luni, 25 februarie 2013

Ioan Ianolide comemorat la Paris. Cuvantul IPS Iosif. Scrisoarea Constantei Ianolide. Filmul "Trei Craciunuri".

Prezentarea evenimentului



Sambata 9 februarie 2013 a avut loc la Paris comemorarea lui Ioan Ianolide. Evenimentul se inscrie in ciclul de conferinte MARTOR, dedicat martirilor si marturisitorilor din temnitele comuniste, si care este organizat in cadrul Mitropoliei Ortodoxe Romane pentru Europa Occidentala si Meridionala. Pana acum au fost omagiati Mircea Vulcanescu, Pr. Gheorghe Calciu si Valeriu Gafencu.

Parintele Emilian Marinescu, consilierul Departamentului cultural al Mitropoliei si mediatorul evenimentului, a avut ca invitati de aceasta data pe foștii deținuți politici: Pr. Nicolae Ioan Bordașiu (Biserica Sf. Silvestru din București), Marcel Petrișor (scriitor), Dionisie Stoenescu (medic) si Jacques Iamandi. In prima parte a evenimentului a fost organizata o masa rotunda cu tema „Căutarea eroilor uitaţi, la care au participat, pe langa cei amintiti, si Inalt Preasfintitul Iosif. Aceasta a fost precedata de Sfanta Liturghie si Slujba Parastasului, la implinirea a 27 de ani de la trecerea la Domnul a lui Ioan Ianolide, si care au fost oficiate de Preasfintitul Ignatie Muresanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Spaniei si Portugaliei, insotit de un sobor de preoti.

Dupa marturia fostilor detinuti politici despre rezistenta prin spiritualitate a celor intemnitati in anii '50 de catre autoritatile comuniste, in cea de-a doua parte a simpozionului istoricul Adrian Nicolae Petcu, de la Bucuresti a adus in atentia publicului o serie de date inedite si fragmente din marturisirea de credinta a lui Ioan Ianolide. De asemeni, a fost vernisata si o expozite fotodocumentara, realizata in parteneriat cu CNSAS despre suferinta si marturisirea lui Ioan Ianolide, asa cum se gasesc in arhivele Securitatii. (V. Roncea)

Tot in dupa-amiaza zilei doamna Constanta Ianolide a fost prezenta prin filmul-scrisoare si interviul Așa cum l-am cunoscut eu... realizat de catre Rafael Udriste in studiourile TVR, pentru Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale, si care se poate vedea in continuarea articolului.

În final, a fost proiectat filmul „Trei Crăciunuri“, realizat de Cristina Chirvasie de la Televiziunea Română, după un scenariu propus de Ioan Ianolide în cartea „Întoarcerea la Hristos“ si care, de asemenea, poate fi urmarit in cele ce urmeaza.



Programul întregii zile a fost consacrat memoriei lui Ioan Ianolide, cel care a fost prietenul de suferință și rugăciune, precum și biograful lui Valeriu Gafencu (sfântul închisorilor).

Alături de Valeriu Gafencu, Ioan Ianolide a luptat pentru apărarea credinţei ortodoxe, făcând parte din grupul misticilor (nume dat chiar de Securitate) din temnița Aiudului și mai tarziu din cea de la Târgu Ocna.

După ieșirea din pușcărie, într-o atmosferă unde domnea frica și teroarea, scrie cartea memoriilor, predanie a mărturisitorilor români din inchisori: Intoarcerea la Hristos – document pentru o lume nouă (ediție îngrijită la mănăstirea Diaconești,  editura Christiana), ascunzându-și, de altfel, manuscrisul de frica Securității. El însuși se destăinuie cititorilor: "Am scris aceste pagini tensionat de fricădar nu pot muri fără a mărturisi tuturor oamenilor, cinstit și obiectiv, cele ce am trăit, am văzut și am suferit...". "Am scris ca o marturisire. Am scris ca un testament. Am scris cu speranta ca aceste randuri vor supravietui mie".

"Imi fac o datorie sfanta fata de lume din a marturisi cele petrecute aici si sunt constient ca nu imi risc viata, ci sufletul. Caci daca m-ar ucide pentru aceasta marturisire de adevar as fi fericit, dar ei ucid sufleteste, ei distrug omul, ei ne vor unelte ale iadului lor - si asta ma inspaimanta".

"Dupa ce am trait un sfert de secol in temnita, azi traim tot in temnita, dar la dimensiuni mai largi. Suntem supusi aceluiasi program de materializare a spiritualitatii. Suntem redusi la tacere si condamnati la moarte. In afara de credinta nu mai avem nicio putere."

 (din Intoarcerea la Hristos)



***

Programul zilei


09.00-11.00 Sfânta Liturghie arhierească cu IPS Iosif

11.00-11.30 Slujba Parastasului

11.30-13.30 Masă rotundă - IPS Iosif alături de Pr. Nicolae Ioan Bordașiu, Marcel Petrișor și Dionisie Stoenescu. Conferinţă Căutarea eroilor uitați

13.30-14.30 Agapă oferită de toţi cei prezenţi

14.30-14.40 Așa cum l-am cunoscut eu... scrisoare-film și interviu cu doamna Constanta Ianolide, film realizat în studiourile TVR de către Rafael Udriște pentru Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale.

14.40-15.30 Ioan Ianolide în documentele securităţii comuniste. Expoziţie fotografică şi conferinţă cu Adrian Nicolae Petcu (CNSAS)

15.30-16.00­ Film documentar după "Trei Crăciunuri", un fragment din cartea "Întoarcerea la Hristos"(realizator TVR: Cristina Chirvasie)
16.00-16.30 Discuții libere. Concluzii ale zilei


***

Cuvantul Mitropolitului Iosif


***

Scrisoarea Constantei Ianolide 



Buna ziua! Salut pe cei de la Paris, care au organizat colocviul pentru comemorarea sotului meu, Ioan Ianolide. As dori sa va citesc cateva date, cum l-am cunoscut, si sumar, asa, din viata petrecuta impreuna. 

Ma reintorc cu ani in urma, respectiv la 2 martie 1965, cand Ioan Ianolide a venit la noi, sa o viziteze pe mama mea Penelope, pe care o cunoscuse cu cateva luni in urma, cand a venit la noi in casa sa-i multumeasca domnisoarei Marioara, profesoara de gimnastica medicala, care la Spitalul nr. 9, l-a ingrijit pentru recuperare motorie. Asa m-a cunoscut si pe mine. A fost o vizita de cateva ore si a doua zi a vrut sa stea de vorba cu mine. Ne-am plimbat in Parcul Herastrau, si mi-a spus ca vrea sa se casatoreasca cu mine, caci atunci cand a intrat in casa, si a dat cu ochii de mine, o voce i-a spus: "Asta e!". Pe moment am fost descumpanita, si i-am spus: "Dumneata esti prea celest si eu prea pamanteana", la care el a spus ca tocmai de aceea el are nevoie de mine. Nu i-am dat niciun raspuns, dar l-am simtit ca un naufragiat care cere ajutor. 

Dupa doua zile, el a plecat la Dobrotesti, judetul Teleorman, unde se afla familia lui. Pe data de 9 martie am primit de la el o scrisoare prin care ma invita la ei, deoarece familia dorea sa ma cunoasca. Am acceptat invitatia si m-am dus. Cand i-am intalnit, parca ii cunosteam de cand lumea. Pe data de 14 martie, tatal lui ne-a logodit. Eu am revenit la Bucuresti, a doua zi, si dupa trei zile a venit si el la mine. Am depus actele pentru casatorie, si pe data de 7 aprilie 1965 am avut cununia civila in Bucuresti, si pe 30 aprilie cununia religioasa la Dobrotesti.

El nu avea inca serviciu. Abia in luna iulie a fost angajat ca laborant la Inteprinderea Geolgica de Prospectiuni. Apoi, in 1968 a fost transferat la Academia R.S.R., colectivul de Pedologie, ca operator chimist, unde a lucrat pana in 1971. Apoi, prin mai multe Cooperative Mestesugaresti, cu munca la domiciliu, ultima fiind Arta Aplicata, ca preparator mase plastice, obiecte decorative, pana in 1980 cand a fost pensionat medical cu grad de invaliditate II, avand hepatita cronica, boala ce o avusese in inchisoare si, netratata, a recidivat dupa 25 de ani. Treptat, boala s-a transformat in ciroza hepatica uscata, apoi cu lichid si, ulterior a aparut o tumora in spatele ficatului, neoperabila, care i-a grabit sfarsitul. In dimineata zilei de 5 februaire 1986 s-a stins din viata.

A fost un om deosebit, iubitor, bland, bun, respectos, linistit in aparenta, dar zbuciumat sufleteste in urma detentiei de 23 de ani. L-am iubit, l-am adorat, l-am divinizat, l-am respectat si-l voi pastra mereu in suflet si in gand. 

Atat eu, cat si mama si fiica mea l-am ingrijit, l-am ajutat in munca mea care o purtam acasa, dar era mereu suferind de diverse boli, internat in diverse spitale, in statiuni balneoclimaterice, caci il suparau durerile reomatice generalizate. Facea de trei-patru ori pe an viroza respiratorie, pietre la rinichi, etc.

Scria mereu, dar n-am stiut niciodata ce am scris. Ne povestea mereu de Valeriu, pe care l-a iubit mai mult decat pe fratii lui.

Cand a venit din inchisoare, pe 2 august 1964, si a aflat ca mama lui decedase cu trei ani in urma, si ca fosta lui logodnica, Valentina Gafencu, se casatorise, a fost o cumplita lovitura pentru el. Valentina a vrut sa divorteze, dar el n-a fost de acord. Am ramas prieteni si impreuna cu mine vizitam cele trei surori ale lui Valeriu. Si astazi mai pastrez legatura cu Valentina si Eleonora, sora cea mica fiind decedata.

Cand a venit din inchisoare a vrut sa se calugareasca, dar nu s-a putut. Iar mai tarziu, cand se afla ca se primesc in manastire, a incercat din nou, dar nu a fot primit. Desi era casatorit cu mine, mi-a cerut consimtamantul. Si mi se rupea sufletul, dar am spus ca-i voi da consimtamantul. Dar, l-am intrebat, fiind asa suferind: "cine sa te ingrijeasca acolo?", si mi-a raspuns: "Dumnezeu". Pentru ca nu a putut intra in manastire, a dorit ca macar mort sa intre acolo, si am concesionat doua locuri de ingropaciune in Cimitirul Manastirii Cernica, unde isi odihneste trupul, caci sunt sigura ca sufletul este in treptele cele mai inalte ale cerului.

Cand era pe patul de suferinta, a fost vizitat de mai multe ori de poetul Ioan Alexandru, care i-a daruit volumul de versuri "Imnele Putnei" pe care i-a scris: 

"Iubitului frate in Domnul, Ioan Ianolide, cu bucuria de a fi fost sub acest cer, pe acest pamant crestin romanesc, o clipa macar impreuna in drum spre Patria Eterna. "

Ioan Alexandru
Sfantul Dumitru, 1985

In preajma Craciunului din 1985 au venit doua maici de la Manastirea Govora si, intamplator, a venit si Ioan Alexandru si i-au cantat colinde. Cu putin inainte de deces au venit sa-l viziteze Parintele Arhimandrit Grigore Babus, de la Patriarhie, si Parintele Arhimandrit Valeriu Anania, azi Mitropolitul Clujului - Dumnezeu sa-i odihneasca pe amandoi! Au stat de vorba, si la plecare, Parintele Anania mi-a spus:
"Daca noi am avea starea de sprit pe care o are Ion in fata mortii, am fi cei mai fericiti oameni".

Era pregatit pentru trecerea de dincolo, dar ii parea rau ca ne paraseste.

Pe nepoata mea Ruxandra, fiica fiicei mele Mihaela, din prima mea casatorie, am crescut-o la noi de la cinci luni la sapte ani. Cand a inceput scoala, am dat-o paritilor ei, in septembrie 1985. Ionel a iubit-o foarte mult. O supraveghia cu greu, caci mergeau in parcul de joaca, deoarece era foarte neastamparta, o plimba cu caruciorul pe marginea lacului Balta Alba, Titan, unde locuiam. Cand o certam fugea in bratele lui. El nu o certa, o sfatuia si o alinta. 

Cativa ani la rand, am mers cu totii la cateva manastiri din tara, unde Ionel a invatat diversi calugari sau calugarite sa lucreze obiecte de cult. Am fost la Manastirea Govora, Cozia, Sihastria, si Putna.

De curand Ruxandra si Bogdan s-au intors din pelerinajul facut in Moldova, la diverse manastiri. Ruxandra a fost foarte impresionata cand a vazut manastrea Putna, mormantul lui Stefan cel Mare si Sfant, si Chilia lui Daniil Sihastrul, unde mergeam zilnic cu ea cand era mica.

Cam acestea sunt franturi din viata traita timp de 21 de ani, alaturi de minunatul meu sot, Ioan Ianolide.

(Înregistrare realizată la București, pe 26 ianuarie 2013, în Televiziunea Română)


***

Filmul "Trei Craciunuri"


***

Impactul evenimentului


 Ca urmare a acestui eveniment au fost grabite demersurile pentru lansarea unui blog dedicat lui Ioan Ianolide. Asa cum marturisesc realizatorii acestuia, la anuntarea comemorarii lui Ioan Ianolide, pe site-ul Mitropoliei:

Atunci am realizat că nu mai trebuie să întârziem nicio clipă pentru că lucrarea aceasta mică face parte dintr-un plan mai mare al lui Dumnezeu pentru proslăvirea noilor martiri.

Așadar, ne-am pus la lucru și astăzi, cu mila Domnului și ajutorul sfinților, vă oferim această lucrare, spre folos sufletesc.

Comemorarea lui Ioan Ianolide - Universul Credintei


Prezentarea evenimentului la Trinitas


***

UPDATE: CUVANTUL PR. NICOLAE BORDASIU 



"Părintele Nicolae Bordaşiu s-a născut în satul Sabolciu din judeţul Bihor. A urmat cursurile Facultăţilor de Teologie şi Farmacie din Bucureşti. A facut parte din grupul de tineri de la „Rugul Aprins" de la mănăstirea Antim. Părintele Nicolae Bordaşiu a stat ascuns ani îndelungaţi (1948-1955) prin satele bihorene, fiind căutat de securitate pentru o condamnare în lipsă, la 20 de ani închisoare. Descoperit şi arestat în 1955, au urmat ani grei de închisoare prin Timişoara, Jilava, Oradea şi Aiud, fiind deţinut politic între anii 1955-1964" (Stelian Gomboș, în "Confluențe literare: Cu și despre părintele profesor Nicolae Bordașiu de la biserica Sf. Silvestru din București"). 

***

Întâlnirea noastră în jurul martorilor, în jurul celor care au trăit, au suferit, s-au sfințit, celor care au trăit viața lor pe cruce si împreună cu Hristos pe cruce, este o mare șansă pentru noi: să auzim aceste mărturii și să le trăim, chiar dacă doar pentru câteva clipe, împreună cu cei care le-au trăit ei înșiși". (I.P.S. Părinte Mitropolit Iosif)

"Războiul acesta nevăzut de care vorbește Ioan Ianolide în cartea «Întoarcerea la Hristos» era un război cumplit, fiindcă cel rău venea cu atât de multe ispitiri încât pentru cine nu a fost în pușcărie e greu de înțeles". (părintele Nicolae Bordașiu, fost deținut politic)

2 comentarii:

  1. http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/03/02/constanta-ianolide-scrisoare-video-text-comemorarea-lui-ianolide-paris/


    http://acvila30.ro/ioan-ianolide-comemorat-la-paris-cuvantul-ips-iosif-scrisoarea-constantei-ianolide-filmul-trei-craciunuri/

    RăspundețiȘtergere
  2. http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/03/04/sfintii-inchisorilor-in-premiera-antena-3/

    RăspundețiȘtergere