Iconografia Sfinților Martiri Brâncoveni cu Elena Murariu

Lumina din Icoană. Iconografia Sfinților Martiri Brâncoveni (31 05 2017)

- Artistul trebuie să vină cu ceva nou, iar iconarul trebuie să se supună unui canon. Cum ați reușit să îmbinați iconarul cu artistul?

Elena Murariu:  In icoană trebuie să prinzi esența. Pe măsură ce te apropii de icoană, pur și simplu tensiunile acestea care existau, adică creativitate și canon foarte strict, rigid, acestea dispar, pentru că tu înveți ceea ce nu este bine să faci, înveți care este regula. Dar, regula aceea nu este ceva care îți dă fiori, care te sperie, nu mai ai frica cea rea atunci, și ajungi să dobândești doar frica cea bună - legat de canon. Si, când ai depășit frica cea rea și ai ajuns doar la frica cea buna, ai foarte multa libertate.  

Elena Murariu a creat o iconografie care pornește de la nașterea Sfântului Constantin Brâncoveanu - care poate fi asociată cu nașterea la cer a Sfântului, pentru că el s-a născut de sărbătoarea Maicii Domnului, și a murit tot de sărbătoarea Maicii Domnului, la 15 august- de asemenea, sunt scene legate de domnia binecuvântată a lui Constantin Brâncoveanu: căsnicia Sfântului, Brâncoveanu ctitor de biserici, martiriul Sfinților Brâncoveni și al sfetnicului Ianache Văcărescu, scara Sfinților Brâncoveni.

Scena care trece prin pașii aceștia, ai martiriului, care coincide cu ziua Sfinților Mucenici din Sevastia este ultima cina a Sfinților Brâncoveni, unde apar cu toții la masa, sărbătorind împreună. 

Elena Murariu: Există și o scrisoare în sensul acesta, scrisă de Constantin Brâncoveanu către duhovnicul său, Hrisant Notara. După acest moment, fiica lui cea mare, Stanca, se va îmbolnăvi și toate vor merge în sens lumesc într-o cădere, adică urmează mazilirea, plecară la Istambul, în închisoare și apoi martiriul, iar în plan duhovnicesc, de fapt, este o creștere din treaptă în treaptă spre întâlnirea cu Mântuitorul.  

Sfinții Brâncoveni sunt înveșmântați în hainele specifice epocii, de la începutul sec. al XVIII-lea, după moda Istambulului.

Elena Murariu: Istambulul la acea vreme era ceea ce este astăzi Milano, New-York, Londra sau Paris. In acea perioadă exista și tendința de a îmbrăca hainele din Apus. Rivalul lui Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir, îl vedem după ce pleacă în Rusia că își lasă caftanul și șalvarii, își rade barba și apare în postura de cavaler. Brâncoveanu a rămas la straiele de moda orientală. 

Radu urma să se căsătorească cu fata lui Antioh Cantemir. Atunci când delegația sultanului a venit în București, Brâncoveanu a crezut că au venit cu prilejul nunții, că se va discuta despre nunta lui Radu cu Maria, care la vremea aceea era la Istambul. Pe Radu eu am îndrăznit să-l reprezint cu inelele de logodnică în mână, nunta sa care nu s-a mai împlinit pe pământ, de fapt devine nunta cu Mirele Hristos a întregului grup de martiri. De aceea în multe icoane pe care le-am făcut, grupul martirilor, grupul Sfinților Brâncoveni este reprezentat în straie albe. Au caftane pe umeri, dar, pe dedesubt au haina de nuntă. Sunt amănunte care ne dezleagă niște adevăruri duhovnicești.

În icoană, de fapt, coroanele sunt cele martirice, cele care vin deasupra capetelor Sfinților Brâncoveni. Coroana pe care o poarta Brâncoveanu pe cap este cea de domn, căci domnia lui a venit prin voie divină. 

In comparație cu tabloul votiv, sfinții pierd din carne, pierd din concretețea aceasta materială.  

Elena Murariu: Sfinții sunt transfigurați, și sunt puși în lumină directă cu dumnezeirea, cu Mirele Hristos. Cred că tabloul votiv cel mai apropiat de imaginea reală a Sfinților Brâncoveni este cel de la Hurezi. Dar trebuie să ținem cont că acel tablou a fost realizat cu 20 de ani înainte de martiriul Sfinților Brâncoveni. De aceea în tablou îi avem pe mulți din sfinți copii. Este un grup de domnițe mici. Acest tablou votiv nu poate să fie icoana Sfinților Brâncoveni, nu putem să-i reprezentăm pe copii mici, chiar dacă circula în mentalul popular ca fii lui Brâncoveanu erau copii; ei de fapt, erau maturi în momentul martiriului, chiar și Matei. Dacă noi îl avem reprezentat pe Matei în tabloul votiv de la Hurezi, asta înseamnă ca el avea cel puțin 20 de ani în momentul inemartiriului, din moment ce tabloul a fost făcut în urma cu 20 de ani. Deci el trebuia să fie născut ca să poată fi reprezentat în tabloul votiv. De aceea, în toate tablourile votive Brâncovenii sunt reprezentați mult mai tineri, și Brâncoveanu nu are barba unui om de 60 de ani, cât avea în momentul martiriului.

- Tema primirii muceniciei Sfinților Brâncoveni, creează un grup asemenea mucenicilor din Sevastia, sau a Sfinților Macabei. Spuneți-ne, din punct de vedere iconografic, care sunt nuanțele care particularizează grupul Sfinților Brâncoveni de grupurile amintite.

Am făcut această paralelă între aceste grupuri de Sfinți și Sfinții Brâncoveni, pentru că sunt lucruri care îi apropie. De exemplu, sărbătoarea Sfinților 40 de mucenici din Sevastia a fost la începutul martiriului Sfinților Brâncoveni. Ultima cină a Sfinților Brâncoveni am spus ca a avut loc exact în seara Sfinților 40 de mucenici. Dar nu numai mai atât! In viața sfinților martiri din Sevastia există un episod în care Sfântul Meliton, după ce le-au fost zdrobite oasele picioarelor, era singurul care mai avea suflare și nu primise încă cununa din cer. Si mama Sfântului îl poartă pe acesta în urma carului și îl pune și pe el chiar dacă mai avea un strop de viață. Această imagine m-a dus cu gândul la ceea ce a făcut Brâncoveanu cu fiul cel mai mic, Matei, care a avut în momentul martiriului un moment de ezitare și tatăl l-a îmbărbătat, spunându-i că nimeni din neamul nostru nu a renunțat la credința creștină, și el spune: "voi muri creștin".  

In iconografia creată de Elena Murariu se vede cum Brâncoveanu ține crucea deasupra capului Sfântului Matei.

Este un gest deliberat făcut: Brâncoveanu ține crucea deasupra capului Sfântului Matei.  

- Care este semnificația simbolurilor pe care le-ați folosit în iconografia sfinților Brâncoveni, precum bradul, trâmbițele, apa...

Elena Murariu: Simbolurile folosite în proiectul Brâncoveanu vin să completeze, deci nu înlocuiesc esența imaginii, chintesența rămâne. Simbolul cumva vine să-l ajute pe privitor, pe închinător să înțeleagă mai bine, să ajungă mesajul la sufletul lui, să-i fie mai prietenos. Este ca un cârlig prietenos care îți deschide după aceea o lume, care îți este altfel interzisă, la care nu ai acces. Si astfel aceste simboluri pe care le-ați amintit, bradul, chiparosul, păunul, peștele, care sunt simboluri consacrate, au fost unele folosite în iconografia creștină în miniatură, unele au fost exploatate în primele secole, în perioada paleocreștină. Aceste simboluri,  vin să întregească și să facă această iconografie mai prietenoasă, să o aducă la sufletul omului.

Elena Murariu recuperează chipurile iconice, spiritualizate ale Brâncovenilor, transformându-le în icoane și ne invită să rememoram împreună jertfa lor extraordinară și destinul lor tragic, care le-a adus însă veșnicia. Sfinții martiri Brâncoveni și sfetnicul Ianache, murind ca martiri, nașterea lor în veșnicie a condus la nașterea de noi icoane. Trupurile și chipurile transfigurate ale  martirilor Brâncoveni dezvăluie astăzi, după mai mult de trei secole de la domnie, o altfel de împărăție, și, anume, a Împărăției lui Dumnezeu.                      

LEGATURI:

• ROF: Elena Murariu si universul iconografiei Sfintilor Brancoveni