PROGRAM DE RUGĂCIUNE din Sfântul Munte Athos pentru izbavirea de molima coronavirusului. Priveghere 27-28 martie!

(Credit imagine: The Ascetic Experience)

In noaptea de 27 spre 28 martie va avea loc o Priveghere pentru izbăvirea de molima coronavirusului. Pentru aceasta credincioșii din toată lumea sunt rugați să se alăture călugărilor din Sfântul Munte Athos în aceste rugăciunile înălțate către Cer.

Orthodoxie. com: Prions avec les moines athonites pour la délivrance du coronavirus!

[...] Ieromonahul Macarie Simonopetritul a trimis următorul text: 

Vineri, 27 martie, prin decizia luată de Sfânta Chinotită, toate mănăstirile și schiturile din Sfântului Munte vor face priveghere, aducând rugăciuni Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Sfântului Haralambie, al cărui sfânt cap este păstrat în Meteora, și care a făcut minuni de mai multe ori în perioade de epidemie. 

În aceste momente tragice pentru întreaga omenire, călugării Sfântului Munte își dau seama mai mult ca niciodată că chemarea lor de "a sta pe baricade" se face prin rugăciune și mijlocire. Acolo unde știința și toate mijloacele umane se dovedesc a fi neputincioase și manifestă fragilitatea unei lumi construite pe valori pure materiale, credința Părinților noștri rămâne de nezdruncinat, și doar ea poate oferi credincioșilor încercați curaj și încredere, căci doar prin rugăciunile către sfinți această molimă va trece fără a provoca prea multe victime.

Nu doar prin această priveghere, ci în orice moment rugăciunile Sfântului Munte sunt stâlp al Bisericii lui Hristos, care o leagă de Cer și care face să se pogoare milostivirea divină. 

„Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia” (Luca 12:32). Si, cine știe? La fel cum după furtună strălucește soarele având o nouă luminozitate, după molimă, credința va cunoaște o renaștere?"

Capul Sf. Haralambie, Meteora

PROGRAM DE RUGĂCIUNE (pdf)

din Sfântul Munte Athos

pentru privegherea din 27-28 marite

1. Rugăciunile începătoare; Psalmul 50; Psalmul 142; Troparele de umilință; Crezul; Cuvine-se cu adevărat.

2. Acatist de mulțumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”.

3. Catismele 1, 2, 3 din Psaltire.

4. Rugăciunea inimii

+ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa (x33)

+ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (x10)

+ Sfinte Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (sau către alt sfânt apropiat)(x10)

+ Sfinte Îngere Păzitor, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul/păcătoasa (x10)

5. Acatistul Buneivestiri

6. Catismele 4, 5, 6 din Psaltire.

7. Rugăciunea inimii

+ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa (x33)

+ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (x10)

+ Sfinte Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (sau către alt sfânt apropiat)(x10)

+ Sfinte Îngere Păzitor, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul/păcătoasa (x10)

8.Acatistul Sfântului Mucenic Haralambie 

9. Catismele 7, 8, 9 din Psaltire.

10.  Rugăciunea inimii

+ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa (x33)

+ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (x10)

+ Sfinte Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (sau către alt sfânt apropiat)(x10)

+ Sfinte Îngere Păzitor, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul/păcătoasa (x10)

11. Acatistul Pătimitorilor din temnițele comuniste.

12. Catismele 10, 11, 12 din Psaltire.

1. Rugăciunile începătoare

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (x3).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (x3),

Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție Unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, așa încât drept ești Tu întru cuvintele Tale și biruitor când vei judeca Tu. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți; spăla-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Întoarce fața Ta de la păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău Cel Sfânt nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta. Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău jertfe.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru credincioşia Ta, auzi-mă întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat. Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ți întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. 

Troparele de umilință 

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem ție, ca unui Stăpân, noi păcătoșii robii Tăi: miluiește-ne pe noi.

Slavă...

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit. Nu Te mânia pe noi foarte, nici nu pomeni fărădelegile noastre. Ci caută și acum ca un milostiv și ne mântuiește pe noi de vrăjmașii noștri. Că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.

Și acum...

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu ești mântuirea neamului creștinesc. Amin!

Crezul

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi, oamenii, și pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților.Și viața veacului ce va să vie. Amin!

Cuvine-se cu adevărat

Cuvine-se cu adevărat să te fericim, Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

2. Acatistul de mulțumire „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”

Condacul 1

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Icosul 1

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,

Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 2-lea

Doamne, ce bine e să fii oaspetele zidirii Tale: vântul bine-înmiresmat, munţii care tind spre cer, apele ca nişte oglinzi nemărginite în care se răsfrâng aurul razelor şi curgerea uşoară a norilor, întreaga fire şopteşte tainic, toată e plină de mângâiere, păsările şi dobitoacele poartă pecetea iubirii Tale. Binecuvântat este pământul cu frumuseţea cea degrab trecătoare care deşteaptă dorul de veşnicul locaş unde întru nestricăcioasă frumuseţe se aude cântarea: Aliluia!

Icosul al 2-lea

M-ai adus în viaţa aceasta ca într-un rai preasfânt. Am văzut cerul ca un potir albastru şi adânc, în azurul căruia cântă păsările, am ascultat foşnetul plin de pace al pădurii şi susurul dulce-glăsuitor al apelor, m-am înfruptat din roadele bine-miresmate şi dulci, ca şi din mierea cea parfumată. Ce bine e la Tine pe pământ, şi câtă bucurie să fii oaspetele Tău!

Slavă Ţie, pentru praznicul vieţii,
Slavă Ţie, pentru buna mireasmă a lăcrămioarelor şi trandafirilor,
Slavă Ţie, pentru felurimea cea desfătata a roadelor şi a seminţelor,
Slavă Ţie, pentru strălucirea de giuvaer din roua dimineţii,
Slavă Ţie, pentru surâsul deşteptării scăldate în lumină,
Slavă Ţie, pentru frumuseţea zidirii mâinilor Tale,
Slavă Ţie, pentru viaţa veacului acesta, prevestitoare a celei cereşti,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 3-lea

Prin puterea Sfântului Duh împrăştie mireasmă orice floare: adiere tihnită de parfum, gingaşă alcătuire de culori, frumuseţea Celui Mare întru cele smerite. Laudă şi cinste Făcătorului de viaţă Dumnezeu, Cel Care a încununat ţarina cu aurul spicelor şi cu azurul albăstrelelor, iar sufletul cu bucuria vederii celor tainice. Veseliţi-vă şi-I cântaţi Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Cât de minunat eşti în praznicul primăverii, când se trezeşte la viaţă toată făptura şi de prin mii de părţi strigă cu bucurie către Tine: Tu eşti Izvorul vieţii, tu eşti Biruitorul morţii! Mângâiate de lumina lunii şi de cântecele privighetorilor, stau văile şi codrii în veşminte de nuntă, întreaga lume este mireasa Ta, ea îl aşteaptă pe Mirele nestricăcios. Dacă astfel îmbraci Tu iarba câmpului, cum oare ne vei preschimba în veacul învierii ce va să fie, cum vor lumina trupurile noastre, iar sufletele cum vor străluci?

Slavă Ţie, Celui ce ai scos dintru întunecimile pământului felurite culori şi gusturi şi miresme,

Slavă Ţie, pentru zidirea cea primitoare şi bogată în mângâiere,

Slavă Ţie, că ne-ai înconjurat cu mii şi mii de făpturi,

Slavă Ţie, pentru adâncul înţelepciunii Tale, care şi-a pus pecetea peste întreaga lume,

Slavă Ţie, cu evlavie sărut urmele paşilor Tăi nevăzuţi,

Slavă Ţie, Celui ce ai aprins înaintea noastră lumina cea strălucitoare a vieţii veşnice,

Slavă Ţie, pentru nădejdea vieţii nestricăcioase, nepieritoare, desăvârşite,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 4-lea

Cu câtă dulceaţă îi îndestulezi pe cei ce se gândesc la Tine, ce Făcător de viaţă este Cuvântul Tău cel Sfânt! Mai plăcută decât untdelemnul şi mai dulce decât fagurii este împreună-grăirea cu Tine. Rugăciunea adusă Ţie prinde viaţă şi se înaripează: cu ce cutremur se umple atunci sufletul şi cât de măreţe şi pline de tâlc apar atunci viaţa şi făptura toată! Unde nu eşti Tu - acolo e pustiu. Unde eşti Tu - acolo e bogăţia sufletului, acolo se revarsă, ca un şuvoi de apă vie, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Când se lasă peste pământ apusul, când se împart odihna somnului obştesc şi la căderea zilei liniştea se aşterne, eu văd cămara Ta sub chipul palatelor strălucitoare şi a pridvoarelor de nori ale amurgului. Foc şi porfiră, aur şi azur grăiesc prorocind despre frumuseţea cea negrăită a corturilor Tale şi cu glas de prăznuire strigă:

Slavă Ţie, în ceasul tihnit al înserării,
Slavă Ţie, Celui ce ai revărsat asupra lumii mare linişte,
Slavă Ţie, pentru raza de rămas-bun a soarelui care apune,
Slavă Ţie, pentru odihna somnului adânc,
Slavă Ţie, pentru bunătatea Ta care se arată în întuneric, când lumea toată pare a fi departe,
Slavă Ţie, pentru rugăciunile smerite ale sufletului,
Slavă Ţie, pentru deşteptarea făgăduită spre bucuria veşnicei zile neînserate,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 5-lea

Nu sunt cumplite viforele vieţii pentru acela în al cărui suflet străluceşte făclia focului Tău. Împrejur - vreme rea şi întuneric, groază şi urlet de vijelie; iar în sufletul lui e pace şi lumină: acolo e Hristos! Şi inima cântă: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Văd cerul Tău strălucitor de stele. O, cât eşti de bogat şi câte lumini ai! Prin razele îndepărtaţilor luminători mă priveşte veşnicia; sunt aşa mic şi neînsemnat, dar cu mine este Domnul şi pretutindeni sunt păzit de dreapta Lui cea iubitoare.

Slavă Ţie, pentru necontenita Ta purtare de grijă,
Slavă Ţie, pentru oamenii pe care pronia Ta mi i-a adus în cale,
Slavă Ţie, pentru dragostea rudelor, pentru dăruirea prietenilor,
Slavă Ţie, pentru blândeţea dobitoacelor care-mi slujesc,
Slavă Ţie, pentru clipele luminoase ale vieţii mele,
Slavă Ţie, pentru bucuriile limpezi ale inimii,
Slavă Ţie, pentru fericirea de a trăi, de a mă nevoi şi de a contempla,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-6-lea

Cât eşti de măreţ şi de apropiat întru cumplita suflare a furtunii, cum se vădeşte atotputernicia mâinii Tale în şerpuirea fulgerelor orbitoare: minunată este măreţia Ta. Glasul Domnului peste câmpii şi în foşnetul codrilor, glasul Domnului în purcederea tunetelor şi ploii, glasul Domnului peste ape multe. Lăudat fii în vuietul munţilor care scuipă foc. Tu scuturi pământul ca pe un veşmânt; Tu înalţi până la cer valurile mării. Laudă Ţie, Celui ce ai smerit trufia omenească, făcând să se înalţe strigăt de pocăinţă: Aliluia!

Icosul al-6-lea

Ca fulgerul când luminează cămările ospăţului şi după el par jalnice toate făcliile, aşa ai strălucit şi Tu în sufletul meu, fără de veste, la vremea celor mai mari bucurii ale mele; iar după lumina Ta de fulger, ce palide, întunecate şi firave păreau aceste bucurii... Sufletul meu năzuieşte spre Tine!

Slavă Ţie, hotar al celor mai înalte visuri omeneşti,
Slavă Ţie, pentru setea noastră nepotolită după împărtăşirea cu Dumnezeu,
Slavă Ţie, Celui ce ai aprins în noi nemulţumirea numai cu viaţa cea de pe pământ,
Slavă Ţie, Celui ce faci din noi fii ai luminii înveşmântându-ne cu cele mai gingaşe raze ale Tale,
Slavă Ţie, Celui ce ai zdrobit puterea duhurilor întunericului şi ai sortit tot răul spre nimicire,
Slavă Ţie, pentru descoperirile Tale;
Slavă Ţie, pentru fericirea de a Te simţi şi de a vieţui cu Tine,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-7-lea

În sânul minunatei simfonii care ne înfăşoară cu bogatele ei armonii se face auzită chemarea Ta. Tu ne descoperi pridvorul împărăţiei ce va să fie în dulceaţa cântărilor, în minunatele acorduri ale sunetelor, în simţirea înaltă din glăsuirea lor, în strălucirea lucrării artistului. Orice adevărată frumuseţe ne poartă sufletul spre Tine, ca o puternică chemare, făcându-ne să înălţăm cu glas de sărbătoare cântarea: Aliluia!

Icosul al-7-lea

Cu pogorârea Sfântului Tău Duh, Tu luminezi şi faci să rodească arta pictorilor, inspiraţia poeţilor, gândirea savanţilor. Cu puterea cunoaşterii de sus pătrund ei legile Tale, luminându-ne adâncul înţelepciunii Tale de Ziditor. Lucrările lor şi fără de voie Te mărturisesc: O, cât eşti de mare în operele lor, cât eşti de mare în omul pe care Tu L-ai făcut!

Slavă Ţie, Celui ce Ţi-ai arătat puterea în legile ce cârmuiesc zidirea,
Slavă Ţie, că toată făptura e plină de legile pe care i le-ai rânduit,
Slavă Ţie, pentru tot ce ni s-a descoperit prin harul Tău,
Slavă Ţie, pentru ceea ce cu înţelepciune ne-ai ascuns,
Slavă Ţie, pentru geniul minţii omeneşti,
Slavă Ţie, pentru puterea de a lucra cele de folos,
Slavă Ţie, pentru limbile de foc ale inspiraţiei,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-8-lea

Cât de apropiat eşti de noi în ziua bolii! Tu Însuţi cercetezi pe cei bolnavi, Tu Însuţi Te apleci spre patul celui suferind. Şi inima lui stă de vorbă cu Tine. Tu luminezi sufletul cu pace în vremea grelelor pătimiri şi scârbe, Tu trimiţi ajutor neaşteptat. Tu mângâi, Tu cercetezi cu dragoste şi mântui, Ţie îţi înălţăm cântare: Aliluia!

Icosul al-8-lea

Când, prunc fiind, Te-am chemat cu înţelegere pentru prima oară, mi-ai împlinit rugăciunea şi mi-ai adumbrit sufletul cu pacea harului Tău. Atunci am înţeles că Tu eşti bun şi fericiţi sunt cei care aleargă laTine. Am început a Te chema din ce în ce mai des, iar acum strig:

Slavă Ţie, Celui ce plineşti cererea mea pentru cele bune;

Slavă Ţie, Celui ce veghezi necontenit asupra mea;

Slavă Ţie, Celui ce tămăduieşti neputinţele şi scârbele cu trecerea vindecătoare a timpului;

Slavă Ţie, Celui ce singur ştii de ce îngădui să fim prigoniţi pe nedrept;

Slavă Ţie, Celui prin Care nici o pierdere nu e de neînlocuit şi tuturor le dăruieşti viaţa de veci;

Slavă Ţie, Celui ce faci nepieritor tot lucrul cel înalt şi bun;

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai făgăduit reîntâlnirea cea dorită cu cei de aproape ai noştri adormiţi întru nădejdea învierii; 

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al-9-lea

De ce zâmbeşte tainic toată făptura în zilele de praznic? De ce atunci se revarsă în inimă o minunată uşurare, fără asemănare cu cele pământeşti şi însuşi văzduhul devine altar şi biserică purtătoare de lumină? E adierea harului Tău, e strălucirea Taborului, cerul şi pământul cântă atunci lauda: Aliluia!

Icosul al-9-lea

Când m-ai insuflat spre a sluji aproapelui, luminându-mi sufletul cu umilinţa, atunci una din razele Tale nenumărate a căzut asupra inimii mele, şi ea s-a făcut purtătoare de lumină, fier în văpaie: am privit chipul Tău tainic şi neapropiat

Slavă Ţie, Celui ce ai preschimbat viaţa noastră cu faptele bunătăţii,

Slavă Ţie, Celui ce ai pecetluit cu negrăită dulceaţă fiecare din poruncile Tale,

Slavă Ţie, Celui ce Te sălăşluieşti în chip nevăzut acolo unde adie buna mireasmă a milostivirii,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai trimis nereuşite şi scârbe, ca să ne întoarcem ochii spre suferinţa celorlalţi,

Slavă Ţie, Celui ce ai pus mare răsplată în însăşi fapta bună,

Slavă Ţie, Celui ce primeşti avântul spre cele înalte,

Slavă Ţie, Celui ce învălui cu iubirea mai presus de toate,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 10-lea

Un lucru destrămat în pulbere nu se ridica la loc, dar Tu învii pe cei a căror conştiinţă s-a stins şi întorci la frumuseţea cea dintâi sufletele ce o pierduseră fără nădejde. Cu Tine nimic nu e cu neputinţă de îndreptat. Tu eşti cu totul dragoste. Tu eşti Cel ce pe toate le zideşti, şi Cel ce iarăşi dai viaţă. Pe Tine Te lăudăm cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Dumnezeul meu, Cel ce cunoşti căderea îngerului trufaş al zorilor, mântuieşte-mă cu harul tău, nu mă lăsa să mă îndepărtez de Tine şi nu-mi da să mă îndoiesc de Tine. Dă auzului meu agerime, ca să aud în toate clipele vieţii mele glasul Tău tainic şi să-Ţi strig Ţie, Celui veşnic:

Slavă Ţie, pentru minunatele potriviri de întâmplări pe care le-a rânduit pronia Ta,
Slavă Ţie, pentru presimţirile dăruite de har,
Slavă Ţie, pentru poveţele glasului tainic,
Slavă Ţie, pentru descoperirile din vis şi din trezie ale cuvioşilor Tăi,
Slavă Ţie, Celui ce zădărniceşti planurile nefolositoare,
Slavă Ţie, Celui ce ne trezeşti prin suferinţe din beţia patimilor,
Slavă Ţie, Celui care smereşti spre mântuire trufia inimii,
Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 11-lea

Prin lanţul de gheaţă al veacurilor simt suflul fierbinte al Dumnezeirii Tale şi dragostea Ta de oameni. Tu eşti aproape, sorocul vremurilor se apropie. Văd Crucea Ta: ai îndurat-o pentru mine; în pulbere se aşterne duhul meu înaintea Crucii: aici e praznicul iubirii şi al mântuirii, aici nu încetează în veci lauda: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Fericit cel care va cina în împărăţia Ta, însă Tu m-ai împărtăşit încă de pe pământ de această fericire. De câte ori nu mi-ai întins cu dreapta Ta dumnezeiască Trupul şi Sângele Tău iar eu, mult păcătosul am primit ştiutele Taine şi am simţit iubirea Ta cea negrăită şi mai presus de fire?

Slavă Ţie, pentru puterea harului Tău cel necuprins şi de viaţă făcător,

Slavă Ţie, Celui ce ai înălţat Biserica Ta ca adăpost lumii ostenite,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai născut a doua oară prin apele cele de viaţă făcătoare ale Botezului.

Slavă Ţie, căci Tu întorci celor care se pocăiesc neprihănirea crinilor,

Slavă Ţie, adânc nesecat al iertării,

Slavă Ţie, pentru paharul vieţii şi pentru pâinea bucuriei veşnice,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai ridicat spre cer,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 12-lea

De multe ori am privit cum se răsfrângea slava Ta pe chipurile celor răposaţi. Cum străluceau de nepământească frumuseţe şi bucurie, cât de nematerialnice păreau trăsăturile lor: cu adevărat era praznicul fericirii şi al odihnei în sfârşit atinse; tăcerea lor striga spre Tine. În ceasul sfârşitului, luminează şi sufletul meu, cel care strigă: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Ce înseamnă laudele mele înainte Ta! Eu nu am auzit cântarea heruvimilor - aceasta este partea sufletelor înalte - dar ştiu cum Te slăveşte firea. Am privit iarna cum, sub tăcerea lunii, întreg pământul îţi aduce tihnită rugăciune, înveşmântat în haină albă, strălucind de nestematele zăpezii. Am văzut cum se bucură de Tine soarele care răsare şi am auzit corurile păsărilor slavoslovind. Am auzit cum foşnesc codrii, cântă vânturile şi apele susură cu taină despre Tine, am auzit cum Te propovăduiesc cetele luminătorilor prin mişcarea pe care le-ai rânduit-o, cu înţelepciune, pe nesfârşitele întinderi. Ce e lauda mea! Firea este ascultătoare, iar eu nu sunt. Atâta cât trăiesc şi văd dragostea Ta, râvnesc să-Ţi mulţumesc, să mă rog Ţie şi să strig:

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai arătat lumina,

Slavă Ţie, Celui ce ne-ai iubit cu dragoste adâncă, nemăsurată şi dumnezeiască,

Slavă Ţie, Celui ce ne umbreşti cu lumina, cu cetele sfinţilor şi îngerilor Tăi,

Slavă Ţie, Prea-Sfântule Părinte, Care ne-ai chemat să dobândim împărăţia Ta,

Slavă Ţie, Duhule Sfinte, Soare de Viaţă Făcător al veacului ce va să vină,

Slavă Ţie, Fiule al lui Dumnezeu, începătură a mântuirii noastre,

Slavă Ţie, pentru toate, Treime Dumnezeiască şi Preabună,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Condacul al 13-lea

O, Preabună şi de Viaţă-Făcătoare Treime, primeşte mulţumire pentru toate milele Tale şi ne arată vrednici de binefacerile Tale ca, înmulţind talanţii care ne-au fost încredinţaţi, să intrăm în veşnica bucurie a Domnului nostru cântând cântare de biruinţă: Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi:

Venit-am pe lume prunc slab şi neajutorat, dar îngerul păzitor a întins aripi luminoase, ocrotind leagănul copilăriei mele. Dragostea Ta străluceşte de atunci peste toate cărările mele, în chip minunat călăuzindu-mă către lumina veşniciei. Cu slavă s-au arătat, din prima zi şi până acum, darurile Proniei Tale cele îmbelşugate. Îţi mulţumesc şi strig cu toţi cei care Te cunosc pe Tine:

Slavă Ţie, Celui ce m-ai chemat la viaţă,

Slavă Ţie, Celui ce mi-ai arătat frumuseţea lumii,

Slavă Ţie, Celui ce ai deschis înaintea mea cerul şi pământul ca pe o carte veşnică a înţelepciunii,

Slavă veşniciei Tale, ce se arată în lumea cea vremelnică,

Slavă Ţie, pentru milele Tale cele arătate şi cele ascunse,

Slavă Ţie, pentru fiecare suspinare a încercărilor mele,

Slavă Ţie, pentru fiecare pas al vieţii, pentru fiecare clipă de bucurie,

Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

Şi Condacul întâi:

Împărate al veacurilor, Cel ce nu suferi stricăciune, Tu ţii în dreapta Ta toate cărările vieţii omeneşti cu puterea proniei Tale celei mântuitoare. Îţi mulţumim pentru binefacerile Tale cele arătate şi cele ascunse, pentru viaţa pământească şi pentru cereştile bucurii ale împărăţiei Tale. Arată-ne şi de acum înainte mila Ta, celor care cântăm: Slavă Ţie, Dumnezeule, în veci!

3. Catismele 1, 2, 3 din Psaltire.

 ***

4. Rugăciunea inimii

+ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa (x33)

+ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (x10)

+ Sfinte Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (sau către alt sfânt

apropiat)(x10)

+ Sfinte Îngere Păzitor, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul/păcătoasa (x10)

5. Acatistul Buneivestiri

Condac 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Icos 1:

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria

Bucură-te, cea prin care piere blestemul

Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut

Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei

Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești

Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești

Bucură-te, că ești scaun Împăratului

Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate

Bucură-te, steaua, care arăți Soarele

Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări

Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura

Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 2:

Știindu-se pe sine sfânta întru curăție, a zis lui Gavriil cu îndrăznire: Preaslăvitul tău glas cu anevoie se arată a fi primit sufletului meu; că naștere cu zămislire fără sămânță, cum îmi spui? Cântând: Aliluia!

Icos 2:

Înțelesul cel greu de pătruns căutând Fecioara să-l înțeleagă, a grăit către cel ce slujea: Din pântece curat, cum este cu putință să Se nască Fiu, spune-mi? Iar el cu frică a zis:

Bucură-te, tăinuitoarea sfatului celui nespus

Bucură-te, încredințarea celor ce au trebuință de tăcere

Bucură-te, începătura minunilor lui Hristos

Bucură-te, capul poruncilor Lui

Bucură-te, scara Cerului, pe care S-a pogorât Dumnezeu

Bucură-te, pod care-i treci la Cer pe cei de pe pământ

Bucură-te, minune, care de îngeri ești mult slăvită

Bucură-te, ceea ce ești rană de mult plâns a diavolilor

Bucură-te, ceea ce ai născut Lumina cea neapusă

Bucură-te, ceea ce n-ai învățat pe nimeni în ce chip s-a petrecut

Bucură-te, ceea ce covârșești mintea celor înțelepți

Bucură-te, ceea ce luminezi gândurile celor credincioși

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 3:

Puterea Celui de Sus a umbrit-o atunci, spre zămislire, pe cea care nu știa de nuntă; și pântecele ei cel cu bună roadă, ca o țarină dulce, l-a arătat tuturor celor ce vor să secere mântuire, când vor cânta așa: Aliluia!

Icos 3:

Având Fecioara primit în pântece pe Dumnezeu, a alergat la Elisabeta; iar pruncul acesteia, îndată cunoscând închinarea ei, s-a bucurat și, cu săltări în pântece, ca și cum ar fi cântat, a grăit către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, vița mlădiței celei ne-veștejite Bucură-te, câștigarea rodului celui fără de moarte

Bucură-te, ceea ce ai lucrat pe Lucrătorul iubirii de oameni

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Săditorul vieții noastre

Bucură-te, brazdă care ai crescut înmulțirea milelor

Bucură-te, masă care porți îndestularea milostivilor

Bucură-te, ceea ce înflorești Raiul desfătării

Bucură-te, ceea ce gătești adăpostire sufletelor

Bucură-te, tămâia rugăciunii celei primite

Bucură-te, curăția a toată lumea

Bucură-te, voia cea bună a lui Dumnezeu către noi, cei muritori

Bucură-te, îndrăznirea celor muritori către Dumnezeu

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 4:

Vifor de gânduri necredincioase având în sine, înțeleptul Iosif s-a tulburat, uitându-se la tine, cea neamestecată cu nunta, gândind că ești furată de nuntă, tu, ceea ce ești fără de prihană. Iar când a cunoscut că zămislirea ta este de la Duhul Sfânt, a zis: Aliluia!

Icos 4:

Au auzit păstorii pe îngeri lăudând venirea lui Hristos în trup și, alergând la Acela ca la un păstor, L-au văzut ca pe un miel fără de prihană în brațele Mariei, pe care lăudând-o, au zis:

Bucură-te, Maica Mielului și a Păstorului

Bucură-te, staulul oilor cuvântătoare

Bucură-te, ceea ce ești chinuire pentru vrăjmașii cei nevăzuți

Bucură-te, ceea ce deschizi ușile Raiului

Bucură-te, că cele cerești se bucură cu cele pământești

Bucură-te, că cele pământești dănțuiesc împreună cu cele cerești

Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere

Bucură-te, îndrăznirea cea nebiruită a purtătorilor de chinuri

Bucură-te, temeiul cel tare al credinței

Bucură-te, cunoștința harului cea luminoasă

Bucură-te, cea prin care s-a golit iadul

Bucură-te, cea prin care ne-am îmbrăcat cu slavă

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 5:

Steaua cea cu dumnezeiască mergere văzând-o magii, au mers pe urma luminii ei; și, ținând-o ca pe o făclie, cu dânsa căutau pe puternicul Împărat; și, ajungând la Cel neajuns, s-au bucurat cântându-I: Aliluia!

Icos 5:

Au văzut pruncii haldeilor în brațele Fecioarei pe Cel ce a zidit pe om cu mâna; și, cunoscându-L a le fi Stăpân, deși luase chip de rob, s-au nevoit cu daruri a-I sluji Lui și a-i cânta celei binecuvântate:

Bucură-te, Maica stelei celei neapuse

Bucură-te, raza zilei celei de taină

Bucură-te, ceea ce ai stins cuptorul înșelăciunii

Bucură-te, ceea ce luminezi pe tăinuitorii Treimii

Bucură-te, ceea ce ai aruncat dintru dregătorie pe tiranul cel fără de omenie

Bucură-te, ceea ce ai arătat pe Domnul Hristos, iubitorul de oameni

Bucură-te, ceea ce ne-ai izbăvit din slujirea cea idolească

Bucură-te, ceea ce ne curățești de lucrurile cele întinate

Bucură-te, ceea ce ai stins închinarea la foc

Bucură-te, ceea ce ne-ai potolit văpaia patimilor

Bucură-te, îndreptătoarea înțelepciunii celor credincioși

Bucură-te, veselia tuturor neamurilor

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 6:

Vestitori purtători de Dumnezeu făcându-se magii, s-au întors în Babilon, săvârșind prorocia Ta; și, mărturisindu-Te tuturor pe Tine, Hristoase, au lăsat pe Irod ca pe un mincinos, că nu știa să cânte: Aliluia!

Icos 6:

Strălucind Tu în Egipt, Lumina adevărului, ai izgonit întunericul minciunii. Că idolii lui, Mântuitorule, nerăbdând tăria Ta, au căzut; iar cei ce s-au izbăvit de dânșii cântau către Născătoarea de Dumnezeu:

Bucură-te, îndreptarea oamenilor

Bucură-te, căderea demonilor

Bucură-te, ceea ce ai zdrobit stăpânia înșelăciunii

Bucură-te, ceea ce ai vădit înșelăciunea idolească

Bucură-te, mare care ai înecat pe faraonul cel netrupesc

Bucură-te, piatră care ai adăpat pe cei însetați de viață

Bucură-te, stâlp de foc care povățuiești pe cei dintru întuneric

Bucură-te, acoperământul lumii cel mai lat decât norul

Bucură-te, hrană și potir cu mană

Bucură-te, slujitoarea bucuriei celei sfinte

Bucură-te, pământul făgăduinței

Bucură-te, izvorâtoare de miere și lapte

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 7:

Vrând Simeon să se mute din veacul acesta înșelător, Te-ai dat lui ca un prunc, dar Te-ai făcut cunoscut lui și ca Dumnezeu desăvârșit. Pentru aceea s-a mirat de înțelepciunea Ta cea nespusă, cântând: Aliluia!

Icos 7:

Arătat-a făptură nouă arătându-Se Făcătorul nouă, celor ce suntem făcuți de Dânsul, răsărind din pântecele cel fără de sămânță și păzindu-l întreg, precum a fost; ca noi, văzând minunea, să o lăudăm, grăind:

Bucură-te, floarea nestricăciunii
Bucură-te, cununa înfrânării
Bucură-te, ceea ce ai strălucit chipul Învierii
Bucură-te, ceea ce ai arătat viața îngerească
Bucură-te, pomul cel cu luminoasă roadă, din care se hrănesc credincioșii
Bucură-te, copacul cel înfrunzit cu bună umbră, sub care mulți se odihnesc
Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Îndreptătorul celor rătăciți
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Izbăvitorul celor robiți
Bucură-te, îmblânzirea Judecătorului celui drept
Bucură-te, iertarea multor greșiți
Bucură-te, haina celor goi de îndrăzneală
Bucură-te, dragostea care biruiește toată dorirea
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 8:

Văzând naștere minunată, să ne înstrăinăm de lume, mutându-ne mintea la Cer; că pentru aceasta Preaînaltul Dumnezeu pe pământ S-a arătat Om smerit, vrând să tragă la înălțime pe cei care-I cântă: Aliluia!

Icos 8:

Cu totul a fost între cei de jos, iar de cei de Sus nicicum nu S-a depărtat Cuvântul cel necuprins; că dumnezeiască pogorâre a fost, iar nu mutare din loc, și naștere din Fecioară primitoare de Dumnezeu, care aude acestea:

Bucură-te, încăperea lui Dumnezeu celui neîncăput

Bucură-te, ușa tainei celei de cinste

Bucură-te, auzirea cea cu nepricepere pentru cei necredincioși

Bucură-te, lauda cea fără de îndoială a celor credincioși

Bucură-te, purtătoarea cea preasfântă a Celui ce este pe heruvimi

Bucură-te, sălașul cel preaslăvit al Celui ce este pe serafimi

Bucură-te, ceea ce ai adunat lucruri potrivnice întru una

Bucură-te, ceea ce ai unit fecioria și nașterea

Bucură-te, cea prin care s-a dezlegat călcarea poruncii

Bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul

Bucură-te, cheia Împărăției lui Hristos

Bucură-te, nădejdea bunătăților celor veșnice

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 9:

Toată firea îngerească s-a minunat de lucrul cel mare al întrupării lui Hristos; că pe Cel neapropiat, ca Dumnezeu, L-a văzut Om apropiat tuturor, petrecând împreună cu noi și auzind de la toți: Aliluia!

Icos 9:

Pe oratorii cei mult-vorbitori îi vedem tăcând ca niște pești fără de glas, despre tine, Născătoare de Dumnezeu; că nu se pricep să spună în ce chip și Fecioară ai rămas, și ai putut naște. Iar noi, minunându-ne de o taină ca aceasta, cu credință cântăm:

Bucură-te, sălașul înțelepciunii lui Dumnezeu Bucură-te, comoara rânduielii Lui

Bucură-te, ceea ce îi arăți pe filosofi neînțelepți

Bucură-te, ceea ce ai vădit pe cei meșteri la cuvânt a fi necuvântători

Bucură-te, că au înnebunit întrebătorii cei cumpliți

Bucură-te, că s-au veștejit făcătorii de basme

Bucură-te, ceea ce ai risipit vorbele cele încâlcite ale atenienilor

Bucură-te, ceea ce ai umplut mrejele pescarilor

Bucură-te, ceea ce ne-ai ridicat din adâncul necunoștinței

Bucură-te, ceea ce pe mulți i-ai luminat la minte

Bucură-te, corabia celor ce vor să se mântuiască

Bucură-te, limanul celor ce umblă cu corăbiile acestei vieți

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 10:

Vrând să mântuiască lumea, Împodobitorul tuturor a venit la ea, așa cum Însuși făgăduise; și, Păstor fiind, ca un Dumnezeu, pentru noi S-a arătat om ca și noi. Căci, cu asemănarea chemând pe cel asemenea, ca un Dumnezeu aude: Aliluia!

Icos 10:

Zid ești fecioarelor, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, și tuturor celor ce aleargă la tine; că Făcătorul cerului și al pământului te-a gătit pe tine, Curată, sălășluindu-Se în pântecele tău și învățând pe toți să îți cânte:

Bucură-te, turnul fecioriei

Bucură-te, ușa mântuirii

Bucură-te, începătoarea prefacerii celei pline de înțeles

Bucură-te, dătătoarea darului celui dumnezeiesc

Bucură-te, că tu ai înnoit pe cei zămisliți întru rușine

Bucură-te, că tu ai învățat pe cei lipsiți de minte

Bucură-te, ceea ce ai stricat pe stricătorul gândurilor

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Semănătorul curăției

Bucură-te, cămara nunții celei fără de sămânță

Bucură-te, ceea ce ai unit cu Domnul pe cei credincioși

Bucură-te, ceea ce între fecioare singură ai fost hrănitoare de prunc

Bucură-te, cămara cea împodobită a sufletelor sfinților

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 11:

Împărate sfinte, de Ți-am aduce cântări și psalmi la număr întocmai ca nisipul, nimic nu plinim cum se cuvine, căci se biruiește toată cântarea care se îndreaptă către mulțimea milelor Tale celor multe, pe care le-ai dat celor ce-Ți cântă: Aliluia!

Icos 11:

Făclie primitoare de lumină, arătată celor ce sunt întru întuneric, o vedem pe Preasfânta Fecioară; că, aprinzând în sine Focul cel netrupesc, pe toți îi îndreptează spre cunoștința cea dumnezeiască ce luminează mintea cu raza ei și se cinstește cu chemarea aceasta:

Bucură-te, raza Soarelui celui înțelegător

Bucură-te, raza Luminii celei neapuse

Bucură-te, fulgerul care luminezi sufletele

Bucură-te, ceea ce îi îngrozești pe vrăjmași ca un tunet

Bucură-te, că dintru tine a răsărit strălucirea cea cu multă lumină

Bucură-te, că ai izvorât râul care curge cu ape multe

Bucură-te, ceea ce te-ai arătat icoană a cristelniței

Bucură-te, ceea ce curățești întinăciunea păcatului

Bucură-te, baie, care speli conștiința

Bucură-te, pahar, care dai gust bucuriei

Bucură-te, mireasma mirosului celui bun al lui Hristos

Bucură-te, viața veseliei celei de taină

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 12:

Vrând să dea har datoriilor celor de demult, Dezlegătorul tuturor datoriilor omenești a venit Singur la cei ce se îndepărtaseră de harul Lui și, rupând zapisul, aude de la toți cântarea: Aliluia!

Icos 12:

Cântând nașterea ta, te lăudăm toți, ca pe o biserică însuflețită, Născătoare de Dumnezeu; că, locuind în pântecele tău Domnul, Care ține toate cu mâna, a sfințit, a slăvit și a învățat pe toți să-ți cânte:

Bucură-te, locașul lui Dumnezeu-Cuvântul Bucură-te, sfântă care ești mai mare decât toți sfinții

Bucură-te, chivot poleit cu Duhul

Bucură-te, comoara vieții cea nedeșertată

Bucură-te, coroana cea scumpă a împăraților celor credincioși

Bucură-te, lauda cea de cinste a preoților cuvioși

Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii

Bucură-te, zidul cel nebiruit al Împărăției

Bucură-te, cea prin care se înalță biruințele

Bucură-te, cea prin care cad vrăjmașii

Bucură-te, tămăduirea trupului meu

Bucură-te, mântuirea sufletului meu

Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 13:

O, Maică prealăudată, care ai născut pe Cuvântul, Cel ce este mai sfânt decât toți sfinții, primind acest dar de acum, izbăvește de toată ispita și scoate din chinul ce va să fie pe toți cei care-ți cântă: Aliluia! (Acest Condac se zice de trei ori)

Apoi iarăși se citește Icosul întâi și Condacul întâi:

Icos 1:

Îngerul cel întîistătător din Cer a fost trimis să zică Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te! Și împreună cu glasul cel netrupesc, văzându-Te pe Tine, Doamne, Întrupat, s-a înspăimântat și i-a stat înainte, grăind către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, cea prin care răsare bucuria
Bucură-te, cea prin care piere blestemul
Bucură-te, chemarea lui Adam celui căzut
Bucură-te, izbăvirea lacrimilor Evei
Bucură-te, înălțime, întru care anevoie se suie gândurile omenești
Bucură-te, adâncime, care nu te poți vedea lesne cu ochii îngerești
Bucură-te, că ești scaun Împăratului
Bucură-te, că porți pe Cel ce poartă toate
Bucură-te, steaua, care arăți Soarele
Bucură-te, pântecele dumnezeieștii întrupări
Bucură-te, cea prin care se înnoiește făptura
Bucură-te, cea prin care Prunc Se face Făcătorul
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

Condac 1:

Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca aceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!

6. Catismele 4, 5, și 6.

 ***

7. Rugăciunea inimii

+ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa (x33)

+ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (x10)

+ Sfinte Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (sau către alt sfânt apropiat)(x10)

+ Sfinte Îngere Păzitor, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul/păcătoasa (x10)

8. Acatistul Sfântului Haralambie

Troparul, glasul al 4-lea

Arătatu-te-ai, înțeleptule Haralambie, ca un stâlp neclintit al Bisericii lui Hristos, și ca un sfeșnic pururea luminos al lumii, strălucit-ai în lume prin mucenicie, fericite, și ai risipit întunecimea idolilor. Drept aceea, roagă-te lui Hristos cu îndrăzneală, să ne mântuiască pe noi.

Condac 1:

Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ți aduce cântări de laudă, simțindu-ne nevrednici și cu împuținarea graiului omenesc, tu, care porți nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul și dă putere graiurilor noastre ca întru bucurie să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Icos 1:

Acinsti căruntețile tale cele adânci și sfinte, bine este, deoarece, întru vechimea vârstei și a sfințeniei tale, te-ai arătat viteaz răbdător tuturor chinurilor ce ai suferit de la păgâni. Tu ai înmulțit ceata mucenicilor, tu ai adăugat numărul apostolilor și al propovăduitorilor lui Iisus Hristos; ție, dar, se cuvine, după vrednicie, să-ți cânte toți ortodocșii creștini unele ca acestea:

Bucură-te, vrednicule și bunule între arhierei Haralambie;

Bucură-te, cel ce ai sfințit și ai cinstit bătrânețile;

Bucură-te, podoaba arhiereilor și luminăto-rul cetății Magnezia;

Bucură-te, învățătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii;

Bucură-te, povățuitorul cel bun, care ai arătat păgânilor calea mântuirii;

Bucură-te, strălucitorul cel drept, care ai îndemnat la credință duhurile tiranilor;

Bucură-te, mucenice, cel ce ai adus la credința adevărată pe cei necredincioși;

Bucură-te, cel ce ai adus la pocăință sufletească pe cei păcătoși;

Bucură-te, următor al apostolilor și al proorocilor celor luminați de Duhul Sfânt;

Bucură-te, purtătorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvânt;

Bucură-te, că tu ai îndepărtat rătăcirile păgânilor;

Bucură-te, că tu ai luminat nedumerirea credincioșilor;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 2:

Văzând, Sfinte Mucenice Haralambie, că prin chinurile tale ai dobândit viața cea cerească și veșnică din viața cea vremelnică; văzând că tu ai primit cu bucurie de la Stăpânul lumii dreapta credință, ca să o împarți la cei ascultători cuvintelor lui Hristos, s-au îndemnat binecredincioșii a-ți aduce ție laudă de mulțumire și a cânta lui Dumnezeu într-un glas: Aliluia!

Icos 2:

Glăsuind popoarele că tu ești luminat, prin puterea dumnezeiască, cu lumina cunoștinței adevărului, au cunoscut totodată că și faptele tale cele sufletești sunt spre mântuirea neamului omenesc; pentru că ai stat ca un adevărat ostaș mărturisitor al lui Hristos și propovăduitor al învățăturii Sale. De aceea, ca pe o piatră neclintită a credinței arătându-te binecredincioșilor, au venit a-ți cânta ție aceste cântări:

Bucură-te, răbdătorule de chinuri, ce ai suferit de la păgâni;

Bucură-te, mângâietorule, că prin răbdarea ta ai făcut între ei minuni;

Bucură-te, cel ce te-ai chinuit pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, cel ce te-ai jertfit în lume ca un adevărat credincios;

Bucură-te, moștenitorul vieții celei veșnice;

Bucură-te, propovăduitorul credinței, bunule mucenice;

Bucură-te, că prin pedeapsa trupului ai dobândit fericirea raiului;

Bucură-te, că prin smerenia sufletului ai biruit osânda iadului;

Bucură-te, cel ce ai suferit pe trupul tău piroanele păgânilor;

Bucură-te, cel ce prin răbdarea ta ai dobândit pocăința oamenilor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor vrăjmașilor;

Bucură-te, cel ce prin minunile tale ai adus veselie credincioșilor;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 3:

De înțelegerea dumnezeirii, sufletul tău fiind luminat, ca un adevărat viteaz al Mântuitorului Hristos ai stat, pentru că ai răspuns închinătorului de idoli Luchian dregătorul, că tu asculți numai de dreptele și mântuitoarele porunci ale Împăratului Hristos, iar nu de idolii cei fără de suflet, care duc poporul la pierzare; pentru aceea, binecredincioșii au venit cu îndoită umilință, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 3:

Ieșind glas de bucurie din gura creștinilor, când au văzut că nu ți s-a întâmplat nici o durere trupească prin despuierea trupului tău, ce ai suferit de la acel tiran, au adeverit totodată că scăparea și izbăvirea ta este venită prin puterea Mântuitorului lumii, pentru că în numele Său ai suferit acele pedepse fără vreo vătămare. Pentru aceea, binecredincioșii cu umilință aduc ție aceste cântări:

Bucură-te, cel ce prin puterea dumnezeiască ai depărtat durerea trupească;

Bucură-te, cel ce ai biruit pe tiranii care au îndrăznit să te chinuiască;

Bucură-te, că tu ai primit în loc de odihnă chinurile celor ce te chinuiau;

Bucură-te, logodnicul tuturor mucenicilor;

Bucură-te, vorbitorule cu îngerii și prieten al apostolilor;

Bucură-te, cel ce ai înălțat crucea credincioșilor;

Bucură-te, cel ce ai luminat cugetul păcătoșilor;

Bucură-te, stâlpul cel tare pe care s-a sprijinit credința;

Bucură-te, pomul cel plin de rod prin care s-a dobândit credința;

Bucură-te, izbăvitorule de ciumă și de foamete;

Bucură-te, tămăduitorule de răni și boli;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 4:

Zicând ostașii și toți slujitorii dregătorului către mai-marii poporului că tu ai dorit mai mult necinstea osârdiei în loc de cinste, iar cârligele cu care ei te chinuiau s-au tocit cu totul și numai au zgâriat trupul tău fără a-l fi vătămat întru nimic, toți s-au mirat între ei de răbdarea chinuirii tale; iar binecredincioșii, slăvind pe Dumnezeu pentru facerile Sale de bine, s-au silit a-I cânta Lui: Aliluia!

Icos 4:

Arătându-se mai tiran, unul dintre căpeteniile păgânilor între ostașii cei ce te chinuiau, dreptule mucenice, și văzând că nicidecum n-ai căpătat vreo vătămare trupească din osânda la care erai supus, a îndrăznit acel tiran cu batjocură a smulge cârligele din mâna chinuitorilor și, pornindu-se iute cu mânie a sfâșia mai cu putere trupul tău, îndată a venit urgia dumnezeiască asupra lui, căci i s-au tăiat mâinile de la coate, stând spânzurate de trupul tău, și căzând jos, la pământ, cerea zadarnic ajutor dregătorului. Iar tot poporul grăia către tine unele ca acestea:

Bucură-te, minunea cea adevărată a credincioșilor;

Bucură-te, închinarea și limanul păcătoșilor;

Bucură-te, îngrozitorul semeției osânditorului;

Bucură-te, cel ce ai potolit gândul rău al vrăjmașului;

Bucură-te, că ai biruit pe cel nelegiuit;

Bucură-te, că ai smerit pe cel nesocotit;

Bucură-te, bucuria minunilor tale;

Bucură-te, veselia chinurilor tale;

Bucură-te, propovăduitorul adevărului;

Bucură-te, luminătorul cugetului;

Bucură-te, părintele celor smeriți;

Bucură-te, mijlocitorul celor pocăiți;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 5:

Când a văzut poporul că dregătorului Luchian i s-a întors gura la ceafă, pentru că a îndrăznit a scuipa fața ta cea sfântă, toată cetatea Magnezia s-a spăimântat de o minune ca aceasta și, într-un glas, se ruga ție să o mântuiești; iar binecredincioșii cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 5:

Lăudându-se numele tău, Sfinte Haralambie, în toată cetatea Magnezia și în Asia, pentru că mai apoi, prin rugăciunile tale către Dumnezeu, ai dat tămăduire dregătorului Luchian și tiranului Luciu, care și-au cerut iertare de greșelile lor și s-au pocăit, îndată au alergat mulți din popor la credința cea adevărată și botezându-se în numele Sfintei Treimi, au grăit într-un glas: „Mare este Dumnezeul milelor și al îndurărilor”; pentru aceasta aducem ție aceste cântări:

Bucură-te, cel ce ai adus la credință pe împotrivitori;

Bucură-te, cel ce ai fost lor tămăduitor;

Bucură-te, minunatule între sfinți, care ai făcut pe păgâni a se boteza;

Bucură-te, duhovnicescule părinte, care ai adus pe oameni prin botez a se lumina;

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit pe bolnavi a tămădui;

Bucură-te, cel ce te-ai stăruit pe păcătoși a milui;

Bucură-te, cel ce ai dat șchiopilor și ologilor însănătoșire;

Bucură-te, cel ce ai vindecat de orbire;

Bucură-te, că tu pe cei întinați de păcate i-ai curățit;

Bucură-te, că tu pe diavoli i-ai izgonit;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale morții au înviat;

Bucură-te, că prin suferințele tale darul sfințeniei ai câștigat;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 6:

Mărturisind însuși dregătorul despre minunile tale către Sever împăratul, acesta s-a mâniat foarte asupra idolilor lui, pentru că n-au putut sta împotriva acelor minuni; iar tu, ca un biruitor asupra lor, prin statornica ta credință, ai câștigat nemărginite daruri cerești. Pentru aceea, o sfinte prealăudate, primește mulțumirea binecredincioșilor, care cu bucurie cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 6:

Nouă și înfricoșătoare minune ai săvârșit, sfinte, când ai fost din nou chinuit de tirani după porunca lui Sever, pentru că, primind cu veselie piroanele bătute peste tot trupul tău și fiind tras de barbă și așezat pe un cal ca să te ducă de la Magnezia la Antiohia, la cincisprezece stadii în cale, prin gura calului, glas mare s-a auzit, blestemând pe slugile diavolului ca să te dezlege de legăturile cu care erai cuprins; pentru aceea tot poporul cântă ție:

Bucură-te, strălucite arhiereule, pentru noua răbdare de chinuri ce ai avut;
Bucură-te, mucenicule sfinte, pentru noua minune ce ai săvârșit;
Bucură-te, părinte, că prin gura calului pentru tine s-a vorbit;
Bucură-te, sfinte, că, șezând pe cal, l-ai îmblânzit;
Bucură-te, că tu pe toți trimișii lui Sever i-ai umilit;
Bucură-te, că tu pe slujitorii diavolului i-ai îngrozit;
Bucură-te, cel ce ai stins văpaia tiranilor;
Bucură-te, cel ce ai îngrozit furia ucigașilor;
Bucură-te, că toate chinurile tale ce ai primit s-au potolit;
Bucură-te, cel ce ca un trandafir cu multă mireasmă ai înflorit;
Bucură-te, părinte, cel ce ca om multă osândă ai pătimit;
Bucură-te, sfinte, cel ce ca un viteaz toate aceste chinuri le-ai biruit;
Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 7:

Ostașii lui Sever, văzând minunile tale cele puternice, n-au îndrăznit să te mai chinuiască și pe cale cu liniște te-au dus la Antiohia ca să împlinească porunca. Acolo Sever, cu diavolească pornire, s-a înfuriat iar asupra ta, dând poruncă ca să-ți înfigă o frigare arsă în piept. Dar multa lor osteneală cu nimic nu te-a vătămat, pentru că focul s-a stins și oamenii cei împărătești au ostenit. De aceea, o preaputernice sfinte, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu cu umilință: Aliluia!

Icos 7:

În furia lui, pierzând Sever răbdarea, dacă a văzut el însuși această minune, a încercat cu viclenie a te îmblânzi și a te cerceta cu ce putere faci aceste minuni. Iar el, luând de la tine răspuns, că în credința lui Hristos-Dumnezeu nădăjduiești, te-a ispitit a cere să învii morții și să izbăvești pe cei stăpâniți de diavoli. Atunci tu, dreptule părinte, primind dar și putere de la Dumnezeu, ai arătat în fața acestui necredincios încă o minune, căci și pe mortul ce ți l-a adus l-ai înviat, pe cel stăpânit de diavol l-ai izbăvit și însuși satana s-a înspăimântat și a ieșit din om, strigând către tine, cu rugăminte, ca să nu-l chinuiești fără de vreme. Pentru aceasta, tot poporul cu umilință cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, mare mucenice Haralambie, făcătorule de minuni;

Bucură-te, mare mucenice sfinte, izbăvitorule de nebuni;

Bucură-te, cel ce pe diavol din om cu un singur cuvânt l-ai izgonit;

Bucură-te, cel ce pe satana pe loc tu l-ai zdrobit;

Bucură-te, că însuși el a dat glas de rugăminte, mărturisindu-te pe tine om dumnezeiesc;

Bucură-te, că tu cu aceste minuni ai rușinat pe Sever și pe Crisp, eparhul de neamul idolesc;

Bucură-te, că însuși împăratul Sever, văzând acea minune, a zis: „Mare este Dumnezeul creștinilor”;

Bucură-te, că tu ai făcut atunci pe mulți din popor a crede în Hristos-Dumnezeul milelor și al puterilor;

Bucură-te, izbăvitorule de tot soiul de necazuri și boli;

Bucură-te, că tu toate vicleșugurile și pornirile diavolului omori;

Bucură-te, că înșiși îngerii cerești te numesc alesul lui Dumnezeu;

Bucură-te, că toți creștinii pământești cinstesc numele tău;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 8:

Arăsărit lumina cea adevărată a cunoștinței celei sufletești din rodul ostenelilor tale, Sfinte Haralambie, care ai fost osândit cu multe feluri de chinuri și toate le-ai biruit prin credința ta cea puternică către Dumnezeu. Acea lumină îndată s-a răspândit peste închinătorii la idoli și mulți din aceștia crezând în numele Sfintei Treimi, s-au botezat în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Pentru aceea, lăudând noi vrednicia ta cea sufletească, împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 8:

Împăratul Sever, socotind mai apoi că tu faci cu farmece acele minuni, ți-a poruncit să jertfești idolilor lui, pentru ca să te scape de grozavele sale chinuri; însă tu, ca un om dumnezeiesc, cunoscând rătăcirea sa, ai răspuns că pe cât trupul tău se zdrobește cu bătăile, pe atât se bucură întru tine duhul tău. Atunci Sever, mâniindu-se din nou, a poruncit să te omoare, bătându-te cu pietre și arzând cu făclii aprinse barba și obrazul tău; iar tu, cu vitejia cea sufletească, ai întors focul asupra slujitorilor împăratului și i-ai pârlit pe ei. Pentru aceasta noi, creștinii, cu bucurie cântăm ție aceste cântări:

Bucură-te, dumnezeiescule sfinte, care ai biruit a lui Sever rătăcire;

Bucură-te, bunule părinte, care ai răspuns lui cu milostivire;

Bucură-te, cel ce ai primit pedepse grele în loc de odihnă trupească;

Bucură-te, cel ce ai socotit bătăile drept bucurie sufletească;

Bucură-te, viteazule ostaș, care ai îndreptat focul asupra dușmanilor tăi;

Bucură-te, vrednicule sutaș, care ai scăpat trupul tău de tiranii cei răi;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un stâlp neclintit Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat ca un sfeșnic pururea luminos;

Bucură-te, înțelepte mucenice, care ai risipit întunecarea idolilor;

Bucură-te, strălucite Haralambie, care ai potolit durerea păcătoșilor;

Bucură-te, comoara cea neprețuită a cereștilor cununi;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 9:

Trecând, bunule părinte, fără vreo vătămare trupească acele chinuri pe care ți-au dat păgânii, ai dobândit prin aceasta lauda tuturor apostolilor și bucuria mucenicilor, căci te-ai învrednicit a fi cu ei părtaș dumnezeieștii cununi, prin care s-a întărit neamul creștinesc. Pentru aceea, o sfinte prealăudate, primește de la noi laudă de mulțumire, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 9:

Ucigașul și nelegiuitul Sever, înțelegând mai la urmă că puterea și minunile tale sunt venite de la Hristos, Mântuitorul lumii, a îndrăznit dimpreună cu slujitorii săi a cârti și a huli chiar împotriva lui Dumnezeu. Atunci, pentru o asemenea cutezare, a venit asupra lor arătare cerească, pentru că pământul s-a cutremurat și fulgere și trăsnete au cuprins pe Sever și pe Crisp, eparhul său, ca să cunoască puterea lui Dumnezeu. Pentru aceea, îndrăznim și te rugăm, Sfinte mare mucenice Haralambie, fii apărătorul nostru de toate primejdiile și ne întărește și pe noi în credința Sfintei Treimi, ca să nu cădem în primejdia păgânilor. Așa, sfinte mare mucenice, mijlocește către Dumnezeu ca să ne miluiască după mare mila Sa, pentru ca să putem cânta unele ca acestea:

Bucură-te, cel ce ai dobândit puterea minunilor tale de la Mântuitorul;

Bucură-te, cel ce ai avut mărirea faptelor tale de la Ziditorul;

Bucură-te, cel ce întru Hristos te-ai jertfit și întru El te-ai sfințit;

Bucură-te, cel ce întru Domnul te-ai întărit și prin El ai biruit;

Bucură-te, că pe tiranii tăi i-ai osândit, ca să te cunoască de om dumnezeiesc;

Bucură-te, că pe dușmanii tăi i-ai umilit, ca să te cinstească de părinte sufletesc;

Bucură-te, că prin tine s-a înnoit izvorul bunătăților și al îndurărilor;

Bucură-te, că prin tine s-a vestit pomul milelor și al dreptăților;

Bucură-te, că însuși Sever împăratul și Crisp eparhul te-au rugat să-i scapi de pedeapsa lui Dumnezeu trimisă lor;

Bucură-te, că împăratul și eparhul au lăudat credința creștinilor;

Bucură-te, cel ce ai primit dumnezeiești daruri pentru creștini;

Bucură-te, cel ce ai primit bunătăți pentru pământeni;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 10:

Fierbinți au fost rugăciunile tale către Dumnezeu, dreptule mucenice, pentru că, mijlocind pentru iertarea și tămăduirea dușmanilor tăi, Sever împăratul și Crisp ispravnicul, i-ai scăpat pe ei din osânda în care erau căzuți și, slobozindu-i în pace, le-ai dat sfătuire bună ca să nu mai greșească. Drept aceea, cunoscând și noi păcătoșii facerile tale de bine, bunule sfinte, venim către tine cu umilință a te ruga să ne izbăvești și pe noi din toate nevoile și necazurile pentru ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 10:

Harul dumnezeiesc a fost asupra ta, prealăudate părinte, pentru că, învrednicindu-te a aduce la credința cea adevărată pe fiica împăratului Sever, anume Galini, ea însăși a stat mărturisitoare și propovăduitoare bunătăților cerești și a îndemnat pe tatăl ei să se lepede de tirania păgânătății, ca să dobândească întru Hristos milostivirea bunătății. Pentru aceasta, o lăudatule sfinte, primește de la noi cu bucurie a-ți aduce aceste cântări:

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale ai scăpat de la pedeapsă pe vrăjmașii tăi;

Bucură-te, cel ce prin mijlocirile tale ai slobozit în pace pe cei ce erau în nevoi;

Bucură-te, cel ce i-ai sfătuit pe ei ca să nu mai greșească;

Bucură-te, cel ce i-ai îndemnat pe ei ca să se pocăiască;

Bucură-te, că tu ai adus la adevărata credință pe fiica împăratului Sever, anume Galini;

Bucură-te, că tu ai întărit a ei cunoștință și ai învățat-o în Domnul a se povățui;

Bucură-te, că ea însăși a îndemnat pe tatăl ei să se lepede de tirania păgânătății;

Bucură-te, că tot ea l-a chemat la Hristos, ca să câștige milostivirea bunătății;

Bucură-te, cel ce ai luminat cugetul celor întunecați;

Bucură-te, cel ce ai dobândit pocăința celor deșteptați;

Bucură-te, viața care ai odrăslit pentru întărirea neamului creștinesc;

Bucură-te, roada prin care ai primit harul dumnezeiesc pentru tămăduirea neamului omenesc;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 11:

În vis, văzând fiica împăratului Sever că ea ședea într-o grădină cu pomi înmiresmați și cu fântâni preafrumoase și tot prin vis văzând că pe tatăl ei și pe Crisp ispravnicul i-a gonit de acolo păzitorul grădinii, a alergat cu grăbire la tine, bunule părinte, rugându-te ca să-i tâlcuiești acel vis. Iar tu, ca un izvor al cunoștinței, prețuind râvna cea adevărată a binecredincioasei fiice a împăratului, îndată i-ai dat povățuirea cea sufletească, căci ai numit grădina raiul drepților, și păzitorul raiului ai socotit că este Însuși Hristos; căci El a așezat în rai pe cei credincioși și a izgonit de acolo pe cei necredincioși. Pentru aceea, noi cu umilință cântăm Lui: Aliluia!

Icos 11:

Trecând treizeci de zile de la înfricoșătoarea pedepsire primită de la Dumnezeu, împăratul s-a răzvrătit iarăși împotriva lui Hristos, Dumnezeul pe Care însuși Îl mărturisise. Și, chemându-te după aceea ca să jertfești idolilor lui spre a scăpa de pedeapsa sa, ai stat și aici vitejește împotriva păgânătății sale, căci i-ai răspuns că mari și nepricepute sunt cuvintele sale. Atunci el, mâniindu-se din nou, ți-a pus spre batjocură frâu și zăbale în gură și te-a tras prin toată cetatea ca și cum ai fi fost o ființă fără grai. Iar tu, mucenicule sfinte, făcând rugăciuni către Dumnezeu, ai scăpat și din aceasta. Pentru aceea, noi, cei binecredincioși, aducem cu mulțumire laudă biruinței tale, și voim a-ți cânta într-un glas unele ca acestea:

Bucură-te, tâlcuitorul visului credincioasei întru Hristos;

Bucură-te, propovăduitorul raiului celui frumos;

Bucură-te, viteazule împotrivitor cuvintelor păgânești;

Bucură-te, dreptule mângâietor sfaturilor sufletești;

Bucură-te, că tu ai întărit în credință pe Galini, fiica împăratului, de a sfărâmat idolii cei turnați;

Bucură-te, că prin tine s-a risipit necuviința slujitorilor idolești celor înrădăcinați;

Bucură-te, că însăși Galini a înfruntat pe tatăl ei de la închinarea păgânătății;

Bucură-te, că însăși ea a îmbrățișat și a apărat neamul creștinesc;

Bucură-te, că ai lăsat spre pomenire fapte duhovnicești;

Bucură-te, că ai dobândit spre răsplătire dragoste îngerească;

Bucură-te, sfinte părinte, de roada bunătăților tale;

Bucură-te, cuviosule mucenice, de faptele minunilor tale;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 12:

Șezând tu, strălucitule sfinte, rezemat de stâlpul cel uscat al casei văduvei, unde te-a trimis Sever, ca să fii pus spre batjocură, ai arătat acolo încă o minune, căci stâlpul acela, înverzind, a înfrunzit și a făcut atâtea ramuri încât a acoperit casa. Atunci văduva, cunoscând puterea cea dumnezeiască, a căzut la picioarele tale, închinându-se și zicându-ți să mergi de la casa ei căci este nevrednică să fii aproape de ea. Iar tu, minunatule părinte, răspunzând cu blândețe să nu se teamă, ci să creadă în Domnul că este foarte milostiv și lăudat, ai îndoit după aceea minunile tale, căci a doua zi acel pom a înflorit și a rodit, iar vecinii văduvei, văzând asemenea minune, s-au mirat foarte. Și văduva, întărindu-se în credință, după râvna sa, și cunoscând că acele minuni le-ai făcut cu darul și puterea Mântuitorului Hristos, îndată s-a botezat în numele Sfintei Treimi, izbăvindu-se de toate răutățile sale. Pentru aceea, toți dreptslăvitorii creștini vin cu bucurie să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icos 12:

Psalmul lui David cu bucurie l-ai cântat, sfinte, când erai dus la locul osândei, spre pierzare, ca să ți se taie capul, după porunca lui Sever, ca să nu mai abați pe păgâni din rătăcirea de care erau cuprinși, și așa ai zis în cale: „Mila și judecata Ta voi cânta ție, Doamne; cânta-voi și voi merge cu pricepere în cale fără prihană, când vei veni către mine”. Iar către sfârșit, ridicând ochii și mâinile tale către ceruri, ai mulțumit cu smerenie Dumnezeului milelor și al îndurărilor pentru mântuirea ta, zicând: „Pomenește-mă, Doamne, întru împărăția Ta”. Atunci cerurile deschizându-se, S-a arătat Domnul puterilor cu mulțime de îngeri asupra ta și te-a chemat pe tine în locașurile drepților ca pe un prieten preaiubit, care ai fost chinuit în lume pentru dragostea Sa, dându-ți totodată dar de tămăduire asupra celor ce vor cinsti în lume și vor prăznui numele tău, ca să fie scăpați de toate bolile și nevoile lor, iar mai ales de năprasnica boală a ciumei. Pentru aceea, o lăudatule sfinte, primește cu bucurie a-ți cânta ție aceste cântări:

Bucură-te, strălucite arhiereule, că ai înverzit și ai rodit stâlpul cel uscat al văduvei;

Bucură-te, strălucitule mucenice, că ai potolit și ai smerit pe păgânul cel înfuriat al cetății;

Bucură-te, cel ce ai adus la credința cea adevărată pe văduva care trăia în desfrâu;

Bucură-te, cel ce ai adus la pocăința cea dorită pe păgâna care era în nebunie;

Bucură-te, că prin minunile tale ai deșteptat în ea cuvântul adevărului;

Bucură-te, că prin sfaturile tale ai câștigat și asupra sa darul botezului;

Bucură-te, bunule sfinte, care ai săvârșit în viața ta destule minuni;

Bucură-te, dreptule părinte, care ai mântuit mulțime de păgâni prin chinurile tale;

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit a vedea cerurile deschise și frumusețea cea nemărginită a slavei dumnezeiești;

Bucură-te, cel ce ai primit glasul Domnului puterilor și bucuria cea negrăită a cetelor cerești;

Bucură-te, comoara cea neprețuită cu care s-a încununat cinstitul tău cap când s-a tăiat de păgâni;

Bucură-te, podoaba cea neașteptată cu care s-a îmbrăcat măritul tău trup când s-a despărțit de tirani;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

Condac 13:

O, întru tot lăudate Sfinte Haralambie, primește de la noi aceste cântări, ce cu umilință le aducem înaintea ta, și ne izbăvește pe noi din toate nevoile și necazurile, ca un bun și de oameni iubitor. Căci, deși suntem nevrednici milostivirii tale, pentru păcatele noastre cele multe și grele, pe care le săvârșim în tot timpul vieții noastre și în tot ceasul, însă cunoscând bunătatea ta cea mare pe care ai arătat-o asupra celor ce te cinstesc pe tine și asupra celor ce se pocăiesc cu credință întru numele Domnului, năzuim cu fierbinți lacrimi a mărturisi înaintea ta că am greșit. De aceea, ne rugăm ție ca să fii mijlocitorul nostru către preaputernicul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor noastre, pentru mântuirea noastră de toate bolile și de toate primejdiile și pentru întărirea noastră în credința cea adevărată, ca să nu mai greșim. Așa, strălucite sfinte, rugămu-te pe tine ca să ne aperi pe noi de toate răutățile, după făgăduința ta, căci toți te cinstim și prăznuim numele tău, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acest condac se zice de 3 ori).

Apoi se zice iarăși Icosul 1:

A cinsti căruntețile tale cele adânci și sfinte, bine este, deoarece, întru vechimea vârstei și a sfințeniei tale, te-ai arătat viteaz răbdător tuturor chinurilor ce ai suferit de la păgâni. Tu ai înmulțit ceata mucenicilor, tu ai adăugat numărul apostolilor și al propovăduitorilor lui Iisus Hristos; ție, dar, se cuvine, după vrednicie, să-ți cânte toți ortodocșii creștini unele ca acestea:

Bucură-te, vrednicule și bunule între arhierei Haralambie;

Bucură-te, cel ce ai sfințit și ai cinstit bătrânețile;

Bucură-te, podoaba arhiereilor și luminăto-rul cetății Magnezia;

Bucură-te, învățătorul cuvântului lui Dumnezeu spre calea mântuirii;

Bucură-te, povățuitorul cel bun, care ai arătat păgânilor calea mântuirii;

Bucură-te, strălucitorul cel drept, care ai îndemnat la credință duhurile tiranilor;

Bucură-te, mucenice, cel ce ai adus la credința adevărată pe cei necredincioși;

Bucură-te, cel ce ai adus la pocăință sufletească pe cei păcătoși;

Bucură-te, următor al apostolilor și al proorocilor celor luminați de Duhul Sfânt;

Bucură-te, purtătorule de chinuri Haralambie, care ai dat sfaturi bune prin cuvânt;

Bucură-te, că tu ai îndepărtat rătăcirile păgânilor;

Bucură-te, că tu ai luminat nedumerirea credincioșilor;

Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

și Condacul 1: 

Alesule din ceata arhiereilor, mare mucenice Haralambie, dorind a-ți aduce cântări de laudă, simțindu-ne nevrednici și cu împuținarea graiului omenesc, tu, care porți nume întocmai cu darul dat de la Preaputernicul Dumnezeu, a fi luminător de bucurie, luminează-mi cugetul și dă putere graiurilor noastre ca întru bucurie să-ți cântăm ție: Bucură-te, Sfinte mare mucenice Haralambie!

9. Catismele 7, 8, 9 din Psaltire

***

10. Rugăciunea inimii

+ Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul/păcătoasa (x33)

+ Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi (x10)

+ Sfinte Mucenice Haralambie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi (sau către alt sfânt apropiat)(x10)

+ Sfinte Îngere Păzitor, roagă-te lui Dumnezeu pentru mine păcătosul/păcătoasa (x10)

11. Acatistul Pătimitorilor din temnițele comuniste

Troparul, glasul al 4-lea:

Cei ce sunteţi podoabă a neamului românesc şi creştinilor ajutători, Stăpânului tuturor rugaţi-vă ca prin harul Său să ne întărească şi să ne acopere de toată ispita.

Condacul 1:

Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voastre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răstignirii voastre pe crucea pătimirii, vă zicem cu mare glas: Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Icosul 1:

Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne-a făcut nouă dar de mare preţ, punându-ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:

Bucuraţi-vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;

Bucuraţi-vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;

Bucuraţi-vă, că v-aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;

Bucuraţi-vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;

Bucuraţi-vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;

Bucuraţi-vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;

Bucuraţi-vă, pietre, care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;

Bucuraţi-vă, că v-aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;

Bucuraţi-vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i-aţi înfrânt;

Bucuraţi-vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v-aţi temut;

Bucuraţi-vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;

Bucuraţi-vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v-a chemat;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 2-lea:

A încercat fiara roşie să stăpânească lumea întreagă, având de partea ei mulţime de diavoli, dar voi i-aţi stat împotrivă cu mult curaj, pentru că aţi iubit pătimirea şi aţi avut ca dascăl suferinţa, iar lui Dumnezeu I-aţi cântat neîncetat: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Aţi ascultat cuvântul care zice: „Pe deasupra tuturor suferinţelor, a loviturilor, a ameninţărilor şi chiar a morţii, vom învia, biruind în numele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al neamului românesc”, şi, prin pătimirile voastre, v-aţi asemănat mucenicilor de demult, pentru care vă lăudăm, zicând:

Bucuraţi-vă, apărători neînfricaţi ai Bisericii şi ai pământului românesc;

Bucuraţi-vă, ocrotitori cereşti ai celor care cu credinţă vă fericesc;

Bucuraţi-vă, că întâi-stătătorii voştri v-au fost pildă de nevoinţă şi mucenicie;

Bucuraţi-vă, că prin suferinţe v-au arătat calea spre veşnica bucurie;

Bucuraţi-vă, brazi falnici care v-aţi frânt, dar nu v-aţi îndoit;

Bucuraţi-vă, jnepi pe care vitregiile sorţii nu i-au nimicit;

Bucuraţi-vă, că prin rugăciuni îndelungate sufletele vi le-aţi hrănit;

Bucuraţi-vă, că, prin versuri scrise cu sânge, poeţii temniţelor v-au întărit;

Bucuraţi-vă, că talanţii lui Radu Gyr, pentru voi, Hristos i-a înmulţit;

Bucuraţi-vă, că această binecuvântare însutit a rodit;

Bucuraţi-vă, că şi astăzi bem apă curată din acest izvor;

Bucuraţi-vă, că sufletelor apăsate de teamă şi frică le este leac tămăduitor;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 3-lea:

„Porunceşte-mi, Iisuse, dacă sunt vrednic de aceasta, să mă răstignesc şi eu pe o cruce, alături de Tine”, s-a rugat Ţie, Doamne, părintele Ioan Negruţiu, când i Te-ai arătat în vis, iar Tu ai plinit cererea sa, dar i-ai dat şi bucuria învierii. Şi de aceeaşi bucurie i-ai învrednicit pe toţi noii mucenici şi mărturisitori, pentru care ei Ţi-au adus în dar cântarea: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Lumea aceasta vrea să ne amăgească cu patimile şi cu poftele ei, dar noi, cugetând la suferinţele voastre, sfinţilor, ne lepădăm de deşertăciunea ei. Şi, ca nu cumva, fiind înşelaţi de diavol, să pierdem raiul cel preadulce din pricina bunătăţilor celor trecătoare, vă cerem cu stăruinţă să ne fiţi dascăli pe calea mântuirii, pentru care vă zicem unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, cruci fără număr, în jurul crucii lui Hristos răsărite;

Bucuraţi-vă, monumente netrecătoare, în piatra inimilor noastre dăltuite;

Bucuraţi-vă, că aţi ridicat catapetesme pentru neamul românesc;

Bucuraţi-vă, suflete de crin, care aţi înmiresmat pământul strămoşesc;

Bucuraţi-vă, că prin soarele Hristos ţarinile inimilor voastre au înverzit;

Bucuraţi-vă, că în Dumnezeu aţi crezut şi fără teamă L-aţi mărturisit;

Bucuraţi-vă, că aţi iubit crucea şi pe Cel ce pentru noi S-a răstignit;

Bucuraţi-vă, că, luând paharul pătimirii, de înviere v-aţi învrednicit;

Bucuraţi-vă, că peste pomenirea voastră rugina nu s-a aşternut;

Bucuraţi-vă, că urmaşii voştri candela muceniciei voastre nestinsă o au ţinut;

Bucuraţi-vă, comori de mare preţ tăinuite în inimile noastre;

Bucuraţi-vă, icoane scoase la iveală după vremi de lacrimi şi prigoane;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 4-lea:

„Aici va fi într-o zi loc de pelerinaj”, a proorocit Cuviosul stareţ Gherasim Iscu despre temniţa de la Târgu Ocna, şi cuvintele sale s-au adeverit. Dar, mai mult decât atât, Dumnezeu a arătat că şi celelalte temniţe au primit această cunună, căci în toate locurile unde s-a vărsat sângele creştinilor jertfa a rodit. Iar noi, închinându-ne cu evlavie în faţa noilor mucenici, Îi cântăm Celui ce le-a dat răbdare în vremea pătimirii cântarea: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Mare este soborul mărturisitorilor şi mucenicilor care la Canal şi în coloniile de muncă, la Aiud, la Târgu Ocna, la Piteşti, la Gherla şi în celelalte temniţe au pătimit pentru Hristos. Şi noi, minunându-ne de slăvitul nor de sfinţi, aducem aceste laude:

Bucuraţi-vă, că profeţia Cuviosului pătimitor Gherasim s-a adeverit;

Bucuraţi-vă, că prin voi închisoarea de la Târgu Ocna loc de pelerinaj a devenit;

Bucuraţi-vă, că tot pământul românesc prin sângele vostru s-a sfinţit;

Bucuraţi-vă, că de la Mănăstirea Petru Vodă vestea despre jertfa voastră s-a răspândit;

Bucuraţi-vă, că multe mănăstiri şi schituri porţile vi le-au deschis;

Bucuraţi-vă, că din focul inimilor voastre mulţime de suflete s-au aprins;

Bucuraţi-vă, cei ce aţi defăimat înţelepciunea cea lumească;

Bucuraţi-vă, că v-aţi împotrivit celor ce credinţa încercau să o nimicească;

Bucuraţi-vă, că pe slujitorii fiarei roşii i-aţi putut înfrânge;

Bucuraţi-vă, cronicari, care aţi scris nu cu cerneală, ci cu sânge;

Bucuraţi-vă, că învăţăturile voastre în cugetele noastre înfloresc;

Bucuraţi-vă, file luminoase din istoria neamului românesc;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 5-lea:

Cu bucurie am primit cuvintele noului mucenic Valeriu Gafencu, prin care ne-a vorbit tot soborul sfinţilor închisorilor: „Sunt fericit că mor pentru Hristos. Totul e o minune. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi”. Iar noi, nădăjduind că prin aceste rugăciuni jertfelnice vom avea parte de mila lui Dumnezeu, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

S-a arătat Preasfânta Născătoare de Dumnezeu noului mucenic Valeriu şi i-a zis: „Eu sunt dragostea ta! Să nu te temi! Să nu te îndoieşti! Biruinţa va fi a Fiului meu!” Iar noi, crezând cuvintelor ei, ale Maicii lui Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul şi Viaţa cea adevărată, vă lăudăm, sfinţilor, cu laude ca acestea:

Bucuraţi-vă, că veţi fi martori ai biruinţei Fiului lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că în momentele de ispită vă cerem ajutorul mereu;

Bucuraţi-vă, că Maica Domnului cu sfântul ei acoperământ v-a acoperit;

Bucuraţi-vă, că în temniţe şi deportări ca nişte îngeri aţi vieţuit;

Bucuraţi-vă, că pentru adevăr v-aţi învrednicit să pătimiţi;

Bucuraţi-vă, că din pilda voastră iau putere să reziste cei prigoniţi;

Bucuraţi-vă, cei ce cu rugăciunea lui Iisus v-aţi îndeletnicit;

Bucuraţi-vă, că prin pătimiri îndelungate pe scara raiului v-aţi suit;

Bucuraţi-vă, cei ce aţi simţit harul lui Hristos ca o putere nebiruită;

Bucuraţi-vă, că El nicio lacrimă a voastră nu a lăsat-o nerăsplătită;

Bucuraţi-vă, că după ce aţi urcat muntele suferinţei v-aţi odihnit;

Bucuraţi-vă, că cetele sfinţilor cu mare cinste v-au primit;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 6-lea:

„Doamne, Ţie îţi închin toată suferinţa mea. Pe cei ce m-au torturat iartă-i, miluieşte-i şi-i sfinţeşte pe dânşii. Iar dacă au nevoie de zile din zilele mele, sunt gata să le dau, căci comoara sufletului şi a minţii e să iubeşti, pentru a putea ierta”, s-a rugat Ţie, Hristoase, părintele Vasile Pătraşcu, povăţuindu-ne să îi iertăm pe toţi vrăjmaşii şi prigonitorii noştri, pentru a-Ţi putea aduce cântarea de laudă: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Cu limbă de moarte noii mucenici ne-au cerut să nu îi răzbunăm, arătându-ne că răzbunarea e doar a Ta, Doamne, şi că doar prin iubirea vrăjmaşilor noştri vom putea păstra în inimile noastre harul Sfântului Duh. Iar noi, dascăli ai iubirii de vrăjmaşi avându-i pe noii mărturisitori, le aducem aceste laude:

Bucuraţi-vă, că, văzând pilda voastră, să vă urmăm ne ostenim;

Bucuraţi-vă, că, ruşinaţi fiind de răbdarea voastră, răutatea şi ura le părăsim;

Bucuraţi-vă, că prin smerenia voastră pe unii torţionari i-aţi îmblânzit;

Bucuraţi-vă, că aceştia au cunoscut că în inimile voastre Hristos S-a sălăşluit;

Bucuraţi-vă, că, pentru rugăciunile voastre, în adevăratul Dumnezeu au crezut;

Bucuraţi-vă, că prin voi fiii risipitori pe Tatăl ceresc L-au cunoscut;

Bucuraţi-vă, cei ce ne-aţi învăţat ca pe vrăjmaşi să îi iubim;

Bucuraţi-vă, că ne îndemnaţi ca prin iubire să îi biruim;

Bucuraţi-vă, că puterea iertării v-a fost leac pentru suflete şi v-a întărit;

Bucuraţi-vă, că, plinind porunca iertării, aţi ajuns în raiul preadorit;

Bucuraţi-vă, că prin faptele voastre aţi mărturisit că Evanghelia poate fi urmată;

Bucuraţi-vă, că celula întunecată a devenit prin rugăciune cămară luminată;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 7-lea:

Văzând cu duhul mai înainte adormirea sa şi mai apoi, după cincisprezece ani, adormirea soţiei sale, părintele Ilie Lăcătuşu ne-a arătat că Dumnezeu a rânduit ca sfintele sale moaşte, întregi şi neputrezite, să nu zacă în mormânt, ci să fie scoase la lumină, pentru a fi puse la închinare. Şi noi, auzind mulţimea minunilor de tot felul făcute de Dumnezeu prin părintele Ilie, cântăm: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Când de praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi li s-a cerut deţinuţilor să intre în apa îngheţată a deltei, ca să adune stuf, şi paznicii erau pregătiţi să îi împuşte pentru nesupunere, s-a auzit glasul părintelui Ilie, care a zis: „Să intrăm în apă, că Maica Domnului şi Sfinţii Trei Ierarhi ne vor scoate nevătămaţi. Că, altfel, vom fi împuşcaţi”. Şi, pentru credinţa lui, a apărut soarele, care a alungat gerul, încălzindu-i, şi, deşi au muncit multă vreme în apă, nu s-au îmbolnăvit, căci i-a acoperit harul Sfântului Duh. Iar noi zicem cu uimire aceste laude:

Bucuraţi-vă, că aţi cerut ajutorul sfinţilor şi, primindu-l, v-aţi sfinţit;

Bucuraţi-vă, că asemenea sfinţilor mucenici din vechime aţi pătimit;

Bucuraţi-vă, că pe cei apăsaţi de neputinţe de tot felul îi ocrotiţi;

Bucuraţi-vă, că pe cei biruiţi de povara deznădejdii îi ridicaţi;

Bucuraţi-vă, trâmbiţe, care mustraţi păcatul, arătând calea cea dreaptă;

Bucuraţi-vă, că urechile inimilor noastre aud a voastră şoaptă;

Bucuraţi-vă, că pe cei păcătoşi îi chemaţi la pocăinţă;

Bucuraţi-vă, că, schimbându-şi vieţile, varsă lacrimi de umilinţă;

Bucuraţi-vă, că sufletele rătăcite le chemaţi la Biserica cea adevărată;

Bucuraţi-vă, că celor care vă cer ajutorul le răspundeţi de îndată;

Bucuraţi-vă, că părintele Ilie Lăcătuşu mărturiseşte harul care v-a acoperit;

Bucuraţi-vă, că pe cei ce s-au închinat la sfintele voastre moaşte i-aţi sprijinit;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 8-lea:

Semn dumnezeiesc I-au cerut lui Hristos cărturarii şi fariseii, dar El le-a răspuns că, dacă nu vor crede în învăţătura lui Moise şi a proorocilor, nu vor crede nici dacă ar învia morţii. Iar noi, văzându-i pe urmaşii fariseilor batjocorind minunea neputrezirii sfintelor moaşte ale părintelui Ilie Lăcătuşu şi tăgăduind minunea izvorârii de mir şi de bună-mireasmă din moaştele pătimitorilor, nu ne smintim, ci prin ele ne întărim în credinţă, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

De multe ori au izvorât mir din unele sfinte moaşte ale mucenicilor şi mărturisitorilor, la care închinându-se unii bolnavi au primit vindecare. Cum să înţelegem, Doamne, această minune? Nepricepuţi suntem şi ne e teamă că, pentru puţinătatea credinţei noastre, nu suntem vrednici de asemenea daruri. Dar ştim că bineplăcut Îţi este să îi lăudăm pe aceşti robi aleşi ai Tăi şi, de aceea, zicem:

Bucuraţi-vă, că mari şi grabnici făcători de minuni v-aţi arătat;

Bucuraţi-vă, că, prin rugăciunile voastre, cei suferinzi de boală au scăpat;

Bucuraţi-vă, că, răsplătindu-vă ostenelile, Hristos v-a proslăvit;

Bucuraţi-vă, că sfintele voastre moaşte în toată lumea le-a împărţit;

Bucuraţi-vă, că la Iaşi de mai multe ori mir şi bunămireasmă au izvorât;

Bucuraţi-vă, că această minune în multe mănăstiri şi biserici s-a mai văzut;

Bucuraţi-vă, că de mireasmă cerească pe credincioşi i-aţi umplut;

Bucuraţi-vă, că ritorii care batjocoreau darul dumnezeiesc au tăcut;

Bucuraţi-vă, că înţelepciunea cea deşartă a defăimătorilor o aţi ruşinat;

Bucuraţi-vă, că pe cei slabi în credinţă i-aţi întărit;

Bucuraţi-vă, că, auzind aceasta, credincioşii s-au veselit;

Bucuraţi-vă, că cei ce se împotriveau cinstirii voastre au amuţit;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 9-lea:

A venit pe pământul românesc părintele Ivan cel străin, pentru ca predania Mănăstirii Optina să aducă şi aici roade de mare preţ. Şi, lăsându-se mistuiţi de focul rugului aprins al rugăciunii lui Iisus, mulţi robi ai lui Hristos au răbdat cu curaj răzbunarea diavolească, căci au fost aruncaţi în temniţă, unde I-au cântat lui Dumnezeu fără teamă: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

„Ai vrut să dai foc comunismului cu Rugul aprins”, i-a spus acuzator anchetatorul părintelui stareţ Daniil de la Rarău, mărturisind fără să vrea că cea mai importantă rezistenţă împotriva duşmanilor Sfintei Biserici este rugăciunea şi nevoinţa. Iar noi, vrând să aprindem candela inimilor noastre cu acest foc dumnezeiesc, vă zicem vouă, celor ce aţi urcat pe treptele rugăciunii ca sfinţii din vechime:

Bucuraţi-vă, ruguri aprinse de focul nematerialnic al rugăciunii;
Bucuraţi-vă, că, fiind înţelepţi ca şerpii, aţi dărâmat idolii minciunii;
Bucuraţi-vă, că cei puternici ai lumii acesteia de voi se temeau;
Bucuraţi-vă, că în arena muceniciei sfinţii îngeri vă încurajau;
Bucuraţi-vă, că prigonitorii să vă îngenuncheze nu au reuşit;
Bucuraţi-vă, că, la vreme de ispită, cu rugăciunea lui Iisus v-aţi hrănit;
Bucuraţi-vă, chipuri senine, care răspândiţi lumina Filocaliei;
Bucuraţi-vă, că ne chemaţi să urmăm predania sfinţeniei;
Bucuraţi-vă, că zeghea voastră a fost mai preţioasă decât odăjdiile aurite;
Bucuraţi-vă, lumânări, care aţi ars pe altarul vieţuirii curate;
Bucuraţi-vă, că ne îndemnaţi să ne luptăm cu poftele trupeşti;
Bucuraţi-vă, că ne izbăviţi de ispitele diavoleşti;
Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 10-lea:

La Baia Sprie, pregătindu-se să prăznuiască în adâncul pământului Învierea lui Hristos, deţinuţii desenau pe pereţii minei semnul crucii, spunând: „E semnul izbăvirii şi vrem să-l vedem peste tot. Noi suntem creştini şi credem că şi de la crucea Domnului putem primi ajutor”. Şi, fără să se teamă să mărturisească credinţa în Hristos, Îl lăudau pe Dumnezeu, căruia noi Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Deţinuţii şi-au făcut clopote din sfredele, anunţând începutul sfintei slujbe de Paşti, iar preoţii, neavând odăjdii, în salopete au slujit, aducând în inimile pătimitorilor bucuria creştinilor din catacombele Romei. Şi, cântând fără teamă imnul învierii lui Hristos, au arătat cu toţii că Domnul învierii în inimile lor era viu. Iar noi, uimindu-ne de curajul lor, vă aducem cântări de laudă:

Bucuraţi-vă, cei ce nu v-aţi temut de moarte, pentru că aţi crezut în Cel înviat;

Bucuraţi-vă, cei ce în viaţă crucea ca jugul cel de folos aţi purtat;

Bucuraţi-vă, cei ce aţi fost în oastea lui Hristos ostaşi neînfricaţi;

Bucuraţi-vă, că prin semnul sfintei cruci aţi fost binecuvântaţi;

Bucuraţi-vă, că nici chinurile groaznice nu v-au putut înspăimânta;

Bucuraţi-vă, că de Dumnezeu nimic nu v-a putut îndepărta;

Bucuraţi-vă, că uneltirile celor ce vă chinuiau s-au surpat;

Bucuraţi-vă, că socotelile lor în chip minunat s-au spulberat;

Bucuraţi-vă, că unii dintre voi, după căderi grele, v-aţi ridicat;

Bucuraţi-vă, că, prin pocăinţă, la măsuri duhovniceşti înalte v-aţi înălţat;

Bucuraţi-vă, că mulţi dintre cei din urmă cei dintâi s-au arătat;

Bucuraţi-vă, că în aceştia puterea dumnezeiască şi mai mult a lucrat;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 11-lea:

Nu doar pe pământul românesc, ci din Muntele Athosului până în Ţara Sfântă vestea despre mulţimea minunilor voastre s-a răspândit, şi cei de alte neamuri au priceput măsura sfinţeniei voastre. Iar noi, văzând că Dumnezeu nu a ţinut sub obroc lumina mărturiei pe care aţi dat-o, Îi mulţumim, cântându-I: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor voastre, sfinţilor, că prin rugăciunile voastre sufletele slabe se întăresc, cei căzuţi în păcate se ridică, bolnavii se tămăduiesc şi cei deznădăjduiţi află mângâiere cerească. Şi noi, primind chemarea voastră la jertfă ca un testament de mare preţ, vă aducem din prinosul inimii aceste cântări:

Bucuraţi-vă, preoţi, care aţi adus lumina lui Hristos în întunericul temniţelor;

Bucuraţi-vă, credincioşi, care cu suferinţe v-aţi umplut sacul sufletelor;

Bucuraţi-vă, tineri, care nu aţi avut tinereţe, căci I-aţi dăruit-o lui Hristos;

Bucuraţi-vă, că, în loc să căutaţi slava acestei lumi, aţi ales cele mai de jos;

Bucuraţi-vă, că, renunţând la desfătări, aţi dobândit bucuria cea netrecătoare;

Bucuraţi-vă, că Dumnezeu a îndulcit zilele voastre amare;

Bucuraţi-vă, femei, care mucenicelor de demult v-aţi asemănat;

Bucuraţi-vă, bătrâni, care prin adevărata înţelepciune v-aţi încununat;

Bucuraţi-vă, cei ce ne daţi putere în cugete şi în cuvânt;

Bucuraţi-vă, că rugăciunile voastre le simţim ca un acoperământ;

Bucuraţi-vă, că temniţele, lagărele şi coloniile de muncă le-aţi sfinţit;

Bucuraţi-vă, că pecetea lui Hristos în sufletele voastre s-a vădit;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 12-lea:

Profetic a fost cuvântul părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa: „Or să se bată cu noi şi morţi; iar noi o să fim alături de voi, ca să ne apăraţi. Şi morţi vom izbândi”. Căci, oricât ar încerca urmaşii prigonitorilor voştri să defaime şi să batjocorească jertfa voastră, voi răsăriţi şi creşteţi ca nişte flori binemirositoare pe pământul inimilor noastre şi, pentru aceasta, Îl lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit, cântând: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Tânărului aflat pe patul de suferinţă i s-a arătat în vis Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, ţinând în mâini o raclă cu sfinte moaşte de la Aiud, şi prin aceasta ne-a îndemnat să înţelegem că mari sunt darurile pe care le-aţi primit de la Hristos. Iar noi, uimindu-ne de această arătare minunată, îndrăznim a vă cere să fiţi mijlocitori pentru noi în faţa tronului ceresc şi vă aducem cântări de laudă:

Bucuraţi-vă, că Sfântul Nectarie a vădit urcuşul vostru duhovnicesc;

Bucuraţi-vă, că astfel v-a arătat podoabe ale neamului românesc ;

Bucuraţi-vă, că suntem fiii pătimirii voastre însângerate;

Bucuraţi-vă, când vestim minunile voastre nenumărate;

Bucuraţi-vă, apărători ai celor care fără teamă vă cinstesc;

Bucuraţi-vă, sfinţi care staţi împotriva celor ce şi acum vă prigonesc;

Bucuraţi-vă, ai celor care dau mărturie despre sfinţenia voastră, ocrotitori;

Bucuraţi-vă, ai celor aflaţi în ceaţa ispitelor, luminători;

Bucuraţi-vă, că, prin rugăciunile voastre, pe cei slabi îi întăriţi;

Bucuraţi-vă, că aţi înviat după ce pe crucea pătimirii aţi fost răstigniţi;

Bucuraţi-vă, ai celor ce merg pe urmele paşilor voştri, luminători;

Bucuraţi-vă, ai celor care vor să Îl mărturisească pe Hristos, povăţuitori;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul al 13-lea:

O, sfinţilor mucenici şi mărturisitori, care prin jertfele voastre sunteţi pilde vii înaintea ochilor inimilor noastre, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi, ca să ducem lupta cea bună cu patimile, cu poftele şi cu înţelepciunea acestui veac, ca, stând împotriva prigonitorilor lui Hristos din vremurile noastre, să dăm mărturia cea bună cu dreaptă socoteală, cu curaj şi putere multă, cântând: Aliluia. (de trei ori)

Icosul 1:

Să ne ridicăm din somnul cel de moarte al păcatului şi al fricii, că, iată, Dumnezeu ne-a făcut nouă dar de mare preţ, punându-ne înainte pilde vii de nevoinţă şi de jertfelnicie, iar noi, luând aminte la lupta lor, să le aducem laude ca acestea:

Bucuraţi-vă, biserici vii, sfinţite prin sânge mucenicesc;

Bucuraţi-vă, altare de mare preţ ale neamului românesc;

Bucuraţi-vă, că v-aţi arătat biruitori în multe prigoane şi lupte;

Bucuraţi-vă, roade ale rugăciunii sfinţilor din veacurile trecute;

Bucuraţi-vă, dascăli ai creştinilor care cu multe osteneli se nevoiesc;

Bucuraţi-vă, călăuze ale celor care pe calea cea îngustă călătoresc;

Bucuraţi-vă, pietre, care aţi strigat adevărul când oamenii tăceau;

Bucuraţi-vă, că v-aţi arătat mai puternici decât cei care vă chinuiau;

Bucuraţi-vă, că pe prigonitorii voştri prin răbdare i-aţi înfrânt;

Bucuraţi-vă, cei ce de moarte şi de chinuri nu v-aţi temut;

Bucuraţi-vă, că Sfântul Arhanghel Mihail asupra voastră a vegheat;

Bucuraţi-vă, că la lumina împărăţiei cerurilor în chip tainic v-a chemat;

Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

Condacul 1:

Îngerii păzitori din cer au fost trimişi, dimpreună cu arhanghelul Mihail, căpetenia lor, să vă ocrotească în încercările voastre, sfinţilor care aţi încununat neamul românesc. Iar noi, văzând roadele răstignirii voastre pe crucea pătimirii, vă zicem cu mare glas: Bucuraţi-vă, noilor mucenici şi mărturisitori români.

12. Catismele 10, 11, 12 din Psaltire

***