P. Amfilohie Branza despre mantuire, neam, judecata, duhovnic, strainatate, homosexuali s.a.

Prima parte integral aici: Parintele Amfilohie: NE SPRIJINIM UNII PE ALTII, CRESTEM IMPREUNA! 

Din care redam mai jos cateva fragmente:

- Cat de departe sa mergem cu ascultarea fata de duhovnic?

- Ascultarea nu inseamna exploatare. Astazi s-a ajuns la o exploatare. Asculti de duhovnic pana unde nu se abate de la linia Traditiei si a Bisericii. Asta este esential. Presupune din partea noastra o cunoastere.

[...]

Deci, trebuie sa ai si o masura a cunostintei, si a constiintei totodata, care se ingemaneaza una pe alta. Trebuie sa mergem mai constient, si mai intru cunostinta pe calea mantuirii astazi; impreuna cu duhovnicul astazi. Duhovnicii cam cresc odata cu ucenicii si ucenicii odata cu duhovnicii lor. Noi ne cam sprijinim unii pe altii.

[...]

Indemn oricum la mai mult studiu, si sa asculte si sa ne probeze pe noi duhovnicii prin lumina invataturii Bisericii Apostolesti. Biserica Apostolica ramane temeiul de neclintit al nostru. Aici este toata identitatea noastra. In Biserica cea Una, Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca.

[...]

- In Apocalipsa scrie ca neamurile vor veni la judecata. Mantuirea este totusi ceva pe plan personal, cum sa intelegem aceasta?

- [...]

Neamurile e normal sa fie chemate la judecata. Au fost create de Dumnezeu, si mai mult, noi suntem liberi sa facem ce vrem. Dar Judecata ce ilustreaza totodata? Si dreptatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este si drept, si vrem sa asteptam aceasta zi a dreptatii lui Dumnezeu, nu pentru ca Dumnezeu sa pedepseasca pe altii, ci mai ales ca sa ne regasim noi cu El in chip desavarsit. Dorinta noastra este viata in Hristos. Judecata ce inseamna? Doamne, efectiv sa trec examenul final, sa nu mai fiu despartit de Tine prin cele trecatoare.

[...]

Deci pentru noi Judecata ce inseamna? Nu este tragerea la socoteala de Dumnezeu, ci este momentul intalnirii. [...] Este momentul cand neamurile vor recunoaste ca suntem pacatosi, dar pe fondul unei credinte. Doamne, da, am fost curvar, pacatos, nenorocit, ticalos, dar n-am fost necredincios. Tu esti Dumnezeul meu! Alt Dumnezeu afara de tine nu stim, si Tie ti se cade a ne milui si a ne mantui pe noi, Doamne Dumnezeul nostru. Deci avem toata incredintarea aceasta.

Si mai asteptam, bineinteles, ce? Sa vada si neamurile acestea care n-au crezut in Hristos care este adevarul. Vrem sa straluceasca Hristos, deci sa straluceasca aceasta victorie a Lui in vecii vecilor.

Are multe semnificatii, bineinteles, aceasta Judecata si am zis ca noi o asteptam. Noi cu gandul la Judecata parcurgem fiecare zi, iar momentul intalnirii cu Hristos este ceea ce ne da noua viata. Eu daca stiu ca si la noapte pot sa mor, si-n clipa urmatoare, si nu ca as putea muri, moartea pentru mine inseamna ce? Domn'e in clipa urmatoare pot sa ma gasesc cu Dumnezeu. Eu pot sa traiesc acum 150, 200, 500 ani bine, dar tot vine clipa aceasta in care ma arata cu adevarat ce sunt. Deci noi vrem sa aratam ca nu ne inselam in credinta nostra. Judecata este momentul cand noi efectiv traim aceasta bucurie a implinirii credintei noastre in chip desavarsit, a eliberarii de vremelnicie, de indoiala, de tot ceea ce poate sa fie opreliste, de toate intrebarile care sunt…

- Mergem ca neamuri. Deci neamurile vor fi chemate la Judecata, dar mantuirea este totusi ceva ce se face in plan personal. Cum se impaca aceste doua lucruri?

