Parintele Sofronie, credincios invataturii Sfantului Siluan marturiseste ca alta este "credinta din auz" si cu totul altceva "a te cunoaste"

Limitele teologiei

Parintele Sofronie intra la Institutul Saint-Serge, care tocmai se deschisese. Dar studiile de teologie nu il vor satisface. Gaseste ca se vorbeste mai putin despre Dumnezeu si mai mult "pe tema lui" si "in jurul lui" Dumnezeu. Pana la sfarsit va avea o atitudine critica la adresa teologiei "academice". Nu o respinge, dar ii relativizeaza importanta. 

"Staretul mult cinstea stiinta teologica [...] dar atribuia rolul ei pozitiv si meritul ei numai conditiilor istorice ale vietii Bisericii, si nicidecum adevaratei vesnice vieti a Duhului. [...] Biserica este puternica si bogata nu prin eruditia sa stiintifica, ci mai presus de toate prin adevarata detinere a darurilor harului [1]. [...] In afara experientei vii a lui Dumnezeu [...] singura informatia intelectuala nu duce la ceea ce este sensul credintei noastre - cunoasterea lui Dumnezeu, Facatorul a tot ce este. [...] Formarea teologica abstracta, chiar cea mai subtire, nu mantuieste, caci ea nu da decat o intelegere intelectuala, dar nu inalta in chip real in taramul Fiintei Dumnezeiesti"[2]

Asadar, nu trebuie doar studiat, trebuie trait. 

"Daca studiem sistememe teologice si ne multumim doar sa pomenim de teologie ca de o stiinta livreasca, dar fara a ne birui mandria, totul va fi in desert. [...] Cunoasterea fara dragoste nu mantuieste pe nimeni. [...] In schimb, atunci cand cunoasterea intelectuala se insoteste cu o viata fara de pacat si sfanta, rezultatul este maret si de dorit".

Parintele Sofronie repeta adesea ca 

"Crestinismul este nu o filozofie, nu o "invatatura"(doctrina), ci o Persoana"[3]. 

In consecinta, teologia nu tine de a sti, nu este nici o teorie, nici o speculatie, nici eruditie, ci o stare a fiintei. Mai precis, 

"starea duhului sub inraurirea harului dumnezeiesc, [...] starea omului traind in si prin Dumnezeu". 

 Parintele Sofronie adauga, credincios invataturii staretului Siluan:

 "alta este 'credinta din auz' (Romani 10, 17) si cu totul altceva 'a te cunoaste'[4]. [...] Aceasta este calea crestina spre cunoasterea sau gnoza desavarsita (a lui Dumnezeu)"[5]

Daca nu este un mod de a sti, atunci ce este aceasta cunoastere? In orice caz, nimic rational sau logic. Pentru Parintele Sofronie, foarte legat de teologia apofatica,

 Dumnezeu "depaseste tot gandul omenesc. Lui nu I se aplica nici unul din conceptele noastre abstracte[6]. Fiinta adevarata a lui Dumnezeu nu se supune categoriilor ratiunii noastre.[...] Graiul cuvintelor si conceptelor omenesti este cat se poate de limitat in putinta de a impartasi starea launtrica"[7]. 

Altfel spus, logica formala, umana nu poate traduce taina lui Dumnezeu: Acesta nu poate fi exprimat decat in aceleasi categorii ale fiintei, pe care Dumnezeu ni le descopera prin venirea Sa in noi.

Intuitie, mai mult decat act al ratiunii, cunoasterea crestina este deci

 "rezultatul Descoperirii lui Dumnezeu Insusi, daruita de Sus"[8]. 

Iar Dumnezeu nu ne descopera tainele Sale printr-o 

"filozofie abstracta, ci fiintial, adica cuprinzandu-ne in Fiinta Sa, incat Ea devine a noastra"[9]. 

Cunoasterea duhovniceasca este 

"mai inatai impartasire fiintiala - o unire vie"[10] cu Dumneze. 

Iar cand

 "duhul nostru este dus de Duhul lui Dumnezeu in taramul acestei Imparatii[...] toata gandirea discursiva se opreste: traim ceea ce este pentru noi, un nou chip al fiintarii. Ni se da experienta de 'a fi': eu sunt"[11]

Aceasta cunoastere, data de sus prin descoperire, este limpede ca nu se dobandeste din carti sau pe bancile scolii, ci in pocainta, in pazirea poruncilor lui Hristos si in rugaciune, care ne deschid sufletul si inima Duhului Sfant, singura cale de a ajunge la viata vesnica (Ioan 17, 3) si la cunoasterea Dumnezeului adevarului. Parintele Sofronie este foarte evagrian cu privire la acest punct:

 "Daca esti teolog, te vei ruga in adevar. Daca te rogi in adevar, vei fi teolog".

Cheia acestei fraze se gaseste bineinteles in expresia "in adevar". Sa ne pazim, intr-adevar, de iluzii! Pentru ca sunt diferite grade in rugaciune. Aici Evagrie subintelege "rugaciunea curata", adica rugaciunea celui care si-a coborat mintea in inima curatita de patimi. Parintele Sofronie merge tocmai in directia aceasta cand scrie: 

"Doar un duh, o minte curata este potrivita sa faca teologiea cea adevarata".

Vom fi inteles ca fiind rod al descoperirii mai degraba decat al ratiunii, stare a fiintei locuite de Duhul Sfant, act de comuniune, cunoasterea lui Dumnezeu in Fiiinta sa ipostatica si contemplarea luminii dumnezeiesti tin nu de formulari verbale, ci de traire. Dupa cum spunea Parintele Sofronie,

 "adevarata cunoastere a lui Dumnezeu nu poate fi data decat fiintial, prin experienta vie a intregii noastre fapturi"[12]. 

Cu alte cuvinte, experienta este adevaratul izvor al cunoasterii si al teologiei, care confirma adevarul experientei. Astfel, teologia Parintilor Bisericii nu este o structura scolastica, produs al reflectiilor si speculatiilor abstracte, ci expresia vietii in Dumnezeu. Invers, cineva poate fi doctor in teologie, poate sa fie scris o stralucita teza despre Sfanta Treime fara sa fi avut vreo experienta reala a vietii duhovnicesti:

 "La ce bun sa te gandesti la firea harului, daca nu ii simti lucrarea in tine? se intreaba parintele Sofronie. La ce bun sa declami pe tema luminii de pe Tabor, daca nu te afli fiintial in ea? Ce sens mai are sa faci o teologie treimica subtire, daca nu ai in tine sfanta putere a Tatalui, blanda iubire a Fiului, lumina nezidita a Duhului Sfant?".

Acestea fiind spuse, daca experienta traita primeaza asupra cunoasterii teoretice, exista si o dialetica a celor doua. In masura in care rezulta dintr-o experienta duhovniceasca - din Euharistie si taina aproapelui, din rugaciune si liturghie - si nu doar din gandirea umana, teologia din carti a Bisericii are sens. Ea jaca un rol esential in transmiterea si dezvoltarea unei constiinte dogmatice clare si juste. Daca aceasta este, fundamental, un dar al Duhului Sfant; dobandirea ei poate fi inlesnita de bune baze teologice, in prima faza ca orientare mai apoi ca verifcare a experientei duhovnicesti.

De ce da Parintele Sofronie atata importanta constiintei dogmatice? Din doua motive. In primul rand, deoarece ea influenteaza cunoasterea: 

 "Atunci cand pierdem intelegerea precisa a descoperirii Dumnezeului personal, in constiinta noastra noi privam Fiinta dumnezeiasca de caracteristica Sa esentiala si, in consecinta, ne lipsim pe noi insine de posibilitatea de a ajunge la deplinatatea cunoasterii lui Dumnezeu". 

Apoi, deoarece ea determina si modul de existenta: 

"toata curgerea vietii mele in Dumnezeu m-a adus la convingerea ca orice abatere a constiintei mintii noastre de la adevarata intelegere a Descoperirii, negresit se va rasfrange in manifestarile duhului nostru, in cele de zi cu zi[13]. [...] Fiece greseala dogmatica se va reflecta negresit asupra vietii noastre duhovnicesti". 

"Cu alte cuvinte, viata cu adevarat dreapta este conditionata de o adevarata intelegere a lui Dumnezeu-Sfanta Treime"[14]. 

"E de ajuns sa schimbam un element din constiinta noastra dogmatica pentru a vedea imediat cum se modifica starea noastra duhovniceasca si evolutia noastra launtrica. Dimpotriva, cea mai mica abatere de la adevar din viata noastra launtrica, va schimonosi viziunea noastra dogmatica".

In 1925, parasind Institutul Saint-Serge, parintele Sofronie pleaca la Muntele Athos. 

de Maxime Egger, Arhimandritul Sofronie, calugar pentru lume

Sursa: “S-A DUS SA-L VADA PRECUM ESTE. 20 de ani de la mutarea in eternitate a Parintelui Sofronie Saharov , Editura Renasterea, Cluj-Napoca, 2013

[1] - Cuviosul Siluan Atonitul, pp. 99, 208

[2] - Vom vedea pe Dumnezeu precum este, pp. 7, 258

[3] - Ibidem, p. 120

[4] - Vom vedea pe Dumnezeu precum este, p. 366

[5] - Rugaciunea - experienta vietii vesnice, p. 34

[6] - Ibidem, p. 283

[7] - Cuviosul Siluan Atonitul, p. 227

[8] - Vom vedea pe Dumnezeu precum este , p. 287
[9] - Ibidem, p. 302

[10] - Nasterea intru Imparatia cea necladita, p. 84

[11] - Vom vedea pe Dumnezeu precum este , p.256

[12] - Nasterea intru Imparatia cea necladita, p.78

[13] - Vom vedea pe Dumnezeu precum este , p. 8

[14] - Ibidem, p. 8