sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Despre Aghiasma. Extrase din "Liturgica speciala" de Preot Prof. Dr. Ene Braniste


Cuvantul  grecesc aghiasma (popular aiazma) inseamna sfintire. La noi, prin acest termen se intelege atat apa sfintita cat si slujba sfintirii. In amblele intelesuri, aghiasma e de doua feluri: mare si micaAghiasma mare se savrseste o singura data pe an (la Boboteaza), iar cea mica in mai multe ocazii sau date din cursul anului bisericesc.

AGHIASMA MICA


Aghiasma mica se mai numeste in unele parti si sfestanie sau festanie, cuvant slavon, care inseamna luminare sau slujba luminarii, pentru ca la inceput se intelegea prin el numai aghiasma mare, care se savarseste la Boboteaza, sarbatoare care se mai numeste si ziua luminilor sau a luminarii, deorece in aceasta zi se botezau odinioara catehumenii. 

a) Locul savarsirii

Aghiasma mica se savrseste in biserica si prin case, iar uneori chiar la rauri si fantani (izvoare), in gradini, tarine sau in orice loc curat si cuviincios, la cererea si trebuinta credinciosilor.

b) Cand se savarseste.

In biserica, Aghiasma mica se savarseste de regula la fiecare zi intai a lunii, mai ales la 1 august (inceputul postului Sfintei Marii) , 1 septembrie (inceputul anului bisericesc), precum si in Vinerea din Saptamana Luminata (Izvorul Tamaduirii). 

Originea obiceiului de a face sfintirea apei la fiecare inceput de luna noua trebuie cautat in dorinta bisericii de a inlocui, printr-un serviciu religios crestin, obiceiurile paganesti (practicate si la iudei) de la serbarile lunilor noi (neomeniile), pe care le-au preluat si crestinii si impotriva carora au luptat unii dintre Sfintii Parinti si unele din sinoade (vezi de ex. can. 65 al Sin. Trulan).

In unele parti (ca de ex. , in Bucovina) sfintirea mica a apei se face si in ziua Injumatatirii Praznicului Cincizecimii (adica miercuri in saptamana a patra dupa Pasti), pentru ca atunci ar fi vorbit Domnul cu samarineanca despre apa cea vie, la putul lui Iacov (In. 4, 5-38), precum si la unele sarbatori mari, la hramul bisericilor si in lunea Pastilor

In biserici, aghiasma se face de obicei dupa Liturghie, fie la sfarsitul Utreniei, fie chiar dupa cantarea a 6-a a Canonului Utreniei, ca in Saptamana Luminata (in Lunea Pastilor) sau in Vinerea Izvorului tamaduirii).
In case (sau la rauri si izvoare), sfintirea apei se savarseste ori de cate ori cer credinciosii; se obisnuieste mai ales in zilele de post: miercuri si vineri dimineata (uneori si luni), pe nemancate, si de preferinta in cursul posturilor de durata (de ex. in prima si in ultima saptamana din Postul Mare), apoi la datele din cursul anului indicate mai sus (1 august, Vinerea Izvorului Tamaduirii), precum si in anumite momente si ocazii din viata casnica a omului (ca de exemplu, la mutarea in casa noua sau la inaugurarea ei, la sfintirea fantanii si a izvoarelor, a icoanelor, a cimitirului etc.).

e) Efectele si folosul Aghiasmei mici.

Apa binecuvantata sau sfintita a jucat un rol de prim rang in viata religioasa a tuturor popoarelor lumii; ea a fost intrebuintata ca mijloc principal de spalare si curatire a oamenilor si a lucrurilor, fiind considerata ca simbolul cel mai expresiv al puritatii si curatirii spirituale.

In crestinism, apa sfintita si-a pastrat rolul de simbol si vehicul sau purtator preferat al puterii curatitoare si sfintitoare a Sfantului Duh. Efectele ei de capetenie, adica alungarea demonilor si a bolilor, insanatosirea trupului si indepartarea tuturor curselor celui rau, erau enumerate inca in cele mai vechi formulare de rugaciune pentru sfintirea apei, care au circulat in Biserica primeleor 4-5 veacuri. Mai pe larg, ele sunt enumerate insa in insemnarea introductiva de la inceputul slujbei Aghiasmei mici, in Molitfelnic si Aghiasmatar:
"sfintirea apei acesteia, pe care Duhul Sfant prin rugaciunile preotilor o sfinteste, multe feluri de lucrari are, precum insasi ectenia sfintirii si rugaciunea marturisesc. Ca prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc si se iarta si pacatele cele mici de peste toate zilele, adica naluciri diavolesti, gandurile cele rele; iar mintea se curateste de toate lucrurile cele spurcate si indreptare spre rugaciune se face; aduce dar, paza, inmultire a castigului si indestulare; boli goneste si da sanatate sufleteasca si trupeasca. Si mai in scurt sa zicem: toti cei ce o primesc cu credinta iau sfintenie si binecuvantare..."

AGHIASMA MARE


 a) Timpul si locul savarsirii

Aghiasma mare se savrseste la Boboteaza, in amintirea botezarii Domnului de catre Ioan in Iordan. Ea se savrseste atat in ajunul Bobotezei, cand se sfinteste apa cu care preotii boteaza apoi casele, cat si in insasi ziua Bobotezei, cand se sfinteste aghiasma pe care credinciosii o iau pe la casele lor, pentru tot anul. 

Se spune Aghiasma mare, pentru ca apa de la Boboteaza are o putere deosebita, fiind sfintita printr-o dubla epicleza, iar sfintirea are loc in insasi ziua in care Domnul nostru Iisus Hristos a sfinti apele, prin botezul Sau in apa Iordanului. De aceea, si slujba Aghiasmei mari este mai dezvoltata si mai solemna ca la Aghiasma mica, iar cantarile si rugaciunile din cursul ei pomenesc si proslavesc indeosebi botezul Domnului in apele Iordanului. 

In ziua ajunului Bobotezi, sfintirea apei se face de obicei chiar in biserica (in pronaos), dimineata, dupa Utrenie, cu mai putina solemnitate, fiindca, dupa unii, ea aminteste atunci de botezul cu care boteza Sfantul Ioan Botezatorul in pustiul Iordanului; in ziua Bobotezei, ea se face dupa Liturghie, in biserica sau in fata bisericii, si aminteste de insusi botezul Mantuitorului in apele Iordanului; de aceia se face in chip mai solemn, prin iesirea afara din biserica.

b)Randuiala aghiasmei mari nu are forma (structura) unei slujbe de sine statatoare, cu formule de binecuvantare la inceput si de otpust la sfarsit, ci e incadrata in randuiala Liturghiei (intre rugaciunea amvonului si otpus). Ea se afla in Molitfelnic si in Mineiul pe ianuarie (ziua 5).

d) Efectele Aghiasmei mari si intrebuintarea ei.

Prin atingerea Sa de apa Iordanului, in care S-a botezat, Mantuitorul a sfintit-o nu numai pe ea, ci insasi firea apelor in general, a apelor de pretutindeni, facand din ele un factor de purificare si de sfintire, prin energie divina introdusa in apa Iordanului, precum cantam in troparul din randuiala slujbei: "Astazi firea apelor se sfinteste...". De aceea, apa sfintita la Boboteaza poseda, intr-o masura mult mai mare, darurile si puterea tamaduitoare si sfintitoare despre care am vorbit la Aghiasma mica.

Efectele Aghiasmei mari le arata insasi randuiala slujbei, indeosebi textul ecteniei si al rugaciunii de sfintire (dupa epicleza), unde preotul se roaga:
"si-i da ei harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului. Fa-o pe dansa izvor de nestricaciune, dar de sfintenie, dezlegare de pacate, vindecare de boli, diavolilor pieire, indepartare a puterilor celor potrivnice, plina de putere ingereasca. Ca toti cei ce se vor stropi si vor gusta dintr-insa sa o aiba spre curatirea sufletelor si a trupurilor, spre vindecarea patimilor, spre sfintirea caselor si spre tot folosul de trebuinta..."

De aceea, Aghiasma mare se pastreaza nestricata vreme indelungata, ramanand tot asa de proaspata, de curata si de buna la gust, ca si atunci cand a fost scoasa din izvor, fapt pe care il remarca, din vechime, Sfintii Parinti si scriitori bisericesti. O parte din ea se pastreaza in biserica, in vas anume (numit si aghiasmatar), si e folosita de preot la o multime de slujbe (ierurgii). Cu dansa preotii stropesc casele credinciosilor si pe cei ai casei, in ajunul Bobotezei (ori in insasi ziua Bobotezei, dupa Liturghie, daca "mersul cu Botezul" nu s-a putut termina pana atunci); cu Aghiasma mare se stropesc toate persoanele si lucrurile care trebuie sa fie exorcizate, curatite si binecuvantate sau sfintite, ca de pilda, randuiala la curatirea fantanii spurcate, la vasul cel spurcat, la binecuvantarea si sfintirea prapurilor, la sfintirea Crucii si a troitelor, a clopotului, a vaselor si vesmintelor bisercesti s. a. Ba in unele parti (ca de exemplu prin Bucovina si Transilvania) este obiceiul de a stropi cu Aghiasma si trupurile celor raposati, pentru ca astfel sufletele lor sa se infatiseze sfintite la infricosatoarea judecata. 

Aghiasma mare este folosita de catre arhiereu, la sfintirea bisericii, a antimiselor, a Sfantului si Marelui Mir s.a. 

In casele credinciosilor, aghiasma se pastreaza la loc de cinste, in vase (sticle) curate, in care se pune de obicei un fir de busuioc. Credinciosii gusta dintr-insa pe nemancate, in zilele de post si ajunare sau la sarbatori mari, fie inainte, fie dupa biserica. Se obisnuieste (mai ales in Moldova) sa se guste dintr-insa timp de opt zile in sir, mai ales de la ajunul Bobotezei pana la odovania praznicului, adica pana la 13 ianuarie inclusiv. Indeosebi cei opriti de la Impartasire se pot mangaia luand aghiasma si apoi anafura (cand ne impartasim, aghiasma se ia dupa impartasanie, iar cand luam numai anafura, aghiasma se ia inainte de anafura).

Uneori se stropesc cu aghiasma casele si lucrurile dintr-insele, curtile, viile, si anumite obiecte din uzul pietatii particulare (cruciulite, iconite s. a.). In caz de boala, bolnavii gusta Aghiasma sau stropesc cu ea partile bolnave ale trupului, spre a ajuta la tamaduire. 

Daca prisoseste sau s-a invechit, nu trebuie aruncata oriunde, ci sa o varsam in loc neumblat si curat, pentru a nu fi pangarita.

c) Originea si vechimea slujbei

Initial, sfintirea apei de la Boboteaza era legata de botezul catehumenilor, care se savarsea in ajunul praznicului, seara (pana tarziu in noapte) si pentru care se sfintea apa necesara la botez. Ulterior, desfintandu-se catehumenatul si generalizandu-se pedobaptismul, s-a pastrat sfintirea apei, legata de praznic, ea capatand alta semnificatie. Precum accentueaza arhiepiscopul Simeon al Tesalonicului, in ziua Bobotezei se face nu numai reinnoirea botezului Domnului, ci si a harului botezului primit de fiecare dintre noi.

Originea slujbei Aghiasmei mari este, in tot cazul, Ierusalimul, unde se pastra amintirea puternica a botezului Mantuitorului prin mana Inainte-Mergatorului, in apele Iordanului; de aici ea s-a raspandit la Antiohia, apoi la Constantinopol si in Asia Mica. De acea, randuiala de azi a slujbei Aghiasmei mari e atribuita de traditie, in intregime, Sfantului Sofronie, patriarhul Ierusalimului (+ 638), caruia in Mineiul pe ianuarie i se atribuie troparele care se canta la inceputul slujbei, iar in Molitfelnic i se atribuie frumoasa rugaciune pentru sfintirea apei. O dovada a vechimii acestei slujbe este ca ea se afla, in diverse variante foarte asemanatoare intre ele, in riturile liturgice ale tuturor Bisericilor orientale necalcedoniene (la armeni, la copti, etiopieni, sirienii iacobiti).

Sursa: Liturgica speciala, pentru facultatile de teologie. Preot Prof. Dr. Ene Braniste. Editura Nemira, 2002


LEGATURI:*Ce inseamna Aghiazma mare si cum se ia
*Aghiazma de la robinet? Slujbe de sfintire a apelor de Boboteaza ce frizeaza sacrilegiul in Timisoara si Piatra Neamt
*Apa in sfintele scripturi

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu