"Sub asaltul culturii imaginii am ajuns să umblăm prin vedere, nu prin credință".Ne uităm prea mult la diversiunea lumii și prea puțin în propriile inimi

Dragostea în care cred/Marius Iordăchioaia:  CARACTERISTICA TIMPULUI NOSTRU

De două mii de ani și mai bine, creștinii sunt prigoniți... CONTINUU! 

Scriu acest cuvânt cu majusculă, pentru că se ignoră tot mai mult în zilele noastre, pare să se uite cu totul aproape, că creștinii sunt permanent prigoniți, în primul rând, de... păcătoșenia lor! Ba, aș spune și mai mult: prigoana exterioară se comportă ca o diversiune.

De pildă, legiferarea păcatelor strigătoare la Cer, a celor care atrag o ploaie de boli cumplite (subiect ocultat de mass-media) înainte de venirea celei de foc, ne face pe noi creștinii să ignorăm păcătoșenia personală, Sodoma și Gomora inimii și minții noastre, părându-ni-se ele mai puțin ticăloase, că pălesc prin comparație cu ce se întâmplă în lume.

Repet: grozăvia legiferării spurcăciunii în lume pune în umbră starea lăuntrică; în raport cu imoralitatea tot mai grosieră a lumii, păcatul personal pare mai puțin ticălos și important.

Dar asta e o minciună și o diversiune fatală. Ea poate duce la o pieire lentă dar sigură, sufletul unui creștin. Căci prigoana stăpânitorului acestui veac este, cum am spus, continuă: fie direct, prin atacul duhurilor, atac cvasi-permanent, fie prin interpuși: oameni, instituții, etc.

De exemplu, spaima legiferării desfrâului celui mai josnic și alienat, pune în umbră și uitare desfrâul personal, al propriei inimi, îl face să pară insignifiant în raport cu globalizarea aberațiilor sexuale subanimalice. Pentru că sub asaltul culturii imaginii, fără să ne dăm prea mult seama, am ajuns să umblăm prin vedere, nu prin credință: ne uităm prea mult la televizor sau calculator și prea puțin în propriile inimi.... Toate site-urile și blogurile creștine sunt pline de evenimentele lumii și reacții la ele, și sunt de o sărăcie lucie în ce privește evenimentele propriei inimi și reacțiile la acestea....

Până și un personaj clasificat de is"torici și mentalul colectiv ca eminamente politic ca C.Z. Codreanu, în Însemnările de Jilava, memoriile sale de detenție, recitind Noul Testament, notează: 

”Caracteristica timpului nostru: ne ocupăm de lupta dintre noi și alți oameni, nu cu lupta dintre poruncile Duhului Sfânt și poftele firii noastre pământești. Ne preocupăm și ne plac victoriile asupra oamenilor, nu victoriile împotriva Diavolului și păcatului.”

Celor ce n-au gustat Dragostea care a făcut lumea și omul, sfințirea li se pare o povară. Pentru cei care au gustat-O, nu există altă preocupare mai urgentă și importantă, altă nevoie a ființei, decât aceea de a oferi o inimă curată acestei Iubiri... 

”Atunci când vor zice: pace și liniște(cei ce-și legiferează murdăria sufletească), atunci fără de veste va veni peste ei pieirea, ca și durerile peste cea însărcinată, și scăpare nu vor avea. Voi fraților nu sunteți în întuneric ca să vă apuce ziua aceea ca pe un fur. Căci voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei; nu sunteți ai nopții, nici ai întunericului. De aceea, să nu dormim ca și ceilalți (care-și savurează succesul legiferării păcatelor), ci să priveghem și să fim treji.(1Tes.5,3-6)

Privind în propriile inimi ce vedem: noapte sau zi? Căci așa deosebim ai cui fii suntem.... Nu privind spre lume.... Să fim treji față de Domnul, de dragostea Lui în noi, care aduce în suflet o sete și o foame, ce nu-și găsesc sațiul decât în Cer...

Reacția fundamental creștină la ce se întâmplă în lume, la potopul de murdărie infernală de care se umple lumea, nu este cea politică sau civică, ci este cultura curăției lăuntrice desăvârșite, curăție imposibilă fără Hristos, curăție pentru care El și-a vărsat sângele pe Cruce....

Luptându-ne cu legiferarea murdăriei, am cam uitat să ne luptăm cu murdăria... Nici o Constituție nu poate opri fărădelegea și pe Antihrist, ci doar Duhul Sfânt care locuiește, cu bogăție, în inimile curate...