Părintele ieromonah Arsenie de la Pângărați - Cuvinte din Veșnicie. "Moartea a făcut un gard, așa, foarte, foarte înalt, dar iubirea este deasupra, trece în Veșnicie"

„Nu există dragoste adevărată fără Hristos, 

iar aceasta se vede în momentele de încercare”

Nu se poate dragoste fără Hristos! Nu se poate! 

De exemplu, sunt atâția tineri care s-au îndrăgostit. Da? Poate nici nu-L cunoșteau pe Hristos. Ei spun că se iubesc, și așa și este. Dar iubirea poate să fie un sentiment. Deci puțin dăm afară partea trupească... dar se amestecă astea, când suntem tineri se amestecă în iubire. Dar sentimentul acela, că pot fi legați sentimental, intelectual, poate să dispară în timp. În doi ani poți să urăști persoana aceea, să n-o mai suferi.

Hristos este iubirea cea adevărată, care este jertfelnică. Îl admiți pe om așa cum este el, îl iubești așa cum este el, și îl accepți, și te strădui cu ajutorul lui Dumnezeu să îl ajuți.  

În familie fiecare are slăbiciunea lui, și în mănăstire, toți avem slăbiciunile noastre, dar încercăm să ne acceptăm așa cum suntem și să ne ajutăm unul pe altul. Deci asta este Taina Cununiei, îți dă forța asta, puterea asta, să-l admiți așa cum este el. 

Si iubirea asta a lui Hristos nu se oprește pe pământ. Este deasupra morții. Moartea a făcut un gard, așa, foarte, foarte înalt, dar iubirea este deasupra, trece în Veșnicie. 

Nu există dragoste fără Hristos, iar asta se vede în momente de încercare!      

       

Ce rol are frica în apropierea noastră de Dumnezeu?

Dragostea dă afară frica - ne învață Sf. Ioan Teologul. Este frica cea sfântă de Dumnezeu de a nu întrista pe Tata! Asta este frica cea adevărată! Nu este frica ca de, nu știu, ca de polițist... Este o frică foarte frumoasă de a nu întrista iubirea lui Dumnezeu. Așa cum un copil care face o poznă și sparge un pahar  se sfiește de tata și de mama. Deci dragostea scoate afară frica.

Uite, Sf. Ioan Gură de Aur ne spune asa: "De ce face omul poruncile lui Dumnezeu? Din două motive: ori din frică de iad, ori din dragoste de Dumnezeu." Sunt bune amândouă începuturile, dar trebuie să avem baza pe care construim ceva, frica cea sfântă de Dumnezeu.   

Deci nu putem înțelege frica asta delicată de la început. Înaintând în viața duhovnicească Dumnezeu ți-o arată. Atuncea viața omului se schimbă.  

 

Cum să procedez atunci când nu știu ce să aleg în viață?

În primul rând să îi cerem lui Dumnezeu să ne conducă! Atuncea poți primi o înclinarea a inimii spre un lucru din astea două, și este bine de întrebat și un duhovnic: "Doamne, eu nu aud glasul Tău. Tu auzi glasul meu, Doamne. Te rog grăiește-mi prin duhovnicul...". Si Dumnezeu te ajută. Duhovnicul îți certifică dacă lucrul acela este bun sau nu.  

 

Atuncea când primești o înștiințare, o informație în lăuntrul tău, dacă suntem atenți, informația aceea trece fulgerător prin niște filtre. Dar fulgerător! Trece mai întâi prin Sfânta Scriptură - dacă este conform cuvintelor Mântuitorului -, trece prin Sfinții Părinți și trece prin experiența ta personală. Dar se întâmplă fulgerător. Si dacă trece prin toate sitele astea, e posibil să fie bună informația care ai primit-o.   

Ce să cerem mai întâi în rugăciunile noastre?

Noi nu avem aici cetate stătătoare! Ai familie îți trebuie totuși o casă, îți trebuie un serviciu, îți trebuie o bucată de pâine să duci la femeie și la copii. Dar, în primul rând, cetatea noastră stătătoare este Ierusalimul cel de Sus! Pentru aceea trebuie să ne pregătim în viața asta. Iar Mântuitorul ne făgăduiește: "căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și dreptatea Lui toate celelalte se vor dărui vouă". 

 

Încep să vină oamenii la biserică și pentru lucrul acesta: ca să dobândească un serviciu în lume, aici, în cetate. Si e bun și așa!  Un duhovnic bun îi pescuiește și așa!   

 

 

Cum putem dobândi rugăciunea inimii?

Avem pe sfinții din închisorile comuniste care au dobândit rugăciunea inimii în închisori. Asta presupune mare curăție a inimii! Iar oamenii din ziua de astăzi pot să treacă prin încercări foarte grele: boli extraordinare, cancere, operații - am avut săptămâna asta o fetiță care a fost operată unsprezece ore! Si omul acela poate să capete o rugăciune mai profundă. Si mai ales părinții, pe care îi doare foarte mult de copii, pot să capete o rugăciune mai profundă.

 

Toate formele de rugăciune sunt daruri de la Dumnezeu. Chiar și a crede este un dar de la Dumnezeu. Iar rugăciunea inimii de care întrebați, pentru frații mireni, tot Dumnezeu o dă. Poate să fie bătrâne care pur și simplu plâng la Dumnezeu, la Maica Domnului. Ele nu știu că au așa ceva, dar au! Am avut... Așa este poporul acesta, foarte simplu, foarte înrădăcinat în Hristos! Pentru monahi - rugăciunea inimii poate să o dobândească dacă acel monah caută sincer pe Dumnezeu; pe Hristos și numai pe Hristos!   

 

Sunt lucruri destul de rare, deci nu sunt permanente lucrurile astea. Nici nu-ți dai seama când vin. Atunci nu mai ești tu, ești capturat total de frumusețea lui Dumnezeu și nu poți decât să plângi. Sunt niște semne... Deci ai uitat de tine, ești în fața lui Dumnezeu. Când ți se arată atunci nu poți să faci decât să plângi! Si sunt și niște semne exterioare. Îl avem pe Sfântul Serafim de Sarov - dau exemplu pe cineva dinainte - care în mijlocul iernii simțea căldură. 

 

Nici nu-L cunoaștem pe Dumnezeu! Nici nu cunoaștem cum a făcut El creația. Dacă după șase zile s-a uitat și a zis că totul era bine făcut. Au fost extraordinar de bine făcute! 

 

Călugării sunt chemați spre contemplare, dar astea sunt lucruri rare, când Dumnezeu îți arată puțin din tainele Lui, chiar și a creației, sau din tainele viitorului, dar acestea sunt momente rare. 

 

Când nu mai poți, Dumnezeu îți dă putină "ciocolată", ca să nu cazi pe drum.    

 

Momentele astea, de arătare a lui Dumnezeu, îți dă o trăire în viață. Dar nu poți să le uiți! Au intrat deja în tine alea!   

 

 „Toți Sfinții din calendarul nostru au avut mare evlavie la Maica Domnului” (Ieromonahul Arsenie)

Toți Sfinții care sunt în calendarul Ortodox au avut o evlavie foarte mare la Maica Domnului. 

În Sfântul Munte o să găsiți cum călugării măsurau distanța de mers pe jos, pe cărări, în Acatiste sau Paraclise. Până la Schitul Prodromu ai două Acatiste ale Bunei Vestiri de spus. Ei știu, călugării athoniți, Acatistul Bunei Vestiri și Paraclisul pe de rost.  

 

În icoana Maicii Domnului Rugul Aprins o vedem pe Maica Domnului că ține o scăriță în mână - pe Mântuitorul pe mâna stângă și o scăriță în mâna dreaptă. Ea este scară către rugăciunea inimii. 

Am zis înainte că este un dar. Da, este un dar și ăsta ți-l dă Maica Domnului. Si chiar și rugăciunea minții, care este o formă foarte de dorit, atunci când mintea este atentă la cuvintele rugăciunii. Iar rugăciunea inimii este atuncea când inima simte acele cuvinte. Chiar rugăciunea asta, a minții curate, este un dar. Omul se străduiește să stea în fața lui Dumnezeu și încetul cu încetul se curăță de patimi și este mult mai ușor, și mintea se poate concentra la rugăciune. 

Si, de exemplu, ne rugăm la Maica Domnului care este treaptă, care este scară către rugăciune, către Rai. Si vezi că dintr-o dată se schimbă dorința de a te ruga la Mântuitorul, de exemplu. Atunci Maica Domnului te-a predat Mântuitorului, te-a primit, te-a luat de mânuță și te-a dus. Dacă stărui la Maica Domnului atunci, nu mai are același gust rugăciunea, fiindcă deja te-o dat. 

Câteodată vrei să te rogi la Mântuitorul și trebuie să începi cu Maica Domnului, simți lucrul acesta. Si începi cu Maica Domnului, că ai fost obraznic - "nu vreau să mă uit la tine" - iar Maica Domnului te ia de mânuță și te duce la Tata. Si, cu bunătatea ei îl îmblânzește pe Tata, și Tata te primește.                 

Minuni trăite în Muntele Athos de părintele ieromonah Arsenie de la Pângărați 

 

Ca să merg de la Schitu Lacu la Prodromu, la duhovnic, ori mergeam pe jos trei ore și jumătate în viteză, în forță - atuncea puteam, acuma nu fac nici șapte ore; nu mai pot - sau odată, țin minte că aveam o barcă pneumatică, foarte micuță, și mergeam pe mare cu dânsa. Avea un motor de 1,5 C. P. Am ajuns la arsana, jos la Prodromu - dacă ați fost vreodată acolo -, și mai e de urcat o oră, tot așa, în forță, și mă grăbeam: "Doamne, să nu intre la Vecernie Părintele Iulian, că îl pierd după aia". Si, când ajung sus la Prodromu, bătrânul aștepta pe terasă - îmbrăcat în haine de slujbă, dar mă aștepta pe terasă: "Hai, Arsenie, hai, hai!". Si atuncea mi-a dăruit o cruce făcută de Părintele Iustin - o am și acuma la gât. Deci el știa că vin!       

 

Odată, țin minte, după spovedanie - vă spun acuma ce îmi vine în minte - eu credeam că nu e ceva grav dacă cuget niște lucruri. Si după spovedanie, când să ies afară, îmi spune: "să știi, cei care stau de vorbă cu gândurile rușinoase, e diavolul lângă ei". "Si să ști că sunt oameni - spunea el - care îi văd pe demoni, așa cum vorbesc oamenii și se văd între ei". Cum se văd oamenii între ei, așa sunt oameni care văd duhurile din jur. Era el! era el, Părintele Iulian!