IPS Teofan: "având pe de o parte cuvântul Domnului, care nu ne înșală, că este cuvântul Adevărului, și, pe de altă parte îngrijorarea noastră, pe care o bem ca apa și o mâncam ca pâinea în fiecare zi, ne întrebăm ce avem de făcut?"

Oricum vine suferința în viața noastră, chiar dacă suntem creștini - că Dumnezeu nu înlătură suferința pentru faptul că postim, ne rugam, suntem oameni credincioși, însă dacă nu o îndepărtează, cum nu o îndepărtează nici de la cei păcătoși, omului credincios îi dă instrumentul prin care să depășească această suferință sau să-i înțeleagă rostul și, mai mult, să o transforme în cale care duce către Dumnezeu. Această este diferența între cel credincios și cel necredincios: amândoi au parte de suferință, unul însă cade sub povara ei, ridică pumnul la cer sau la aproapele, că de ce i-a venit acestă suferință, pe când cel credincios știe să poate această cruce, se folosește, și, până la urmă, prin răbdare, primește nădejde. 

IPS Teofan: "Dumnezeu nu înlătură suferința dacă suntem oameni credincioși"

Am ascultat acuma doua cuvinte din dumnezeiasca Scriptură, din Ep. către Romani a  Sf. Ap. Pavel și din Evanghelia după Matei - cuvinte rânduite să fie rostite la Sfânta Liturghie peste tot în bisericile ortodoxe. Din aceste cuvinte încercăm să reținem gânduri, adevăruri, fundamente care ne pot ajuta în viața noastră de aici și în perspectiva Împărăției Cerurilor.

Dacă privim la noi înșine și în inima noastră, vedem că aproape totdeauna suntem îngrijorați. O sumedenie de gânduri ne trec prin minte, o năvală chiar, nu ne putem opri, și în somn suntem îngrijorați de cele care o să se întâmple cu noi, cu sănătatea noastră, cu averea noastră, cu viitorul nostru, cu pruncii noștri, cu țara, cu lumea, încât, am putea spune că îngrijorarea este definiția vieții noastre.  De foarte multe ori sacrificăm liniștea de acum pentru îngrijorarea de ceea ce se va întâmpla mâine sau anul viitor. Este înțelepciunea poporului care spune "ce e val, ca valul trece", însă noi trăim, experimentăm aproape în fiecare clipă îngrijorarea pentru ceea ce mâncăm, ce bem, și toate cele care sunt legate de viața noastră. Si, în fața acestei îngrijorări continue, ascultăm cuvântul Domnului Hristos, care este greu să-l înțelegem. Si l-am ascultat: să nu vă îngrjiți de ce veți mânca, de ce veți bea, și cu ce vă veți îmbrăca. Luați aminte la păsările cerului, luați aminte la crinii pământului, vedeți cum pasările cerului sunt hrănite și crinii pământului împodobiți, că are Dumnezeu grijă de noi. Chiar dacă ascultăm acest cuvânt este foarte greu să-l aplicam în viața noastră. Credem în el pentru că este cuvântul Domnului dar este greu să-l înrădăcinam în noi, în îngrijorarea noastră care ne umple viața. 

Într-un alt cuvânt rostit de Domnul Hristos, El ne spune că unde este comoara voastră, acolo este și inima voastră sau, putem spune că: acolo unde este inima voastră acolo este și comoara voastră. Comoara pe care noi o descoperim în sufletele noastre este îngrijorarea: ce se va întâmpla, ceva fi, cum vor merge lucrurile? Si, având pe de o parte cuvântul Domnului, care nu ne înșală, că este cuvântul Adevărului, și, pe de altă parte îngrijorarea noastră, pe care o bem ca apa și o mâncam ca pâinea în fiecare zi, ne întrebăm ce avem de făcut? Ce avem de făcut?

In primul rând cuvântul Domnului Iisus Hristos, că tot la El ne referim, că nu putem găsi adevărul în cuvintele noastre sau în mintea și înțelepciunea noastră, puțină câtă este, dacă este... Domnul Hristos, în Evanghelie astăzi, după ce ne-a spus să nu ne îngrijorăm, ne-a spus: "căutați mai întâi Împărăția Cerurilor și toate celelalte se vor adaugă vouă". Adică ce se va adaugă? Se va adaugă cele trebuincioase pentru viața noastră, ca urmare a muncii noastre, ca urmare a strădaniei noastre, ca urmare a unei îngrijorări care, dacă rămâne în limitele ei, poate Dumnezeu ne iartă pentru existența ei în viața noastră. Așadar, Domnul Hristos ne spune: așezați, fraților, lucrurile la locul lor, respectați ierarhia: întâi să fie Dumnezeu, gândul la Dumnezeu, rugăciunea la Dumnezeu, Liturghia,  Spovedania, postul, toate cele care sunt rânduite pentru a face parte din viața noastră și, dacă acestea le veți face, veți constata că toate celelalte se vor adăuga vouă. Acesta este primul lucru pe care ni-l cere Evanghelia de astăzi: "Să căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte se vor adăuga vouă". 

Ce ne mai spune Evanghelia de astăzi? "Dacă ochiul tău e curat, toată viața ta, tot trupul tău va fi luminat, dacă ochiul tău este rău, sufletul tău și viața ta vor fi întunecate". Asta ce înseamnă? Că suntem chemați să ne uitam la păcatele noastre, adică să avem ochiul curat, nu să ne uitam la păcatele altora, știind bine că și noi avem atâtea bârne în ochiul nostru - dar pe noi ne interesează mai mult păcatele altora decât păcatele noastre. Aceasta înseamnă a judeca pe celălalt, iar a judeca pe celălalt este lucrul cel mai urât în fața lui Dumnezeu. Un Sfânt Părinte al Bisericii spune că cel care își transformă inima, și mintea, și gândul într-un tribunal, judecând pe altul, chiar dacă este foarte rău, acest lucru este cel mai urât și respingător în ochii lui Dumnezeu.

Al treilea lucru: să nu slujim la doi Domni, pentru că nu vom sluji nici pe unul nici pe celălalt. Adică: nu putem fi și cu Dumnezeu și cu păcatul, nu putem fi și cu Biserica și cu avortul, nu putem fi cu Maica Domnului pe de-o parte, crezând în ea, sărutându-i icoana, dar spunând vorbe spurcate, înjurături, mărturii mincinoase la tribunal și toate celelalte. Nu putem sluji la doi domni, este absolut necesar să facem alegerea între cei doi domni și, să ne dea Dumnezeu să alegem partea cea bună. 

Apoi, să vorbim o clipă despre ceea ce a spus Sfântul Pavel: "iar noi ne lăudam și în suferință, bine știind că suferința aduce răbdare, și răbdarea încercare, și încercarea nădejde, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a revărsat în sufletele noastre prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă". Ce înseamnă aceasta? Că noi suntem chemați de a găsi calea spre Împărăția lui Dumnezeu și să ne asumam, să înțelegem că suferința, care apare atât de des în viața noastră nu este neapărat un lucru rău. Oricum vine suferința în viața noastră, chiar dacă suntem creștini - că Dumnezeu nu înlătură suferința pentru faptul că postim, ne rugam, suntem oameni credincioși, însă dacă nu o îndepărtează, cum nu o îndepărtează nici de la cei păcătoși, omului credincios îi dă instrumentul prin care să depășească această suferință sau să-i înțeleagă rostul și, mai mult, să o transforme în cale care duce către Dumnezeu. Această este diferența între cel credincios și cel necredincios: amândoi au parte de suferință, unul însă cade sub povara ei, ridică pumnul la cer sau la aproapele, că de ce i-a venit acestă suferință, pe când cel credincios știe să poate această cruce, se folosește, și, până la urmă, prin răbdare, primește nădejde. Si, mai mult decât atât, spune Sfântul Pavel, primește lucrarea Duhului Sfânt prin iubirea lui Dumnezeu, Care se sălășluiește în sufletele noastre pentru că știm să parcurgem acest drum de la suferință la răbdare, de la răbdare la nădejde, de la nădejde la iubire, și prin aceasta vine harul lui Dumnezeu asupra noastră.  

Să ne ajute Dumnezeu să ne adâncim în taina Sfintei Liturghii, și prin intermediul acesteia să primim și noi har, pace și binecuvântare și să înțelegem, și nu doar să înțelegem, ci să și aplicăm în viata noastră: căutați Împărăția lui Dumnezeu și toate se vor adăuga nouă. Amin!