La Cina vedem. Poezii de Marius Iordachioaia

invitaţie la cină

Iisus stă la masă. Casa lui Simon e plină.

Ucenicii fariseii şi cărturarii discută. Femeia păcătoasă plânge.
Vameşii aşteaptă pe lângă uşă să fie daţi afară...
El face inimile să vorbească. Şi vorbind despre El
să se atingă
de Dumnezeu...
Le aude pe toate...
afară de una!
Iisus îşi ridică fruntea
se întoarce
şi se uită

la mine...

***

isihia

lasă liniştea
să-Şi pună degetul Său pe buzele gurii tale
pe buzele minţii
pe cele ale sufletului
ale singurătăţii şi durerii nesfârşite
din adâncul lui...

lasă liniştea să
intre

ca plânsul unui tată
curgând prin privire
în inima fiului regăsit...

când
liniştea îţi
umple lăuntrul
începi
să vezi
în neclătinata limpezime a sufletului
Chipul Iubirii:

tot
mai aproape

tot

mai al

tău...
............................
ochii
buzele mintea şi
inima

deschise de linişte

nu mai pot fi
închise

de

moarte... 

***

har

zăceam în răscrucea din inima lumii
o curvă a demonilor cu sufletul sleit
când braţele harului m-au prins de mână
şi la Cina Iubirii degrab m-au silit...

pline de dragoste erau toate mesele
şi-n capul lor stătea Iisus...
intrau nuntaşii sfioşi ca miresele
în cămăşi cusute dintr-un singur plâns...

eu m-am ghemuit ruşinat lângă uşi
cu sufletul amarnic de murdar şi gol
şi din toată cina sfinţilor nuntaşi
mie mi-era sete doar de plânsul lor...

cu un glas de tunet m-a chemat Stăpânul!
şi m-am dus la Dânsul greu şi tremurând
iar când să se-audă detunând osânda
ca tâlharu-n Rai m-am trezit plângând...

*** 

carturarul

de cand se stie

cotrobaie intr-una

in inima lui

o intoarce pe toate fetele

cautand

semnatura Ziditorului ei...

si iata

in coltul cel mai de jos 

o cicatrice

pe care plimbandu-si degetele

sufletul lui orb

lasa in urma

o multime

de ochi deschisi...

***

de ce nu-L vedem

cine nu înţelege
întruparea Cuvântului
să privească cum vorbeşte
un mut

cine nu înţelege
că Hristos este Lumina lumii
să privească surâsul
unui orb

cine nu înţelege
că El este Pâinea
să privească foamea din ochii
unui orfan

cine nu înţelege
Învierea
să privească lumina
din lacrimile
unui muribund...

căci pe Hristos nu-L văd
cei ce se tem
să privească adânc

în rănile oamenilor...