Motto:
Dragostea în care cred: Refugiații
Creștinii
sunt niște refugiați
ce stau
în adâncul propriilor inimi
așteptând să se deschidă granița dintre lume
și Împărăția Cerurilor.
Ei fug de viața acestei lumi
ca de cea mai cumplită formă de
nebunie
și de fericirea ei
ca de o lepră ce face să putrezească de vii
bătăile inimii...
Dragostea în care cred: declarație de presă la Duminica Ortodoxiei
Şi prin sufletul tău va trece sabie,
ca să se descopere gândurile din multe inimi... (Luca 2, 35)
Tinerii din Betleem înconjură orașul cu
Icoana Maicii Domnului - Făcătoare de minuni!
- Începând cu 5 martie 2020, Biserica Nașterii Domnului din Ierusalim a fost închisă deoarece în apropiere, într-un hotel, a fost detectat o persoană având coronavirus. (BISERICA
NAȘTERII MÂNTUITORULUI – ÎNCHISĂ PE MOTIV DE CORONAVIRUS! Ce va fi cu
Sfântul Mormânt în NOAPTEA DE ÎNVIERE?/ Care sunt „MĂSURILE SPECIALE”
intenționate de Statul român pentru perioada de PAȘTI? Semne
îngrijorătoare ale PRESIUNII și ȘANTAJULUI exercitate asupra BOR pentru
INTERZICEREA SLUJBELOR BISERICEȘTI, sub amenințarea dosarelor penale!)
PSALMUL 90
Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Va zice Domnului: "Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul".Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de CUVÂNTUL TULBURĂTOR. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, De lucrul ce umblă în întuneric, de MOLIMA ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea.Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie.Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur."Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea".
***
Rugăciune pentru încetarea noii epidemii
Înainte de Otpustul Slujbei (Sfânta Liturghie sau Vecernie sau Pavecerniță), preotul rostește: Domnului să ne rugăm!
Credincioșii: Doamne, miluiește!
Preotul citește această rugăciune, pe solee, cu fața spre răsărit:
Credincioșii: Amin.Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ești bogat în milă și, cu purtarea Ta de grijă cea înțeleaptă, ocârmuiești viața noastră, ascultă rugăciunea noastră, primește pocăința noastră pentru păcate, oprește noua boală molipsitoare (noua epidemie), precum ai încetat pedepsirea poporului Tău în vremea regelui David. Cel ce ești Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre, dăruiește însănătoșire celor cuprinși de boală, ridicându-i grabnic din patul durerii, ca să Te slăvească pe Tine, Mântuitorul cel Milostiv, iar pe cei sănătoși îi ocrotește de orice boală. Binecuvintează, întărește și păzește, Doamne, cu harul Tău, pe toți cei care, cu iubire de oameni și jertfelnicie, îi îngrijesc pe cei bolnavi la casele lor sau în spitale. Îndepărtează toată boala și suferinţa din popor și ne învață să prețuim viața și sănătatea ca daruri ale Tale. Dăruiește-ne, Dumnezeule, pacea Ta şi umple inimile noastre de credință neclintită în ocrotirea Ta, de nădejde în ajutorul Tău și de dragoste față de Tine și de aproapele. Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție slavă înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor.
Urmează Otpustul Slujbei (Sfânta Liturghie sau Vecernie sau Pavecerniță).
***
Episcopia Ortodoxă Română a Italiei: Canon de rugăciune care se face in vreme de boli molipsitoare sau molime către Preasfanta Treime și către toți sfinții
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere şi în trei străluciri, Părinte necuprins și Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală izbăveşte-ne pe noi, robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulțumire.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinței și desele dureri ca furtuna mă învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te și mă mântuiește pe mine, care pier cumplit.
Slavă...
De păcatul care ne ține, Treime nedespărţită, izbăveşte-pe noi robii Tăi, cu roua milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, și dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe Tine cu dreaptă credinţă.
Și acum..., a Născătoarei:
Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi Domnul, Cel ce a purtat neputințele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Mințile cereşti, cetele îngereşti, scaunele și începătoriile, puterile si domniile Te roagă pe Tine, Mântuitorule Cel bun, izbăveşte pe robii Tăi de boala cea pierzătoare.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Ca să arăți adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice, slobozeşte de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri pe robii Tăi, Unule, îndelung-Răbdătorule.
Slavă...
Îngeri și arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în fața lui Dumnezeu, pe Acela rugați-L să înceteze boala, să risipească molima şi de primejdia cea aducătoare de moarte să ne izbăvească.
Și acum..., a Născătoarei:
Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din tine, Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se îneacă în viforul bolii.
Catavasie:
Izbăvește din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm, către Milostivul şi Izbăvitorul și Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime.
Am greşit şi fărădelege am făcut și pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și umbra morții ne-a împresurat pe noi și de porţile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea noastră cu umilinţă strigăm: Fie-Ți milă de poporul Tău și nu-l pierde tot. Cu umilinţă ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluiește.
Doamne, Cel ce stăpânești moartea și viața, nu da morții pe robii Tăi, ci oprește de la noi mânia și urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniți suntem; ca iarba s-a uscat tăria noastră și pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ți milă de robii Tăi. Întru pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.
Adu-Ti aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese și nu se mai întoarce, și cu milostivire oprește mânia Ta, care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care, ca și cu o sabie înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala și încetează rana care degrab ne pierde; că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toți cei ce se coboară în iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm și cu durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.
Mai mult decât toți Ți-am greşit și fărădelege am făcut, Stăpâne, și deși n-am agonisit încă pocăinţă, primește gândul nostru în locul ei; şi, înduplecându-Te spre milă, ca un preaputernic, slobozește pe robii Tăi de boala cea de moarte și de cumplitele dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne rugăm Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.
Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile și de nedreptățile poporului Tău, şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem și starea noastră aici e ca nimic înaintea Ta; ci ca un îndurat și de oameni iubitor, milostivește-Te și nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre. Rugămu-ne Ție, Preabunule Dumnezeule, auzi-ne și ne miluiește.
Cel ce nu voiești moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă si să fie vii, ca un izvor al vieţii, fă-ne vii pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă, că Tu ești Dumnezeu, Cel care stăpânești viii și morții, și nu ne pierde cu mânia îngrozirii Tale. Cu strigare tare, întru amărăciunea inimii, și cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.
Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău și Te milostivește și poruncește îngerului celui ce și-a întins mâna sa, ca să ne piardă pe noi pe toţi, precum ai poruncit odinioară, în zilele lui David, să înceteze și să-și oprească și acum mânia sa, ca să nu ne piardă de tot; că și noi, mărturisindu-ne întru pocăinţă ca David, strigăm Ție: am greșit, fărădelege am făcut și nu suntem vrednici nici de milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăși milostivirea Ta, arată milele Tale cele de demult şi ferește poporul Tău și oile turmei Tale. Rugămu-ne Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.
Necazuri ne-au înconjurat pe noi, Doamne, și chinurile iadului au dat peste noi, Mântuitorule, și ne-a acoperit pe noi umbra morții pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, și înainte de vreme ne lipsim de viață, și ce să facem nu pricepem. Numai către Tine, Doctorul sufletelor și al trupurilor și adâncul milostivirii, din inimă, cu durere și cu umilinţă, căzând, strigăm: Izvorule al vieții, iartă și miluieşte pe poporul cel deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, mult-milostive.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Cu adevărat acum umbra morții ne-a împresurat pe noi și de porţile iadului ne-am apropiat; dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce cu credință dreaptă strigă: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Apostoli slujitori şi propovăduitori și de Hristos văzători, care ați luat dar de vindecări și sunteți doctori sufletești, scoateți-ne din nevoi și din neputinţa ce ne ține, rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.
Slavă...
Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinței ne tulbură, suferințele dese ne îneacă, întristările și durerile ne-au aflat pe noi, păcătoșii; Apostoli ai Domnului, cu rugăciunile voastre, dați-ne mână de ajutor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Cu dureri cumplite din toate părțile fiind loviți, Fecioară, toți cădem înaintea ta, la Acoperământul tău cel puternic, Curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui Dumnezeu mireasă, și izbăveşte de moarte și de cumplita neputință și vindecă, Stăpână, durerile.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Sfinților proroci, care ați umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele izvorâtoare de miere, prefaceți acum întreaga amărăciune a acestei boli molipsitoare în dulceața cea dumnezeiască a sănătății.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Pătrunși suntem de săgețile bolii, prin porunca Ta, Doamne, și apasă greu peste noi mâna Ta, Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toți cu milostivirea Ta, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.
Slavă...
Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce ești singur Bun și Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule, Iubitorule de oameni.
Şi acum..., a Născătoarei:
În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor și ne-a acoperit întunericul neputinţei; ci străluceşte-ne rază de nădejde, Fecioară, și la lumina sănătății îndreptează-ne.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjurați și valurile nenorocirii molipsitoare ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor și scapă-ne de primejdii.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie ai ridicat din neputința bolii și din patul suferinței, izbăvește-ne de boala cea grea si dă-ne sănătate, mult-Milostive.
Slavă...
Ceata Prorocilor, soborul Apostolilor şi tabăra Mucenicilor acum Te roagă pe Tine, Unule, mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.
Și acum..., a Născătoarei:
Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curătește-ne de boli și de necazuri, și de neputinţa ce ne ține acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credință.
Izbăvește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că noi cu osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat și nouă folositoare.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Mă arde cuptorul durerilor fără de număr și neîncetat mă aprinde văpaia cea necruţătoare a focului bolii; ci, cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel ce cântă: binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Proroci, Apostoli, soborul Mucenicilor, dumnezeieşti învățători, cu rugăciunile voastre alinați durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.
Slavă...,
Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne noi din groapa bolii celei cumplite, viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulțumire: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.
Si acum..., a Născătoarei:
Milostivă fiind si Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te și izbăvește pe poporul care cheamă mila ta, Fecioară, si cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noştri.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Cu durere gemem în patul suferinței noastre și din boala pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, și, înălțând acum ochii inimii, cerem sănătate. Cercetează-ne pe noi, Mântuitorule, și ne ridică să cântăm: popoare, preaînăltați-L întru toţi vecii.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputință și ai voit a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioșilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără nădejde, și ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălțați-L întru toţi vecii.
Slavă...,
Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca unul care ai inimă îndurată și noian de milostivire, îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de boala cea molipsitoare și viază-l ca să cânte: preoți, binecuvântați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.
Și acum..., a Născătoarei:
Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor, cercetează, preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; ușurează greutatea bolii celei amare; depărtează neputința și boala cea molipsitoare și mântuiește pe robii tăi, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce ești fără de moarte; arată mila Ta spre robii Tăi, Dumnezeule, ca un milostiv, și de boala ce ne-a cuprins pe noi acum, liberează-ne pentru rugăciunile celei ce Te-a născut și ale cetei purtătorilor Tăi de biruință.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Pentru rugăciunile Îngerilor, Arhanghelilor, Prorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Preacuvioșilor, Ierarhilor și ale tuturor Sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor tăi schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala și sănătate ne dăruiește.
Slavă...,
Doctorul sufletelor și al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog, vindecă multele mele patimi și mă izbăvește de dureri şi de necazuri, ca un singur bun și binefăcător; și mântuiește pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe înduratul și Milostivul, pe Făcătorul și Domnul, Stăpână, arată acum spre mine obişnuitele îndurări și mă izbăveşte din cumplita boală ce topește sufletul meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește sănătate, ca neîncetat să te măresc pe tine.
Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într-o putere şi în trei străluciri, Părinte necuprins și Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală izbăveşte-ne pe noi, robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulțumire.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Viforul păcatelor m-a împins în adâncul neputinței și desele dureri ca furtuna mă învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într-o putere, Treime Sfântă, milostiveşte-Te și mă mântuiește pe mine, care pier cumplit.
Slavă...
De păcatul care ne ține, Treime nedespărţită, izbăveşte-pe noi robii Tăi, cu roua milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, și dă-ne sănătate, ca să Te lăudăm pe Tine cu dreaptă credinţă.
Și acum..., a Născătoarei:
Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi Domnul, Cel ce a purtat neputințele noastre, pe Acela roagă-L să izbăvească de cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.
Cântarea a 3-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Mințile cereşti, cetele îngereşti, scaunele și începătoriile, puterile si domniile Te roagă pe Tine, Mântuitorule Cel bun, izbăveşte pe robii Tăi de boala cea pierzătoare.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Ca să arăți adâncul cel mare al iubirii Tale de oameni, Stăpâne atotputernice, slobozeşte de boala cea aducătoare de moarte și de cumplitele dureri pe robii Tăi, Unule, îndelung-Răbdătorule.
Slavă...
Îngeri și arhangheli, ca duhuri slujitoare care staţi în fața lui Dumnezeu, pe Acela rugați-L să înceteze boala, să risipească molima şi de primejdia cea aducătoare de moarte să ne izbăvească.
Și acum..., a Născătoarei:
Izvor de vindecări bune te-a arătat pe tine Hristos Domnul, adâncul cel născut din tine, Fecioară cu totul fără prihană; pentru aceea izbăveşte pe robii tăi, cei ce se îneacă în viforul bolii.
Catavasie:
Izbăvește din nevoi pe robii Tăi, Milostive, că noi cu osârdie către Tine alergăm, către Milostivul şi Izbăvitorul și Stăpânul tuturor, Dumnezeule cel slăvit în Treime.
Am greşit şi fărădelege am făcut și pentru aceasta mânia Ta cea dreaptă ne-a ajuns pe noi, Doamne, Dumnezeul nostru, și umbra morții ne-a împresurat pe noi și de porţile iadului ne-am apropiat. Deci, către Tine, Dumnezeul nostru, în durerea noastră cu umilinţă strigăm: Fie-Ți milă de poporul Tău și nu-l pierde tot. Cu umilinţă ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluiește.
Doamne, Cel ce stăpânești moartea și viața, nu da morții pe robii Tăi, ci oprește de la noi mânia și urgia Ta pentru că pier ca fumul zilele noastre. Răniți suntem; ca iarba s-a uscat tăria noastră și pierim de tot pentru păcatele noastre. Fie-Ți milă de robii Tăi. Întru pocăinţă, cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.
Adu-Ti aminte, Doamne, că trup suntem, duh ce iese și nu se mai întoarce, și cu milostivire oprește mânia Ta, care cu dreptate este pornită asupra noastră, cu care, ca și cu o sabie înainte de vreme, ne tai pe noi. Slăbeşte boala și încetează rana care degrab ne pierde; că nu morţii Te vor lăuda pe Tine, nici toți cei ce se coboară în iad, ci noi, cei vii, Te lăudăm și cu durerea inimii, suspinând, ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.
Mai mult decât toți Ți-am greşit și fărădelege am făcut, Stăpâne, și deși n-am agonisit încă pocăinţă, primește gândul nostru în locul ei; şi, înduplecându-Te spre milă, ca un preaputernic, slobozește pe robii Tăi de boala cea de moarte și de cumplitele dureri. Cu lacrimi, suspinând, ne rugăm Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.
Să nu-Ți aduci aminte de fărădelegile și de nedreptățile poporului Tău, şi să nu intri la judecată cu robii Tăi, nici să Te întorci de la ei cu mânie; că de vei căuta la fărădelegi, Doamne, cine va putea sta în faţa Ta? Că praf şi ţărână suntem și starea noastră aici e ca nimic înaintea Ta; ci ca un îndurat și de oameni iubitor, milostivește-Te și nu ne pierde pe noi întru mânia Ta, pentru fărădelegile noastre. Rugămu-ne Ție, Preabunule Dumnezeule, auzi-ne și ne miluiește.
Cel ce nu voiești moartea păcătoşilor, ci să se întoarcă si să fie vii, ca un izvor al vieţii, fă-ne vii pe noi, cei vrednici de moarte, după judecata Ta cea dreaptă, că Tu ești Dumnezeu, Cel care stăpânești viii și morții, și nu ne pierde cu mânia îngrozirii Tale. Cu strigare tare, întru amărăciunea inimii, și cu lacrimi ne rugăm Ție: Auzi-ne și ne miluieşte.
Cu milostivire caută, Doamne, spre pătimirea poporului Tău și Te milostivește și poruncește îngerului celui ce și-a întins mâna sa, ca să ne piardă pe noi pe toţi, precum ai poruncit odinioară, în zilele lui David, să înceteze și să-și oprească și acum mânia sa, ca să nu ne piardă de tot; că și noi, mărturisindu-ne întru pocăinţă ca David, strigăm Ție: am greșit, fărădelege am făcut și nu suntem vrednici nici de milostivirea Ta. Dar Tu, ca un îndurat, fiind îmblânzit de însăși milostivirea Ta, arată milele Tale cele de demult şi ferește poporul Tău și oile turmei Tale. Rugămu-ne Ție: Degrab auzi-ne și ne miluieşte.
SEDEALNA, glasul al 6-lea:
Necazuri ne-au înconjurat pe noi, Doamne, și chinurile iadului au dat peste noi, Mântuitorule, și ne-a acoperit pe noi umbra morții pentru păcatele noastre, Iubitorule de oameni, și înainte de vreme ne lipsim de viață, și ce să facem nu pricepem. Numai către Tine, Doctorul sufletelor și al trupurilor și adâncul milostivirii, din inimă, cu durere și cu umilinţă, căzând, strigăm: Izvorule al vieții, iartă și miluieşte pe poporul cel deznădăjduit, pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, mult-milostive.
Cântarea a 4-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Cu adevărat acum umbra morții ne-a împresurat pe noi și de porţile iadului ne-am apropiat; dar Tu, Mântuitorule, ca un puternic, ridicându-ne pe noi, minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce cu credință dreaptă strigă: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Apostoli slujitori şi propovăduitori și de Hristos văzători, care ați luat dar de vindecări și sunteți doctori sufletești, scoateți-ne din nevoi și din neputinţa ce ne ține, rugând pe Stăpânul Iisus, Izbăvitorul şi Domnul.
Slavă...
Viforul păcatelor acum ne-a cuprins, valurile neputinței ne tulbură, suferințele dese ne îneacă, întristările și durerile ne-au aflat pe noi, păcătoșii; Apostoli ai Domnului, cu rugăciunile voastre, dați-ne mână de ajutor.
Şi acum..., a Născătoarei:
Cu dureri cumplite din toate părțile fiind loviți, Fecioară, toți cădem înaintea ta, la Acoperământul tău cel puternic, Curată, miluieşte-ne pe noi pe toţi; îndură-te, a lui Dumnezeu mireasă, și izbăveşte de moarte și de cumplita neputință și vindecă, Stăpână, durerile.
Cântarea a 5-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Sfinților proroci, care ați umplut mările cele înşelătoare cu rugăciunile voastre cele izvorâtoare de miere, prefaceți acum întreaga amărăciune a acestei boli molipsitoare în dulceața cea dumnezeiască a sănătății.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Pătrunși suntem de săgețile bolii, prin porunca Ta, Doamne, și apasă greu peste noi mâna Ta, Atotputernice; ci, ca un Dumnezeu îndurat, milostiveşte-Te spre toți cu milostivirea Ta, pentru rugăciunile Sfinţilor Tăi Mucenici.
Slavă...
Precum odinioară pe fiul văduvei l-ai înviat cu porunca Ta, Cuvinte, Cel ce ești singur Bun și Milostiv, izbăvind pe robii Tăi de cumplita boală, fă-i să vieze, Unule, Iubitorule de oameni.
Şi acum..., a Născătoarei:
În noaptea vieţii ne-a ajuns viforul tuturor necazurilor și ne-a acoperit întunericul neputinţei; ci străluceşte-ne rază de nădejde, Fecioară, și la lumina sănătății îndreptează-ne.
Cântarea a 6-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
De marea nemărginită a neputinţelor suntem înconjurați și valurile nenorocirii molipsitoare ne tulbură; Ocârmuitorule Doamne, tinde acum mână de ajutor și scapă-ne de primejdii.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Precum de demult pe cel slăbănog cu dumnezeiasca Ta voie ai ridicat din neputința bolii și din patul suferinței, izbăvește-ne de boala cea grea si dă-ne sănătate, mult-Milostive.
Slavă...
Ceata Prorocilor, soborul Apostolilor şi tabăra Mucenicilor acum Te roagă pe Tine, Unule, mult-Milostive, pentru poporul Tău: Bunule, îndură-Te de el.
Și acum..., a Născătoarei:
Marie, vistieria cea curată a fecioriei, curătește-ne de boli și de necazuri, și de neputinţa ce ne ține acum miluieşte-ne, ca să te mărim pe tine cu credință.
Catavasie:
Izbăvește din nevoi pe robii tăi, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că noi cu osârdie către tine alergăm, ca spre un zid nesurpat și nouă folositoare.
Cântarea a 7-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Mă arde cuptorul durerilor fără de număr și neîncetat mă aprinde văpaia cea necruţătoare a focului bolii; ci, cu roua milei Tale, Mântuitorule, răcoreşte pe cel ce cântă: binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Proroci, Apostoli, soborul Mucenicilor, dumnezeieşti învățători, cu rugăciunile voastre alinați durerile celor bolnavi şi dăruiţi sănătate celor ce cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.
Slavă...,
Cu cuvântul pe Lazăr l-ai înviat; acum, ridicându-ne noi din groapa bolii celei cumplite, viază-ne, Doamne, ca să cântăm cântare de mulțumire: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noștri.
Si acum..., a Născătoarei:
Milostivă fiind si Maică Celui cu totul milostiv, îndură-te și izbăvește pe poporul care cheamă mila ta, Fecioară, si cântă: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noştri.
Cântarea a 8-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Cu durere gemem în patul suferinței noastre și din boala pierzătoare strigăm către Tine, Iubitorule de oameni, și, înălțând acum ochii inimii, cerem sănătate. Cercetează-ne pe noi, Mântuitorule, și ne ridică să cântăm: popoare, preaînăltați-L întru toţi vecii.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Cel ce din milostivire Te-ai îmbrăcat în a noastră neputință și ai voit a Te asemăna oamenilor, pentru rugăciunile preacuvioșilor Tăi, mântuieşte-ne pe noi, cei fără nădejde, și ne ridică din groapa deznădăjduirii, ca să cântăm: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălțați-L întru toţi vecii.
Slavă...,
Făcătorule al firii, dătătorule de vindecări, ca unul care ai inimă îndurată și noian de milostivire, îndelung-Răbdătorule, cu luare aminte cercetează pe poporul Tău de boala cea molipsitoare și viază-l ca să cânte: preoți, binecuvântați-L, popoare, preaînălțați-L întru toți vecii.
Și acum..., a Născătoarei:
Ajutătoarea cea tare şi apărătoarea cea adevărată, nădejdea deznădăjduiţilor, cercetează, preanevinovată, pe robii tăi, care pătimesc cumplit; ușurează greutatea bolii celei amare; depărtează neputința și boala cea molipsitoare și mântuiește pe robii tăi, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 9-a
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Minuni fără de număr ai făcut, Cel ce ești fără de moarte; arată mila Ta spre robii Tăi, Dumnezeule, ca un milostiv, și de boala ce ne-a cuprins pe noi acum, liberează-ne pentru rugăciunile celei ce Te-a născut și ale cetei purtătorilor Tăi de biruință.
Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerți
Pentru rugăciunile Îngerilor, Arhanghelilor, Prorocilor, Apostolilor, Mucenicilor, Preacuvioșilor, Ierarhilor și ale tuturor Sfinţilor Tăi, plângerea cea grozavă a robilor tăi schimb-o, Atotputernice, în bucurie, vindecă durerea, uşurează boala și sănătate ne dăruiește.
Slavă...,
Doctorul sufletelor și al trupurilor, Doamne, Cel bogat în milă, pe Tine Te rog, vindecă multele mele patimi și mă izbăvește de dureri şi de necazuri, ca un singur bun și binefăcător; și mântuiește pe cei ce cu dreaptă credinţă Te slăvesc.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce ai născut pe înduratul și Milostivul, pe Făcătorul și Domnul, Stăpână, arată acum spre mine obişnuitele îndurări și mă izbăveşte din cumplita boală ce topește sufletul meu, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și-mi dăruiește sănătate, ca neîncetat să te măresc pe tine.
Rugăciuni
Rugăciunea patriarhului Filotei,
făcută la „boli molipsitoare şi moarte năprasnică”
Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, izvorul cel nesecat al îndurărilor, noianul cel nepătruns al iubirii de oameni, adâncul cel nemăsurat al îndelungatei răbdări şi al bunătății, care aduci multe feluri de bătăi și de răni asupra neamului omenesc spre folosul lui, prin marea Ta iubire de oameni, pentru ca neînfrânarea și pornirea noastră spre păcat, fiind stăpânite ca de un frâu de frica Ta cea dumnezeiască, să nu se pornească împotriva chipului cel dumnezeiesc, nici să batjocorească firea cea aleasă a sufletului nostru, oprește, Te rugăm, această armă ascuțită si neaşteptată a morții, adusă asupra firii noastre, ca să nu ne împuținezi mai mult decât pe toate neamurile, nici să ne dai spre batjocura vrăjmaşilor celor care lucrează cu mintea celor care lucrează cu simțurile.
S-au pustiit cetățile, s-au stricat târgurile; praznicele cele sfinţite şi slujbele și frumusețea cântărilor dumnezeieşti, în buna parte, au tăcut; case frumoase și mari, după cum zice Scriptura, au pierit și nu este cine să locuiască în ele. Frică și cutremur au venit peste negura întunecată a acestei morți înfricoșătoare care ne-a acoperit pe toţi.
Nu apucăm, Stăpâne, noi, rudele, să jelim pe cei răposați, precum este obiceiul, că a și venit sfârșitul nostru și căutăm pe alții care să ne jelească și suntem dați aceleiaşi gropi de obște. Noi, cei vii și văzuți, nu mai socotim că suntem vii, de frica acestei bătăi înfricoșătoare; nu ne mai încredem nici în noi înșine, bănuind fiecare din noi că are în sine semnul și rana morții şi, înainte de moarte, cumplit de frica morții murim.
Aceasta este plata răutăţii noastre; acesta este sfârşitul cel cuvenit faptelor noastre viclene și necurate; acestea sunt isprăvile cele rele ale desfrânării, ale nedreptății și ale călcării noastre de jurământ; acest şarpe cu trei capete, înfigând în noi dinții săi cei veninoși, ne-a adus această stricăciune și această moarte, după cum zice Scriptura: pentru aceasta vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultători.
Pentru care nu putem nici ochii minţii să-i ridicăm, nici să ne rugăm curat ca să dobândim mila Ta, fiecare din noi fiind apăsat de greutatea cugetului ca de nişte obezi de fier.
Dar nu ne părăsi pe noi cu totul și, pentru numele Tău cel sfânt, nu strica aşezământul Tău, ca să nu fim lipsiți de vremea pocăinței şi a întoarcerii, noi, ticăloșii.
Ştim că și această bătaie de moarte cu iubire de oameni ai adus-o pentru că, de multe ori făgăduind pocăință şi de multe ori mințind, ne-am osândit spre tăiere ca și smochinul neroditor. Dar mai ai încă răbdare, ca un lucrător iubitor de oameni, Care nu voieşti moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu; Cel care ai poruncit ca de şaptezeci de ori câte şapte să iertăm păcatele fraților; Care poți din pietre tari și neroditoare să ridici fii lui Avraam, pentru că numai Tie sunt cu putinţă toate cele ce sunt la oameni cu neputinţă, Stăpâne, Iubitorule de oameni.
Ca, și prin noi, în neam și în neam, să se slăvească preasfânt numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
(2)
Am greşit, fărădelege am făcut, nedreptate am săvârșit înaintea Ta, preabunule Stăpâne. Am călcat poruncile Tale cele mântuitoare și făgăduinţele noastre cele sfințite, pe care le-am făcut la Sfântul Botez înaintea marelui Tău jertfelnic și înaintea îngerilor și a oamenilor; ne-am lepădat de înfricoşătorul sânge al legii prin care ne-am sfințit, socotindu-l lucru de nimic și înjosind harul Duhului și nebăgând în seamă înfierea cea înfricoșătoare şi mai presus de fire. Toată Scriptura și legea cea dumnezeiască și învăţătura cea însuflată de Dumnezeu au fost socotite de noi ca sunet deşert şi vorbe lipsite de fapte; noi, ticăloșii, purtăm numai cu numele și în vorbe cinstita Evanghelie și adevăratul creștinism.
Mâinile noastre s-au nevoit spre toată răpirea și lăcomia; picioarele au fost grabnice și îndrăznețe spre toată nedreptatea și răutatea, gata a merge și a călca partea fraților şi a mânca pe săraci. Am făcut gura, organul sfintelor rugăciuni și al cuvintelor, organ de toată ruşinea și vorba nebunească, de călcare de jurământ și de clevetire. Ochii noștri și toate simțirile noastre peste măsură le-am umplut de desfrânare şi de toată necurăția. Mintea, care împărățeste în noi, adică sămânţa cea dumnezeiască, am înjosit-o, și mădularele Tale, Hristoase, le-am făcut mădulare ale desfrânării, și, în loc de biserici ale lui Dumnezeu, ne-am făcut locaşuri de stricăciune și de necurăţie.
Pentru aceasta, preabunule Stăpâne, noi, ticăloşii, spre mânie am întors marea Ta iubire de oameni. Mulțimea facerilor Tale de bine, nebunește am înlocuit-o cu pedeapsă; căci, de vreme ce nici prin cele bune ale noastre și nici prin bolile celor de aproape nu ne-am făcut mai buni, cu dreptate am pornit singuri asupra noastră această certare dreaptă și bătaie; dar nu cu iuţimea Ta să ne mustri pe noi, nici cu mânia Ta să ne pedepseşti pe noi, Doamne.
Tie unuia am greşit, dar Tie unuia ne şi închinam cu inimă umilită aducem Tie mărturisire ca o jertfă curată. Lasă, iartă, iubitorule de oameni Stăpâne; oprește bătaia cea cu dreptate adusă asupra noastră; să biruiască adâncul îndurărilor Tale mulțimea cea vicleană a păcatelor noastre. Noianul bunătăţii Tale nemărginite să acopere marea cea amară a răutății noastre.
Avem pilde mari ale iubirii Tale de oameni: pe tâlhari, pe desfrânate, pe vameși și pe fiul cel desfrânat, care ne-au întrecut pe noi, ticăloșii, și în împărăţia cerurilor înainte au ajuns. Cu aceia primește-ne și pe noi, care ne mărturisim și cădem înaintea Ta, Stăpâne, deși suntem departe de întoarcerea și de curata pocăinţă a acelora; dar bunătatea Ta cea nemăsurată să împlinească lipsa, și mai bine să facă chiar totul, de vreme ce de toate suntem lipsiți cu totul.
Îndurare și milostivire, care Te îmblânzeşte pe Tine, ai Crucea și moartea cea de bunăvoie, pe care ai răbdat-o pentru noi, nemulțumitorii; luptele apostolilor, sudorile cuvioşilor, sângele mucenicilor şi, mai înainte de toate, ai nădejdea și mântuirea cea de obşte a tuturor, pe Născătoarea de Dumnezeu, care mai presus de fire Te-a născut; ale căror rugăciuni cu iubire de oameni primindu-le, din nevoia aceasta de acum și de chinul cel veşnic ce va să fie, ne izbăveşte pe noi. Cu harul și cu iubirea de oameni ale Celui fără de început al Tău Părinte, cu care împreună ești binecuvântat, și ale Preasfântului şi bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu