Pr. Pimen Vlad de la Schitul Lacu, Athos: "nu avem de ce să ne fie frică dacă cu noi este Dumnezeu"

"Noi de ce să rămânem blocați în starea asta de paralizie? Nu! Să încercăm să ne întoarcem la Dumnezeu..."

Epidemia are un folos! 

Pr Pimen Vlad- Schitul Lacu, ATHOS!

Dragii mei, m-am gândit să stau un pic de vorbă cu voi la o cafea. Uitați, mi-am făcut o cafeluță, o cafeluță dulce, așa cum îmi place. 

Stiu că sunteți speriați, mulți dintre voi înfircoșați de ceea ce se întâmplă acuma, mai ales în Italia, unde sunt și foarte mulți români, dar să nu uităm un lucru: la cârma noastră este Dumnezeu, Care a făcut cerul și pământul și le-a făcut pe toate din nimic. Si, după cum spune și la Sfânta Scriptură, și perii capului nostru sunt numărați la Dumnezeu. Si, credeți că se întâmplă ceva fără voia lui Dumnezeu, fără îngăduința lui Dumnezeu? Nu! De aceea vroiam să vă spun să nu vă mai tulburați, să nu fiți speriați, înfricoșați, că toate sunt îngăduite de Dumnezeu pentru folosul nostru.

Si chiar în fiecare seară la Pavecerniță, când cântăm foarte frumos, mai ales cei din mănăstiri știu, călugării, maicile:

Cu noi este Dumnezeu!
Înțelegeți, neamuri și vă plecați
Căci cu noi este Dumnezeu!
Auziți până la marginile pământului
Căci cu noi este Dumnezeu!
Cei puternici, plecați-vă!
Căci cu noi este Dumnezeu!
[...]
De frica voastră nu ne vom teme,
Nici ne vom tulbura,
Căci cu noi este Dumnezeu!

Ati auzit? Deci: "de frica voastră...". Aici se referă și la puterile întunericului dar și la mai marii lumii, la cei care caută să ne înfricoșeze cu anumite lucruri. Nu trebuie să ne temem de nimic, căci cu noi este Dumnezeu. Dacă este Dumnezeu cu noi, Care a făcut cerul și pământul, atunci de ce trebuie să ne temem așa de mult? Deci, stăm calmi, liniștiți....

Uitați-vă, putem transforma lucrul ăsta într-un lucru frumos! Majoritatea stați acasă, și copiii și părintii. Încercați să folosiți timpul ăsta frumos. Aveți acum mai mult timp de rugăciune. Încercați dimineață în familie să vă rugați. Citiți un Acatist la Maica Domnului. Citește unul cu voce tare și ceilalți ascultă. După aceea, seara la fel. În timpul zilei mai stați de vorbă. Părinților, mai stați de vorbă cu copiii voștri, că până acuma n-ați avut timp, cu grijile fiecăruia. Mai închideți un pic televizorul, mai închideți tot ce e mass-media și încercați un pic să stați de vorbă, să vă ascultați copiii. Lăsați-i să spună ce au de spus, dar nu discutați despre gripă despre virus. Pe astea lăsați-le de-o parte, lăsați-le la mila lui Dumnezeu. Discutați lucruri frumoase, lucruri de care n-ați avut timp să discutați până acuma, lucruri de care v-ați bucurat, le-ați uitat. Încercați de acuma înainte să vedeți ce puteți face, să vă bucurați unul de altul. Nu fiți triști, nu fiți răi unii cu alții.

Deci, să nu uităm că Dumnezeu este deasupra noastră și că a îngăduit lucrul acesta, e pentru folosul nostru. Dar, știți foarte bine câte lucruri până acuma au depășit normalul, începând de la avorturi, de la desfrânări, de la toate celelalte: beții, droguri, tot ce vrei, toate lucrurile astea întoarse pe dos, homosexuali și toate celelalte. Toată lumea era cu susu-n-jos, și era normal ca Dumnezeu să îngăduie ceva - indiferent că virusul ăsta e venit de prin Asia, de undeva, sau că e fabricat, nu ne interesează asta, dar l-a îngăduit Dumnezeu. De ce? Pentru că o luasem razna, și vrea Dumnezeu să ne aducă cu picioarele pe pământ, și a îngăduit lucrul acesta.

Ia să ne amintim, cei care ați citit Vechiul Testament, de cetatea Ninive. Si acolo se întâmpla același lucru, care se întâmplă acuma în lume. Se făceau toate răutățile și, Dumnezeu văzând că nu se mai opresc, le-a trimis pe Prorocul Iona: "du-te și spune-le că mai sunt patruzeci de zile și cetatea Ninive va fi distrusă". E cam la fel cum au fost distruse cetățile Sodoma și Gomora, același lucru le-a spus și lor. Si, la început, Prorocul Iona nu voia să se ducă. De ce? Pentru că știa că Dumnezeu e milostiv, și de le va spune că în patruzeci de zile va fi distrusă cetatea, iar dacă aceia se pocăiesc, se întorc la Dumnezeu, le pare rău, își cer iertare, Dumnezeu o să îi ierte, prorocia lui o să iasă ca o minciună. Dar, până la urmă, l-a silit Dumnezeu, și s-a dus, și le-a spus: "patruzeci de zile mai sunt și cetatea Ninive va fi distrusă". Si atunci, când s-a auzit până la împărat și a auzit împăratu lucrul ăsta, a spus așa: "gata, de azi înainte ne oprim de la păcate". Si și-a dat jos mantia, și-a dat jos toate podoabele lui împărătești, s-a îmbrăcat în sac, i-a presărat cenușă pe cap, și s-o pus pe pocăință și rugăciune. Si a spus așa: "toată lumea să se pocăiască, să se îndrepte de la căile lor rele, să se apuce de post și de rugăciune. Si, nu numai oamenii, ci să postească și animalele. Noi, ca oameni, L-am supărat pe Dumnezeu, dar animalele nu L-au supărat și poate răgetele lor și toate acestea, poate Îl vor îndupleca pe Dumnezeu să nu aducă asupra noastră pedeapsa asta". Si, când a văzut Dumnezeu pocăința lor, că stăteau până la ultimul om și plângeau și cereau iertare de la Dumnezeu, s-a milostivit spre ei, și n-a mai adus pedeapsa asta. Vedeți, deși chiar Dumnezeu spusese lucrul acesta, patruzeci de zile hotărâse lucrul ăsta, și a fost de ajuns de s-au întors. 

Dumnezeu e milostiv, Dumnezeu e dragoste. Dacă vede întoarcerea noastră spre El - știți cum?- tot virusul ăsta, și alte lucruri, în câteva zile dispar toate. Dar vrea să vadă un pic de întoarcere de la noi. Dacă ne vede blocați în frică, în frica asta paralizantă...

Deci, să luăm altceva: auzim la Sf. Vasile că spune: "cugetarea la moarte e cea mai mare filozofie". Dar cugetarea bună la moarte! Să ne gândim că azi-mâine plecăm la Dumnezeu, să ne pregătim, să nu mai păcătuim. Dar noi suntem paralizați în frică, în fața televizorului: acuma ce mai este? Cine s-a mai îmbolnăvit? Cine a mai murit? Ce-o să fie? Permanent lucrul ăsta! De ce? Mai închideți, mai rugați-vă, mai bucurați-vă! Uitați-vă că soarele a ieșit și azi, a ieșit și ieri, o să iasă și mâine. Păsările cântă în continuare, florile înfloresc. Toate în jurul nostru își urmează cursul lor. Noi de ce să rămânem blocați în starea asta de paralizie? Nu! Să încercăm să ne întoarcem la Dumnezeu, să încercăm să ne bucurăm, să ne bucurăm frumos de timpul care-l avem, de ziua de azi.

Ați văzut? Eu mi-am făcut o cafeluță. Foarte bună! Încercați și voi să faceți o cafeluță. Care nu puteți bea o cafea, faceți un ceai. Stați într-un salon cu toții, ai familiei, și discutați. Închideți toate ce țin de tehnologia asta și stați de vorba. Făceți-vă timp să stați de vorbă, mai lăsați-le pe celelalte. Încercați să vă bucurați unul de altul. O să ridice Dumnezeu și asta, dar vrea să vadă un pic de la noi, un pas, ceva, că ne îndreptăm și noi.

Chiar îmi spunea cineva: "Am auzit ceva frumos. Reporterii, cei din conducere, când își încheiau acuma câte o prelegere, ceva, spuneau "Dumnezeu să ne ajute"." De ce trebuie să ajungem să spunem lucrul ăsta numai când e cuțitul la os? Să spunem totdeauna! La orișice să pornim cu Dumnezeu, să încheiem cu Dumnezeu: "Dumnezeu să ne ajute!", "Dumnezeu să ne păzească!", "Maica Domnului să ne ajute!".

Si să nu uităm că o avem pe Maica Domnului care este legătura noastră cu Cerul. Toate darurile vin prin Maica Domnului. Ia, încercați să faceți în fiecare zi un Acatist, un Paraclis la Maica Domnului, să vedeți cât ajutor o să primiți! Maica Domnului nu ne lasă niciodată! E mamă! Are sufletul de mamă, știe ce înseamnă durerea, suferința, toate astea, și e totdeauna cu noi și alături de noi.

De aceea vroiam să vă transmit lucrurile astea la toți românii nu numai din țară, ci din toată lumea, la fiecare, care stau știu și eu, mai îngrijorați, alții mai speriați, alții mai deznădăjduiți. Nu e nevoie de așa ceva! Să nu uităm, căci cu noi este Dumnezeu și nu avem de ce să ne fie frică dacă este cu noi Dumnezeu, Care le-a făcut pe toate din nimic și, mai presus de toate, o avem pe Maica Domnului, mijlocitoarea noastră, și legătura noastră cu Cerul.

Maica Domnului să vă ajute, și să vă dea putere, să vă acopere, și să ajungem din nou să ne bucurăm de clipe frumoase, alături de toți cei dragi și având pe Dumnezeu și Maica Domnului în mijlocul nostru. Amin!