- Deci neam ce inseamna? Multime de persoane, dragul meu. Asta inseamna. Biserica lui Hristos: cand doi, sau trei se aduna in numele Meu, Eu voi fi in mijlocul lor. Domnule, ca sa intelegem mai clar. Astazi neamurile au venit mai mult la credinta. Este un lucru extraordinar. Neamurile l-au primit. Neamurile nu inseamna neaparat separatie, ci inseamna distinctie, care este cu totul altceva. Aceasta varietate este randuita de Dumnezeu, dar noi trebuie sa realizam o unitate in varietatea aceasta, in chip ecumenic, nu ecumenist. Sa facem distinctia. Deci ecumenic: apostolesc, sobornicesc, nu ecumenist. Si cu aceasta desfiintare cum vrea sa facem o branzarie comuna. Nu. Noi vrem rusul-rus, bulgarul-bulgar, grecul-grec, romanul-roman, toti Il proslavim pe Hristos.

Daca toti vor practica smerenia, in tara lor, dupa limba lor, isi vor cinsti eroii lor si sfintii lor, intru smerenie, intru dragoste, dupa invatatura lui Hristos, niciodata n-o sa se certe ortodoxul-rus cu ortodoxul-bulgar s.a.m.d. Trebuie sa formam o rezistenta crestina la ora actuala. Se vorbeste de o globalizare si o mondializare; trebuie sa formam si noi o rezistenta ecumenica, o rezistenta crestina. Noi ducem astazi vremurile unui crestinism de rezistenta, dar o rezistenta senina, cu bucurie, cu curaj, nu cu temere, nu cu frica, nu izolati, nu nepasatori la durerile celuilalt. Trebuie sa fim foarte interesati de neamuri, sa avem o comuniune, si comunicare intre ele. Dialogul este o stare specifica a lui Dumnezeu-Treimea. Cuvantul S-a intrupat. Nici Tatal, nici Duhul Sfant, ci tocmai Cel care Se comunica, ni Se comunica, si ne-a dat noua posibilitatea comunicarii si a comuniunii. Lucrurile astea au valoare teologica, au valoare sacramentala. Noi nu le analizam doar asa, semantic, le traim, deci este modul nostru de viata in Hristos, Care este viu intre noi. El Se manifesta. Noi nu cautam cuvinte, noi exprimam ce simtim. Noi va spunem ceea ce dorim, ceea ce simtim in noi. Hristos vrea sa se manifeste in noi, vrea sa biruiasca pe drac prin tine, prin cuvantul tau, prin bunatatea ta, prin dragostea ta. Deci, iata ce inseamna mantuirea, de ce este [personala].

Judecata este bineinteles personala, pentru ca Hristos are o relatie personala cu fiecare dintre noi, dar… comunitatea aceasta a neamului, ce este in fond? Este unitatea sufleteasca, este comuniunea in Hristos a tuturor persoanelor care formeaza un neam. Este o distinctie clara si este si evident cum se impaca una cu alta. Deci, dragul meu, noi formam neamul in masura in care ne identificam in Hristos. Nu a sta la gramada sa formam cireada formeaza neamul. Ci este masura in care noi jertfim intru Hristos in comun, simtim in comun, traim in comun, iubim in comun, dar nu in sensul de cireada, de stat la gramada, ci in sensul de a ne identifica, de a ne purta crucea. Deci iata exista o identificare: Hristos, in trupul Lui a purtat intreaga umanitate, fara sa amestece sangele nimanui. Asta-i taina dumnezeirii, si este un mare dar. Gandeste-te ca ai niste particularitati, ai niste insusiri, si noi in Hristos ne putem contopi. Iubirea aceasta este cea care niveleaza [unifica] totul. Dar nu desprinsa de Adevar in sens ecumenist, ci iubirea ecumenica a Lui Hristos: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, si Lumina lumii, deci in sensul acesta, al transfigurarii noastre in Iisus Hristos, al salasluirii Domnului in noi.

Continuare

- Ce este mantuirea? Ce sa intelegem prin mantuire?

- Manturiea este implinirea planului lui Dumnezeu cu omul. Este implinirea scopului nostru existential. A te mantui inseamna a trai in Hristos, inseamna a valorifica darurile sfintei Invieri a lui Hristos, sa crezi in adevarul de credinta ortodox si sa plinesti acest adevar ortodox prin faptele tale. Mantuirea inseamna trairea lui Hristos in tine. Asta este: viata in Hristos este mantuirea. Aici apare problema mantuirii.

Fiecare vede mantuirea in chip felurit. Hristos este Adevarul, Calea si Viata si numai in Hristos ne putem mantui. Omul a fost creat pentru Dumnezeu si numai pentru Dumnezeu si in masura in care el se conformeaza in mod liber acestui adevar existential el isi dobandeste manturiea, unirea cu Hristos, viata vesnica. Asta inseamna: dobandirea vietii celei vesnice, numai prin Iisus Hristos si unirea cu Tatal si cu Duhul Sfant. 

- Ce este neamul? Ce importanta are neamul in mantuirea noastra?

Dragul meu, ne trebuie niste cunostinte scripturistice in privinta aceasta. Neamurile sunt opera lui Dumnezeu, nu opera oamenilor. Si citim la cartea Facerii ca Dumnezeu a "hotarnicit", a stabilit hotarele neamurilor dupa numarul ingerilor Sai. Iata vedem ca in actul creatiei neamurile sunt o lucrare a lui Dumnezeu cu fiecare, si avand o anumita destinatie, incredintandu-le si o putere cereasca protectoare, neamurile sunt chemate, iata, sa plineasca voia lui Dumnezeu in specificul lor national, fara sa se creeze acest sovinism. Deci un singur duh in toate neamurile, numai ca prin voia lui Dumnezeu neamurile fiind diferite ca si creatie, ca si toponomie, ca si loc, iata, fiecare sa marturiseasca pe Dumnezeu in functie de habitatul in care se afla, in functie de datul acesta, de inzestrarea lor, si naturala, si suflteasca si spirituala. Neamurile sunt opera lui Dumnezeu, sunt marturiile divine, adica neamurile sunt chemate sa-L marturiseasa pe Hristos, prin specificul lor. Sunt marturiile divine asezate pe planeta aceasta.

Daca ne referim la un neam aparte, fiecare neam are specificul lui, eroii lui, sfintii lui, si fiecare neam are o misiune istorica si misiune dumnezeiasca. Si fiecare neam trebuie sa-si indeplineasca misiunea sa istorica si misiunea sa dumnezeiasca pentru care a fost creat. Ori de cate ori un neam abdica de la misiunea sa istorica sau dumnezeiasca, el dispare ca neam. Si sunt o serie de neamuri care s-au desfiintat in istorie. Constiinta neamului este foarte putin intretinuta astazi in scolile de educatie si, iata, prin tot ceea ce avem la indemana. Si din cauza aceasta se urmareste o mondializare pe fondul unei slabanogiri a constiintei apartenentei la neam, cu valorile, cu constiinta, cu misiunea noastra istorica, si misiunea noastra divina. Si iata, din cauza aceasta neamurile risca astazi sa se contopeasca conform unei noi ordini mondiale, in mondializarea aceasta, sa desfiinteze neamurile, ceea ce este o lucrare evidenta impotriva voii lui Dumnezeu. Fara discutie, deci, neamurile sunt opera lui Dumnezeu, au misiune istorica, cu hotare fixate de Dumnezeu, inzestrari speciale, si fiecare are o misiune istorica, cum v-am zis, si divina de marturisire a lui Dumnezeu.

Toate neamurile vor fi patrunse de acelasi duh fara sa distruga hotarele care au fost fixate caci Dumnezeu iata, a hotarnicit neamurile dupa numarul ingerilor Sai, deci iata, fara sa strice aceasta lucrare a lui Dumnezeu. Atunci ele vor forma o biserica unita si puternica, dar in sensul acesta evanghelic, care l-a propovaduit Hristos: "Eu sunt Vita, voi sunteti maladitele". Deci viata putem avea numai in Hristos. Toata istoria Vechiului Testament il are in centru pe Mesia care va sa vina si avea sa vina, si de la intruparea lui Hristos avem ca centralitate existenitala a Mantuitorului Hristos pe Mesia care a si venit, S-a intrupat, S-a rastignit, si a inviat cu trupul. Deci in cadrul acestui adevar. Singurul adevar de la care trebuie plecat este Iisus Hristos, singurul adevar la care trebuie ajuns este Iisus Hristos. Neamurile isi afla existenta numai in masura in care reflecta identitatea lui Iisus Hristos si in Evanghelia Lui. 

Ei, nu sunt intrebari usoare...

- Multi tineri se gandesc sa paraseasca tara. Ce sfaturi le dati?

- Sa cunoasca mai intai ce inseamna tara, ce inseamna patria, ce inseamna credinta, care este rostul lor si ca Dumnezeu i-a adus din nefiinta la fiinta, si nu intamplator in tara lor. Omul nu si-a programat venirea lui in lume si nici macar intr-un anumit loc, si nici macar parintii. Este voia lui Dumnezeu.

