Il asteptau multi, dar ce s-a intamplat cand a venit Hristos? Arhiereii, mai-marii preotilor, preotii cei de vaza au inceput primii sa-L scuipe in fata si sa-I deie palme. Si astazi la fel, lovim Adevarul, scuipam Adevarul in fata. Dupa atatea mii de ani, ne bucuram ca am avut "intalniri istorice", vanzand pe Dumnezeu si Adevarul, fratilor! Cand Dumnezeu spune: "de ar veni inger din cer sa va marturiseasca o alta Evanghelie, sa nu credeti". Asa sa ramaneti, credinciosi Domnului, nu noua! Nu v-am chemat la noi, ci la Iisus Hristos, scumpul si dragul nostru Mantuitor, Care pe toti va iubeste, va cheama si va iarta pe fiecare. Cei care sunteti tare pacatosi, ca mine, hai sa mai intindem o data mainile la cer, si sa-L rugam pe Domnul:

"Gresit-am, Doamne, la cer si inaintea Ta, si nu sunt vrednic sa ma numesc un copil al Tau, ci primeste-ma ca pe unul dintre argati Tai. Doamne, nu Te cunosc, dar vreau sa Te cunosc Doamne cu inima, cu sufletul, prin Duhul Sfant, prin lumina care sa ma lumineze, sa nu ratacesc de la adevar".

Si, sa aveti povatuitori, fratii mei, desigur, ca trebuie sa va fim buni povatuitori care sa va conducem spre patria cereasca. Pentru asta sunteti astazi in biserica. Avem nevoie de acest cuvant. Dar prea ne-am legat de lucrurile acestea vremelnice, ne-am legat, ca asa a spus cei de la Muntele Athos. Cei de acolo asa ne-au spus:

"pentru ca voi, arhierei, preoti si credinciosi v-ati alipit de lucrurile pamantesti, de averi, de bogatii, v-ati luat toate acestea si ati uitat ca aveti un suflet, si veti muri, si aveti a va intalni cu Dumnezeu". "Pocaiti-va!"- au spus. Lasati toate cele vremelnice si cautati cele ceresti, si apoi Dumnezeu va purta grija de cele ce veti avea nevoie.

Sa ne dea Dumnezeu aceasta trezvie la intreaga noastra Biserica Ortodoxa, la toata lumea de pe pamant, si cei care sunt ortodocsi, si cei care sunt pagani si nu-L cunosc pe Dumnezeu, sa-i intoarca Dumnezeu, pe toata lumea, la Adevarul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru. Si sa-I urmam credinciosi, cu frica si cu cutremur si sa ramanem credinciosi Domnului si nu necredinciosi. Dumnezeu sa ne ajute la toti.

Sa fiti binecuvantati de Cerul intreg, iubiti credinciosi, ca pasii vostri au pornit astazi spre sfanta biserica, spre sfanta manastire.

Doamne, rasplateste-i cu mila Ta, Doamne, cu putere cereasca, cu har ceresc, ca sa Te poata urma pana la sfarsitul vietii, si acestia care au venit,  si cei pe care i-au lasat acasa, la casele lor!

Intruna sa veniti, duminica sa nu mergeti la piata, la [targuri] sa faceti bani, ca numai probleme va fac acei bani, necazuri, ii dati pe medicamente, pentru necazuri. Venit la biserica si rugati-va ca veti castiga pentru hrana, pentru viata voastra. Ca nu stim, fratilor, ce va fi, daca Dumnezeu va lua de la noi totul. Daca va lua harul, cu ce vom ramanea in vremurile grele si de grea incercare care au venit? Atat de putin a mai ramas, atata lume se roaga si plange, ca stim ce este aceasta, si sa va rugati si voi, sa lepadati tot ceea ce este rau. Veniti la Domnul Iisus, veniti la El. Aici nu suntem vesnici. Dincolo e vesnicia noastra. Va rog sa credeti in viata vesnica, sa credeti ca va veni Mantuitorul Hristos, va da fiecaruia dupa faptele voastre.

Si, va mai rog un lucru in vremurile acesstea atat de grele, cel mai mare ajutor, fratilor, este sa faci milostenie. Duceti-va la spitale, la casa de batrani, pe la cei necajiti din sat, duceti-le ceva de mancare, sa aibe toti ce sa manace. Asta tare mult o sa ne salveze. Dumnezeu prin mila aceasta pe care o faceti, o sa va dea multa mila cereasca. Si, va rog din suflet, cat puteti faceti ceva si duceti celor necajiti care au nevoie de acea mancare, de acea milostenie, ca spune ca mila biruie judecata: "Mila voiesc si nu jertfa".

Dumnezeu sa aibe mila de Biserica noastra Ortodoxa, sa ne tina tari, credinciosi, ca mereu, cat vom mai trai pe acest pamant si acolo cand ne vom duce sus, in vesnicie, sa aducem lauda, cinste si inchinaciune, Tatalui, Fiului si Sfantului Duh. Amin!

Sursa: Cuvantul Ortodox, PREDICA PARINTELUI EPISCOP LONGHIN JAR in Duminica Tomei, CHEMAND LA POCAINTA SI RUGACIUNE inaintea apropiatului SINOD PANORTODOX, SOCOTIT DEJA “SOBOR TALHARESC”: “In fata noastra sta o mare incercare. Este un Sinod ucigas de suflete, de Biserica… Va fi o singura religie pentru a-l intalni pe Antihrist, dar Adevarul nu-l vom trada” (AUDIO + TEXT)