Care sunt datoriile creştinului faţă de stat?[1]
„Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni" (Fapte 5, 29)
Această maximă este sufletul şi inima însăşi a Bisericii Ortodoxe. Iată
Evanghelia ei, Evanghelia a toate. Iată prin ce trăieşte ea, şi pentru ce
trăieşte. Iată din ce se zideşte nemurirea şi veşnicia ei. Anume aici se află
atotvaloarea ei netrecătoare.
"A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor" - acesta este
principiul principiilor, sfinţenia sfinţeniilor, măsura tuturor
măsurilor.
Această Atot-Evanghelie cuprinde esenţa tuturor sfintelor canoane ale
Bisericii Ortodoxe. Aici,
cu nici un preţ, Biserica nu poate face nici un fel de concesii nici unor
regimuri politice, nu pot fi admise nici un fel de compromisuri - nici cu
oamenii, nici cu demonii, nici cu prigonitorii Bisericii şi cu demolatorii
Bisericii.
"A se supune lui Dumnezeu mai mult decât oamenilor" - acesta este
statutul Bisericii Ortodoxe, statutul ei veşnic şi neschimbător - statutul
atotcuprinzător, starea ei veşnică şi neschimbată - stare
atotcuprinzătoare. Iată care este mai întâi de toate
răspunsul dat primilor prigonitori ai Bisericii: Faptele Apostolilor 5,
29.
Acesta este şi răspunsul ei dat prigonitorilor, de-a lungul veacurilor până
la Judecata de Apoi.
Pentru Biserică, Dumnezeu totdeauna e pe primul loc, iar omul, lumea,
totdeauna pe locul doi. Trebuie să ascultăm de oameni cât timp nu sunt
împotriva, lui Dumnezeu şi a poruncilor Lui. Dar când oamenii se ridică
împotriva lui Dumnezeu şi a poruncilor dumnezeieşti, Biserica trebuie să
se împotrivească şi să stea împotrivă. Dacă ea nu procedează astfel, ce
Biserică mai e şi asta? Iar reprezentanţii Bisericii - dacă nu procedează
astfel, oare mai sunt ei reprezentanţi apostoliceşti ai Bisericii? A se
îndreptăţi în acest caz cu aşa-zisa iconomie (condescendenţă) bisericească
înseamnă nu altceva, decât a-L trăda în ascuns pe Dumnezeu şi Biserica Sa.
O astfel de iconomie este pur şi simplu o trădare a Bisericii lui
Hristos.