Deci sa nu paraseasca un loc inainte de a-l cunoaste suficient, si nu numai geografic, dar mai ales spiritual. De altfel noi avem o tara, cu o istorie frumoasa, cu o misiune frumoasa, si ei e bine sa nu abdice de la rosturile lor cele mari, de romani si de crestini. Avem un rost si iata, neamurile intre neamuri, si acestea au fiecare o misiune a lor si istorica, si divina totodata pe care, am spus, trebuie sa si-o indeplineasca.

Deci ati plecat dintr-o tara, ai iesit din neamul tau, v-ati incrucisat cu alte neamuri, inseamna tot o lupta impotriva voii lui Dumnezeu. Sunt si exceptii, dar cand ai incredintarea ca acest fapt se face sub voia lui Dumnezeu, si nu este usor ca sa ai aceasta incredintare, atunci doar fa-o dar deocamdata avem rosturile nostre. Fiecare sa ramana in ceata lui, sa ramana in misiunea lui la care a fost pus, sa duca la capat rostul ei existential. Deci noi am fost creati pentru Dumnezeu intr-un anumit loc, cu un anumit scop. Asta sa nu uite tanarul inainte sa paraseasca locul, si inainte sa paraseasca scopul.

- Ce sfaturi le dati celor care deja au parasit tara mai ales in ultimii cincisprezece ani?

- Sunt multe motive pentru care au parasit tara. Candva am avut si eu gandul acesta, pe la o anumita varsta. Ce sa le spun? In masura in care le este posibil sa ia contact cu oameni duhovnicesti, cu oameni spirituali. Urgent sa aibe in preocuparea lor un minim de lectura duhovnceasca si istorica. La noi istoria noastra laica este plina de personalitati, care reflecata foarte clar menirea romanului, indiferent unde se afla. Si, odata ce constientizeaza rosturile sale, menirea lor de romani, atunci incepe sa isi ridice niste intrebari, atunci incepe sa miste in el niste framantari la care nu poate avea pace pana nu-si da raspuns. Si asta este esential sa-si dea raspuns la problemele lui sufletesti. Dumenezeu nu l-a creat intamplator. Deci cei care sunt plecati sa ia contact cu tot ceea ce poate sa refecte adevarul, si istoric si bisericesc deopotriva. Sa fie interesati pentru ceeea ce este esential, pentru adevarata dimensiune a vietii, pentru viata in Hristos.

Pentru romani religia nu este o problema de Biserica si atat. Este o problema de cultura in fond. La noi totul este fundamentat Evanghelic in primul rand. Nu se poate scoate crucea, Evanghelia. La noi este clopot peste tot, icoana peste tot, biserica peste tot. Deci sa nu se lepede de acesta mostenire care este frumusetea nostra si podoaba noastra. Recomand un interes pentru credinta si romanism deopotriva, indiferent de unde se afla, ca sa poate sa reziste acolo, daca e voia lui Dumnezeu, sau sa se intoarca la vreme potrivita in mijlocul neamului lor, ca sa poata sa dea raspuns bun in ceasul judecatii. Ala e omul intelept, care din timp se pregateste pentru marele examen!

-Multi tineri, mai ales femei, se casatoresc cu straini, sperand intr-o viata mai buna. Ce sa le spunem?

-Ce inseamna viata mai buna?

-Materiala.

-Dragul meu, sensul vietii nu-l da materialitatea. Se vede foarte clar ca Occidentul are mult mai mult ca noi din acest punct de vedere si sunt tare zbuciumati. Si-au vopsit de mult parul in mov, si-au rupt si pantalonii, si-au schimbat siretul, si verde si galben, si n-au ajuns mai fericiti. Cauta, iata, insetati la izvoarele Orientului, si aicea si-au dat seama ca iata, viata le descopera adevarata lor dimensiune de pace, de bucurie, de impliniri. Deci sa nu se lase asa imbatati cu apa rece a occidentului si sa caute mai la adanc la fantanile cele datatoare de viata ale ortodoxiei. Pentru asta Hristos S-a intrupat si a venit pe pamant, sa ne dea noua hrana cea vie, iata, Trupul si Sangele Lui, nu o teorie si atat, nu o ideologie si atat. Viata noastra este in Hristos Cel viu, Cel intrupat, rastignit si inviat.

- Deci, in general, nu este bine sa se amestece neamurile.

- Dragul meu, astazi este o problema. Din lipsa de educatie si pentru faptul ca nu stiu la ce tinta alearga, nu stiu ce sa faca cu viata lor, n-au dat un sens vietii. Hristos este si Sensul vietii noastre, nu numai Calea de urmat, este si Sensul vietii nostre. Viata in Hristos. Pentru noi este Dumnezeu, El este totul. Din acest motiv se leapada cu usurinta, se muta dintr-un loc in altul cu usurinta, se leapada de credinta si de neamul lor cu usurinta. De aceea va spun! Oricum vor lua contact cu amaraciunea directiei grestie pe care au pasit. Mai devreme sau mai tarziu vor culege roadele acestor abateri de la rosturile lor si de la menirea lor. De acea cati mai sunt interesati, si cati mai se apleaca asupra acestor avertismente, cu toata dragostea cu care o facem lor, si care o face lor Dumnezeu, iata, aceste valori, aceste repere de viata. Sa nu se grabeasca pentru un dolar, sau pentru un ban sa-si vanda sufletul. Eu am fost si-n Athos, si, vedeti cum si aicea in tara dau navala toti oamenii acestia saturati de materialitate. Si iata vedem ca nu materia are ultimul cuvant de spus, ci spiritul. Omul este fiinta vie, deci are sentimente, iata are o menire, are o chemare, pe care nu si-o poate innabusi cu poftele veacului oricat ar fi ele de tentante. Sa nu se grabeasca, sa mearga mai la adanc, sa caute esentialul, sa dea dimensiune spirituala vietii lor, ca sa ramana in ceva, sa aibe un mesaj. Nu numai o casa si atat, sau o rulota, sau poate sa o puna si pe rotile, sa o plimbe de colo colo, sa se mandreasca si sa se faleasca. Deci inima, inima, inima! Nu materia!

- Cum sa ne gasim duhovnicul potrivit?

- Dragul meu sa ai sinceritate in dorinta ta, de a reveni pe caile mantuirii de a fi un om de caracter, de a fi un viteaz, de a fi un om bland, bun, smerit. Si stim ca adevarul este Hristos, El nu te-a scos pe scara istoriei si te-a lasat parasit. Dumnezeu permanent veghiaza, si-ti va scoate in cale oamenii de care ai nevoie. Deci trebuie o sinceritate in aceasta cautare. Desigur ca nu ploua cu duhovnici, si traim acuma un moment de criza din acest punct de vedere, dar ne-a lasat la indemana, iata, avem doua mii de ani de istorie, avem doua mii de ani de fapte. Intr-o anumita etapa a vietii te poti folosi si de un tanar, mai tarziu poti capata folos si din anumite cariti cand ai abilitatea lecturii, a discernamantului si mai tarziu Dumnezeu iti va scoate in cale si un om, un duhovnic pe care nu trebuie sa-l cicalesti cu intrebarile tale, sau sa-l sacaii cu prezenta ta zi de zi. Sa-ti spuna ce ai de facut si tu sa-ti faci datoria ta oriunde te aflii si atunci cand te-ai gasit cu el, in doua cuvinte sa-ti spui totul. Noi traim vremurile acestea ale comprimarii timpului. Nu este asa, sa stai ore intregi. Si setea este mare. Noi am vrea sa stam si sa nu ne mai despartim dar ce este de facut, este ca noi sa luam aminte la cele esentiale la lucrurile care sunt absolut nescesare si putinul acela sa-l faci dumnezeieste.

N-ai cum in strainatate! Eu pot sa dau acuma ore intregi de sfaturi. Important este ca romanul plecat in strainatate sa stie asta, asta, si asta imi trebuiesc. Sa raspunda nevoilor lui, cu care se confrunta, ceasului de fata si meritul lui este sa reziste acolo crestineste. El sa nu abdice acolo unde se afla. Asta este important! Ca a rezista intre strainii aceia, acolo, cand toate evidentele arata ca nu ai nicio sansa de mantuire, cand faptele tale te innabuse in descurajare, ca: of! Parinte eu nu am nicio sansa, ca eu sunt acolo! tu nici atunci sa nu abdici. Acela este un mare erou, poate sa devina un mare erou, poate sa devina un mare rugator, poate sa foloseasca acest prilej al instrainarii si al insingurarii in favoarea lui. El daca nu are posibilitatile faptuirii virtutilor, atunci sa foloseasca aceste necazuri si nenoriciri in favoarea lui si atunci iata sa irupa dinlauntru, sa nu caute o realizare dinafara. Daca e lipsit de mediul inconjurator, factori de circumstanta, atunci sa caute mai adanc in inima lui. Sa stiti, in insingurare si in instrainare, omul se interiorizeaza mult mai puternic. Acolo sa caute inlauntrul lui, sa nu mai caute in duhovnicul din afara si pe strazi. Sa caute in vocea dinlauntrul lui si cand va gasi duhovnicul va conlucra mai mult launtric prin rugaciune. Asta este. Sa duca o viata minim duhovncieasca corespunzatoare. Este un mediu mai risipit, trebuie sa ai si tu un efort corespunzator. Este evident lucrul acesta. Deci sa fi interesat, sincer interesat, si Dumnezeu sa aibe incredere ca ii scoate in cale oamenii de care ai nevoie. Poate sa stea douazeci de ani fara un duhovnic pe masura lui, dar nu-l lasa Dumnezeu sa moara. Deci asta sa aibe in vedere.

Si, daca ai cautat in tara straina, sa nu te astepti sa ai duhovnici de mare folos, de mare valoare. Ei sunt si acolo unde i-a cam randuit Dumnezeu. Deci, iata, iti spun, neamul tau produce si un anume tip de duhovnic pentru tine, pentru necazurile tale, insa sa nu se considere niste parasiti.

- Ce putem face pentru ca tinerii sa se intoarca in Biserica?

- Dragul meu, sa le fim exemplu! Deci dai sfat, sfat - are si el rostul lui-, dar sa te simta pe tine ca-L traiesti pe Hristos, ca te bucuri, sa vada cum canti, ca te bucuri, sa vada ca traiesti romanismul in tine, respectul, buna cuviinta. Hai sa practicam noi aceste valori, chair daca altii ne iau in deradere. Deci adevarul nu piere dragul meu! Deci noi, aceasta rezistenta la rau o avem prin prezenta lui Hristos in noi. Traieste tu crestineste, si vezi cum se transforma neamuri, si generatii, efectiv.

Un Simeon Mehedinti, un Petre Tutea, un Stefan, un Mihai, Stefan, Vlad, Matei, Mircea, Neagoie. Astia nu-s porecla domn'le, sunt viteji romani. Avem istorie scrisa cu sange, deci nu [se] poate desfiinta. Aaa, tiparesti si la Editura Ku Klux Klan, cum spunea cartea aceea, mai poti sa zmulgi cate o pagina din manualul de istorie, dar nu inseamna ca ai desfiintat istoria. Pietrele vor grai, ati vazut ce spune.

Adevarul e de neoprit. Au pus acolo pamant, au pus piatra, au pus paza; putea sa puna si beton armat, si tot invia Hristos. Nu exista oprelisti la asa ceva. Noi suntem chemati la acelasi fel de biruinta, si la o biruinta prin noi insine. Noi suntem pacatosi, dar Dumnezeu vrea sa ii purtam noi biruinta. De-aia a instituit Biserica, sa fim madulare vii ale Sale, si abia cu trupul, ca sa avem si noi partasie vie cu Trupul si Sangele Lui, deci aceasta faptura noua, Iisus Hristos inviat cu trupul, sa ne impartasim si noi prin Trupul si Sangele lui Hristos in chip deosebit, si prin toata fapta cea buna, prin harul Bisericii pe care-l capatam, sa devenim fapturi noi, invinicibile. Cum? A sfartecat trupul, dar iata, omul duhovnicesc nu poate sa-l starpeasca nimeni. Asta este esential sa intelegem noi, in ce consta invicibilitatea nostra: trairea in Hristos. Ce sa le spui tinerilor? Sa dam un tip de tanar care sa foloseasca drept orice.

Deci, dragul meu, eu iti vorbesc acuma la varsta la care sunt mai mare cu cinci ani decat Hristos, la varsta la care a terminat activitatea misionara. Va dati seama? Deci a fost de generatia noastra. Ioan Botezatorul cati ani a avut cand a iesit la propovaduit? Mantuitorul Hristos a avut treizeci de ani cand a iesit la propovaduit. Putea sa iasa mai devreme dar asta a fost dupa o socoteala, dupa o randuiala a legii. Ce varsta a avut Sfantul Dimitrie? La 21 de ani iata l-a marturisit pe Hristos. Nu mai vorbim, Stefan cel Mare la 19 ani a descalecat in Moldova, i-a pus la punct pe toti. Era un brat puternic si o minte inteleapta. La 18 ani Traian a fost seful Imperiului Roman. La 21 de ani Mahomed al II-lea stapanea un imperiu. Deci de tanar te cunosti ce esti! Nu astepta tu batranetea cand iti apar negi pe fata si nu mai poti sta in picioare din cauza la varice sa-L marturisesti pe Hristos. Cand esti...: Hristos a inviat! Acuma s-o faci la tinerete, acuma intemeiaza-ti familia, acuma sa mergi in manastire, acuma scrii carti, acuma studiaza, acuma bate metanii, acuma canta, acuma te bucura. Nu astepta tu ca: sa vad eu, dupa 60 de ani... Salut! Aia nici nu sunt in mana ta! E ziua de astazi si atat, si nici asta!

Ce sa le spun eu tinerilor? Sa-si traiasca tineretea frumos. Haideti sa ne intrecem! Vrei sa-mi spui mie care-i adevarata sportivitate, si barbatie, si forta, si cantec? Iti arata eu care-i adevarta viata. Eu am facut Scoala Militara la Medias. Am fost in clasa 21 de insi, pe urma am ramas 19. Cand am intrat eu in manastire: Ce te-a apucat mai frate? Tocmai tu? Si am fost sef de clasa. Dupa cinci ani de zile patru erau in puscarie: viol, furt de mercur, accident de masina, si inca o prostie mare. Si zic: voi ce-ati facut cu anii vostrii, mai? Pai ma plangeati pe mine ca am intrat in manastire! Acuma si-au dat seama ce sunt ei de fapt. Nu cand sunt la volan, nu cand sunt cu femeia, nu cand sunt cu banul in buzunar. S-au vazut acuma asa cum sunt ei. Cum eu, voluntar, m-am dus sa ma vad asa cum sunt. Si iata, zic: voi ce-ati facut cu anii vostri? Ma plangeati ca mi-am ratat eu viata. Voi acuma ce faceti?

Lucrurile acestea nu se poate sa nu aibe consecinte mai devreme sau mai tarziu. Intelept e cel ce din timp judeca la asa ceva. Hristos ne-a descris in Evanghelie cu inceptutul si sfarsitul. Citeste-o frate! Uita-te cum ajunge o fumatoare, uita-te cum ajunge o desfranta, uite, si vezi toata viata la un bogat - numai cand a trecut cu masina luxoasa pe langa tine! Vezi cum au finalizat toti luxosii, toti bogatii. Reclama la bere: fericire, bea paharul asta si esti minunat. Da' uita-te, du-te dupa el in ceasul mortii si vezi cum horacaie si du-i o lada de bere. Ce-i? Da nu, te face fericit, da' tu esti mare. Da tu ai tipat o viata intreaga! Vei vedea ca in fata mortii nu opereaza nici banul, nici materia, nici ruda, nici trupul, nici muschiul, nici stiinta, nici armata, nici nimic, nici NATO, nici nimeni! Numai Hristos ti-e singurul sprijin. Si atuncea, dragul meu, intelept e cel ce din timp lucreaza aceste lucruri.

Dar Dumnezeu nu-si paraseste oamenii Sai. Ortodoxia este plina de frumusete, de roada, de bucurie. Noi suntem chemati sa-i invingem pe acesti tineri nu cu pumnul, nu cu parul, ci in maniera in care Hristos Mantuitorul a biruit si a cucerit. Au venit, unii L-au parasit, altii au ramas dupa El. Nu te astepta ca toata lumea sa vina dupa noi! Tu te asteapta dimpotriva, sa te rastigneasca, si asta este o cinste pentru noi, ca sa nu ne pierdem noi drumul, ca in necazuri si-n ispite vezi cine esti cu adevarat.

Limbajul primelor veacuri: vai frate, te-a invrednicit Dumnezeu de boala! Vai frate, te-a invrednicit Dumnezeu de necaz! Vai frate, te-a invredincit Dumnezeu de incercare, de bataie, de asa... Iata care era limbajul: "te-a invrednicit Dumnezeu de...". "De ce plangi frate?". "Ca m-a lipsit Dumnezeu de necazuri!". "Dar de ce plangi avva?". "Pentru ca inca mai dorm". "Dar tu de ce plangi frate?" "Pentru ca eu inca mai mananc". Iata ca multumirea noastra este vremelnicia...

Deci sa-L traim pe Hristos autentic in noi, fara sa stam sa exoplicam: ma nu-i bine ce faci, ma hua, ma cutare. Nu asa! Sa se vada dintr-o data intre un chip de duhovnic si un mare guru, maestru, tot ce vor ei, homosexual, mare bogat. Numai de la o simpla privire sa se vada diferenta aceasta: pacea, bucuria, atitudinea, mai ales in greutati, in fata mortii, nu in destrabalari. Sa se vada prin noi insine distinctia aceasta, sa fim madulare vii, caci oamenii vazand faptele noastre sa-L laude pe Tatal cel din ceruri. Deci sa-i aducem la credinta prin fapta noastra.

Pai domn'e Mihai Viteazul nu e o porecla. Producea o impresie celor ce-l vedeau. Se temeau. Stefan cel Mare, Mircea cel Mare, Vlad Tepes. Astea sunt nume nu ce-au facut ei din ei. Pe unde trece sfantul, pe unde trece crestinul, pe unde trece romanul autentic, ortodox, trebuie sa se simta treaba aceasta. Deci ce sa le spunem noi? Sa iesim in fata cu noi insine! Asta este. Muncim, ne hranim si mai ales ne si rugam si practicam toata ortodoxia noastra cu toata invatatura ei.

***

- Deci "fii tu sfant, caci alti 1000 se vor sfinti in jurul tau".

- Dragul meu, sfintenia e un cuvant mare. Purcede tu pe caile sfinteiniei, ca si altii sa te urmeze pe tine. Si noi stim ca un pas facand, Dumnezeu face 100 inspre tine. Totul e sa-L provoci pe Dumnezeu la bunatate, la cumsecadenie, la dialog, si vei vedea ca nu e mut, cum suntem noi astazi. Si El domn'le pentru asta te-a creat.

- In numele dragostei ni se cere sa acceptam astazi homosexualitatea, sectele...

- Dragostea, dragul meu... Eu am avut discutii cu homosexualii, numai nu i-am batut! Meritau si treaba aceasta, dar eram in dulama, ca daca eram in civil nu-mi vorbeau ei asa. Dar ei zic: "calugarul nu ridica mana! De ce te inervezi parinte, ca n-ai voie!". "Ce vorbesti frate?! Ce vorbesti frate?!" Pai are randuiala cel ce Te uraste pe Tine Doamne? Da' tu ce crezi ca-ti permiti sa ridici obraznicia pana intr-acolo incat eu, asa, sa devin sluga ta? Dar ce vrei? Cum adica? Eu am dreptul sa ma apar, asa cum si tu ai dreptul sa ma ataci pe mine. Dar ce vreau sa spun?Nu asta este calea violentei, dar suntem mamaliga la ora actuala. E un crestinism flescait, un crestinism vlaguit. Suntem niste oameni, parca asa, care am abdicat de la misiunea noastra de aparatori ai dreptei credinte. Dragul meu, deci ortodoxia n-a fost aparata numai la birouri si numai cu sfaturi si prin conferinte. Nu asa facem ortodoxie! Si pe campul de lupta. Noi am avut si steag si spada de-o potriva. Deci sa intelegem bine ingemanarea dintre eroism si sfintenie. Nu desfiintam pe niciuna. Ele se completeaza reciproc. Mai intai eroismul, si din eroism sa mergem la sfintenie. Nu poti atinge sfintenia fara sa fi erou in planul social. Sfintenia nu inseamna flescaiala asta, meduza, gelatina. Ce inseamna treaba asta? N-avem verticalitate nici cat o molusca la ora actuala in fata marilor probleme. Deci trebuie sa avem si o autoritate. Nu inseamna ca si lovesc daca strig, sau ridic mana. Dar in felul asta eu il ajut efectiv. La noi se doarme efectiv la ora actuala. Parca mutenia este starea specifica a Bisericii, parca am abdicat de la marile noastre rosturi, parca am lasat in mana politicului: faceti voi tot. Noi, Biserica, vorbim ca si cler, ar trebui sa sarim ca arsi. Biserica ar trebui sa sara ca arsa pentru madularele sale, ca acesti cetateni ai tarii mai intai sunt fiii Bisericii. Pe urma la 18-19 ani intrii tu in partidul cutare, dar tu [mai intai] in pielicica goala te-am balacit, te-am facut fiul Bisericii. Noi trebuie sa sarim ca arsi pentru oamenii Bisericii. Ii lasam asa de izbeliste, sa-i ia dracu pe toti, toti politicienii, toti vrasmasii, ca noi stam si dormim. Nu se poate la ora actuala! Trebuie strigat, trebuie tipat in toate partile. Deci sunt fii Bisericii, nu te doare inima de ei? Parca am abdicat in fata marilor probleme cu care ne confruntam noi astazi. Biserica ar trebui sa fie elementul dinamic numarul unu si asta este misiunea ei.

[...]

PAGINI WEB:

Cuvinte puternice din conferinta Parintelui Amfilohie despre pocainta