marți, 26 martie 2013

Romanii au o a doua biserica in Franta, care a fost sfintita la Clermont-Ferrand. Reportaj despre sfintirea bisericii.


Sambata 16 martie 2013 a fost sfintita a doua biserica pe care romaii au cumparat-o in Franta, dupa Catedrala "Sfintii Arhangheli Mihail, Gavriil si Rafail" de la Paris, din rue Jean de Beauvais, in 1882. In afara de acestea, pe teritoriul Frantei, Mitropolia Ortodoxa Romana pentru Europa Occidentala si Meridionala mai detine la resedinta de la Limours, in apropierea Parisului, o biserica in stil maramuresean care a fost construtia incepand cu anul 2003 si sfintita pe 11 iulie 2009. Majoritatea parohiilor ortodoxe din Franta detin spatii inchiriate fie de la alte Biserici, fie de la autoritatile locale. De aceea, cu atat mai mult, putem spune ca acest eveniment are o semnificatie deosebita.



Parohia ortodoxa romana din Clermont-Ferrand a dedicat aceasta biserica Sfantului Nicolae, cel care este si ocrotitorul comunitatii care ii poarta numele. Marea bucurie a ortodocsilor din regiune este, insa, nu numai posibilitatea de a beneficia de slujbele tinute de aici inainte intr-un locas, care sa fie a lor, ci si putinta de a se inchina la moastele Sfantului Nicolae care vor fi puse in icoana hramului, si care au fost oferite comunitatii din Clermont-Ferrand prin intervenita Preotului Nicolae Florea de la Paris.


Biserica, zidita in anii 1870 de catre Congregatia Catolica a Surorilor Sfantului Iosif a fost predata in anul 1977 unei Asociatiei de binefacerie, care a inchiriat-o unei comunitatii musulmane intre anii 1977 si 2011. In data de 3 septembrie 2012 ea a fost cumparata de comunitatea ortodoxa romana din Clermont-Ferrand pentru suma de 100.000 de euro, in urma unei colecte facute in cadrul parohiei si a Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala, si la care au raspuns cu generozitate multi credinciosi, considerati acum ctitori ai bisericii. De atunci s-a aflat in curs de amenajare, fiind refacute noi, toate instalatiile (incalzire, electrica, apa), tencuiala, ferestrele si usile, etc. Aceste lucrari fiind realizate de catre echipe de mesteri romani benevoli - de la Paris, Lyon si din regiune - si care au costat strict, numai materialele, adica circa 60.000 euro.

Situata in plin centrul metropolei Clermont-Ferrand, 43 rue Saint Claire, biserica are forma de cruce, cu  o suprafata de 230 m² cu Sacristie cu tot,  fiind plasata pe un teren de 552 m², avand si anexe o casa cu parter si etaj, destinata activitatilor parohiale, bibliotecei si cancelariei, bucatarei si toaleta, si beneficiind de curte in fata, si putina gradina in spate.

Parintele Arsenie, ieromonah la Manastirea de la Malvialle, a fost cel care a primit ascultarea de a se ocupa de comunitatea romanilor ortodocsi din apropierea manastirii, precum si de a face demersurile in vederea achizitionarii si coordonarii lucrarilor de restaurare a bisericii.
Astfel, intr-un timp destul de scurt de la cumparare, si dupa ce au fost facute cateva mari lucrari de restaura si amenajare a bisericii, vineri 15 martie 2013 biserica a fost inaugurata in prezenta autoritatilor, la evenimet fiind prezenti Arhiepiscopul si Mitropolitul Iosif, doamna Gabriela Dancau, consulul general al Romaniei la Lyon, precum si  autoritatile locale si regionale: Hippolyte Simon, Arhiepiscop de Clermont Ferrand, Serge Gaudard, primarul orasului Clermont Ferrand, Jean-Yves Gouttebel, presedintele Consiliului General Puy de Dôme si Brice Hortefeux, fost ministru si europarlamentar de Auvergne.

A urmat apoi Privegherea in cinstea Sfantului Nicolae, ocrotitor al bisericii, citindu-se din Evanghelie si din Psalmi pana in zori de zi.



A doua zi, pe 16 martie 2013, in sambata Lasatului sec de branza, inaintea Postului Marea, a avut loc sfintirea bisericii. Potrivit traditiei, biserica a fost mai intai inconjurata de catre soborul de preoti si credinciosi, in frunte cu Inalt Preasfintitul Iosif, citindu-se din Sfintele Evanghelii de la Matei, Luca si Ioan.

Dupa deschiderea portilor bisericii, semn al deschiderii Cerului, a urmat sfintirea, care s-a concentrat in Sfantul Altar prin depunerea in piciorul Sfintei Mese a unor sfinte moaste ale mucenicilor din Palestina care au fost martirizati in timpul dominatiei persane din 614 la Manastirea Sfantul Teodosie. De asemenea au mai fost adaugate pomelnicele si Hrisovul care a fost citit in fata celor prezenti. In colturile Sfintei Mese au fost asezate chipurile celor patru Sfinti Evanghelisti, urmand ca Masa de Altar sa fie imbracata si sa se aseze pe ea Sfantul Antimis precum si celelalte odoare destinate slujirii, conform traditiei.


Inalt Preasfintitul Iosif a uns in forma de cruce peretii bisericii cu Sfantul si Marele Mir urmand, mai apoi, ca slujba sa se continue dupa traditie.

Atat in ziua inaugurarii, cat si in ziua in care s-a sfintit biserica, cantarea psaltica a fost condusa de Pr. Roger Coresciuc, paroh la Toulouse, iar dupa incheierea slujbei de sfintire Ansamblul folcloric "Sf. Stefan cel Mare" din parohia preotului Valeriu Jornea din Paris, a intregit atmosfera de sarbatoare.

Alaturi de credinciosii din Clermont-Ferrand au fost prezenti, impreuna cu preotii lor, si alti crestini romani, francezi, rusi sau greci veniti de la Paris, Lyon, Grenoble precum si alte localitati din Franta, si care au sustinut dupa puterile lor, prin rugaciune, sau diferite feluri de ajutor, comunitatea ortodoxa din regiunea Auvergne.

Pentru meritul deosebit de a se griji pentru ca comunitatea ortodoxa romana din Clermont-Ferrand sa aibe un locas in care sa slujeasca lui Dumnezeu, cat si pentru grija pastoreasca fata de credinciosii din regiune, ieromonahul Arsenie a primit din partea Inalt Preasfintitului Iosif crucea pectorala, fiind un  semn al biruintei, al intaririi si povatuirii cu care suntem atrasi la Hristos.

La sfarsitul slujbei credinciosii prezenti, barbati, femei si copii au putut sa intre si sa se inchine in Sfantul Altar, - obicei intalnit in special in comunitatile ortodoxe romane, nu si la rusi sau greci-, si sa primeasca din tarnoseala bisericii, bucati de panza imbibate cu ceara si diferite aromate de la Sfintrea Mesei de Altar.

Evenimentul a fost mediatizat, in Romania fiind prezentat un reportaj in cadrul emisiunii Universul Credintei si care poate fi vazut in cele ce urmeaza:


***

Sfintirea unei biserici



Cultul divin public ortodox se oficiaza prin mijlocirea ierarhiei bisericesti la momente fixe, dupa anumite randuieli si in lacasuri speciale dedicate in acest scop, numite biserici.

Credinciosii nu se aduna in lacasuri bisericiesti doar pentru a se ruga impreuna unui Dumnezeu care ramane la distanta, sau pentru a asculta o predica despre El. Acest lacas este in acelasi timp un loc al prezentei si al lucrarii neintrerupte a lui Dumnezeu celui in treime.

Sfintenia bisericii, intarinta prin prezenta lui Hristos in ea, sub forma Sfintei Euharistii justifica pe deplin grija deosebita a clerului si a credinciosilor in a construi si a impodobi casa Domnului cat mai frumos.


Biserica este un element nelipsit a celor ce-L cauta pe Dumnezeu. Consacrarea ei, ca lacas de cult, se face printr-o slujba de sfintire.

Pr. Lect. Dr. Stelian Ionascu:

Biserica este locasul lui Dumnezeu si locul de rugaciune pentru credinciosi. Prin sfintire de catre arhiereu, biserica devine locul cel mai sfant in care se oficiaza Sfanta Liturghie, in care Hristos lucreaza in ea, si, de fapt, unde este prezent permanent in Chivotul in care se afla permanent Trupul si Sangele lui Hristos.

Putem sa spunem despre biserica ca este podoaba cea mai aleasa a unei comunitati, fie de la oras, fie de la sate, pentru ca daca pentru o casa sau pentru o constructie isi pune sufletul o persoana sau familia, pentru biserica intreaga comunitate [contribuie]. Si atunci, ea reprezinta si icoana sufletului credinciosilor dintr-o parohie, nu atat prin maretia bisericii, ci prin frumusetea ei, prin modul in care este ingrijita. 

In Vechiul Testament, construirea celor mai importante spatii ale rugaciunii evreilor au fost inspirate direct de Dumnezeu. Templul iudaic a fost construit dupa modelul Cortului Sfant la dimensiuni mult mai mari.

Crestinii au preluat aproximativ aceeasi impartire a bisericii, ca locas de rugaciune, consacrand-o printr-un ritual special. Cladirea destinata sa fie biserica, devine prin sfintirea ei de catre arhiereu, casa lui Dumnezeu.

Cu toate ca sfintirea este a intregii biserici, slujba se concentreaza in Sfantul Altar, si pe Sfanta Masa in special. Aceasta marcheaza, de fapt, botezarea si crestinarea bisericii respective.

Pentru sfintira unei bisericii sunt necesare o seama de lucruri, de materii, si de odoare, care se aseaza pe sfanta masa si la Proscomidiar si de care se ingrijeste de obicei preotul paroh al bisericii respective.
Ne gandim in primul rand la o seama de materii care sunt numite aromate: ceara curata, aloe, smirna, tamaie, apa de trandafiri, Sfantul si Marele Mir si sapun bine mirositor. Totodata se ingrijeste de sfintele moaste; de o racla in care se aseaza sfintele moaste si care se vor pune in piciorul sfintei mese; documentul de sfintire [Hrisovul n.n.] si sulul in care se pune acesta; o camasa alba cu care se imbraca arhiereul peste hainele sale in momentul in care pregateste Sfanta Masa si se sfinteste Sfanta Masa; Sfantul Antimis, care de obicei este adus de la Centrul Chiriarhal; o tija mai lunga cu pensula in varf cu care se sfintesc peretii bisericii; busuioc; si, in special, trebuie sa ne gandim si la cele patru panze cu chipul celor patru Evanghelisti care se aseaza in cele patru colturi ale Sfintei Mese.

Edificiul bisericii noi se sfinteste mai intai in exterior pentru a delimita un spatiu sacru. In partea de inceput a slujbei se citeste in fata bisercii noi, rugaciunea lui Solomon, de la sfintirea Templului din Ierusalim. Templul lui Solomon era o preinchipuire sau o anticipare a tainei lui Hristos si a Bisericii Sale.

Urmeaza apoi trei lecturi din Epistolele Apostolice si trei lecturi din Sfintele Evanghelii de la Matei, Luca si Ioan. La sfarsitul fiecarie lecturi din aceste Evanghelii se anunta mesajul principal al Evangheliei citite.

Cand se inconjoara biserica sunt purtate in procesiune moaste ale Sfintilor Mucenici sau Martiri, care apoi se depun in piciorul sfintei mese. Aceasta pentru ca mucenicii au aratat cea mai mare iubire fata de Hristos, iubire mai tare decat teama de moarte. De aceea primele biserici crestine au fost construite pe mormintele martirilor.

Sfintirea unei biserici are o seama de randuieli. Arhiereul este primit de catre sobor si de catre credinciosi in afara bisericii. De aceea, sfintirea bisericii incepe intr-un fel cu ocolirea bisericii si cu: rostirea Apostolului, Evangheliei, a Ecteniei intreite, si sfintirea bisericii in exterior, pentru ca se delimiteaza, in felul acesta, spatiul sacru, locul in care va locui Dumneze, deci biserica.

Dupa sfintirea exterioara a bisericii, arhiereul bate in usile bisericii noi, considerate acum ca fiind porti ale Cerului.

Urmeaza sfintirea Altarului bisericii, care il reprezinta pe Hristos, Domnul cel rastignit, mort si inviat.

Sfanta Masa simbolizeaza deodata masa de la Cina cea de Taina, mormantul lui Hristos, si Tronul sau de slava.

Dupa ce s-a sfintit Sfanta Masa, se stropeste cu apa sfintita si se unge cu Sfantul si Marele Mir Sfantul Altar si toata biserica.

Dupa inconjorul, in procesiune a bisericii, cu Sfanta Evanghelie, Sfanta cruce si Sfintele Moaste, arhiereul ajunge inaintea usilor bisericii care sunt inchise, si este un moment emotionant in care, cu crucea loveste in usile biserici si rosteste o formula: "Ridicati capetenii portile voastre si va intra Imapratul slavei" si are un raspuns din interior: "Cine este acesta imparatul slavei?". "Domnul cel tare in razboaie". Este un dialog care se repeta de trei ori, dupa care se deschid usile bisericii, soborul merge cu arhiereul in Altar, si are loc momentul de sfintire, intr-o randuiala complexa, a Sfintei Mese, cu apa sfintita, cu Sfantul si Marele Mir, asezarea icoanelor celor patru Evanghelisti in colturile Sfintei Mese, punerea sfintelor moaste la piciorul sfintei mese, pecetluirea acestora, acoperirea Sfintei Mese si asezarea tuturor odoarelor, incheind cu Sfantul Antimis, Sfanta Evanghelie, Sfesnice, candela, si cu toate celelalte de la Proscomidiar.

Sfantul si Marele Mir este untdelemn amestecat cu vin natural si cu diferite aromate in numar de 38. Acesta se sfinteste de catre Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Autocefale, inconjurat de ierarhii Sfantului Sinod, numai in cadrul Sfintei Liturghii, oficiata in Joia Mare din Saptamana Sfintelor Patimiri. El se intrebuinteaza imediat dupa sfantul Botez cand se administreaza Taina Mirungerii, la sfintirea bisericilor si a antimiselor. Sfantul si Marele Mir se prepara si se sfinteste atunci cand cantitatea de mir existenta este aproape de epuizare.

Ridicarea unei biserici este in primul rand un demers de ordin misionar. Extinderea unei comunitati crestine presupune si existenta serviciului religios care nu poate fi desfasurat decat in biserica. Toate perioadele istorice au arata ca nicio comunitate de crestini nu s-a lipsit de un spatiu destinat rugaciunii, chiar daca a fost vorba de pribegie sau razboaie.

Unii credinciosi cu evlavie si dare de mana se apropie de Dumnezeu nu doar prin rugaciune; ei devin chair ctitori de biserici. Indiferent de ctitorii lor sau de spatiul in care sunt amplasate, bisericile sunt recunoscute in primul rand dupa hramul pe care il poarta. Cuvantul hram provine din limba slavona si inseamna casa.

Exista obiceiul ca bisericile sa-si aleaga un patron sau un ocrotitor din randul Sfintilor, al Sfintilor Ingeri, chiar se iau ocrotitoare pe Maica Domnului sau un Praznic Imparatesc, in cinstea Mantuitrului. Sunt biserici cu hramul Inaltarea Domnului sau chiar Invierea Domnului. Multe biserici au chiar doua, trei, sau mai multe hramuri. Alegerea ocrotitorului bisericii tine in primul rand si de preotul paroh, de ctitori - care pot sa aibe o sugestie -, de Comitetul Parohial - care se poate face purtator de cuvant al adunarii credinciosilor-, in sfarsit, arhiereul este cel care poate sa dea un ocrotitor chair in ziua sfintirii.
Exista obiceiul ca data de sfintire a unei biserici sa ramana o data de aducere aminte in fiecare an, facandu-se slujbe de multumire an de an pentru momentul acesta de sfintire, care ramane in memoria comunitatii respective.

Este cunoscut faptul ca la sfintirea unei biserici participa numerosi crestini, nu doar din parohia pe seama careia a fost ridicata biserica, ci si din parohiile invecinate.

Preotii prezenti la sfintire au datoria de a vesti tuturor credinciosilor acest maret eveniment, pentru unicitatea momentului in care pot fi observate acte de ritual mai rar intalnite in viata liturgica obisnuita.  

La incheierea slujbei de sfintire credinciosii, barbati, femei si copii au dreptul de a intra in Sfantul Altar si de a primi o bucata de panza inmuita in aromatele in care a fost imbalsamata Sfanta Masa. Ea poarta numele de tarnoseala, de la cuvantul tarnosire, care desemneaza chair actul de sfintire a bisericii.

Arhieraticonul prevede atat randuiala de sfinitre a bisericii dar si de resfintire. O biserica poate fi resfintita atunci cand au lucrari de consolidare sau restaurare a bisericii, interioare sau exterioare, cand pictura este renovata, sau biserica chiar este repictata, si, mai sunt cateva cazuri in care biserica poate fi resfintita: in caz de pangarire de catre eretici sau de catre pagani, si in cazul in care s-ar intampla ca in biserica sa moara vre-un om sau vre-un animal.

Slujba sfintirii biserici arata rolul important pe care aceasta il are in viata credinciosilor pentru sfintirea si mantuirea lor. Biserica este locul de rugaciune prin excelenta al crestinilor, preinchipuit mai intai in Vechiul Testament de Cortul Marturiei, apoi de Templul lui Solomon.

#Tarnosirea este slujba e sfinitire a unei biserici ca lacas de cult.

#Ritualul complex si plin de simbolisme este inspirat din mai multe evenimente biblice.

#Sfintirea bisericii este de fapt botezarea si crestinarea bisericii respective.



Un comentariu:

  1. Valentina Apostol19 septembrie 2014, 18:12

    Zi de mare sarbatoare atat pentru credinciosii romani din Franta, dar si pentru Biserica noastra Ordodoxa din regiunea Auvergne si nu numai. Zi in care romanii si nunumai aun venit cu toata dragostea in fata lui Dumnezeu. Trebuie de laudat si apreciat pe Parintele Arsenie, ieromonah la Manastirea de la Malvialle cel cu mare suflet catre Dumnezeu si romanii din Auvergne care a muncit cu sufletul sau mare pentru infiintarea acestui sfant lacas, la care eu vin o data pe an cu mare evlavie.

    RăspundețiȘtergere