***
Un cantec pentru mama
Viaţa nu trece, ci se prelungeşte
O ştiu şi eu, şi tu, de bună samă,
Şi nimenea, iubind, nu-mbătrîneşte,
Ci ca o stea, spre ziuă, se destramă.
Copiii, ştii, nu cresc, ci doar devin,
La rîndul lor, părinţi şi se-nfăşoară
Într-un surîs născut dintr-un suspin
Ce se repetă, vai, a cîta oară.
Îţi simt ades atingerea de mînă
Cum buclele de prunc mi le destramă
Şi văd în vis căluţi de plastelină
Pe care mi-i făceai cu grijă, mamă.
Azi părul meu de-acuma e cărunt
Şi vîntul singuratec mi-l răsfiră,
Dar am în piept o inimă de prunc
Şi-ţi dăruiesc un crai cîntînd la liră.
Viaţa nu trece, ci se prelungeşte!
O ştii şi tu, şi eu, iubită mamă,
Că nimenea, iubind, nu-mbătrîneşte,
Ci ca o stea, spre ziuă, se destramă…
Mi-i dor de tine tata
Ce a fost rău și ce-a fost bun
Nu o să știu vreodată
Și-aș vrea să tac, și-aș vrea să spun:
Mi-i dor de tine, tată.
Nu o să știu vreodată
Și-aș vrea să tac, și-aș vrea să spun:
Mi-i dor de tine, tată.
Mi-i dor de dealul înflorit
Ce îl urcai desculț
Și păsul meu cel nevorbit
Aș vrea să mi-l asculți.
Ce îl urcai desculț
Și păsul meu cel nevorbit
Aș vrea să mi-l asculți.
Aș vrea să știi cum, între timp,
M-a smuls din mine viața
Și n-am nici lacrimi și nici nimb,
Și slabă mi-i speranța.
M-a smuls din mine viața
Și n-am nici lacrimi și nici nimb,
Și slabă mi-i speranța.
E prea tîrziu, dar vreau să spun:
Mi-i dor de tine, tată,
Și ce-a fost rău, și ce-a fost bun
Te rog de mi le iartă.
Mi-i dor de tine, tată,
Și ce-a fost rău, și ce-a fost bun
Te rog de mi le iartă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu