Părintele Valerian Pâslaru despre vremurile de acum. "Asta e și dorința satanei, de a ne risipi atenția în loc să ne concentrăm atenția asupra întâlnirii noastre cu Hristos, cu viața cea veșnică"

Părintele Valerian Pâslaru - Cuvânt de întărire pentru vremurile de acum

[...] La capătul acestor zile sigur Il aflăm pe Mântuitorul, ne unim cu El și ne facem Biserică vie, ne regăsim ca fii și fiice ale lui Hristos. Iar aceste vremuri de tulburare nu sunt unice. Vremuri de tulburare în viața creștinului și în viața omenirii au fost tot timpul. Au fost războaie tot timpul, au fost cutremure tot timpul, au fost furtuni, au fost nebunii. Cea mai apropiată, demența comunistă, care a răvășit lumea și care a lăsat aceste ouă cumplite din care au ieșit acești balauri, care înghit pe cei care nu-L au pe Hristos. 

Există un cuvânt de care trebuie să ne agățăm ca de o plută de salvare, pe care-l spune Hristos: "Fără de Mine nu puteți face nimic"! Iar cei care-L au pe Hristos au viața veșnică, au biruința, în primul rând asupra neputințelor noastre, înainte de ispite. Ispitele vin datorită neputințelor noastre, datorită necredințelor noastre, datorită nepracticării Ortodoxiei, în care acest popor crește de două mii de ani. Cam asta este ceea ce am putea spune pe scurt despre aceste zile. 

BD din "Astérix et la Transitalique", 2017, când CORONAVIRUS
cu prietenul  său, Bacilus face o cursă de cai la Roma...

Alarma aceasta falsă care a venit cu coronavirusul acesta... În primul rând Biserica s-a exprimat de la începutul Învierii Domnului. Numai cei necredincioși, ereticii, pot spune că te poți îmbolnăvi în biserică dacă săruți icoana sau te împărtășești cu aceeași linguriță. Acolo este Hristos, este Tămăduitorul tămăduitorilor, este Doctorul doctorilor, este Cel care a făcut această viață. El n-a făcut moartea. Păcatul a făcut moartea. Si atuncea te întâlnești cu El la sfânta împărtășanie, când săruți sfintele icoane, nu poți să te îmbolnăvești.
Noi, călugării, ar trebui să fim bolnavi de toate bolile, pentru că aicea vin numai bolnavi care sărută icoana și noi nu dăm imediat cu spirt sau cu dezinfectant pe icoană. Le sărutăm de mai multe ori decât le sărutați dumneavoastră și nu ne îmbolnăvim. Crede fiecare ce vrea, dar să-l lasă și pe celălalt să creadă, și el. Noi nu cerem condamnarea celor care nu cred. Ei cer condamnarea noastră. 

Nu cred că există un pericol mai mare decât acela pe care ni-l facem noi înșine. Iuda sunt eu. Eu mă vând pe mine însumi. Dacă eu cred în Hristos, merg la biserică, îmi ascult duhovnicul, urmez predaniile pe care le-a lăsat Hristos în biserică, n-are ce să mi se întâmple. Dovada cea mai elocventă sunt cuvioșii, mucenicii, sfinții la care ne închinăm, dar sunt și sfinții la care nu ne închinăm, care sunt mărturisitori, supraviețuitori ai temnițelor comuniste, care au trăit iad și au ieșit mai întăriți în credință, în credința în Hristos, mai întăriți decât au intrat. Sigur că acolo sunt și mucenici. Aceasta este iconomia lui Dumnezeu, iar cel care încearcă să descifreze logic, va cădea ușor în sminteală.  Așa că nu vă temeți decât de dumneavoastră, nu de altcineva. 

Medicii s-au exprimat categoric, că acest virus este mai slab decât altele, care nu sunt atât de urmărite, și că este o chestiune politică. Așa că încredeți-vă în Hristos, parcurgeți postul cu maximă concentrare, și cred că vom birui și acest val care a venit asupra întregii omeniri, nu numai asupra creștinilor.

Se urmărește ceva, ceva necurat. Fiecare să descifreze ce anume se urmărește. Dar cred că cel mai mult trebuie să ne adunăm, să nu fim risipiți. Asta e și dorința satanei, de a ne risipi atenția în loc să ne concentrăm atenția asupra întâlnirii noastre cu Hristos, cu viața cea veșnică. Așa să ne ajute Dumnezeu!

- Amin!

- Domnului slavă!