Dumnezeu vrea si cauta mantuirea tuturor oamenilor. Si El ii mantuieste, pe cei care vor cu adevarat, din marea involburata de pacate a acestei vieti. Dar nu-i scapa intotdeauna cu o corabie sau intr-un port sigur si bine amenajat. El i-a promis scaparea Sfantului Pavel si tuturor celor ce calatoresc cu el si i-a scapat. I-a scapat, insa nu dimpreuna cu corabia, care a naufragiat, ci pe unii inotand, iar pe altii plutind pe scanduri si pe alte ramasite din epava corabiei (F. Ap. 27, 21-44).
Sursa: Sfantul Ignatie Briancianinov, Faramiturile Ospatului, Ed. Renasterea, 2014, pag. 36
Faptele Apostolilor ( 27, 21-44)
Şi fiindcă nu mâncaseră de mult, Pavel, stând în mijlocul lor, le-a zis:
Trebuia, o, bărbaţilor, ca ascultându-mă pe mine, să nu fi plecat din Creta; şi n-aţi fi îndurat nici primejdia aceasta, nici paguba aceasta. Dar acum vă îndemn să aveţi voie bună, căci nici un suflet dintre voi nu va pieri, ci numai corabia. Căci mi-a apărut în noaptea aceasta un înger al Dumnezeului, al Căruia eu sunt şi Căruia mă închin, Zicând:
Nu te teme, Pavele. Tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată, Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce sunt în corabie cu tine.
De aceea, bărbaţilor, aveţi curaj, căci am încredere în Dumnezeu, că aşa va fi după cum mi s-a spus. Şi trebuie să ajungem pe o insulă.
Şi când a fost a paisprezecea noapte de când eram purtaţi încoace şi încolo pe Adriatica, pe la miezul nopţii corăbierii au presimţit că se apropie de un ţărm. Şi aruncând măsurătoarea în jos au găsit douăzeci de stânjeni şi, trecând puţin mai departe şi măsurând iarăşi, au găsit cincisprezece stânjeni. Şi temându-se ca nu cumva să nimerim pe locuri stâncoase, au aruncat patru ancore de la partea din urmă a corăbiei, şi doreau să se facă ziuă. Dar corăbierii căutau să fugă din corabie şi au coborât luntrea în mare, sub motiv că vor să întindă şi ancorele de la partea dinainte. Pavel a spus sutaşului şi ostaşilor:
Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi să scăpaţi.
Atunci ostaşii au tăiat funiile luntrei şi au lăsat-o să cadă. Iar, până să se facă ziuă, Pavel îi ruga pe toţi să mănânce, zicându-le:
Paisprezece zile sunt azi de când n-aţi mâncat, aşteptând şi nimic gustând. De aceea, vă rog să mâncaţi, căci aceasta este spre scăparea voastră. Că nici unuia din voi un fir de păr din cap nu-i va pieri.
Şi zicând acestea şi luând pâine, a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor şi, frângând, a început să mănânce. Şi devenind toţi voioşi, au luat şi ei şi au mâncat. Şi eram în corabie, de toţi, două sute şaptezeci şi şase de suflete. Şi săturându-se de bucate, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. Şi când s-a făcut ziuă, ei n-au cunoscut pământul, dar au zărit un sân de mare, având ţărm nisipos, în care voiau, dacă ar putea, să scoată corabia. Şi desfăcând ancorele, le-au lăsat în mare, slăbind totodată funiile cârmelor şi, ridicând pânza din frunte în bătaia vântului, se îndreptau spre ţărm. Şi căzând pe un dâmb de nisip au înţepenit corabia şi partea dinainte, înfigându-se, stătea neclintită, iar partea dinapoi se sfărâma de puterea valurilor. Iar ostaşii au făcut sfat să omoare pe cei legaţi, ca să nu scape vreunul, înotând. Dar sutaşul, voind să ferească pe Pavel, i-a împiedicat de la gândul lor şi a poruncit ca aceia care pot să înoate, aruncându-se cei dintâi, să iasă la uscat; Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat.
Parintele Iustin Parvu:
Acuma se pune problema mantuirii, dupa mine, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale. Vrei sa te mantuiesti? Trebuie sa treci barajul de artilerie - cum exista metoda aceasta de razboi a individului, sa treaca printr-un baraj de artilerie. Acolo n-ai comandant de grupa, nici de pluton, nici de companie. Singurul lucru e lopata, arma ta. Asa te strecori, printre proiectilele care cad in dreapta si-n stanga, dar tot trebuie sa patrunzi acest zid de foc. Si asa se strecoara si crestinul la ora aceasta. Vrei sa te mantuiesti, trebuie sa-ti iei de unul singur viata [in primire], sa ti-o orientezi de asa natura, ca au venit vremuri cand nu mai ai comandant si atunci trebuie sa rezistam, sa ne rugam sa ne lumineze harul Domnului, si asa, privind in urma [randurilor de] martiri si mucenici, punem si noi aicea, o mica jertfa la viitorul istoric. Daca astept astazi, de pilda, sfaturi sau metode, e greu.
Sursa si continuarea la: Parintele Iustin Parvu: "acuma se pune problema mantuirii, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu