Stim ca adevarul va iesi oricum la lumina, dar nu trebuie sa intarzie sub oborc din pricina nepriceperii si lasitatii noastre. Adevarul reiese din confruntare, nu din cedare - a nu se confunda deci smerenia cu capitularea si dragostea cu slabiciunea, caci in primul rand iubim pe Dumnezeu, adica Adevarul.
Sunt, e drept, imprejurari cand adevarul se spune "la ureche" (Luca 12, 3) ori se marturiseste sub forma de parabola - dar asta se face din iconomie, ca o solutie de moment necesara pentru a se ajunge, la timpul cuvenit, la marturisirea publica si deschisa. Este o vreme anume pentru marturisirea adevarului, prin urmare trebuie stiut cand si cum sa spui adevarul, caci tot Domnul ne porunceste: "Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor" (Matei 7, 6).
Asadar marturisirea adevarului se face strategic, in cadrul unei lupte vizand victoria luminii asupra intunericului. Insasi jertfa are iconomia ei, ratiunea ei, vremea ei potrivita: Mantuitorul fuge adesa din calea evreilor care voiau sa-L ucida, caci inca nu sosise vremea Lui.
Intelept este Domnul si in atitudinea fata de cei care L-au dat la moarte. Daca lui Iuda -tipul omului care a gresit impotriva lui Hristos -ii acorda pana in ultima clipa posibilitatea de a nu trada, Anei si Caiafei - tipul oamenilor care gresesc impotriva Duhului Sfant, a Adevarului - nu le acorda nici un fel de mila si iertare. In fata lor Mantuitorul este dur, intelept si sententios ca un judecator. El, care spusese sa intorci si celalalt obraz cand esti lovit, in fata lui Caiafa gaseste ca nu e cazul sa intoarca obrazul, ci sa interogheze cu severitate dar drept, lasandu-ne exemplul maret al cugetului dreptatii in suferinta.
Ana si Caiafa sunt lucratorii satanei, de la care Dumnezeu isi intoarce fata. De aceea inaintea lor Mantuitorul este retinut si ii lasa sa fiarba in oala fara apa, a minciunilor lor. La intrebari le raspunde scurt si intelept. Se recunoaste pe Sine a fi Hristosul, declaratie care-L duce la moarte. Intelepciunea Lui n-a fost deci aceea de a scapa cu orice pret de moarte, ci aceea se a lupta pentru biruinta Adevarului, chiar cu pretul jertfei supreme. Sosise vremea.
Adanca este intelepciunea dumnezeiasca si cand lucreaza prin necredinciosi pentru implinirea planului de mantuire a lumii, asa cum a facut cu Nabucodonosor si cum face azi, lovindu-ne prin atei pentru a trezi credinta in lume. Biserica insasi este o taina a marii intelepciuni a lui Dumnezeu caci a adus pana la anul 1980 [data cand au fost scris aceste lucruri, n.n.], fara stirbire, vestea cea buna a Mantuitorului, si asta in imprejurari din cele mai grele.
Acum insa se da batalia cea mare. Ultima arma a satanei este amenintarea cu suferinta si moartea. In fata mortii martirice omul trebuie sa ramana curat, daruindu-si viata pentru adevar si vesnicie. Adevarul este incomod lumii, necesita sacrificii materiale, morale, si vitale, dar daca nu-L iubim mai presus de orice, suntem asemenea evreilor care nu L-au primit pe Hristos, dovedindu-se fii ai satanei.
Impartasim crestinilor aceste cugetari izvorate din martiriu si-i rugam sa aibe credinta inflacarata si adanca intelepciune in iconomia mantuirii lumii. Nu recurgem la cuvintele noastre, ci tot la ale Domnului, Care zice: "Indrazniti. Eu am biruit lumea ! "(Ioan 16, 33).
Fragmente din "Intoarcerea la Hristos" de Ioan Ianolide (Pag. 474-475)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu