marți, 7 ianuarie 2020

La Bobotează, Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului...


Botezul Domnului în Iordan a fost ca a doua facere a lumii: din nou apă, din nou Duhul lui Dumnezeu care plutește deasupra apei, din nou Cuvântul, din nou glasul Tatălui, din nou îngeri care stau de față la această înnoire a lumii, ca la facerea ei (Iov 38,7). De altfel, lecturile biblice la Vecernia zilei (parimiile) încep chiar cu primele versete din Facerea.

Cele mai bune comentarii la această sărbătoare mi se pare că le-a scris Cosma Monahul (în secolul 8) și se găsesc în slujba zilei:
Hristos iese din apă, ridicând împreună cu Sine lumea”, 
„Pe Adam cel stricat, iarăşi îl zideşte în apele Iordanului”.
Prima facere n-a mers bine. Ea se făcuse omului, din vina lui, desigur, „mormânt aşternut cu apă”, cum zice Sfântul Ioan Damaschinul, în canonul zilei. De aceea vine însuși Hristos să mântuiască facerea lumii, apa este sfințită din nou și, de-acum înainte, ea îneacă numai păcatele, nu și păcătosul.

Se întâmplă cu apa profeția din psalmi:
Marea a văzut şi a fugit; Iordanul s-a întors înapoi(Psalmul 113,3). 
Dar semnificația acestor schimbări de curs este spirituală, nu hidraulică, ne tălmăcește tot Cosma Monahul:
Când cu arătarea Ta ai luminat toate, atunci marea cea sărată a necredinţei a fugit, iar Iordanul, cel ce curgea în jos, s-a întors, ridicându-ne pe noi la cer.” 
Așa că cei care în aceste zile tot pândesc la Iordan curgerea lui înapoi și momentul celei mai bune poze ar trebui să caute mai degrabă în ei înșiși curgerea lui la cer.

Dar cel mai mult la Bobotează îmi place că Sfânta Treime s-a arătat nu în temple, nu în locuri sfinte, nu în ritualuri, nu preoților, nu învățaților acestei lumi, ci exact acolo unde se adunase mulțimea păcătoșilor și unde se mărturiseau păcatele. Dumnezeu se arată acolo unde se mărturisesc păcatele. Pocăința (μετάνοια) înseamnă literal ‘schimbare’, ‘răzgândire’. Cine spune că nu L-a întâlnit pe Dumnezeu înseamnă că nu este încă pregătit să se schimbe.

În rest, constat cu dezamăgire că troparul Bobotezei este scris tot strâmb pe multe site-uri, chiar și după „anul omagial al traducătorilor de cărți bisericești”:
… şi Duhul în chip de porumbel a adeverit întărirea cuvântului…”. 
Verbul βεβαιόω înseamnă ‘a confirma’, ‘a întări’, ceea ce vrea să spună că prezența Duhului Sfânt ‘a confirmat / a întărit’ glasul neîndoielnic (ἀσφαλής) al Tatălui („acesta este Fiul meu cel iubit”), așadar:
şi Duhul în chip de porumbel a întărit adevărul cuvântului” (literal e și mai poetic: a întărit neîndoiala cuvântului).
La mulți ani de ani de neîndoială, de schimbare în bine și de vedere a lui Dumnezeu!


În zilele acelea a venit Ioan Botezătorul şi pro­povăduia în pustiul Iudeii, spunând: „Po­căiţi‑vă că s‑a apropiat Împărăţia Cerurilor“. (…) Atunci a ieşit la el Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de el în râul Iordan, mărturisindu‑şi păcatele. (…) În acest timp a venit Iisus din Galileea la Iordan, către Ioan, ca să se boteze de către el. Ioan însă îl oprea zicând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?“ Şi răspunzând Iisus a zis către el: „Lasă acum, că aşa se cuvine nouă să plinim toată dreptatea“. Atunci L‑a lăsat. Iar botezându‑Se Iisus, când ieşea din apă, îndată cerurile s‑au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S‑a văzut pogorându‑Se ca un porumbel şi venind peste El. Şi iată glas din ceruri zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit”.(Matei 3, 1‑2, 5‑6, 13‑17)

Aşa cum mărturiseşte şi textul scripturistic, Botezul Domnului a avut loc în râul Iordan, cel mai mare curs de apă din Ţara Sfântă. Aşa a devenit Iordanul cel mai vestit râu de pe pământ. Numele lui vine de la yarden – „care coboară”. Într-adevăr, râul a urmat traseul unei fisuri tectonice şi, pornind de la o altitudine de vreo 70 de metri, se varsă în Marea Moartă, la aproape 400 de metri sub nivelul mării.

Tradiţia fixează locul Botezului Domnului cu mare precizie aproape de oraşul Ierihon. Cum Iordanul este graniţă naturală între Statul Israel şi Iordania, de locul Botezului se bucură în acelaşi timp credincioşii din ambele state, de pe ambele maluri. Cu toate că locul are o atât de mare semnificaţie pentru noi, fiind foarte aproape de frontieră, el nu este accesibil din partea israeliană decât de două ori în an: la Bobotează şi în marţea dn Săptămâna Patimilor, când Patriarhul Ierusalimului săvârşeşte slujba de sfinţire a apei.

Locul Botezului nu este unul lipsit de semnificaţii vechitestamentare. Numit în ivrit Beit-Avara, locul de „trecere prin vad”, acesta este locul pe unde cele douăsprezece seminţii ale lui Israel au trecut Iordanul, şi tot de aici Sfântul Prooroc Ilie s-a înălţat la cer.


Treizeci de ani de post şi rugăciune!
Acestea nici fiarele munţilor nu le pot îndura.
Leul îşi potoleşte foamea şi răcnetul său străbate pustia
Frunzele copacilor plâng la adierea vântului
Dar tu nici plângi, nici răcneşti, nici suspini
Iar plângerea ta pustia nu o aude.

Spune-mi, oare om eşti? Şi numele tău care este?
Cu oamenii vreodată vei dori să grăieşti?

Eu sunt glasul, glasul, glasul ce vesteşte pre Cuvântul
Fiilor lui Israel; fost-am trimis să strig
Pocăiţi-vă, popoare, căci iată, Stăpânul vine,
Aduceţi roadă bună, fiecare după puterile voastre.

Iată-L că vine! O, Minune a minunilor,
În mijlocul apelor, din cer, un foc ascuns!
Iată Mielul lui Dumnezeu păşeşte printre lupi!
Lupilor, al vostru suflet lupesc curăţiţi-l în ape!

Treizeci de ani de post şi rugăciune.
Din trupul tău, în afară de glas, ce mai rămâne?
Trupul tău topit e doar umbra glasului tău
Care vesteşte: Iată Dumnezeu vine la noi!

Trupul tău uscat ca trestia, Irod l-a ucis;
Dar glasul nu a murit, ci grăieşte, şi nimeni nu-l poate opri.
Al cui e glasul acesta? Chiar veacurile tremură la strigătul lui!
Al unui leu flămând? Nu, ci al bărbatului credinţei.

LEGATURI:

Un comentariu:

  1. Bună seara, Corina. Ne e dor de tine și postările tale. Te așteptăm aici, intre timp citindu-le pe cele anterioare.
    Doamne ajută!
    Felicia

    RăspundețiȘtergere