miercuri, 22 iulie 2009

Parintele Ilie Lacatusu

ARTICOLE:
- Sfintii Inchisorilor:  O viata de martir
- Hotnews: O viata de martir
- Wikipedia: Ilie Lăcătușu
Razboi intru Cuvant:

(19 mai 2011)
- Ciprian Voicila: Articole despre P. Ilie Lacatusu
- Victor Roncea: Azi la Sfantul Parinte Ilie  Lacatusu

(13 oct. 2011)
- R.O.F.: Acatistul Parintelui Ilie Lacatusu
SCURTA BIOGRAFIE:
-Parintele Ilie s-a nascut pe 6 Decembrie 1909 in satul Crapaturile, judetul Valcea ca al doilea copil din cei sapte ai familiei Lacatusu

-Va absolvi Seminarul teologic sf. Nicolae de la Ramnicu Valcea (1923-1930) cu Diploma de virtute, cum avem marturie: "pentru aptitudini sufletesti care il disting intre colegii lui"

-La 5 iulie 1931 se căsătoreste cu învătătoarea Ecaterina Popescu, căsnicie care a fost dăruită cu cinci copii.
-La 1 septembrie 1934 a fost hirotonit preot in parohia din Osica de Jos, Caracal, apoi transferat paroh în Buicesti, Olt.

- In anul 1942 este detasat preot misionar in Transnistria, propovaduind cuvantul Evangheliei la Odessa si la Sersenita
- In primavara anului 1943 s-a intors in tara unde il asteptau copii si o sotie bolnava.

- A fost arestat la 19 iulie 1952 pentru apartenenta la Miscarea Legionara si dus in judetul Constanta, la coloniile Gales si Peninsula. In septembrie 1953 din cauza inrautatirii starii de sanatate este mutat la Targu-Ocna si in 1954 este eliberat.
-Din 1959 pana in 1964, este arestat si condamnat la munca silnica in Delta, la Periprava, unde-l intalneste pe parintele Iustin Parvu.
-Dupa ce a fost eliberat, se stabileste fortat la Bolintin, unde lucreaza ca zidar.
-Intre anii 1965-1970, parintele Ilie a slujit intr-o parohie din judetul Teleorman,
-In 1970, este transferat in judetul Ilfov la Cucuruz, unde, in Ianuarie 1978, este pensionat.

-Dupa cum a spus, parintele Ilie trece la cele vesnice exact la 22 Iulie, acelasi an (1983).Tot atunci, a mai spus ca, daca sotia sa va inceta din viata peste 15 ani, sa fie ingropata langa el, ceea ce s-a implinit.

-In Septembrie 1998, la inmormantarea sotiei parintelui Ilie, cei prezenti s-au aflat in fata unui fapt neasteptat: trupul parintelui era neputrezit, uscat si placut mirositor. La aflarea sfintelor moaste, fiica parintelui Ilie, Maria Sabina Spirache, singurul urmas inca in viata, sesizeaza descoperirea Arhiepiscopiei Bucurestilor.
-Moastele parintelui Ilie Lacatusu au fost descoperite in data de 29 Septembrie 1998.
Trupul neputred al sfantului, in greutate de 7-8 kg, a fost gasit la 15 ani dupa moartea sa, in conditiile corespunzatoare sfintelor moaste: nestricacios, frumos mirositor, uscat si usor, pielea de culoarea alunului, pastrandu-si dimensiunile si aspectul, pe care privind-ul nu provoaca spaima, ci bucurie duhovniceasca, dand impresia unui om care doarme.

-Prima icoana a Sfantului Ilie Marturisitorul a fost pictata pe peretele exterior al bisericii Manastirii Petru Voda. (imaginea alaturata)

- In prezent moastele parintelui Ilie se afla intr-o cripta de la cimitirul Adormirea Maicii Domnului din cartierul Giulesti (Bucuresti), unde a fost inmormantat, intr-un sicriu nou, din sticla, pentru a putea fi vazut de oricine.

Câteva MARTURII despre părintele Ilie Lăcătuşu.


Părintele Constantin Galeriu:Părintele Ilie Lăcătuşu a petrecut cu Hristos în anii de temniţă aşa cum am petrecut şi noi. Iar în credincioşia lui sfântă, iată, s-a împărtăşit de acest dar mare: să guste din taina Învierii, deci a nestrică­ciunii, şi a moştenirii vieţii de veci.
Părintele Arsenie Papacioc a spus aşa: „Eu am fost cercetat dacă să-l canonizeze pe Ştefan cel Mare. A venit un arhiereu la mine. N-am fost de aceeaşi părere. Mai repede sunt pentru părintele Ilie Lăcătuşu, pentru că sunt nişte semne de la Dumnezeu: are mireasmă şi este neputrezit. Trebuie să atrageţi atenţia Patriarhului. Trebuie să mişte cineva. Dar este mai greu să-l sanctifice. Pentru că cel mai evident lucru şi de nediscutat este că nu a putrezit şi că are mireasmă. A rămas toată lumea cu această credinţă (că părintele e sfânt). Dispuneţi o canonizare!

Marturia unui pelerin care a trecut pe la moastele parintelui intr-o zi de marti, 4 august 2009

De la Gara de Nord din Bucuresti am luat pe 178 si am schimbat transportul cu tramvaiul 44 care m-a dus pana la Cimitirul Adormirea Maicii Domnului din Giulesti. O adevarata aventura transportul in capitala. Exact nu prea stiam unde ma duc, dar m-a dus Dumnezeu.

La cimitirul Adormirea Maicii Domnului ma asteptam ca sa vad o cripta, sau mai bine zis o capela unde este asezat la loc de cinste parintele Ilie Lacatusu. Ei bine, am gasit insa la intrare, nu o cripta, ci o camaruta in care deretica o femeie. Am intrebat-o daca mai este parintele acolo si mi-a raspuns zambind ca "n-a plecat'"... Asa ca, plecand, si strabatand aleile cimitirul, m-a mustrat gandul ca n-am luat si eu macar o lumanare sa o aprind, caci ma asteptam sa gasesc de vanzare la cimitir. Cum s-a intamplat, chiar in dreptul meu, era o doamna care avea ceea ce-mi trebuia, si am reusit astfel sa cumpar de la dansa o candeluta. Tot ea m-a dus la capeluta parintelui si surpriza, se pare ca "am avut noroc": era cineva acolo care deschisese capela parintelui pentru a face putina curatenie deoarece duminica precedenta trecuse multa lume. Cunoscandu-se cu aceast domn, femeia, care mi-a dat si candela, l-a rugat ca sa ma lase si pe mine sa ma inchin la moastele parintelui.
 Apropiindu-ma de Parintelui Ilie Lacatusu ma asteptam sa simt ceea ce putem simti de obicei in prezenta sfintelor moaste, dar ceea ce m-a surprins cel mai mult, este ca aveam impresia ca parintele Ilie Lacatusu este viu !!!

Privindul, culoarea pielii era ca a mea. Pana si pleoapele erau intacte, si punand mana pe mainile lui, atunci cand m-am rugat, am avut impresia ca pun mana pe un om viu. Pana si temperatura mainii era ca a unui om in viata, avand acea caldura pe care numai un om viu putea sa ti-o transmita. Ma asteptam de fapt sa fie mai rece, si nicidecum sa am senzatia ca pun mana pe un om viu.
Dar toate aceste aspecte ale simtirii, ca este viu, nu erau decat un umil suport a ceea ce simteam  in duh: ca parintele este prezent cu o forta de viata, ca si cum n-ar fi murit niciodata. Totul mi se parea natural si imi umplea sufletul de liniste, de pace, si de smerita bucurie.

Am discutat putin cu domnul Aurel despre parinte, dar si despre multe altele, si am inteles ca parintele Ilie Lacatusu a trait o viata smerita, iar acum as putea spune ca tot in smerenie se odihneste.

A mai venit inca o doamna sa se inchine la parinte, si a ramas uimita cum de este deschis. Plecand, impreuna cu aceasta, pe drum mi-a spus ca am avut "mare noroc" ca de fapt numai joia, sambata si duminica si in zilele de mare sarbatoare este deschisa cripta unde odihneste parintele, intre ora unu si pana pe la ora patru (sau, dupa cum am auzit mai nou, intre orele 15-18). Vine lumea si se inchina dupa ce sta ceva timp la coada.
Atunci am realizat ca prin voia Domnului si a Sfantului, calea mi-a fost deschisa. Cum sa te duci asa aiurea, in Bucuresti, intr-o zi, sa nu stii prea bine unde te duci, si totul sa mearga ca si cum ar fi fost stiut si pregatit dinainte?

Tot aceasta doamna mai mi-a povestit, ca parintele Ilie isi schimba pozitia mainilor, ca isi da singur patrafirul de pe fata, ca isi misca ochii, ca a ajutat pe multa lume in multe cazuri si mi-a dat chiar exemple din viata ei etc, etc.

Mi-aduc aminte de o istorioara spusa, cum ca ea s-a dus odata la cripta parintelui, la o ora la care fiica acestuia Maria Sabina Spirache se pregatea sa inchida. In acelasi timp au mai sosit inca vre-o 3 persoane. Ea a insistat sa fie lasata sa se inchine la moastele parintelui dar fiica parintelui i-a spus ca nu se poate. Atunci si-a spus ca va mai ramane totusi sa se roage, chiar daca nu o sa poata intra in cripta, in timp ce celelalte persoane au plecat. Dupa aceasta, fiica parintelui i-a spus ca poate sa intre sa se inchine dar ca n-a putut sa-i dea drumul inainte deoarece printre persoanele care sosisera in acelasi timp cu ea, era si o vrajitoare, iar lucrul acesta i l-a spus chiar parintele Ilie fiicei sale!

Am vorbit destul de mult si cu aceasta doamna, care mi-a povestit despre parintele Lacatusu atata cat stia si ea si, desi nu o cunoscusem decat acolo, am simtit ca am vorbit ca si cum ne cunosteam de mult.

Acum stand sa ma gandesc, eu daca m-am dus sa vad moastele parintelui, nu a fost din cauza  vre-unui necaz, asa cum adesea se intampla cand oamenii se duc sa se roage in fata sfintelor moaste, si nici nu m-a impins curiozitatea, ci mai mult firescul, dar am venit cu certitudinea ca am vazut un sfant. Iar starea aceea de bucurie, de pace, pe care am dobandit-o atunci am gustat-o mai multe zile la rand.

Este strigator la cer cum putem sa ne lasam sfintii uitati, necinstiti si chiar prigoniti...In plus, dupa acest pelerinaj la moastele parintelui Ilie Lacatusu am inteles mai bine ca sunt morti care sunt vii, si vii care sunt morti. Adevarata viata este numai in Hristos. Sa ne ajute bunul Dumnezeu ca si noi sa ne bucuram de Cel ce Este, acum si in vecii vecilor amin.

Parintele Iustin Parvu vorbeste de Sfantul Ilie Lacatusu in data de 3 oct. 2009, la pomenirea sfintilor din Aiud:


Parintele Nicolae Barbu cel care a cunoscut-o pe sotia Parintelui Ilie Lacatusu si care a fost martorul descoperirii moastelor parintelui Ilie Lacatusu:


La Sfantul Parinte Ilie Lacatusu. Cimitirul "Adormirea Maicii Domnului" - Giulesti. Mai 2011


2 comentarii:

  1. Bonjour, une amie m'a parle du Pere Lacatusu-ne pourriez vous pas traduire cet article en francais, s'il vous plait?

    RăspundeţiȘtergere
  2. http://hristospanagia3.blogspot.com/2011/01/blog-post_2850.html

    RăspundeţiȘtergere