Condiția absolută a șederii Duhului Sfânt într-o persoană, sau într-o comunitate, sau într-o așezare oarecare este prezența adevărului.
Mai înainte de a fi în împărtășire cu Fiul, trebuie să fim în împărtășire cu Duhul Sfânt.
***
Emisiunea “Convorbiri duhovnicești″ – Darurile Duhului Sfânt - 15 iun. 2017
Invitat: Pr. Mircea-Cristian Pricop
Realizator: Pr. Valentin Berechet
Pr. Valentin Berechet: Părinte, încercați să ne explicați, pe înțelesul nostru, ce înseamnă Duhul Sfânt, sau dacă am pus bine întrebarea.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: In primul rând Duhul Sfânt nu este o forță lipsită de conștiință, de libertate și de alegere. Este cea de-a treia Persoană a Sfintei Treimi; prin urmare are atributele personale: comunicarea, împărtășirea, mintea, voința, sentimentul s.a.m.d., tot ceea ce definește o persoană integră. Nu este o forță, mai ales în perspectiva filmelor, acestora, de ultimă generație, care cumva pregătesc un fel de ideologie cu privire la forța universului, forța nu știu care, un amestec luat din toate direcțiile pentru a scoate ceva vandabil. Spre deosebire de toate acestea doctrine promovate prin intermediul cinematografiei, noi păstrăm adevărul pe care însuși Duhul Sfânt l-a mărturisit despre El, fiindcă Sfânta Scriptură este rodul mărturisirii Duhului Sfânt.
În ceea ce privește relația dintre cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, mărturisim că Ele sunt neamestecate și neschimbate, fără să se dizolve una în alta și fără să se separe una de alta, sunt unite fără dizolvare. Deci: neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite. Părintele Stăniloae spunea așa: deși fiecare Persoană a Sfintei Treimi are atributele Sale proprii și propria Sa lucrare, ea nu lucrează fără sfatul celorlalte două Persoane. Tatăl vede pe Fiul și pe Sfântul Duh ca pe alte două conștiințe ale Lui, adică nu face nimic fără Fiul și Sfântul Duh și nici invers, adică tot timpul se raportează una la alta. De fapt Sfânta Treime asta este: smerenie supremă, smerenie absolută, mai presus de lege.
Pr. Valentin Berechet: Si totuși nu e greu de înțeles, dar unde mai găsești asa ceva?!
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Da, e mult mai ușor să găsești alte "oferte". Oferta smereniei în timpurile noastre nu mai este atât de tentantă.
Pr. Valentin Berechet: Da, când inima îți dă ghiers să faci tu, cum zici tu, când ceilalți n-au ajuns la nivelul tău, poți să-i mai iei în considerare?!
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Noi suntem într-o lume bazată pe competiție și termenul acesta, de competiție, a fost atât de prost înțeles încât toate, inclusiv cele duhovnicești, le-am perceput prin prisma acestei competitivități absurde.
Pr. Valentin Berechet: Si dăm vina pe conștiință, și spunem: "nu, conștiința nu mă lasă!"
Pr. Mircea-Cristian Pricop: De fapt aceasta "conștiință" este o mândrie toată ziua!
Pr. Valentin Berechet: Vroiam să precizez că la început am pus întrebarea "ce este Duhul Sfânt" și de fapt Duhul Sfânt nu este un "ce", este un "Cine".
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Duhul Sfânt este o Persoană integră, dar în același timp divină, și care este absolută - la fel ca Tatăl și ca Fiul, este și Duhul Sfânt. De aceea Domnul nostru Iisus Hristos "S-a întrupat de la Duhul Sfânt" - spune lucrul acesta Sfânta Scriptură, și-l mărturisim în Crez. Deci Duhul Sfânt a participat la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, dar Duhul Sfânt participă, mai departe, la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos în fiecare dintre noi, căci Domnul Hristos se întrupează în noi. Cum astfel? Prin Sfânta Euharistie! Unirea Trupului Lui cu trupul nostru și a Sângelui Lui cu sângele nostru se face în Duhul Sfânt; numai și numai în Duhul Sfânt și în chip la fel de minunat cum a fost întruparea istorică a Domnului nostru Iisus Hristos. Noi avem acuma întruparea duhovnicească a Domnului Iisus Hristos, dar la fel de reală ca și cealaltă, istorică.
Pr. Valentin Berechet: Atunci Hristos a fost ca noi, acuma noi încercăm să fim ca El.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Exact! Noi fiind realizați de Dumnezeu Tatăl după chipul Fiului. Si este atât de frumos descris la Coloseni, cap. 1, de către Sfântul Ap. Pavel, unde se atestă faptul că noi, oamenii - dar nu numai noi, oamenii, fiindcă Domnul nostru Iisus Hristos este rațiunea de a fi a tuturor existențelor, adică în El se află prototipul sau proiectul tuturor existențelor văzute și nevăzute. [Pentru că întru El au fost făcute toate, cele din ceruri şi cele de pe
pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie
începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. (Col. 1, 16)]. 
Îngerii îl au ca prototip pe Domnul nostru Iisus Hristos, universul îl are prototip pe Domnul nostru Iisus Hristos, omul îl are ca prototip pe Domnul nostru Iisus Hristos, animalele, pietrele, mările, cerul, aerul, tot ceea ce a fost creat de Tatăl a fost creat după modelul Fiului într-o anumită cheie, într-o anumită strălucire și acea strălucire este permanent curățată și pusă în evidenta de Duhul. Ei, bine, aici e taina, că Duhul scoate din noi, la iveală, din ce în ce mai mult, printr-o arheologie, El scoate, dă la o parte straturile de moloz din noi și scoate la iveală comoara, scoate la iveală chipul lui Hristos din noi. De aceea se spune în Sfânta Scriptură că este Duhul Fiului, pentru că El scoate la iveală pe Fiul în toți și în toate.
Pr. Valentin Berechet: Înseamnă că este foarte muncitor, foarte râvnitor.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Este cu adevărat muncitor, dar este tainic.
Pr. Valentin Berechet: Se împacă cu niște leneși ca noi?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Nu prea! Sau cu niște mincinoși ca noi! Pentru că Sfântul Irineu de Lyon spune: "acolo unde nu este adevăr, nu mai este nici Duhul Sfânt". Condiția absolută a șederii Duhului Sfânt într-o persoană, sau într-o comunitate, sau într-o așezare oarecare este prezența adevărului. De aceea Ortodoxia a insistat atât de mult, nu vorbim acuma de fapte, că din punctul de vedere al faptelor nu stăm atât de bine, dar din punct de vedere dogmatic a insistat pentru păstrarea adevărurilor, așa cum au fost revelate de Domnul nostru Iisus Hristos, fără nici o știrbire, fără nici un fel de mutare. Chiar am fost considerați niște ultraconservatori ai credinței creștine, dar în realitate noi am înțeles că Duhul Sfânt este duhul Adevărului. El stă numai unde se află adevărul, chiar dacă faptele nostre nu atestă, adeseori, ceea ce mărturisim, din cauza neputinței și a răutății nostre, dar măcar ceea ce mărturisim este în linia apostolică, în linia instituită de Mântuitorul Hristos. De aceea Duhul este prezent, dar trebuie să subliniem, Duhul Sfânt lucrează, dar frumos ar fi să ne arătam demni de lucrarea Duhului Sfânt în noi, adică să ne însușim roadele Duhului și să le punem în lucrare.
Pr. Valentin Berechet: Mă gândeam mai devreme la un pericol, că numai în Duhul Sfânt Hristos se manifestă, dar noi, după principiul turmei, dăm buzna să primim Sfânta Euharistie și o și luăm. Dar când nu ai o trăire, nu trăiești în Duhul Sfânt, doar folosește gestul mecanic de a te împărtăși? Devine ca o violență, Il furi pe Hristos, Îl răpești și fugi cu El. Crezi că realizezi ceva așa?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Uneori, dacă este făcută cu inocență, lucrează Domnul și completează neputința. Dacă e făcut cu rea voință, adică cu intenție clară...
Pr. Valentin Berechet: Adică pentru tine e important să te împărtășești, dar nu te interesează ce trebuie făcut pentru asta, te interesează doar gestul.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Mai înainte de a primi Euharistia, preotul iese și binecuvântează în semnul crucii poporul, rostind citatul scripturistic: "harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Duhului Sfânt sa fie cu voi cu toți". Împărtășirea Duhului Sfânt reprezintă, de fapt, revelarea euharistică a Domnului nostru Iisus Hristos în noi, pentru că Duhul Sfânt ni-L descoperă nouă pe Fiul. Proiectul nostru chiar, devine ceva în afara noastră, nu mai este intim nouă - Duhul Sfânt creează intimitatea dintre noi și Fiul, dintre noi și proiectul nostru inițial, care este Fiul. De aceea, mai înainte de a fi în împărtășire cu Fiul, trebuie să fim în împărtășire cu Duhul Sfânt. Anticipativ preotul spune: "și împărtășirea Duhului Sfânt", adică dacă nu ești în împărtășire, în părtășie cu Duhul Sfânt, te împărtășești cu Fiul, dar Fiul îți rămâne mai departe străin, un călător cu care te-ai întâlnit în tren, de la o stație până la altă stație, el coboară mai devreme și tu îți vezi de drum până la stația unde ai tu de coborât, dar el nu îți este cu adevărat tovarăși de drum. Vorbești frumos cu el, că știți că există acea spovedanie empirică, când te întâlnești cu un străin, cu frizerul, cu taximetristul, cu un om, și începi să-ți spovedești toată viața ta, dar după care el coboară liniștit la stația lui și te-a uitat și tu te duci liniștit în stația ta și l-ai uitat. Si, ce a însemnat asta?
Pr. Valentin Berechet: Te-ai descarcat; am dat gunoiul de la unul la altul
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Si unde este iertarea, unde este exonerarea păcatelor, unde este împărtășirea, unde-i comuniunea de fapt? Comuniuni, din acestea, pasagere, acestea sunt omenești.
Pr. Valentin Berechet: Este o situație deosebit de importantă ceea ce descrieți, Părinte, și chiar periculoasă vis-a-vis de aplicarea sau transpunerea ei în viață. [...] Deci un creștin e cu adevărat creștin când se împărtășește cu Duhul Sfânt. In lumina Duhului Sfânt trebuie să facă ceva, trebuie să simtă ceva, să urmeze un plan, un program, un parcurs. Car este acesta?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: In Psalmul 50, psalmul umilinței, alcătuit de împăratul și proorocul David, strămoșul pe linie umană a Domnului nostru Iisus Hristos ni se spune: "Duhul Tău cel sfânt nu-L lua de la mine". Este o nevoie a tuturor existențelor după Duhul Sfânt, pentru că fără Duhul Sfânt noi nu suntem deplini. Duhul Sfânt completează sau împlinește și sfințește ființa. Si, aicea, putem să fim atenți și la propria persoană, ne dăm seama că mereu avem tendința aceasta de a progresa, de a ne depăși pe noi înșine, și nu este un lucru rău. Porunca progresului și materială și spirituală este dată în Paradis, dar această poruncă, pentru a nu-și depăși granițele, limitele în care Dumnezeu a poruncit-o, trebuie să fie păzită de Duhul Sfânt, trebuie să fie călăuzită de Duhul Sfânt - aceasta creștere duhovnicească dar și materială-, pentru că toate fără Duhul Sfânt se transformă în anarhie și moarte.
La Isaia, se vorbește despre o ceartă între poporul lui Israel și Dumnezeu și spune acolo că Sf. prooroc Isaia zice: ați greșit Duhului Sfânt și El vă va pedepsi pe voi fără de milă. Duhul Sfânt are și acest atribut, de a curăța prin foc duhovnicesc neghina și răul păcatului.
Pr. Valentin Berechet: Cum pogoară Duhul Sfânt peste noi, unde și în ce latură a vieții noastre se manifestă? Spuneam la început că omul are libertate, rațiune, sentiment; în ce latură simțim mai puternic? Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când vorbea cu Apostolii le-a zis: "luați Duh Sfânt" și Duhul Sfânt a pogorât peste ei și le-a deschis ochii. Deci, după această întâlnire cu Duhul Sfânt simțeau că parcă văd lucrurile mai clar. Înainte nu le pricepeau și acuma li s-au deschis ochii, vedeau lucruri care păreau banale.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: O și numim vedere duhovnicească, adică vederea Duhului, vezi lucrurile în adevărata lor realiate, nu în ceea ce ai vrea tu să fie, sau în ceea ce vor alții să fie, nu în învelișul acesta de minciună, de aparență, ci în miezul lor. Pe de altă parte Duhul Sfânt nu numai că îți dă o vedere mai clară asupra lumii, ci e potrivit și cu capacitatea ta de a lucra. Pentru că, trebuie să fim foarte atenți, a fost și o dilemă în perioada medievală, s-a manifestat în Ortodoxie, dar mai ales în Apus: cum lucrează Duhul Sfânt cu omul? Au fost unii teologi, care într-o manieră eronată pretindeau că Duhul Sfânt lucrează cu omul așa cum lucrează profesorul cu mâna elevului, scriind alfabetul pe caiet, făcând litere, litere, până când copilul își deprinde mâna și începe să scrie cum vrea el. In realitate Duhul Sfânt lucrează cu personalitatea și cu individualitatea și cu libertara fiecăruia dintre noi, fără să o știrbească în vreun fel. Așa cum Însuși Fiul a venit fără să știrbească libertara cuiva și a rostit aceste cuvinte de smerenie, care Îl descriu pe El, și care practic sunt identitatea lui Dumnezeu: "cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie", la fel, și Duhul Sfânt, pentru cel ce voiește să urmeze calea duhovnicească, Duhul Sfânt se prezintă ca un slujitor, deși Dumnezeu ne este stăpân, Îi spunem Împărate Ceresc. Duhului Sfânt Îi spunem Împărat, pentru că este Împărat al lumii, deopotrivă cu Tatăl și cu Fiul, dar este în același timp slujitorul tuturor, El vine și, în blândețea, și în dragostea Lui părintească ne călăuzește spre lumina lui Hristos. Deci voința noastră este neștirbită, neviolată în vreun fel. De aicea se nasc tot felul de confuzii.
Pr. Valentin Berechet: Putem spune așa, ca aspect mai evident, care sa cada sub puterea noastră de a observa, un prim pas în dobândirea și construirea relației cu Duhul Sfânt este ca creștinul știind ce face și în deplina voința, nu mai face ce vrea și face ce i se spune, în puterea Acestui Duh Sfânt. Asta înseamnă lepădare de sine: vi la Dumnezeu, întrebi, cunoști, treci prin simțurile tale și la un moment dat simți ca gândurile tale personale nu sunt atât de importante, ci mai important e sfatul Duhului Sfânt.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Așa cum se spune în I Cor. 1-11, acolo este de fapt descrierea darurilor Duhului Sfânt de către Sf. Ap. Pavel. Duhul Sfânt are felurile daruri și se manifestă potrivit cu personalitatea fiecărui om în chip diferit, nu antitetic față de alte chipuri ale lui, dar, în același timp păstrând și lucrând cu individualitatea aparte a acelui om. Avem cazul marilor sihaștii, dar avem și cazul casnicilor, a oamenilor cu familie, care, la fel, au primit Duhul Sfânt, și avem cazuri nenumărate, și au fost deopotrivă cinstiți cu marii sihaștri.
Pr. Valentin Berechet: Cum dobândim Duhul Sfânt, cum și-l apropie omul? In teorie, să zicem, că a citit, a înțeles că este necesar, se duce la biserică, vrea să și-L apropie.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Modurile de revelare ale Sfântului Duh în noi sunt felurite, dar deși sunt diferite strălucirile Duhului Sfânt în noi, totuși există niște condiții prin care putem să credem, cu smerenia de rigoare - noi nu putem să știm ceea ce va hotărâ Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt hotărăște prin Sine ceea ce are de făcut, că Duhul Sfântul suflă unde vrea, spune Scriptura, El merge și dă darul cui vrea, când vrea, și pentru cât timp vrea.
Pr. Valentin Berechet: La modul concret, cum dobândește creștinul Duh Sfânt?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Prima condiție, este mărturisirea adevărului. A doua este viața morală nedezlipită de mărturisirea adevărului.
Pr. Valentin Berechet: Pot și păgânii, Părinte, să spună adevărul și să aibă o viață decentă.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: A treia este primirea Tainei Sfântului Botez, pentru că în virtutea acestei mărturisirii a adevărului și a lepădării de satana și de toate lucrurile lui și de toate slujirile lui, de toată trufia lui, de toți slujitorii lui, capeți Taina Sfântului Botez, inițierea în lumea lui Dumnezeu în Biserică - pentru că Biserica este Împărăția lui Dumnezeu cerească și pamântească deopotrivă.
Pr. Valentin Berechet: Putem spune că toate aceste Taine, pe care noi le cunoaștem în număr de șapte, sunt instrumente principale pentru a înmulți și a dezvolta lucrarea Duhului Sfânt în noi?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Absolut!
Pr. Valentin Berechet: Si, deci, ar trebui trăite mai serios, sau cum le trăiești așa și dobândești Duhul Sfânt. Mănânci cu instrumente murdare, să nu te superi că te mai îmbolnăvești.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Tatăl binevoiește, Fiul slujește și Duhul Sfânt sfințește în fiecare Taină. Bunăvoința Tatălui, slujirea arhierească a Fiului și sfințirea Duhului se capătă prin Tainele Bisericii și nu numai prin Tainele Bisericii, că ele sunt cele mai puternice slujiri, dar sunt și celelalte, rugăciunea, la nivel mai micuț, este de mare valoare. Si Tainele sunt învelite în rugăciune, dar ele sunt cu adevărat taine, enigme, mistere ale lui Dumnezeu, nu le putem înțelege. Cele șapte Sfinte Taine sunt cele prin care Sfânta Treime lucrează în mod direct asupra ființei umane.
Pr. Valentin Berechet: Există la un moment dat un îndemn și o poftă, când începi, să simți Duhul, să poată să crească Duhul în tine. Cum putem face, aprofundând mai puternic Sfintele Taine, sau, vorbeați de Sf. Euharistie la un moment dat?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Părintele Sofronie Saharov de la Essex, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, a fost întrebat de un preot catolic: "de ce voi, ortodocșii, repetați aceeași rugăciune la infinit? Nu înțeleg de ce repetați atât de mult rugăciunea lui Iisus", și celelalte pentru că noi avem o repetitivitate. Si, spune foarte frumos Părintele Sofronie, "pentru că noi Îl înțelegem cu mare greutate pe Dumnezeu, iar atunci când Îl înțelegem greu putem păstra ce am înțeles". Si numai repetarea rugăciunilor, trăirea ritualurilor, a vieții înălțate necontenit spre Dumnezeu, a duhului nostru înălțat spre Duhul Sfânt, ne face să înaintăm, să progresam duhovnicește.
Pr. Valentin Berechet: Părinte, multi creștini au auzit de păcate împotriva Duhului Sfânt. Care ar fi aceste păcate? Sunt ele periculoase, și de ce?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Domnul nostru Iisus Hristos asa spune: "dacă cineva va rosti cuvânt împotriva Fiului lui Dumnezeu i se va putea ierta, dar cine va huli Duhului Sfânt, aceluia nu i se va ierta nici în veacul de acum, nici în veacul ce va să fie". Deci păcatul împotriva Duhului Sfânt este considerat a fi fundul prăpastiei răului. Exemple de astfel de păcate sunt: căderea în apostazie, adică părăsirea credinței ortodoxe, a credinței adevărate. Mai precis, să fim mai concreți pentru timpurile noastre, apostazia înseamnă și lepădarea de Dumnezeu care te-a botezat, fie prin tăcere, fie prin vorbire, fie prin gesturi, fie prin lipsa gesturilor; puteai să faci ceva și nu ai făcut sau trebuia să faci ceva și nu ai făcut.
Pr. Valentin Berechet: Deci păcate de comisiune și de omisiune.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Da, înseamnă lepădare, toate care duc la răcirea ta față de Creatorul tău. Pe lângă apostazie mai este și erezie, adică înlocuirea credinței așa cum a fost lăsată de Sfinții Apostoli până la sfârșitul veacurilor, și mărturisită de către Biserica de Răsărit, și înlocuirea ei cu alte doctrine sau teorii sau cine știe ce alte să le zicem "învățături". Erezia, prea-marea încredere în Dumnezeu de tipul: "lasă că pot să păcătuiesc eu în orice fel că Dumnezeu e obligat să mă ierte; văd eu cum m-oi înțelege cu El" - multi spun asta și uită că ei de fapt păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt și se leapădă de sfințenia lui Dumnezeu. Si, pe lângă acestea, lepădarea de Dumnezeu prin deznădejde, care duce în același loc cu prea-marea încredere, anume: "am scăpat o ață pe jos, sau cine știe ce am făcut eu, nu mă mai iartă Dumnezeu niciodată, n-are rost să mă mai rog, n-are rost să mai fac nimica, cad în depresie și mor"
Pr. Valentin Berechet: Un aspect destul de frecvent în ziua de astăzi. Considerarea că există mântuire pe altă cale decât a crucii, unde o încadrăm?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Dacă persoana respectiva este creștin ortodoxă prin Botez, acel considerent pe care-l îmbrățișează este apostazie, lepădare de creștinism, de credință. Si, mai adaugăm sinuciderea, si, atenție mare pentru cei care au angajați sau oameni în subordine, neplata lucrătorilor potrivit cu meritele lor. Trebuie să fim foarte atenți, este considerat păcat împotriva Duhului Sfânt oprirea plății lucrătorilor.
Pr. Valentin Berechet: Trebuia să vă spun că emisiunea s-a terminat așa că continuarea este pentru data viitoare.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Oricum, avem multi angajatori, aici, în Constanta așa că trebuie să fie atenți.
Pr. Valentin Berechet: Da, când inima îți dă ghiers să faci tu, cum zici tu, când ceilalți n-au ajuns la nivelul tău, poți să-i mai iei în considerare?!
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Noi suntem într-o lume bazată pe competiție și termenul acesta, de competiție, a fost atât de prost înțeles încât toate, inclusiv cele duhovnicești, le-am perceput prin prisma acestei competitivități absurde.
Pr. Valentin Berechet: Si dăm vina pe conștiință, și spunem: "nu, conștiința nu mă lasă!"
Pr. Mircea-Cristian Pricop: De fapt aceasta "conștiință" este o mândrie toată ziua!
Pr. Valentin Berechet: Vroiam să precizez că la început am pus întrebarea "ce este Duhul Sfânt" și de fapt Duhul Sfânt nu este un "ce", este un "Cine".
Pr. Valentin Berechet: Atunci Hristos a fost ca noi, acuma noi încercăm să fim ca El.
Îngerii îl au ca prototip pe Domnul nostru Iisus Hristos, universul îl are prototip pe Domnul nostru Iisus Hristos, omul îl are ca prototip pe Domnul nostru Iisus Hristos, animalele, pietrele, mările, cerul, aerul, tot ceea ce a fost creat de Tatăl a fost creat după modelul Fiului într-o anumită cheie, într-o anumită strălucire și acea strălucire este permanent curățată și pusă în evidenta de Duhul. Ei, bine, aici e taina, că Duhul scoate din noi, la iveală, din ce în ce mai mult, printr-o arheologie, El scoate, dă la o parte straturile de moloz din noi și scoate la iveală comoara, scoate la iveală chipul lui Hristos din noi. De aceea se spune în Sfânta Scriptură că este Duhul Fiului, pentru că El scoate la iveală pe Fiul în toți și în toate. Pr. Valentin Berechet: Înseamnă că este foarte muncitor, foarte râvnitor.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Este cu adevărat muncitor, dar este tainic.
Pr. Valentin Berechet: Se împacă cu niște leneși ca noi?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Nu prea! Sau cu niște mincinoși ca noi! Pentru că Sfântul Irineu de Lyon spune: "acolo unde nu este adevăr, nu mai este nici Duhul Sfânt". Condiția absolută a șederii Duhului Sfânt într-o persoană, sau într-o comunitate, sau într-o așezare oarecare este prezența adevărului. De aceea Ortodoxia a insistat atât de mult, nu vorbim acuma de fapte, că din punctul de vedere al faptelor nu stăm atât de bine, dar din punct de vedere dogmatic a insistat pentru păstrarea adevărurilor, așa cum au fost revelate de Domnul nostru Iisus Hristos, fără nici o știrbire, fără nici un fel de mutare. Chiar am fost considerați niște ultraconservatori ai credinței creștine, dar în realitate noi am înțeles că Duhul Sfânt este duhul Adevărului. El stă numai unde se află adevărul, chiar dacă faptele nostre nu atestă, adeseori, ceea ce mărturisim, din cauza neputinței și a răutății nostre, dar măcar ceea ce mărturisim este în linia apostolică, în linia instituită de Mântuitorul Hristos. De aceea Duhul este prezent, dar trebuie să subliniem, Duhul Sfânt lucrează, dar frumos ar fi să ne arătam demni de lucrarea Duhului Sfânt în noi, adică să ne însușim roadele Duhului și să le punem în lucrare.
Pr. Valentin Berechet: Mă gândeam mai devreme la un pericol, că numai în Duhul Sfânt Hristos se manifestă, dar noi, după principiul turmei, dăm buzna să primim Sfânta Euharistie și o și luăm. Dar când nu ai o trăire, nu trăiești în Duhul Sfânt, doar folosește gestul mecanic de a te împărtăși? Devine ca o violență, Il furi pe Hristos, Îl răpești și fugi cu El. Crezi că realizezi ceva așa?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Uneori, dacă este făcută cu inocență, lucrează Domnul și completează neputința. Dacă e făcut cu rea voință, adică cu intenție clară...
Pr. Valentin Berechet: Adică pentru tine e important să te împărtășești, dar nu te interesează ce trebuie făcut pentru asta, te interesează doar gestul.
Pr. Valentin Berechet: Te-ai descarcat; am dat gunoiul de la unul la altul
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Si unde este iertarea, unde este exonerarea păcatelor, unde este împărtășirea, unde-i comuniunea de fapt? Comuniuni, din acestea, pasagere, acestea sunt omenești.
Pr. Valentin Berechet: Este o situație deosebit de importantă ceea ce descrieți, Părinte, și chiar periculoasă vis-a-vis de aplicarea sau transpunerea ei în viață. [...] Deci un creștin e cu adevărat creștin când se împărtășește cu Duhul Sfânt. In lumina Duhului Sfânt trebuie să facă ceva, trebuie să simtă ceva, să urmeze un plan, un program, un parcurs. Car este acesta?
La Isaia, se vorbește despre o ceartă între poporul lui Israel și Dumnezeu și spune acolo că Sf. prooroc Isaia zice: ați greșit Duhului Sfânt și El vă va pedepsi pe voi fără de milă. Duhul Sfânt are și acest atribut, de a curăța prin foc duhovnicesc neghina și răul păcatului.
Pr. Valentin Berechet: Cum pogoară Duhul Sfânt peste noi, unde și în ce latură a vieții noastre se manifestă? Spuneam la început că omul are libertate, rațiune, sentiment; în ce latură simțim mai puternic? Mântuitorul nostru Iisus Hristos, când vorbea cu Apostolii le-a zis: "luați Duh Sfânt" și Duhul Sfânt a pogorât peste ei și le-a deschis ochii. Deci, după această întâlnire cu Duhul Sfânt simțeau că parcă văd lucrurile mai clar. Înainte nu le pricepeau și acuma li s-au deschis ochii, vedeau lucruri care păreau banale.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: O și numim vedere duhovnicească, adică vederea Duhului, vezi lucrurile în adevărata lor realiate, nu în ceea ce ai vrea tu să fie, sau în ceea ce vor alții să fie, nu în învelișul acesta de minciună, de aparență, ci în miezul lor. Pe de altă parte Duhul Sfânt nu numai că îți dă o vedere mai clară asupra lumii, ci e potrivit și cu capacitatea ta de a lucra. Pentru că, trebuie să fim foarte atenți, a fost și o dilemă în perioada medievală, s-a manifestat în Ortodoxie, dar mai ales în Apus: cum lucrează Duhul Sfânt cu omul? Au fost unii teologi, care într-o manieră eronată pretindeau că Duhul Sfânt lucrează cu omul așa cum lucrează profesorul cu mâna elevului, scriind alfabetul pe caiet, făcând litere, litere, până când copilul își deprinde mâna și începe să scrie cum vrea el. In realitate Duhul Sfânt lucrează cu personalitatea și cu individualitatea și cu libertara fiecăruia dintre noi, fără să o știrbească în vreun fel. Așa cum Însuși Fiul a venit fără să știrbească libertara cuiva și a rostit aceste cuvinte de smerenie, care Îl descriu pe El, și care practic sunt identitatea lui Dumnezeu: "cel ce voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-mi urmeze Mie", la fel, și Duhul Sfânt, pentru cel ce voiește să urmeze calea duhovnicească, Duhul Sfânt se prezintă ca un slujitor, deși Dumnezeu ne este stăpân, Îi spunem Împărate Ceresc. Duhului Sfânt Îi spunem Împărat, pentru că este Împărat al lumii, deopotrivă cu Tatăl și cu Fiul, dar este în același timp slujitorul tuturor, El vine și, în blândețea, și în dragostea Lui părintească ne călăuzește spre lumina lui Hristos. Deci voința noastră este neștirbită, neviolată în vreun fel. De aicea se nasc tot felul de confuzii.
Pr. Valentin Berechet: Putem spune așa, ca aspect mai evident, care sa cada sub puterea noastră de a observa, un prim pas în dobândirea și construirea relației cu Duhul Sfânt este ca creștinul știind ce face și în deplina voința, nu mai face ce vrea și face ce i se spune, în puterea Acestui Duh Sfânt. Asta înseamnă lepădare de sine: vi la Dumnezeu, întrebi, cunoști, treci prin simțurile tale și la un moment dat simți ca gândurile tale personale nu sunt atât de importante, ci mai important e sfatul Duhului Sfânt.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Așa cum se spune în I Cor. 1-11, acolo este de fapt descrierea darurilor Duhului Sfânt de către Sf. Ap. Pavel. Duhul Sfânt are felurile daruri și se manifestă potrivit cu personalitatea fiecărui om în chip diferit, nu antitetic față de alte chipuri ale lui, dar, în același timp păstrând și lucrând cu individualitatea aparte a acelui om. Avem cazul marilor sihaștii, dar avem și cazul casnicilor, a oamenilor cu familie, care, la fel, au primit Duhul Sfânt, și avem cazuri nenumărate, și au fost deopotrivă cinstiți cu marii sihaștri.
Pr. Valentin Berechet: Cum dobândim Duhul Sfânt, cum și-l apropie omul? In teorie, să zicem, că a citit, a înțeles că este necesar, se duce la biserică, vrea să și-L apropie.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Modurile de revelare ale Sfântului Duh în noi sunt felurite, dar deși sunt diferite strălucirile Duhului Sfânt în noi, totuși există niște condiții prin care putem să credem, cu smerenia de rigoare - noi nu putem să știm ceea ce va hotărâ Duhul Sfânt, că Duhul Sfânt hotărăște prin Sine ceea ce are de făcut, că Duhul Sfântul suflă unde vrea, spune Scriptura, El merge și dă darul cui vrea, când vrea, și pentru cât timp vrea.
Pr. Valentin Berechet: La modul concret, cum dobândește creștinul Duh Sfânt?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Prima condiție, este mărturisirea adevărului. A doua este viața morală nedezlipită de mărturisirea adevărului.
Pr. Valentin Berechet: Pot și păgânii, Părinte, să spună adevărul și să aibă o viață decentă.
Pr. Valentin Berechet: Putem spune că toate aceste Taine, pe care noi le cunoaștem în număr de șapte, sunt instrumente principale pentru a înmulți și a dezvolta lucrarea Duhului Sfânt în noi?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Absolut!
Pr. Valentin Berechet: Si, deci, ar trebui trăite mai serios, sau cum le trăiești așa și dobândești Duhul Sfânt. Mănânci cu instrumente murdare, să nu te superi că te mai îmbolnăvești.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Tatăl binevoiește, Fiul slujește și Duhul Sfânt sfințește în fiecare Taină. Bunăvoința Tatălui, slujirea arhierească a Fiului și sfințirea Duhului se capătă prin Tainele Bisericii și nu numai prin Tainele Bisericii, că ele sunt cele mai puternice slujiri, dar sunt și celelalte, rugăciunea, la nivel mai micuț, este de mare valoare. Si Tainele sunt învelite în rugăciune, dar ele sunt cu adevărat taine, enigme, mistere ale lui Dumnezeu, nu le putem înțelege. Cele șapte Sfinte Taine sunt cele prin care Sfânta Treime lucrează în mod direct asupra ființei umane.
Pr. Valentin Berechet: Există la un moment dat un îndemn și o poftă, când începi, să simți Duhul, să poată să crească Duhul în tine. Cum putem face, aprofundând mai puternic Sfintele Taine, sau, vorbeați de Sf. Euharistie la un moment dat?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Părintele Sofronie Saharov de la Essex, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul, a fost întrebat de un preot catolic: "de ce voi, ortodocșii, repetați aceeași rugăciune la infinit? Nu înțeleg de ce repetați atât de mult rugăciunea lui Iisus", și celelalte pentru că noi avem o repetitivitate. Si, spune foarte frumos Părintele Sofronie, "pentru că noi Îl înțelegem cu mare greutate pe Dumnezeu, iar atunci când Îl înțelegem greu putem păstra ce am înțeles". Si numai repetarea rugăciunilor, trăirea ritualurilor, a vieții înălțate necontenit spre Dumnezeu, a duhului nostru înălțat spre Duhul Sfânt, ne face să înaintăm, să progresam duhovnicește.
Pr. Valentin Berechet: Părinte, multi creștini au auzit de păcate împotriva Duhului Sfânt. Care ar fi aceste păcate? Sunt ele periculoase, și de ce?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Domnul nostru Iisus Hristos asa spune: "dacă cineva va rosti cuvânt împotriva Fiului lui Dumnezeu i se va putea ierta, dar cine va huli Duhului Sfânt, aceluia nu i se va ierta nici în veacul de acum, nici în veacul ce va să fie". Deci păcatul împotriva Duhului Sfânt este considerat a fi fundul prăpastiei răului. Exemple de astfel de păcate sunt: căderea în apostazie, adică părăsirea credinței ortodoxe, a credinței adevărate. Mai precis, să fim mai concreți pentru timpurile noastre, apostazia înseamnă și lepădarea de Dumnezeu care te-a botezat, fie prin tăcere, fie prin vorbire, fie prin gesturi, fie prin lipsa gesturilor; puteai să faci ceva și nu ai făcut sau trebuia să faci ceva și nu ai făcut.
Pr. Valentin Berechet: Deci păcate de comisiune și de omisiune.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Da, înseamnă lepădare, toate care duc la răcirea ta față de Creatorul tău. Pe lângă apostazie mai este și erezie, adică înlocuirea credinței așa cum a fost lăsată de Sfinții Apostoli până la sfârșitul veacurilor, și mărturisită de către Biserica de Răsărit, și înlocuirea ei cu alte doctrine sau teorii sau cine știe ce alte să le zicem "învățături". Erezia, prea-marea încredere în Dumnezeu de tipul: "lasă că pot să păcătuiesc eu în orice fel că Dumnezeu e obligat să mă ierte; văd eu cum m-oi înțelege cu El" - multi spun asta și uită că ei de fapt păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt și se leapădă de sfințenia lui Dumnezeu. Si, pe lângă acestea, lepădarea de Dumnezeu prin deznădejde, care duce în același loc cu prea-marea încredere, anume: "am scăpat o ață pe jos, sau cine știe ce am făcut eu, nu mă mai iartă Dumnezeu niciodată, n-are rost să mă mai rog, n-are rost să mai fac nimica, cad în depresie și mor"
Pr. Valentin Berechet: Un aspect destul de frecvent în ziua de astăzi. Considerarea că există mântuire pe altă cale decât a crucii, unde o încadrăm?
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Dacă persoana respectiva este creștin ortodoxă prin Botez, acel considerent pe care-l îmbrățișează este apostazie, lepădare de creștinism, de credință. Si, mai adaugăm sinuciderea, si, atenție mare pentru cei care au angajați sau oameni în subordine, neplata lucrătorilor potrivit cu meritele lor. Trebuie să fim foarte atenți, este considerat păcat împotriva Duhului Sfânt oprirea plății lucrătorilor.
Pr. Valentin Berechet: Trebuia să vă spun că emisiunea s-a terminat așa că continuarea este pentru data viitoare.
Pr. Mircea-Cristian Pricop: Oricum, avem multi angajatori, aici, în Constanta așa că trebuie să fie atenți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu