luni, 13 decembrie 2010

Predica in Duminica dinainte de Craciun, a Sfintilor Stramosi (Lc. XIV, 16-24)

Ne aflam in apropierea marii sarbatori a crestinatatii, Nasterea Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sfanta Biserica a asezat inaintea acestei mari sarbatori un post de 40 de zile, pentru ca fiecare dintre noi, fiecare in felul sau, sa se pregateasca pentru a intampina pe Hristos, pentru ca Hristos sa vina in inima lui, in casa lui, in tara lui si in toata lumea. Insusi Dumnezeu coboara pe pamant. Si ce poate fi mai plin de bucurie decat primirea lui Dumnezeu, ca El sa se introneze in inimile noastre, sa conduca viata noastra, pasii nostrii, gandurile noastre?
In cadrul postului, Sfanta Biserica a asezat doua duminici mai deosebite, pregatitoare, inainte de Craciun: Duminica Sfintilor Stramosi si Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului Iisus Hristos. Aceste duminci sunt de chemare, spre inoirea noastra si de bucurie pentru intampinarea lui Hristos. Ele ne indeamna mai ales spre pregatirea sufleteasca prin rugaciune, prin meditatie, asupra a ceea ce ne spune Biserica in aceste duminici, pentru a cunoaste ce inseamna viata noastra in fata lui Dumnezeu.

Astazi, Duminica Sfintilor Stramosi, ni se infatiseaza parabola despre cina cea mare. Ea reprezinta chemarea lui Dumnezeu-Treime adresata omului, omenirii. Pentru a intelege de ce Biserica a stabilit aceasta parabola in duminica de azi, trebuie sa o incadram in imprejurarea in care a fost spusa.
Domnul nostru Iisus Hristos a foat invitat la masa la mai marele fariseiilor. Acolo, El a spus celui ce-L chemase: cand faci ospat sau cina, nu chema rudele si prietenii, ca nu cumva sa te cheme si ei pe tine la ospatul lor ca rasplata. Inseamna ca vei avea rasplata aici. Cand faci ospat cheama pe saraci, pe cei neputinciosi, pe schiopi, pe orbi, si fercit vei fi ca nu pot sa-ti rasplateasca, intrucat ti se va rasplati "dincolo", la invierea dreptilor. Atunci, unul care statea la masa impreuna cu Iisus  a spus: "fericit este cel ce va pranzi in Imparatia lui Dumnezeu". Ca raspuns la aceasta subliniere, Iisus Hristos infatiseaza  parabola Evangheliei de azi, prin care arata ce sa facem pentru a cunoaste fericirea de a pranzi in Imparatia lui Dumnezeu.
Un om a facut cina mare, a pregatit tot si a trimis sluga sa invite la cina pe toti cei care erau chemati la ospat. S-a dus sluga sa-i cheme. Dar acestia, parca sfatuiti, au inceput sa se scuze invocand diferite motive. Unul a spus ca si-a cumparat tarina, altul ca si-a cumparat boi, fiecare scuzandu-se ca nu poate lua parte. Al treilea, fara ca macar sa se scuze, se justifica: femeie si-a luat si de aceea nu poate veni.

Sfintii Parinti infatiseaza ca la chemarea lui Dumnezeu la ospatul universal trei lucruri determina, in special, pe oameni sa refuze a lua parte:
1. Puterea-mandria
2. Legarea omului de avere, de materie
3. Senzualitatea

Acestea sunt piedicile cele mai mari care ne opresc de a raspunde la chemarea lui Dumnezeu. Sa incercam impreuna cu fratiile noastre sa intram in adancul acestei chemari permanente pe care ne-o face Dumnezeu tuturora: chemarea pe care o face Dumnezeu Tatal, chemarea pe care o face Dumnezeu Fiul si chemarea pe care o face Dumnezeu Duhul Sfant de-a lungul istoriei. In masura in care vom intelege si vom adanci aceasta chemare a Dumnezeirii, in aceeasi masura vom putea lua parte la Imparatia lui Dumnezeu inca de aici, de pe pamant.

Chemarea lui Dumnezeu-Tatal


Stim cu totii ca in primele pagini ale Bibliei se afla acel sfat facut in Sfanta Treime: "Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra" (Fac. I, 26). Si a facut pe om - barbatsi femeie - ca sa stapaneasca tot pamantul. Dumnezeu a trasat omului linia vietii, facandu-i chemarea: cresteti, va inmultiti si stapaniti pamantul. Aceasta chemare putea fi implinita numai in si prin Dumnezeu. Cresterea era progresul spiritual-moral care putea fi numai in si prin Dumnezeu; inmultirea urma sa se realizeze in Dumnezeu, asa cum crengile unui pom cresc si se inmultesc din radacina. Stapanirea prin cunoastere putea fi infaptuita numai in calitate de co-stapan, Dumnezeu fiind Singurul Atot-Stapan. Aceasta este chemare lui Dumnezeu-Tatal facuta omului si omenirii.

Intervenind insa ispita satanica, inte om si Dumnezeu s-a interpus un obstacol de netrecut: in loc ca omul sa creasca prin Dumnezeu, sa se inmulteasca in Dumnezeu si sa stapaneasca cu Dumnezeu tot pamantul, a ales calea sugerata de diavol: de a creste prin sine, de a se inmulti intru sine, si de a stapani pentru sine. Aceeasta a fost ceea ce noi numim caderea in pacat, adica despartirea omului de Dumnezeu.

Dumnezeu a respectat alegerea libera a omului. Omul s-a ascuns de Dumnezeu care totusi l-a cautat: "Adame, unde esti?" Nu cumva ai calcat porunca pe care ti-am dat-o? Barbatul s-a justificat: Femeia pe care mi-ai dat-o, ea este de vina. Femeia la randul ei se justifica: Sarpele este de vina. Tot asa, de foarte multe ori si noi justificam in viata noastra refuzul de a raspunde la chemarea lui Dumnezeu.

Amintim cateva justificari din Biblie: Cain, la intrebarea lui Dumnezeu: Unde este Abel, fratele tau? justifica "au doara eu sunt pazitorul fratelui meu?". Isaac isi vinde intaietatea sufletului pentru un "blid de linte". Iuda vinde Adevarul Vietii, pe Hristos, pentru parerile sale subiective si pentru arginti.
Prin refuzul omului la chemarea lui Dumnezeu s-a inaugurat in istoria omenirii egoismul: din sine, prin sine, si pentru sine, calea tragica a omenirii care rataceste si de cele mai multe ori face raul, crezand ca face binele.

Chemarea lui Dumnezeu-Fiul


La un moment dat din istoria omenirii a aparut glasul Fiului lui Dumnezeu cu o chemare, de asta data de revenire: "Pocaiti-va, ca s-a apropiat Imparatia lui Dumnezeu". "De voieste cineva sa vie dupa Mine, sa se lepede de sine". "Luati, mancati. Acesta este Trupul Meu... Beti dintru Acesta toti, Acesta este Sangele Meu...". "Iata stau la usa si bat, de va auzi cineva glasul Meu si va deschide, voi intra la el si voi cina Eu cu el si el cu Mine". Aceasta este Cina, Ospatul la care Dumnezeu ne-a chemat pe toti. Prin Iisus Hristos, Dumnezeu a chemat toata omenirea la Cina Imparatei Lui.

Cum au raspuns oamenii la chmarea Fiului lui Dumnezeu? Unii Il refuza pe Dumnezeu pentru ca se simt puternici si "si-au cumparat pamant", au devenit ei insisi stapani, ca cel din pilda de azi. Altii s-au legatde materie. A treia categorie este dominata de patimi sau de interesele lor personale sau chiar familiale si nu mai pot renunta la ele pentru a merge la Cina la care au fost poftiti de Dumnezeu.

Dumnezeu nu sileste pe nimeni. Daca ar sili, ar fi impotriva Lui, intrucat El a fost Cel carea daruit omului darul libertatii. In unele Biblii a aparut gresit cuvantul "a sili". "Iesiti la drum si siliti-i sa intre". Nu-i corect. Nu este o traducere corecta si in primul rand este anticrestina. Biblia tiparita in timpul patriarhului Nicodim spune "Indemnati-i" sa vie. In Biblia de la Ierusalim spune "faceti-i sa vina". In ruseste este "convingeti-i sa vie". In schimb, insa in Biblia sacra-vulgata, in latineste, este "compele intrare" -"sileste-i sa vina". S-a trecut asa, poate ca sa justifice inchizitia care spune "sileste-i", caci altfel rugul ii asteapta. Aceasta inchizitie, imprumutata pana si in secolul nostru XX, nu tine seama de libertatea omului si spune "sileste" pe om sa aiba parerea mea, daca nu, deportarea si inchisoarea il asteapta. Acest lucru este un infiltrat negativ. In Evangheliile noastre si in Bibliile noastre tiparite in timpul Patriarhului Justinian, gasim la fel aceasta expresie "sileste-i". Acest cuvant - prin Sfantul Sinod - va trebui scos si corectat, este anticrestin.

Dumnezeu a vrut ca omul sa fie colaborator cu El la armonia si armonizarea intregii fapturi. De aceea i-a daruit minte ca sa inteleaga si libertate ca sa aleaga, sa hotarasca: cu Dumnezeu sau in afara Lui. Aceasta problema sta permanent in fata noastra, a fiecaruia si a omenirii integi: cu Dumnezeu ori cu tine insuti; Pomul Vietii ori Pomul cunostintei. Este o problema fundamentala. Nu trebuie neaparat sa vorbesti teologic, cum invata teologii. Nu. Fiecare sunteti, suntem teologi, pentru ca teolog inseamna "cuvantator de Dumnezeu". Nu inseamna ca avand licenta, sunt si cu adevarat teolog. Nu. Pot sa fiu teolog cu licenta si sa fiu mai departe de Dumnezeu decat domniile voastre. Problema aceasta fundamentala este pusa in fata fiecarui om, a fiecarui neam si a omenirii intregi: cu Dumnezeu, ori fara Dumnezeu, doar cu sine insusi. Avand aceasta libertate, omul s-a mandrit, sub influenta satanei care i-a spus: alege calea de a fi dumnezeu si fara Dumnezeu. Asa s-a instaurat autonomia istoriei umane. Omul a ales sa fie dumnezeu fara Dumnezeu si a deschis calea aceasta pe care noi o traim si vom trai-o inca, pana ce ne vom trezi.
La refuzul celor poftiti din pilda de azi, Stapanul cheama prin slugile sale pe cei saraci, adica pe cei saraci de mandrie, pe cei smeriti, pe cei neputinciosi care cauta ajutor, pe cei schiopi care cauta sprijin, pe cei orbi care cauta lumina Evangheliei. "Multi chemati putini alesi". 

Chemarea lui Dumneze-Duhul Sfant


Noi ne aflam acum in epoca in care Sfantul Duh ne cheama sa urmam pe Hristos si sa ne intoarcem la Dumnezeu Tatal prin Duhul Sfant. Iisus Hristos a intemeiat in lume Noul Asezamant divino-uman - Biserica. Nu biserica locas, zidire, nu biserica institutie, ci Biserica sufletelor noastre, a celor care alcatuim o unitate in Hristos, fiecare deosebit in felul sau, dar toti avand acelasi substrat, Duhul Sfant, in Unicul Trup al lui Hristos -Biserica.

Duhul Sfant lucreaza in Biserica prin Sfintele Taine, dar mai ales prin Taina Tainelor - Sfanta Euharistie, instituita de Iisus Hristos la Cina cea de Taina si pe Cruce. De-a lungul istoriei, Sfanta Liturghie este Ospatul, Cina Imparatului la care suntem chemati. 

***

Pilda de azi este oglinda pe care Sfanta Biserica ne-o pune in fata inaintea Nasterii lui Dumnezeu pe pamant. Incepe pregatirea pentru ospatul divino-uman. Toti suntem poftiti. Biserica ne indeamna sa indraznim. De noi depinde, ori sa refuzam Cina Imparatului, ori sa ne pregatim pentru a o putea primi. In acest scop sa ne lepadam de noi insine, sa nu mai dam intaietate materiei, sa ne stapanim patimile, pentru a ne pregati astfel "haina de nunta" prin care sa fim vrednici a participa la Cina Fiului de Imparat. Aceasta este chemarea Sfintei Treimi facuta omului, omenirii de a lua parte la Cina universala divino-umana: Tatal ne-a oferit-o de la Creatie, Fiul ne-o daruieste la mijlocul istoriei pentru a readuce omenirea la starea initaila, iar Duhul Sfant o implineste si o desavarseste de-a lungul istoriei, in special prin Sfanta Euharistie, prin care se infaptuieste unirea divino-umana.

Sa ne rugam impreuna subliniind continutul profund al rugaciunii catre Sfanta Treime:
Prea Sfanta Treime, miluieste-ne pe noi, Doamne, Tata curateste pacatele noastre, Stapane-Fiule, iarta faradelegile noastre, Sfinte-Duhule Sfant cerceteaza si vindeca neputintele noastre pentru numele Tau, acum si in veci, AMIN.
Sursa: Semnificatia marilor sarbatori crestine, Preot Boris Raduleanu

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu