Parintele Iustin Parvu: "acuma se pune problema mantuirii, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale"

Iar ceilalţi, care pe scânduri, care pe câte ceva de la corabie. Şi aşa au ajuns cu toţii să scape, la uscat. (F.A. 27, 44)

Prima parte a se vedea la Razboi intru Cuvant: PARINTELE IUSTIN (video) despre U.E. si DISTRUGEREA ROMÂNIEI, “biserica” antihristica, NOILE METODE DE PRIGOANA SI MUCENICIE, apostolatul si (de)formarea preotilor

[...]

Noi nu facem politica la ora asta, noi cautam sa dezradacinam radacinile satanicesti introduse in lumea noastra crestina. Noi asta facem. Politica o fac astia care umbla cu pancardele si striga: "eu am sa-ti dau, eu am sa-ti fac, eu am sa te ajut". Campania electorala este o campanie de minciuna, asa incat noi trebuie sa ne gandim ca la ora actuala noi facem o incercare, o lupta impotriva acestei forte satanice. De ce noi nu mai iesim din...? Pentru ca si multimea partidelor nu au ca scop decat sa dezmembreze unitatea unei natiuni. Multimea partidelor este slabirea fortei unitatii noastre.[...]

Nu au ca scop decat sa mareasca tensiunile de impotrivire a unuia cu celalalt. Asta este politica, dupa cum este si scopul lor de dezbinare si de distrugere a unitatii noastre. Iar noi, crestinii, la tot ceea ce se petrece in lumea asta a noastra, ne asteapta vremuri grele pentru ca, vedem prea bine: vom fi pusi la incercare, insa "nu te teme turma mica", si Domnul ramane in mijlocul nostru. Sa ne temem ca nu vom trece prin viata crestina si nu ne vom asemana cu durerile Mantuitorului Iisus Hristos, care a spus: "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?". Cam asa trebuie sa trecem si noi, cum spune Sfantul Serafim de Sarov, ca vom fi parasiti de lume, vom fi neintelesi si vom purta aceasta durere in sufletele noastre, caci numai asa vom putea primi pe Mantuitorul nostru in slava, cu ingerii si cu sfintii Sai.

Ei ne pregatesc pentru viitor, un timp foarte favorabil. Mantuitorul Iisus Hristos, din dragoste pentru noi, ne da aceste vremuri, ca sa ne mantuim ultimii. "Ca, daca nu vreti voi, de buna voi, hai sa va mantuiesc Eu de nevoie, dar nu va las, pacatosilor". Si ne da cate o perioada, d-asta asa, grea.

[...]

Catolicismul numai prin popoarele astea din rasarit isi mai gasesc o salvare si un prestigiu. Forta lor a fost oarecum puternica la inceputul inceputurilor lor, dar acuma a slabit, sigur ca si datorita influentei asteia puterncie a Asiei in Europa. Paganismul acesta al nostru nu exericita forta decat in Europa. N-are ce cauta in Asia sau sa se duca in Africa. Europa! Aici este campul de lupta, de batalie, unde este si crestinismul. De aceea si meritul ortodoxiei noastre, este cu atat mai puternic cu cat o sa stim sa ne descurcam asa, in vremurile astea pe care le ducem.

Acuma se pune problema mantuirii, dupa mine, nu in masa, problema se pune a mantuirii individuale. Vrei sa te mantuiesti? Trebuie sa treci barajul de artilerie - cum exista metoda aceasta de razboi a individului, sa treaca printr-un baraj de artilerie. Acolo n-ai comandant de grupa, nici de pluton, nici de companie. Singurul lucru e lopata, arma ta. Asa te strecori, printre proiectilele care cad in dreapta si-n stanga, dar tot trebuie sa patrunzi acest zid de foc. Si asa se strecoara si crestinul la ora aceasta. Vrei sa te mantuiesti, trebuie sa-ti iei de unul singur viata [in primire], sa ti-o orientezi de asa natura, ca au venit vremuri cand nu mai ai comandant si atunci trebuie sa rezistam, sa ne rugam sa ne lumineze harul Domnului, si asa, privind in urma [randurilor de] martiri si mucenici, punem si noi aicea, o mica jertfa la viitorul istoric. Daca astept astazi, de pilda, sfaturi sau metode, e greu.

Pentru ca iata, iese o Scriptura acuma, mai iese o scriptura peste vre-o patru-cinci ani, mai iese o Scriptura asa, comuna cu intelegerea a toate matrapazlacurile acestea iudaice, si crestine, si nu mai ai ce face. Trebuie sa te lasi in voia lui Dumnezeu si sa mergi, sa le lepezi pe toate, si sa te strecori cum poti. Nu mai vorbim de alte lucruri care se strecoara din ce in ce in viata crestina.

Cuvant catre tineri tinut de PS Siluan in 

tabara de la Nemtisor, 2012

Dar Dumnezeu i-a dat bunul simt crestinului ortodox. Crestinul ortodox are orientarea lui singur. Intreaba un crestin: "Parinte la noi s-a facut o Utrenie, s-a facut o Vecernie cu straini. Nu i-am cunoscut ce-s aceia, dar nu-s ortodocsi oricum! Noi mai putem intra in biserica aceia?". "Da, mai intram, pana ce se impartasesc impreuna, mai merge".

Da, si de aceea se face apel foarte mult la indemanarea fiecaruia, si la pregatirea de sine, ca sa se poata ridica... Se ridicau din viata crestina niste batrani sau niste tineri, mai cu ravna pentru Hristos [...] La fel trebuie sa fie si in zilele nostre, trebuie sa tina viata crestina, sa te poti orienta, sa te poti pregati cate putin, sa fi asa, in numele Domnului.

- Pai va fi o biserica fara preoti, fara arhierei, fara...

- Da, iata au fost si in vremurile grele ale crestinismului cand te lua, te lasa sa faci rugaciunea acolo si iti taia capul. Si il aduceai si pe pagan la crestinism. Cand venea acasa la crestin si dormea, si il intreba dimineata: "Unde e cutare?". "Pai eu sunt". "Ei, uite iti dau si banutul pentru cheltuielile si drumul care-l faci la locul de executie". Acolo nu avea nici pe Parintele, nici pe... Avea [pe Dumnezeu]. Acolo se impartasea, bineinteles.

- Se mai impartaseau pe ici pe colo.

- Se impartaseau, sigur! Dar vreau sa spun ca comandamentul interior, este, dupa mine, foarte interesant. Comandamentul interior care ne indreapta spre celelalte. Noi avem - sigur, acuma, in viata noastra, slava Domnului!, [suntem] organizati bisericeste, statal - forta aceasta. Atata vreme insa cat intre statul acesta si Biserica nu este nici o concordanta, nu sunt oameni cu care sa lucrezi, sa colaboreze, nu se poate face nimic, decat o stagnare, si ostenirea noastra din ce in ce mai multa.

[...]

Noi trebuie sa mergem pe o coordonata in care Statul trebuie sa te inteleaga pe tine, nu tu pe el. 

- Dar cum facem asta, ca Statul ateu nu poate?

Statul ateu trebuie sa formeze elementele de baza care sa ceara Statului sa fie al meu. Pentru ca Statul cine este? Noi suntem statul.

[...]

Noi nu facem ceea ce trebuie sa facem ci ceea ce ni se spune, pentru ca noi ne-am vandut.

- Si atunci statul ateu este un dusman al Bisericii, nu?

Pai daca e ateu?!

- Si atunci cum poate sa fie Biserica sluga statului ateu?

Pai iata  ca se poate intampla si asta. E asa de hot statul ateu... Merge cu tine la brat, te ia la Alba Iulia, te ia la Bucuresti, te ia la Constanta la mare, la Putna, te ia la Bruxelles. Te duce si te invarte. "Sa traiti am inteles!". Merge bine, unire lina, pace tuturor. Limuzina. Pleci, totul e in regula si poporul se ia dupa tine, mancat bine, si el asteapta Imparatia Cerurilor.

[...]

- Dar ce-i de facut? Ce se poate face ca mirean?

Dumneavoastra sunteti tineri si nazuitori. Eu acuma am terminat, am facut ce-am avut de facut. Acuma ce faceti dumneavoastra inainte?! Eu ce-am avut de facut am facut, acuma trec la rezerva. Treci la rebut batrane, ca nu mai ai ce face acuma.

- Pai invatati-ne pe noi ce trebuie sa facem!

Ce trebuie sa facem? Sa ne rugam si sa ne unim in forta, sa formam un element romanesc, sa dam o nuanta cat mai potrivita cu nevoile si cu vremea cu care ne confruntam. Adica trebuie sa facem in asa fel incat nici toate a popi, nici toate a doctorului. Cam asa sa fie.

- Sa fie un echilibru.

Un echilibru, o  stare de lucru in care sa te poata crede, ca poporul asta e foarte neincrezator la ora actuala. Nu mai crede in nimic. Un ziar daca-l iei, sa-l frunzaresti, te uiti: "ce vrea sa spuna asta?". Din doua trei coloane acolo, te uiti la doua trei randuri acolo, si cu asta ai citit ziarul. Ei bine asa s-a plictisit si omul acesta de tot ce i s-a spus acolo.

din Epigonii de Mihai Eminescu

Adica din ce in ce trebuie sa se consume elementul acesta, surogatul acesta din cafea. Ca dupa aceea sa apara vre-o doau-trei generatii pentru echilibrare, pentru intelegerea lucrurilor. Si dupa aceea ajungem la o rascruce. Mai, unde o fi drumul acesta unde mergem noi? Inspre Rarau sau la Vatra Dornei, sau unde duce? Si vine cineva si spune: ia-o pe aicea ca ajungi la Rarau. Ei acuma noi suntem cam aicea, asa: "Ia-o spre Pietrele Doamnei".

Si sa stiti ca Dumnezeu da intelepciune poporului, da intelepciune omului, da intelepciune sa poata sa iasa din prapastie. Si ce trebuie sa formam este aceasta unitate de armonie, de intelegere, trebuie sa vorbim acelasi grai, sa vorbim aceeasi limba, sa credem in acelasi Dumnezeu, sa fim cu fata spre un singur altar. Si atuncea noi putem sa deschidem o cale - ca intotdeauna, nu e usoara, calea aceasta. 

N-o sa ai odata 7 mii de oameni, n-o sa ai 5 mii de oameni, dar cate putin asa, sa stit ca se formeaza o forta din ce in ce mai puternica datorita rugaciunilor pe care le faci tu ca initiator al lucrurilor. Altfel nu se poate face. Trebuie sa apara, in sfarsit, in fata omului altul decat a avut el pana acuma. O energie prin care tu sa poti coloniza.

[...]

***

A se vedea si celelalte parit ale interviului aici:

(IV- a se vedea mai sus)