Ascultarea cuvântului lui Dumnezeu în inimă
"Ascultă fiică și vezi și pleacă urechea ta și uită poporul tău și casa părintelui tău, că a poftit Împăratul frumusețea ta"
Lepădându-se de toate și necăutând nimic din cele pe care le oferă lumea
aceasta, Preasfânta Fecioară a izbutit să deosebească din vacarmul acestei
lumi singurul glas vrednic de luat în seamă, "glasul de vânt subțire"
(3 Rg. 19, 12) al Domnului în inima sa, și a plecat urechea ca să-l
asculte.
A făcut tot ce i-a stat în putință pentru a îmbrățișa voia cea dumnezeiască
și mântuitoare "întru care este viața". (cf. Ps. 29, 5)
Cuvântul lui Dumnezeu răsună în inimile credincioșilor.
În cazul Maicii Domnului și al sfinților, cuvântul Său răsună în întreaga
lor ființă. La Judecata de Apoi, cei ce vor sta de-a dreapta Domnului Îi vor auzi
glasul înlăuntrul lor zicându-le: "Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită
vouă de la întemeierea lumii" (Mt. 25, 34); în vreme ce aceia care vor ședea de-a stânga Lui Îi vor
auzi glasul din afară, ca pe ceva exterior și străin lor: "Duceți-vă de la Mine..." (Mt. 25, 41).
Puțini sunt cei ce pot să audă glasul lui Dumnezeu cu limpezime în inima
lor. Însă Domnul îi vorbește neîncetat omului fie prin mijlocirea
Scripturii, fie prin cântările Bisericii, fie prin cuvintele sfinților, ba
chiar și prin mijlocirea lumii zidite. Este într-adevăr un lucru măreț atunci când omul dobândește o inimă
simțitoare, un vas ce poate primi nemijlocit cuvântul lui Dumnezeu.
Monahul învață să audă primul cuvânt al Starețului său cu inima, nu doar cu
urechile.
El prinde acel cuvânt, îl închide în inimă ca pe o comoară și nu îi
zădărnicește puterea adăugându-i un alt cuvânt izvodit de mintea lui. Mai apoi, el împlinește cuvântul cu mare grijă si credința, socotindu-l a
fi însăși expresia voii lui Dumnezeu.
Astfel, monahul își ascute auzul lăuntric pentru a putea percepe "glasul
de vânt subțire" și graiurile neobișnuite ale Duhului. O astfel de
educație a firii omului nu o putem afla în școlile acestei lumi, ci doar
în cultura minunată a ascultării.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu