Parintele Arsenie Papacioc: "nu poti sti sa ai o pozitie de existenta cu identitate, daca nu sti sa jertfesti"

Numai pe cruce este mantuirea noastra. Cele mai frumoase cununi in Imparatia lui Dumnezeu sunt acestea cand ati suferit cu drag.

Nu trebuie sa cerem ca niste milogi, continuu, fara sa dam ceva. Vedeti, spune ca Dumnezeu are loc in slavile Cerului - va dati seama - dar, totusi, se complace sa locuiasca intr-o inima smerita. De aceea si se spune: imbraca-te intr-o adevarata smerenie si vei cuceri sigur cerul.

Invatatura crestina este valabila oriunde, dar, in tot cazul, sa fi pe pozitia aceasta de relatie cu Dumnezeu continuu. Mai mult sau mai putin se poate pentru fiecare. Dumneavoastra stit ca nu se misca fir de par fara voia Lui?! Nu-i cuvantul meu, e-al Lui. Si perii capului nostru sunt numarati. Si tot ce intampinam, tot ce ni se intampla, e ca noi sa ne trezim mai mult, sa ne formam mai mult, sa intelegem sensurile cele mai frumoase si mai adevarate ale iubirii, cu orice chip.

O suferinta nu si-a atins scopul, daca este data ca o terapie, ca sa zic asa, daca tu n-ai iesit cu un folos din ea. Sa nu credeti ca Dumnezeu sta cu satarul in mana, sa ne pandeasca: ai gresit, tac. Nu! Mai intai mult s-ar usura in viata duhovniceasca, oamenii, daca ar sti cat de mult ne iubeste Dumnezeu. Adica, cum spune si Origen: Dumnezeu ne iubeste mai mult decat ne uraste dracul. Dar, o consecinta tot trebuie sa fie ca omul sa se intelepteasca cu orice chip. Sunt atat de neinsemnate suferintele de aici fata de ce va ni se descoperi noua - cum zice si Sfantul Apostol Pavel. Dumnezeu ne atrage atentia prin o boala, prin te miri ce, ca sa fi mai bun, pentru ca oricat ai fi de bun nu esti destul de bun. Pentru ca in afara de pacatele pe care le cunoastem, si sunt consemnate, le dibuim, mai sunt o serie intreaga de pacate care nu se stiu de lume, si se numesc pacatele lipsirii - adica binele pe care il poti face si nu-l faci. Atatea ocazii ai avut sa faci binele si nu l-ai facut. Ei, aceasta este deja o stare de pacat care te incarca. Adica lipsa de perfectiune. 

Si Dumnezeu cu orice chip, prin suferinta, sa stiti dumneavostra, ca omul reuseste sa stea de vorba cu sine mai presus de orice alta situatie, sa se cunoasca pe sine, sa se compare, sa-si dea seama ca e o porunca divina de la care nu ne putem abate, si e valabila pentru toata lumea, nu numai pentru unii. Si atuncea, vedeti, suferinta iti da ocazia aceasta  de dezinfectare cu orice chip. Iti da ocazia sa te cunosti pe tine ca sa te poti birui pe tine, care inseamna uriasa biruinta. 

Pe mine m-au intrebat foarte multi, care am trait si prin pustii: "nu s-a facut vre-o minune?". "Nu s-a facut" - am zis eu. Dar s-a facut uneori" - am mai spus. "Care, care?". Zic: "care?! Eu am trait prin frigidere, am trait ani de zile nemancat, schelete, am trait in pustii cand ranjea lupul la zece metri, si nu riscai sa te muste lupul, ci sa te manace, si alte d-astea, de n-aveai nici o poarta decat Cerul. Eu care am priceput glasul padurii, care e infratita cu tine cu orice chip - singurul mijloc de aparare era padurea. Un glas mut care nu poate sa te insele daca esti intr-o mare traire. Astea nu sunt niste minuni ca eu traiesc cu atata suferinta? - Ca a fost groaznic! Dar, ce vreau sa va spun? Multumesc lui Dumnezeu de suferintele astea - o mare binecuvantare mi-a dat Dumnezeu. Va rog sa ma credeti, am fost un bait de simtire, am facut si sport, am fost si vedeta, pantera blonda ma numeau gazetele, ei, nu m-au folosit ca suferintele! Crucea! Suferinta! M-a indemnat spre a ma cunoaste, m-a indemnat mai mult spre fortele fortelor, pentru ca sa poti sa existi, ca sa poti sa vezi ca Dumnezeu este Cel ce este in fiecare clipa a miscarii noastre.

Dar noi, crestinii punem mana pe stele, nu numai ca le admiram. Ca spune si lucru adevarat, motivatie: omul smerit poate sa miste si astrele, asa de mare putere are omul. Omul fiind nu un dumnezeu, ca si un dumnezeu insa, adica un dumnezeu creat. Omului, i-a incredintat Dumnezeu marea raspundere sa supravegheze intreaga creatie. E singura veriga posibila de legatura intre Dumnezeu si cratie. Omul! Hristos a facut aceasta faptura sa se vada ca e dincolo de toata creatia. Creatia intreaga a zis si s-a facut. Pe om nu a zis [si s-a facut], l-a cioplit, nu l-a facut oricum ci chip si asemanare. Deci El, Hristos, ne-a adus mai mult decat ne-a pierdut Adam. Ne-a dat putinta sa ne ridicam pana la Dumnezeu dupa har. Si, va dati seama ce miscare, ce intelepciune, ce descoperire nemaipomenita. Vorbim de om, ca mare mestesug e sa fi om. E si un proverb romanesc, asta stiti. Si nu se poate vorbi de om decat ca cel care e doritor si vrea sa-si indeplineasca aceasta calitate de om.  Numai, bine, valorile mari, valorile eterne, valorile, nu se poate [sa fie] decat acolo unde este un eroism, si o dorinta de jertfa, ca nu se poate fara jertfa nimic.

Mantuitorul a facut multe minuni - stie toata lumea - de-ti statea mintea in loc, a inviat mortii, orbului din nastere i-a dat ochii [sa vada], dar n-a mantuit lumea prin marile minuni pe care le-a facut, decat la cruce, tot la jertfa. Acuma Mantuitorul era pe cruce si se vaita satana. Ca nu se poate fara jertfa, oriunde am fi. Nu se poate nimic fara jertfa, caci cine fuge de jertfa fuge de Dumnezeu, spun si Sfintii Parinti.

Mantuitorul cand era pe lacul Ghenizaret, si ca sa se mute pe taramul celalalt, le-a zis ucenicilor: mergeti pe malul celalalt al lacului. Si S-a culcat in corabie. In timpul asta valuri mari acopereau corabia si ucenicii -scrie in Noul Testament- [strigau]: Doamne, scoala ca pierim! S-a trezit si i-a mustrat. Va si vedeti in fundul marii cu Mine cu tot. N-am spus Eu bine sa o luati pe aicea? Am spus bine, dar voiati fara valuri, voiati fara jertfa, voiati fara cruce, vreti fara lupta, vreti fara eroism? Nu de-a gata! Deci trebuie sa te pregatesti intotdeauna, sa stii sa jertfesti, pentru ca nu poti sti sa ai o pozitie de existenta cu identitate, daca nu sti sa jertfesti. Adica sa fii un erou permanent, nu un milog. Nu: da-mi Doamne... Nu! Un erou! Incontinuu. Nu trebuie sa mergem sa cunoastem oameni deosebiti si situatii deosebite, trebuie sa mergi sa te cunosti pe tine cu orice chip. Putin te cunoasti. Pentru ca ai o mare, o enorm de mare raspundere, pentur ca tu esti un microcosmos, in care se gaseste un macrocosmos, o lume intreaga.