IPS Athanasie de Limassol, împărtășindu-ne cuvântul dreptei credințe: "Avem nevoie de oameni care să aibă o atât de mare putere în rugăciune, încât să poată schimba cele ce se întâmplă în această lume"

IPS Athanasie de Limassol 

 Cum să facem față duhovnicește pandemiei Coronavirus

Iubiți frați, după cum ați fost deja informați, din cauza măsurilor de urgență cu privire la protecția sănătății oamenilor care au fost luate de conducere, și Biserica noastră, nevrând să pară nesupusă față de aceste măsuri, a amânat omiliile cu caracter catehetic cât și celelalte întâlniri pe care le avea programate fiecare enorie, precum și în mitropolia noastră. Astfel, cuvântul de învățătură care avea loc în fiecare duminică după vecernie, nu se va mai ține. 

Vreau să vă spun doar câteva cuvinte în cadrul acestei slujbe, la care ne-a învrednicit Dumnezeu să fim prezenți. Bineînțeles că trebuie să facem ceea ce stă în puterea noastră omenească. Mulțumim celor responsabili, cercetătorilor și politicienilor, și celor ce se află la conducere, care ne învață și ne arată cum trebuie să facem față acestei greutăți în care ne aflăm. Nu ignorăm realitatea dificultății însă, cert, ca oameni ai Bisericii avem un mod personal prin care înțelegem, cercetăm, evaluăm și valorificăm lucrurile și situațiile pe care le întâmpinăm de fiecare dată în viață. Așadar și această situație, și această greutate, o vom înfrunta cu toate măsurile de prevedere omenești, științifice și de altă natură, dar, mai întâi de toate, prin credința noastră în Hristos, în Maica Domnului și în Sfinții Bisericii noastre. 

Dintotdeauna Biserica ne-a învățat și ne-a îndemnat ca la ceasurile de încercare să ne rugăm. Acestei crize îi putem face față și îi vom putea ține piept doar prin rugăciune. Avem nevoie de multă rugăciune, de foarte multă rugăciune. Avem nevoie de oameni care să aibă o atât de mare putere în rugăciune, încât să poată schimba cele ce se întâmplă în această lume. Pentru că doar rugăciunea va putea schimba cursul evenimentelor. Toate celelalte sunt lucruri omenești, bune și folositoare și ele, dar rugăciunea poate cu adevărat într-o clipită să răstoarne totul și să facă să dispară toată această greutate, care are și partea ei bună, pentru că ne învață multe lucruri: ne arată neputința noastră, ne face să vedem deșertăciunea lucrurilor omenești, ne arată că tot ce trăim acum a fost profețit și că ceea ce trebuie să căutam, întâi de toate, este Împărăția lui Dumnezeu. Așa cum Domnul ne spune în Sfânta Evanghelie: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte vi le va da Hristos, Domnul Slavei!” Trebuie să căutăm Împărăția lui Dumnezeu! Aceasta este adevărata nevoie a tuturor. Avem trebuință și de celelalte lucruri, dar Dumnezeu ne știe mai bine nevoile.

Așadar, Biserica ne cheamă la luptă prin rugăciune, care trebuie să izvorască din pocăință și smerenie. Să ne pocăim noi pentru păcatele personale, pentru păcatele fraților noștri, pentru păcatele lumii întregi. Să-i oferim Domnului puterea rugăciunii noastre din inimă smerită întru pocăință, ca să se milostivească Domnul și să schimbe cursul evenimentelor. Dacă ne rugăm, atunci toate se vor preface. Dacă nu ne rugăm, atunci lucrurile își vor urma cursul omenesc, care nu știm care va fi și cum va evolua.

Totuși, bisericile vor rămâne deschise [în Cipru n.n.], slăvirea lui Dumnezeu nu va înceta niciodată. Noi, clerul, vom fi acolo unde ne-a așezat Dumnezeu, ca păstori ai Bisericii, și vom oferi rugăciunile noastre, slujbele și Sfânta Împărtășanie pentru toată lumea, întregului Adam. Poate să vină oricine dorește. Cine simte vreo greutate, sau slăbiciune, sau orice altceva, va face după cum îi spune conștiința. Noi nu putem judeca pe nimeni. Ne rugăm pentru toată lumea, pentru întregul Adam, pentru tot neamul omenesc.

Se poate întreba cineva: „Noi, care venim la biserică, nu ne vom îmbolnăvi?” Ne vom îmbolnăvi și vom muri. Cine ne-a spus că vom rămâne nemuritori în această lume? Aveam nevoie de Coronavirus să ne amintească că vom muri într-o zi? Aveam nevoie de Coronavirus să ne spună că ne vom îmbolnăvi într-o zi? Ce au spus Sfinții 40 de mucenici? „Să facem din necesitate o virtute”. „Dacă tot vom muri într-o zi, să murim fiind cinstiți cu noi înșine și bineplăcuți înaintea lui Dumnezeu.” Să avem pomenirea morții, după cum ne spune și Sfântul Neofit, compatriotul nostru: „Mai mare decât toate bunătățile este frica de Dumnezeu și pomenirea morții”, care ne amintește de ieșirea noastră din această lume deșartă și de înfățișarea noastră înaintea lui Dumnezeu.

Ce ne oferă Biserica? Lipsa fricii, biruința în fața fricii de moarte. Moartea biologică va veni pentru fiecare dintre noi, fără excepție. Însă, cel ce crede în Dumnezeu nu muri duhovnicește. Domnul spune: „Cel ce crede în Mine nu va muri în veac.” Cel ce crede în Dumnezeu nu va vedea niciodată moartea, nu pe cea trupească, ci pe cea duhovnicească. Această moarte ne înfricoșează, moartea sufletului, despărțirea veșnică de Împăratul Hristos. Aceasta ne înfricoșează, nu o vrem, fugim de ea, pentru că înseamnă despărțire si moarte veșnică. Moartea trupească vine oricum. Fie că suntem sfinți sau păcătoși, vom trece prin poarta morții biologice. Dar acum ne îndreptăm spre Paști, spre Învierea Domnului, Care a călcat moartea, Care a desființat frica de moarte. Vom auzi în noaptea de Înviere: „nimeni să nu se teamă de moarte, căci ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului". Moartea a murit, nu mai există moarte! Există viață veșnică, există Hristos, Care este Împărăția lui Dumnezeu în Vecii Vecilor. Cu această credință vom merge înainte în încercarea prin care trecem. Fără panică, fără frici, fără gânduri omenești, ci chemând dragostea Domnului nostru Iisus Hristos. Cunoaștem faptul că viața noastră are un termen de expirare aici, dar mai știm și că este o trecere, de la lucrurile deșarte, în Împărăția lui Dumnezeu cea veșnică.

Pe de altă parte, aceste crize ne arată credința noastră, viața și gândurile pe care le avem, cât și calitatea relației noastre cu Dumnezeu, Părintele nostru. Viața, puterea și timpul nostru să fie spre lucrare de pocăință, de rugăciune și de slujire a lui Dumnezeu. Biserica va rămâne în rugăciune și slujitoare Dumnezeului Celui Viu, fără să țină cont de gândirea de moment și de egoismul omenesc. Astfel vom avea nădejdea că Dumnezeu este mai presus de toate. Asta nu ca să disprețuim cele omenești, ci ca să biruim frica morții care scoate afară iubirea. Iar dragostea desăvârșită scoate afară orice frică. Cel ce iubește pe Dumnezeu nu se teme de nimic, nu-l sperie nici o greutate din lumea aceasta. Pentru că iubirea de Dumnezeu biruiește frica și ne dă simțirea vieții veșnice.

În catedrala mitropoliei noastre, cât și în alte biserici rânduite de către mitropolia noastră, înainte sau după Pavecernița Mare, în funcție de program, se va săvârși slujba Sfântului Maslu, spre vindecarea sufletului și a trupului. Biserica ne va oferi medicament pentru viața veșnică, care vindecă și sufletul și trupul nostru, împreună cu medicamentele biologice, omenești. Biserica ne va oferi Taina Sfântului Maslu spre vindecarea sufletului și a trupului, pentru a petrece în pacea lui Dumnezeu. Astfel că orice va fi înaintea noastră, fie viața, fie moartea, noi, prin credința în Dumnezeu și prezența lui Hristos în inima noastră, să ne folosim de viața prezentă spre câștigul și folosul sufletesc, nu spre moarte, ci spre viața veșnică.

Moartea a fost omorâtă prin moartea lui Hristos, după cum ne spun Sfinții Părinți ai Bisericii noastre. Să avem nădejdea noastră în Hristos! Să o chemăm pe Maica Domnului, Maica noastră, pe Sfinții noștri Părinți și să pășim pe calea noastră cu credință și cu pace.


Să îi mângâiem și pe frații noștri. Gândiți-vă câtă deznădejde, frică, nesiguranță, împuținare de suflet există în inimile oamenilor care nu au lumina lui Dumnezeu în viața lor. Fără Dumnezeu și Sfânta Biserică, cu adevărat viața noastră este o tragedie. Omul nu va putea trăi fără Hristos. Fără lumina lui Dumnezeu, întunericul este de nesuportat. De aceea noi, cei ce credem în Hristos și chemăm Numele Lui Cel Sfânt, să devenim pentru inimile fraților noștri purtători de nădejde, de bucurie, de pace, de liniște, de curaj, chemând întotdeauna prezența și dragostea Domnului nostru Iisus Hristos. Amin!