joi, 20 aprilie 2017

Emisiunea "Oamenii sunt lumina". Cuvinte pline de lumina, adusa pe cararea nevointei de Parintelui Valerian, fostul actor Dragos Paslaru

Cine sa-L biruie taicutele pe Hristos daca eu fac biserica din mine? Daca eu, asa, neputincios si ticalaos, aspir la lucrul asta?!

 Emisiunea "Oamenii sunt lumina" din 16 aprilie 2017


Transcrierea integrala a emisiunii:

OAMENII SUNT LUMINA, partea I. 


E Duminica Invierii si, ca in fiecare an, acum va aducem in case oameni si locuri speciale. Am batut muntii Builei de la un capat la altul si am aflat oameni care traiesc invierea lui Dumnezeu clipa de clipa.

De 26 de ani, fostul actor Dragos Paslaru a renuntat la tot si s-a calugarit. Acum e parintele Valerian, un om care vorbeste cu credinta despre intalnirea cu Hristos. A trait si in pustie, in grotele din muntii Builei. Ne-a avertizat insa ca pe calugar nu trebuie sa-l lauzi niciodata pentru alegerile lui. Urmeaza o adevarata marturie de credinta.

Alex Dima: Muntii Builei. Un loc salbatic, departe de galagia lumii. Din pesteri, schituri si manastiri se inalta fara incetare rugaciuni. Aici s-au retras oameni care au renuntat la tot si toate, si si-au inchinat viata in fata lui Dumnezeu. Pe un varf de munte, cu ochii atintiti departe in vale si mataniile in mana, parintele Valerian se roaga. Pentru el si pentru cei pe care de 26 de ani i-a lasat in lume, pentru noi toti.

El este Culi din filmul "Ochi de urs", padurarul care se izoleaza in munti pentru a se autoxerciza. Sau Horia Sima din "Drumet in calea lupilor".

Dragos Paslaru a fost unul dintre marii actori ai anilor 80. A luptat in Revolutie iar dupa, a ajuns un simbol al Pietei Universitatii. Este fondatorul Aliantei Civice. In vara lui 90, in timpul mineriadei este batut crunt si ajunge in coma la spital. Se trezeste dupa cateva zile si incepe sa se gandeasca serioas la decizia care de ceva vreme ii aparuse in minte: sa se calugareasca.

Acum cativa ani am incercat sa il intalnesc dar era retras prin munti si nu voia sa mai iasa in fata lumii. Acum, a iesit. Nu pentru ca a vrut ci pentru ca asa i-au cerut mai marii Bisericii din acest loc, sa iasa si sa vorbeasca oamenilor. Si oamenii au inceput sa-l caute.

Ne-am intalnit in biserica veche a manastirii Iezer, unde venise sa spovedeasca maicutele.

- Cine e Parintele Valerian?
Parintele Valerian: Sunt un pacatos, tata - ce marturisesc cand ma impartasesc cu nod in gat. Ai venit pe lume sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu. Si asta n-o spun asa ca da, foarte frumos da chestia asta: ba, uite ba ce chestie modesta! Nu poti trisa pentru ca asta o spui in fata lui Dumnezeu. E viu si adevarat. Nu e legenda, tata. Nu e poveste. "Eu sunt Cel ce sunt". Voi sunteti creatia mea. Daca vreti sa existati, existati prin iubirea Mea nebuna - cum zicea Evdokimov. Iubirea nebuna a lui Dumnezeu. De ce? Pentru ca iubeste o secatura ca mine.
De multe ori m-am intrebat de ce nu am murit la 21 decembrie? De ce nu m-au casapit securistii inainte, ca le spuneam lucrururi destul de urate. Dupa aceea m-am umplut de intelegerea asta. Pai, mai nenorocitule, daca mureai in fundul iadului te duceai. Si tu ziceai ca mori pentru o cauza buna, prostalaule. Dar, erai pregatit sa treci hotarul de taina? Ca pentru noi nu exista moarte. Exista viata cea vesnica. In Imparatia lui Dumnezeu sau in iad. Vesnic! ”
Alex Dima: Sub rasa calugarului, o parte din actorul de pe vremuri iese la lumina. Totul este un fel de monolog, sunt franturi de discutii cu Dumnezeu sau cu oamenii pe care viata i-a scos in cale. A crezut in Dumnezeu din totdeauna dar, ca un zapauc, asa cum spune, nu ca un practicant al religiei. A fost insa din totdeauna un razvratit.
Parintele Valerian: “Dan Micu e regizorul cu care am lucrat eu, si care a avut curajul ca in clipa in care Ceausescu a inebunit definitiv in ‘81, si a interzis crucea si sa mai vorbim de Dumnezeu, el a montat impreuna cu Horia Lovinescu, Karamazovii, un spectacol de 4 ore, in care le aratam spectatorilor, care nu respirau, ca omul fara de Dumenzeu devine o fiara si inebuneste.
Toate piesele in care am jucat au fost piese anticomuniste. Intr-o propoportie covarsitoare. Se jucau cateva spectacole si erau interzise. Se jucau daca nu erau cenzurate.
- Erati actor, erati cunoscut, un om cu o viata de multi ravnita...
Da, familie minunata, prieteni minunati, tot, tot!
- Ce s-a intamplat?
Dragos Paslaru (stanga, jos) si Marian Munteanu (centru)
Parintele Valerian: Pai, lipsea esentialul. Simteam ca lipseste ceva, si eu nu stiam ce lipseste. In Piata Universitatii i-am intalnit pe fostii detinuti politic. Si, primul lucru, dupa ce vobeam acolo in balcon a fost: "dar, tu ai duhovnic?", "Nu"- am zis eu. "Cum n-ai duhovnic domnule? Dar despre ce vorbesti tu acolo?", "Pai, vorbesc... Asa mi se pare fieresc sa vorbesc de Biserica, de...", "Du-te domnul de aici! Du-te si cauta duhovnic imediat". 2 ani de zile l-am cautat, inebunit. Cand am ajuns la limita deznadejdii, l-am intalnit. Si m-a pregatit. Printre primele intrebari, pe care mi le-a pus, mi-a zis: "domnule, dumneata esti om cu activitate politica, cunsocut asa, si vrei sa te calugaresti?". "Da, simt nevoia". M-a cercetat omul si a vazut eram sincer. Voiam sa ma calugaresc si, dupa ce m-a vazut mai intrat, asa, a zis: "da’ stii ce vei intalni in manastirie?". "Acum ma credeti naiv? Am si eu o anumita varsta. Stiu ca astia in 40-50 de ani au infiltrat acolo securisti si activisti de partid, cat cuprinde. De la cel mai inalt nivel, pana la ultimul amarat. Dar asta nu conteaza pentru ca acolo nu e Hristos". "Da, poti sa te duci in manastire!" Intelgi tata? Cine sa-L biruie taicutele pe Hristos daca eu fac biserica din mine? Daca eu, asa, neputincios si ticalaos, aspir la lucrul asta?! 
- Dar ideea a aparut in timp. S-a construit.
Parintele Valerian: Eu am fost intodeuna credicnios. Purtam cruce la gat, nu o dadeam jos. Astia imi spuneau sa o dau jos. M-au chemat, imi spuneau: "domnule, e pacat de tine. Intra in partid! Nu se poate intelege, e pacat de tine!" Astia, activistii de partid. Si nu erau hoti si smecheri. Le parea rau ca nu pot sa ma ridic asa, si sa devin o vedeta. Pazeasca Dumnezeu! Eu vreau sa fiu actor bun, nu vedeta. Si nu voiam sa intru in partid, refuzam categoric!

Si totusi lipsea ceva. Era o neimplinire. In Piata Universitatii, cand am vazut atata neputinta, cand am auzit si glasul Parintelui Ilarion care mi-a zis: "politic nu mai e nimic!" Si o simteam, vedeam ce se intampla... A venit Mineriada, cununa bestialitatii dupa '89, cand romanii se casapeau intre ei la porunci straine! Sigur ca i-am iertat imediat, ca mi-am dat seama ca erau pusi... Si pe astia din varf, i-am iertat. Pe toti, ca ori ierti ori nu ierti. "Iubiti pe vrasmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blesteama". "Da, da, i-am iertat, dar nu pot sa-i uit!". "Pai, inseaman ca nu i-ai iertat, ca daca nu poti sa uiti, nici Eu. Atunci si Eu o sa spun la fel cand o sa vii la judecata: ba te-am iertat dar de uitat nu pot sa uit".
Si a aparut gandul... Si incet, incet, Dumnezeu, in secunda in care eu am strigat dupa El, a zis: "te asteptam! De cand te asteptam, hai sa te desaptimim in primul rand". Mi-am cautat duhovnic.
- Dar de ce calugarie?
Parintele Valerian: Habar nu am, Alexandre! M-am umplut de iubirea asta!  Si nu regret nimic. Ca mai vin fosti colegi si vorbim. Cu mila lui Dumnezeu - si sa ma tina pana la sfarsit! - o secunda nu regret.
- Dar, ati cunoscut inainte calugari, in cautarile astea de 2 ani?
Parintele Valerian: Poate... Am jucat Alexei Karamazov, Aliosa...
Alex Dima: In Fratii Karamazov, Aliosa este personaj pozitiv, dornic sa se calugareasca.
Parintele Ghelasie
Parintele Valerian: Tin minte ca a venit o colega, culmea ca era secretara de partid, care a adus un calugar, sau chiar un staret, si ala i-a spus: "domnul si-a gresit drumul, cariera lui e in alta parte". "Iti dai seama, ca e cea mai mare lauda pe care mi-a adus-o cineva. Hai sa bem o vodca repede, sa sarbatorim chestia asta, nu se poate sa o lasam asa!". Dar bem o vodca, 2,3,4, ca eram rezistent, nu era problema, dar lipsea ceva! Si, incet, incet, s-a cosntruit ideea asta. Si l-am cunoscut pe parintele Ghelasie. Am intarat intr-o criza. Bineinteles, Dumnezeu m-a bagat intr-o criza foarte mare.
Alex Dima: A ajuns la manastirea Frasinei, unde l-a intalnit pe parintele Ghelasie, un adevarat putsnic.
Parintele Valerian: Si, din secunda in care l-am cunsocut, nu mai m-am putut desparti. Frasineiul era ceva fascinant! Nu avea curent electric, nu avea nimic. Si am asistat la prima priveghere. Si au coborat candelabrul cu lumanari si l-au aprins. Si in secunda in care l-au ridicat am strigat inlautrul meu: "asta este ceea ce vreau!" Si am inceput sa merg numai pe linia asta.
Alex Dima: Si a ramas in manastire. Mai intai la Frasinei, dupa care in manastriea Patrunsa, un loc suspendat deasupra lumii, la poalele Builei. Se ajunge greu aici, pe poteci stramte care urca si coboara.

Pe ele il intalneste deseori pe staretul Varsanufie, care alearga dintr-un loc in altul. El este cel care tine legatura cu pustnicii aflati prin pesterile din munte. Nu iti este insa ingaduit sa-i cauti. De altfel, nici ei nu vor sa se arate. Si staretul a petrecut vreme indelungata in pustie. Tot timpul rosteste rugaciunea inimii.
Parintele Varsanufie:Principala patima a celui care se nevoieste la pustie este risipirea mintii. Nu mai este nevoie de alta cadere daca se abate de la rugaciune. Cea mai mare ispita pentru un pustnic este sa nu se roage. Este o lupta in care cel ce se roaga stie ca are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Nu se poate face fara mila si ajutorul lui Dumnezeu! In momentul in care nu ma rog, de fapt eu nu exist. In momentul in care spun rugaciunea, timpul in care spun rugaciunea este un timp cu adevarat, un timp pe care il experimentez, il traiesc cu adevarat. 

Pe inspiratie se zice prima parte a rugaciunii: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu". Se face pauza, si pe expiratie zicem: "miluieste-ma pe mine pacatosul!". Fiecare dintre noi putem sa ne retragem in orice clipa in adancul inimii, caci rugaciunea si intalnirea cu Hristos se produce in inima omului, in inima curatita de patimi. 
Manastirea Patrunsa
Alex Dima: Povestea acestui loc incepe in 1685 cand o femeie insarcinata dintr-un sat aflat la poalele muntelui a fugit din calea invadatorilor. In locul in care se afla acum biserica a nascut un baiat care, mai tarziu, avea sa ajunga epicopul Clement al Ramnicului. In amintirea maimei sale, ierarhul a ridicat manastirea Patrunsa.
Parintele Varsanufie: Patrunsa, pentru ca mama episcopului acestuia a fost patrunsa de durerile nasterii, sau poate, locul greu de patruns, cum este pana in zilele noastre.  
Alex Dima: 45 de calugari vietuiesc in acest colt de lume. Se roaga pentru ei si pentru oamenii din lume care le lasa teancuri de pomelnice. Si, multi dintre ei iau cel putin cateva luni pe an calea pustiei. Cei care raman in manastire traiesc in mici casute aruncate pe tot muntele.
Parintele Varsanufie: Asa arata o chilie pe exterior. Niciodata nu se inchide cu lacat. Totdeauna sta deschisa la Parinti. Incaperile sunt simple.
Alex Dima: In aceasta chilie, pe vremuri, a stat si Bartolomeu Anania, ajuns mai tarziu mitropolit al Ardealului. Viata aici se imparte intre rugaciunea la chilie, slujbele din biserica si activitatile, la care toti calugarii trebuie sa participe pentru ca locul sa functioneze. Slujba se face dimineata, seara si noapte de la 1 pana spre ziua. Seara, calugarilor le este interzis sa vorbeasca intre ei. Pentru ca mintea sa ramana numai la rugaciune.

Parintele Vlasie a fost doctor. De 20 de ani traieste aici.
Parintele Vlasie: Am zis ca decat sa imi mananc viata asa, prosteste, mai bine intru imi manastire si acolo imi inchei zilele. Sa ma pot ruga lui Dumnezeu.
Alex Dima: Totul se bazeaza pe renuntare, pe abandonare a tot ce inseamna omenesc, pe impacare cu tine si cu Dumnezeu, pe rugaciune neintrupta si post, un urias exercitiu de vointa. Lucru deloc usor.


OAMENII SUNT LUMINA, partea a II-a. 


Dumnezeu e in fiecare dintre noi, este in inimile noastre. Trebuie doar sa ne oprim din alergare si sa-L cautam, dar aflarea Lui presupune cainta, suferinta, indreptarea vietii. Este reteta recomdata de parintele Valerian. Este reteta dupa care pustnicii retrasi se ghideaza pana la sfarsitul zilelor. O reteta care, pentru multi, poate fi imposibila sau exagerata. Este insa calea prin care multi si-au gasit calea, linistea si pe Dumnezeu.

- Cum ajungi sa te impaci cu tine?
Parintele Valerian: Admitand suferinta! Admitand ca esti cel mai mare pacatos din lume. Si in secunda aia Dumenzeu incepe sa lucreze El cu tine, trimite putere, trimite lumina. "Umblati in lumina pentru ca suntetii fii ai luminii". Nu ne spune asa, Domnul?
- Dar, nu cumva intervine comoditatea?
Parintele Valerian:  Comoditatea, lenea, iubirea de slava desarta, iubirea de arginti, indreptatirile de sine, mandria, trufia, judecarea aproapelui, mania. Ia-uzi, cate intervin! Dar pe astea le poti dobori pentru ca ele nu au putere decat daca le alimentez eu cu putere. Dar, daca tu te calci in picioare, si aspiri la Hristos, si spui "crucifica-ma si pe mine". Si El spune: "da, nu-ti spun Eu: ia-ti crucea si urmeaza-Mi"? Dar urmeaza-Ma pe drumul calvarului pe care l-am strabatut Eu". "Aaa, pai nu pot domnule, stai putin", "Nu pot parinte sa postesc. Ma doare stomacul", "Lasa, ma, te doare 2-3 zile, dar dupa aceea ai sa vezi ca nu te doare". "Nu ca eu am...", "Pai, daca ai astea..." Dar, daca te hotarasti, ai sa vezi ca drumul calvarului nu e calvar. Nu iti spune Domnul: pentru ca Eu l-am trait pe tot, pentru voi toti?!  Drumul calvarului nu este decat in mintea voastra si in pactul cu Satana. El nu mai este. Si pe Cruce stau Eu pana la a doua venire, si sunt si sus cu Tatal pe tron, si pretutindeni. Dar, pe Cruce sunt Eu rastignit. Adica cine esti tu, ba, [in fata lui Hristos]? "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, Lumina, bucuria lumii". Si cand te rastignesti de El dai. Si atunci, te intreb, ce rastignire mai e asta? De ce sta omul ca nebunul in pustie si e fericit? Fericit inca de aici. Fericirea nu e decat acolo. Aici nu e posibila. Si de aici incepe sa fie fericit. "Dar, acolo ce mananci?", "Lasa, ma, asta...", "Ca, eu nu pot sa stau nici aici jos cand nu am ce sa mananc". "Lasa, asta...", "Pai, lasa aia, lasa aia, care mai ramane?", "Doamne, Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul!". Si, am mancare, am somn, am odihna, am bucurie, am de toate. Astea nu sunt gogorite, frate! Intrebati pustnicii! Am stat si eu prin pustie. Dar asta nu inseamna ca eu sunt pustnic. Am stat, si ce bine a fost!”.
- Si, de ce v-ati intors?
Parintele Valerian:  Mi s-a spus sa ma intorc si m-am intors. Era tare bine!
- Din ce traiati?
Parintele Valerian:  Din ce traiti si dumneavoastra. Din hrana. Sigur ca acolo se cere putin mai multa rugaciune, mai multa atentie. Ca imi spuneau pustnicii adevarati ca acolo e "full contact". Si, atunci, nu te mai joci, stii? Aici in lume mai o vodca, mai o intalnire, mai ne ducem, ne hlizim... mai imi cumpar o masina, mobila noua, chestii. Acolo... "vrei ceva? Cere" - imi zice Domnul. "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul". "Ce iti e?", "Mi-e foame". "Na. Iti mai e foame?", "Nu.”
- Si foamea cu ce trecea acolo?
Parintele Valerian:  Cu mancare, bineinteles, dar am experimentat lucrurile astea, pe care ni le-a lasat Parintele Ghelasie si care le-a dat dar lumii: grau, seminte, in general, si paine...
- Lucruri care nu se strica...
Parintele Valerian:  Da, da. Si trimite Doamene... Dar, vezi, materialul asta din care suntem noi facuti acuma, nu mai e ala de acum doua-trei sute de ani. E foarte slabit. Pamantul ala s-a stricat, din care suntem noi facuti. Nu mai e ala [de alta data]. Si atuncea mai mancam si un borcanel de dulceata, miere.. Dar toate cu masura. Si, nu la asta te gandesti. Ca, daca te gandesti o zi, te gandesti si a doua zi, si a treia zi, si a patra zi deja vrei asa, si a cinea zi vrei asa, si a sasea zici: "de ce stau eu, dom'le aicea, ca nebunul? Doamne fereste! Fiuu..." Dar, daca nu iti e gandul acolo... Si iti e gandul: "mai, azi-noapte nu am facut toate metaniile, am lasat vreo cateva, ca eram obosit, si m-a durut stomacul, si m-a lovit in spate, si a baut vantul, si a plouat, si a fost frig, si..." Si, se slabeste, se slabeste... Dar, daca zici: "dar Mantuitorul cum a stat pe cruce pentru mine? Dar cum il rastignesc eu in fiecare clipa si in fiecare zi cu pacatele mele?" Pai, lasa, frate, oboseala, ca nici nu e oboseala! Si vezi ca dupa ce ai facut alea, nici nu e oboseala! "Parinte, ma asez la rugaciune, si ma loveste un somn, de nu stiu ce sa fac", "Pai, cum nu? Roaga-te! Ridica-te in picioare, stropeste-te cu apa, fa metanii, fa inchinaciuni. Nu te lasa!", "Pai, eu a doua zi ma duc la serviciu!", "Ai vazut ca te-a doborat gandul?!"... Pai mai bine sa ascut de Hristos, care mi-a dat sabia asta, rugaciunea, ca sa-l dobor pe ala [diavolul]. "Ai facut asa?". "Parinte, Doamne, Dumnezeule! Am facut asa si nu mai mi-a fost foame, n-am dormit toata noaptea si m-am dus la serviciu si nu mi-a fost somn. Am avut mintea limpede". "Ia, auzi, ma, baiete! Extraordinar! Sigur ca daca L-ai chemat, a venit si te-a ajutat" Dar, daca nu-L chemi?!....
Alex Dima: Am venit in fata parintelui cu o multime de intrebari. L-am intrebat daca noi mai pastram si intelegem sensul si valoarea sarbatorilor. Daca te duci in magazine, toti suntem acolo....
Parintele Valerian: Pantecul, pantecul, pantecul tata! 
- De ce le amestecam asa?
Parintele Valerian: De prosti, de necredinciosi, de faptul ca vrem sa fim independenti, de faptul ca vrem sa fim liberi cugetatori. Si ne folosim de sarbatoare ca o petrecere lumeasca nu duhovniceasca, nu ma bucur ca a inviat Hristos si ca aceasta urare anihileaza timpul. Nici macar nu vedem ca in secunda in care spunem Hristos a inviat! timpul nu mai exista si suntem nemuritori [caci] Hristos a inviat in trecut, Hristos a inviat acum, Hristos a inviat pentru viitor. Hristos a inviat! Simplu. Adevarat a inviat! Si gata, ai castigat nemurirea. Si ce urmeaza? O friptura buna?...eee, gata. Si Domnul are rabdare, ca stie. Si ce a mai facut Domnul? A suferit pentru noi. Si, atunci, daca eu incep sa sufar putin incep sa ma curat. Stii ce e complicat? Despatimirea e cumplit de complicata! Restul nu e nimic complicat. Pentru ca nu mai suntem in stare decat foarte putin sa ne adancim, sa ne ridicam mintea la cer. Si atunci e foarte simplu. Exemplu asta este. Radacinele neamului asta, taranului ala simplu si analfabet care stia mai mult decat oricine. Copiii astia mici, credinciosi, care dau niste raspunsuri de ramai cu gura cascata! Pentru ca au mintea curata. Si atunci Duhul Sfant coboara in ei, gaseste salas. Se odihneste Duhul Sfant in ei.

Era o fetita, si era la Frasinei o iarna grea, si era zapada. Si ne-am trezit cu parintii ei si cu ea. Ea mai avea o sora si un frate [mai mari]. Si ne-am trezit cu ea acolo, si am incremenit cand am vazut ca a urcat muntele. Si am zis: "cum ati ajuns pana aici?" Si taticul ei a zis ca a implinit 7 ani si a zis ca vrea sa se spovedeasca. Asa dai de Dumnezeu, tata! Nu stand in pat, fumand, sa vezi filosofii, chestii. "Bai, fi atent ce stiu eu, am citit toate cartile lumii. Din dreapta are... din spate arata mai bine..., te rog filemaza mai de aici, asa... nu, asta o taiati de aici..." Nu asa! Nu asa! Cu nevointa, tata! Daca nu apare suferinta in viata omului, nu ai cum sa dai de Dumnezeu pentru ca El nu are cum sa isi arate bunatatea Lui, puterea Lui si ca El le face pe toate.
- Si, in nevointa cum e?
Parintele Valerian: In nevointa, daca accepti nevointa si te duci dupa sfaturile Sfintilor Parinti si ale duhovniciului tau, este minunat! Nu mai este nevointa! Asta e paradoxul Ortodoxiei! Le intoarce pe dos. Zice "fericiti cei prigoniti". "Pai sa fi tu prigonit. De ce sa fiu eu prigonit?". Zice "Fericiti cei ce plang". "Sa fi tu fericit! Du-te tu, ba, de aici, lasa ma in pace! Cum sa fiu ferict cand plang?! Sunteti dementi". Da, domnule! Eu stiu ca atunci cand plang pentru pacatele mele simt o usurare sufleteasca, pe care n-am simtit-o niciodata, simt o bucurie extraordinara, care nu se poate traduce in bucurie, e altceva... Vezi, in toata Acatistele spune: "Bucura-te! Bucura-te! Bucura-te!". Ce sa-i spun, dom'le Sfantului Gheorghe: "Bucura-te!" ? Pai, tu sti ce a patimit asta? Cum ii spun mucenicului care a fost ciopartit de viu, bucatica cu bucatica, fiert, si asa mai departe, "Bucura-te!"? Pentru ca el s-a bucurat in timp ce era chinuit. Il durea, dar s-a bucurat! "Hai, ba, ca astea sunt povesti! Astea nu se mai intampla acum!" Pai, cum sa nu se mai intample acum? Ia, uitati-va la sirienii aia carora li se taie gatul si care sunt filmati. Ia, intrebati detinutii politici care mai exista... "Cum, frate draga, tu pentru Hristos si pentru tara te-ai sacrificat, si ce a urmat? Cum ti-a rasplatiti tie Hristos? Dandu-te pe mana securistilor? Ce ti-au facut tie securistii?". "Domnule, nu securistii mi-au facut cel mai bine; situatia in care m-a aruncat Dumnezeu m-a salvat". "Cum te-a salvat, ba, ca te a bagat in puscarie 21 de ani?". "Da, acolo L-am intalnit pe Hristos.” "Ce simteati?", "Putere. Ca astia storceau tot din mine, si El imi dadea putere. Si am intrat credincios si am iesit - foarte credincios (asta nimeni nu o poate spune) - am iesit intarit in credinta, mult mai tare decat eram inainte, si convins ca Hristos exista!". "De ce? Ca te-a umplut ala de sange?", "Nu ca m-a umplut de sange, [ci] ca ma umplea de sange pentru Hristos! Am lasat politicul de-o parte - Valeriu Gafencu-, si L-am luat pe Hristos in brate".
Alex Dima: Aici, la Iezer, au vietuit pustnici. Acum, traiesc 25 de maicute pe care parintele le viteaza din cand in cand. Sa stai langa el e o lectie. Tot timpul are ceva de impartasit si te incarca de caldura si o energie buna de parca ai vrea sa opresti timpul, sa-i stai aproape si sa-l asculti mai mult.

Parintele Valerian:Ca sa ai o rugaciune buna trebuie sa ai o hrana buna. Nu merge rugaciunea daca te indopi. Si alimentele astea pe care le bagam, foarte multe sunt toxice. Si atunci foarte multi se intreaba: "parinte, de ce nu merge rugaciunea?" "Pentru ca nu stii sa mananci, domnule!”
Parintele Ghelasie a dat niste sfaturi experimentate, si a vazut ce [e bun]. Si a zis ca prin tot ce facem ucidem hrana vie, tot ce se atinge de foc, prajelile astea sunt catastrofa! Daca fierbem, sa fierbem usor, sa ramana semicrud, ca se pastreaza viu. Sa mancam cat mai crud cu putinta. Grau... 

OAMENII SUNT LUMINA, partea a III-a. 


De sute ani in muntii Builei au trait pustnici, oameni care au renuntat la tot pentru a petrece restul zilelor in rugaciune. Manasirea Patrunsa este acum o adevarata scoala de pustnici. Ne intoarcem insa la Schitul Iezer.

Alex Dima: Cu maica Antonia si cu Codrut am pornit spre pestera sfantului Antonie, aflata la vreo 20 de minute de manastire. Sfantul a vietuit aici in secolul al XVII-lea si a format in jurul sau o adevarata scoala de pustnici. Legenda locului spune ca tot in secolul al XVII-lea peste 300 de calugari si credinciosi au fost macelariti in acest loc de o armata venita din Transilvania pentru ca n-au spus unde se afla o caldare cu galbeni ascunsa de boierii care au refacut vechea biserica.

Maica Antonia are 16 ani de calugarie in acest loc. A fost profesoara de matematica si informatica.
Maica Antonia: ”Trebuie sa intelegi ca Invierea Mantuitorului trebuie sa fie invierea ta. Si in fiecare an nu cred ca vei simti Pastele la fel. Invierea ta este in functie de ce descoperi ca parte negativa in tine. Cred ca daca accepti, si te lupti cu patimile din tine, si biruiesti macar o anumita parte a ceea ce descoperi in tine, cred ca Pastele isi atinge cumva scopul, ca inviere.
Alex Dima: Muntele acesta e plin de manastiri. Pe versantul sudic, ascusa dupa varfuri, intre paduri, Manastirea Arnota este un loc in care rugaciunea se face fara incetare. Maica Ambrozia este stareta manastirii, si absolventa a facultatii de matematica.
Maica Ambrozia: Si la matematica lucram pe spatii n-dimensionale, si stiam ca exista chiar daca noi nu le palpam. La fel si cu Dumnezeu. Exista. Chiar daca nu-L vad”,
Alex Dima: Locul musteste de spiritualitate si legenda. Si aici au trait pustnici, si o perioada de cativa ani, in secolul al XIX-lea, manastirea fost inchisoare. Aici este mormantul domnitorului Matei Basarb, cel care a ridicat biserica manastirii.
Maica Ambrozia: El este, poate putini stiu, cel mai mare ctitor al romanilor. Toata lumea il stie pe Stefan cel Mare, insa se spune ca Matei Basarab a avut o biserica in plus fata de Stefan cel Mare. Ctitorite, refacute - deci nu toate din temelie. In total 126 la numar. In 22 de ani de domnie”
Biserica, o adevarata bijuterie, a fost ridicat de domnitor in amintirea unui arnaut care i-a salvat viata in acest loc si este o minune ca pictura de pe pereti se pastreaza de pe vremea intemeietorului. Aici traiesc acum 20 de maicute care isi impart ziua intre munca si rugaciune. In atelierul de croitorie, sora Parascheva lucreaza vesminte si se roaga. Iar in camera de langa, maica Mina brodeaza vesmintele pe care preotii le vor imbraca in noaptea de Inviere. Au trecut 9 ani de cand a renuntat la viata de lume.
Maica Mina: In momentul in care am intrat intr-o manastire, pentru vizita, am simtit ca pentru asta m-am nascut eu, asta trebuie sa fac, sa fiu maica. 
Alex Dima: La etaj e laboratorul Maicii Parascheva. Este in manastire de 29 de ani si este experta in creme si sapunuri pe care manastirea le vinde. Pe langa doctoriile pe trup, maica are leacuri si pentru suflet.
Maica Parascheva: Eu cred ca daca nu faci bine nu ai multumire. Ceva sa te implineasca. Dumnezeu ce asteapta de la noi? Nu sa facem cerul si pamantul, ca le-a facut El. Nu sa facem minuni. Le-a facut El. Cea mai mare minune: a inviat! Ne mantuieste! Asteapta de la noi asa, un zambet, ca o frunte, care-i plina de amar si de povara sa o privesti cu dragoste,  sa o descretesti. Sa faci ceva, cat de putin. Un graunte cat de mic! Sa consideri asa... nu ca un sacrificiu, ca sacrificiu Dumnezeu l-o facut. Sa faci ceva pentru cel de langa tine.
Alex Dima: Langa laborator e atelierul de pictura. Si aici se lucreaza cat e ziua de lunga. Stareta Ambrozia le-a invatat pe maici sa picteze. In lume era directorul uneia dintre cele mai mari fabrici de mobila din tara. A renunatat la toate si a venit aici.
Stareta Ambrozia: “Nu pleci la manastire dintr-o ratiune, ci pleci cand simti ca nu mai incapi in lume. Cand simti ca nu mai incapi in lume atunci te duci la manastire. Asa eram eu. Simteam ca ceea ce fac nu e destul si nu e bine. Simteam, ma gandeam ca am sa ajung la scaunul de judecata si Hristos ma va intreba: "ce ai facut tu pentru Mine? " Si eu, ce am sa ii spun ca am facut? Am vandut mobila? Pentru asta luam un salariu, aveam bani. Nu aveam pace. Efectiv nu aveam liniste.”
Alex Dima: Si curand se fac 16 ani de cand este in manastire. Ora 11 seara. Incepe slujba de noapte. Cele 20 de maici se aduna in biserica unde se roaga in fata cartilor la lumina lumanarilor pana aproape de ora 2. Iar dimineata o iau de la capat. De 3 ori in zi se fac slujbe in biserica, in care maicile se roaga pentru mantuirea lor si pentru mantuirea oamenilor din lume. Pentru iertare si dragoste.

Pentru aceste fapturi timpul curge altfel, in tot ceasul sunt cu fata si sufletul spre vesnicie si cat zabovesti in acest loc ai sentimentul ca vreamea curge altfel, mai lin, te incarci si te impaci. Acest munte e ales de calugari pentru pusnicie de sute ani. Mai jos de Arnota, in Cheile Bistritei, muntele ascunde o alta comoara.

Pe o gaura ingusta care te obliga sa mergi in genunchi intram in pestera sfantului Grigore sau pestera liliecilor. Maica Gherasima de la manastirea Bistrita, aflata la baza muntelui, stie povestea locului. Sunt 400 de metri de galerii, protejate pentru a nu deranja coloniile de lilieci. Aici au trait calugari care au construit de-a lungul sutelor de ani 2 doua biserici.
Maica Gherasima: Cea mai veche este bisericuta Ovidenia, care dateaza din anul 1490. In timpul navalirilor, calugarii de la manastirea Bistrita ascundeau aici mostele Sfantului Grigorie. Zideau peretele chiar, si pictau, intrarea era astfel incat nu au fost gasite niciodata”
Alex Dima: In perioada comunista acest loc a fost lasat in voia sortii si oamenii au distrus pictura de secole. Acum locul este sub cheie si vizitatorii au acces doar insotiti de maicute. Asta nu inseamna ca hotii nu intra aici. Au furat de 2 ori pana acum generatorul electric si balustradele de metal. In fundul pesterii este si un izvor.
Maica Gherasima: Este o apa izvorata la rugaciunea pustnicilor care au trait aici.
Alex Dima: Ceva mai jos este biserica Ingerilor. Aici calugarii urcau pe scripeti si scari facute din funii. Biserica inca mai pastreaza picturi valoroase, o pleiada de ingeri, de serafimi si heruvimi. Calugarii nu mai vietuiesc in pustie aici. Oamenii si-au cosntruit case la baza muntelui iar pustnicii au urcat mai sus. Pe varfurile Builei, in locul in care lumea e departe.
Parintele Valerian: Nu stiu ce inseamna Whatsapp si nici facebook, dar am auzit ca sunt. Zice: "v-am vazut pe facebook". "Pe cine ati vazut? Pe mine?", "Da, Parinte!" "Pai nu spuneti dumneavoastra...", "Ba, frate, de unde sti chestiile astea?", "De pe facebook, dom'le! De pe internet, Parinte", "Ia, sa nu te mai uiti pe internet!"
-Pai, nu mai afla lucruri despre dumneavoastra, atunci....
Parintele Valerian: Ma, da', cum socializezi? "Eu cum socializez, Parinte, daca nu sunt pe internet?" Stai sa vezi! ... Si pe urma: Whatapp! Furculition, lingurition.... Socialization! Nu! Socialization!
- De ce nu avem timp?
Parintele Valerian: De prosti! Si prostia e un pacat greu! Pentru ca ne ducem dupa gunoaie, in loc sa ne ducem dupa Lumina, ne ducem dupa inturneric, ne ducem dupa trufia si orgoliile noastre, sa avem..., sa facem... Socializez! Vai de capul meu! Iti dai sema! Eu nu stiu sa scriu, dar socializez pe internet! "Roaga-te, ba!". "Parinte, e nenoricire cu internetul, imi dau seama ca este o pacoste. Rugati-va sa scap de internet". Peste doua ore: "Parinte, roaga-te ca iar m-am uitat la internet". Si peste doua ore, iar, "Parinte, roaga-te ca iar m-am uitat la internet". Socializeaza! "Parinte, roaga-te pentru Cornelia ca are mare....". [Aluzie la tot felul de mesaje primite in care se cere rugaciunea pentru persoane necunoscute n.n.] "Las-o ma pe Cornelia, roaga-te pentru tine, mantuieste-te tu, si vei mantui lumea" Mantuieste-te, nu cu chestia aia... [butonand n.n.] !
 - Socializam! Avem 5000 de prieteni pe facebook!
Parintele Valerian: Vai de mine, tata draga! Suntem tari de tot!  Ce faci omule? De ce pierzi timpul? L-a batut tata-sau pe Arsenie Boca de l-a zapacit. O data. Ca sa tii minte toata viata ta sa nu pierzi timpul! Ca ala nu se mai intoarce. Si daca l-ai pierdut inseamna ca ala l-a agatat cumva. Nimeni nu imi poate face rau daca nu vreau eu. Nici macar Satana. Satana nu mai are nicio putere de la Invierea Domnului. Ori credem, ori nu credem. Cu moarte pe moarte a calcat, si a spart iadul, si l-a biruit. Satana nu are putere! Satana incepe sa aiba putere daca ii dau eu putere. Pentru ca eu sunt fiul lui Dumnezeu prin botez. Am fost absolvit de toate pacatele prin botez. Si incep sa fac din nou legatura cu el. Cu cine deci? Cu ala raul. Eu am putere, de la Dumnezeu. Si asta e vampirul, tata! Pentru ca eu facand pacatul cad rob pacatului. Ma inrobesc Satanei.
- Va este frica de ceva?
Parintele Valerian: Sigur ca imi e frica. De mine! De mine, cu adevarat. Nu e fandoseala, pentru ca stiu ce fac. Nu o sa ma spovedesc acum... o sa iti spun numai ca imi e frica de mine. Mai e mult pana departe. Si nu stiu cand vine [sfarsitul]. Sti cum e: ai alunecat, ai dat cu capul si vine moartea si zice: "hai!", "Pai, stai ca... Cum, ca...?" Viata si moartea numai atata e. Cum zicea Parintele Ioanid Stefan, Dumnezeu sa-l aseze in rand cu toti sfintii!: "Ba, mosorul, ba! S-a terminat ata, ba! Gata!" A hotarat Dumnezeu ca atata ti-a fost, gata! Da', unde te duci? Ei, de asta mi-e frica! De cel care il iubesc cel mai mult, Care ma iubeste, singurul iubitor de oameni! 
Vedeti putin cum ne spune Dumnezeu sa vorbim cu El? "Tu"! "Spune-Mi Tata, Tu"! Si intrebi: "vreau sa-Ti dau ceva. Ce sa-ti dau? Viata..". "N-am nevoie de viata ta ca viata ta e a Mea, ca Eu ti-a dat-o". "Nimic nu am. Ce sa-Ti dau?". "Pacatele tale!" Aia e! "Pacatele tale. M-am rastignit pentru tine".
Alex Dima: Acum 26 de ani a inteles acest lucru care l-a cutremurat pana in adancul fiintei. Si a renuntat la lume pentru a se pregati de vesnicie. A lasat in Bucuresti o sotie si cu copil care acum are 30 si ceva de ani.

- Cu ai dumneavoastra, familia, ati tinut legatura?
Parintele Valerian: Are grija Dumnezeu de ei. De multe ori m-am ca niciodata nu as fi fost in stare sa am grija de ei cum a avut Dumnezeu. Pentru ca Dumnezeu promite lucrul asta: cine imi va urma Mie, Eu voi avea grija de parintii, de nevasta lui, de copiii lui. De toti. Si El e singurul care se tine de cuvant. Si cu cat eu ii parasesc mai mult cu atat El are grija mai mult. Ii pomenesc la parastase, tot timpul ii pomenesc, in rugaciuni particulare, ii pomenesc neincetat, ii pomenesc cu lacrimi, ii pomenesc cu sfasiere de inima, dar stiu ca El are grija, ca a promis. Chestia asta nu dispare niciodata. Chestia asta este slabiciunea mea. Si este normalitatea mea, ca nu am cum sa nu plang dupa mama si dupa tata, care au fost niste parinti cum nu exista pe lume! N-am cum sa nu fiu ingrijorat de copiii mei, de tot ce am lasat. Dar stiu ca asta este slabiciunea mea, pentru ca sunt convins ca Domnul are grija de ei. Cand a lipist Domnul? Cand S-a eschivat? Nicoodata! A venit pentru mine si a mancat bataie, si a fost silit, omorat, flegmat. Pentru mine! S-a gandit: "ala nu o sa fie in stare, Ma duc Eu, fac pentru el". "Tata, l-am impacat pe asta cu tine, ca Mi-am varsat Eu sangele"
Alex Dima: Acum a fost nevoit sa renunte la viata de la poalele Builei si alearga dintr-o manastrie in alta pe tot muntele. Face ascultare, asa se numeste. Pe varful Ursuletul, un om de afaceri a ridicat o manastire in amintirea fiicei care s-a prapadit. Iar calugarii de la Patrunsa sunt trimisi aici pentru a sluji. Zi si noapte aici se fac rugaciuni. Pe rand, cate 3 ore, calugarii intra in biserica noaptea si rostesc rugaciunea inimii. Neincetat. Sunt oameni care L-au aflat pe Dumnezeu. Au ales sa renunte la lume si sa traiasca intr-un fel care pentru multi pare imposibil, daca nu chiar exagerat. Pentru ei, asta e calea cea buna. Si nu s-ar abate de la ea pentru nimic.
Parintele Valerian: Spun si eu un cuvat, asa, care nu este de la mine, si este mult mai valoros: "lauda-l pe calugar si-ti spun ca l-ai si dat pe mana Satanei". Si inchei cu "Doamne, Iisus Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!"

Dumenezeu sa va insoteasca si pe dumneavoastra, totdeauna si pretutindeni. Amin!
Parintele Valerian si Alex Dima
Hristos a inviat!

Adevarat a inviat! 

Text prelulat, completat si editat, de pe:

Stirile PROTV



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu