Sfantul Apostol Andrei

Cateva articole de pe web adunate:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/29/sfantul-apostol-andrei-cel-intai-chemat-prima-sa-intalnire-cu-hristos/
http://vlad-mihai.blogspot.com/2009/11/uluitoarea-ipoteza-greceasca-sfantul.html
http://vestitorul.blogspot.com/2009/11/poporul-roman-cu-statut-unic-intre.html
http://iondelachiuiesti.blogspot.com/2009/11/sf-apostol-andrei-cel-intai-chemat.html
http://psalmidetrebuinta.blogspot.com/2009/11/micsoreaza-fontul-reseteaza-fontul.html

Psihologie si duhovnicie

Lumea de astazi merge la psiholog. In Franta cel putin psihologul poate sa te acompanieze pentru orice problema. La serviciile lui se pot apela in maternitate dar si la pompele funebre.

Din cate am avut eu de a face cu psihologii am vazut ca de fapt ei te asculta, chair daca nu vrei neaparat sa vorbesti. Iti pun intrebari dar nu-ti dau raspunsuri. Si atunci omul oare ajunge sa se vindece? Ajunge omul sa traverseze suferinta cu ajutorul psihihologului? Si daca da, unde ajunge?

Vorbind cu un parinte despre un cuplu care traversa niste probleme, mi-a spus la un moment dat ca ei "au iesit din sfera duhovniciei, ca problema lor nu mai tine de ascultare [ ei nu mai sunt in ascultare la duhovnic n.n] " si imi mai spunea ca poate ar fi bine ca unul dintre ei sa meraga la o doamna psiholog pe care o cunosteam cu totii. Atunci mi-am pus intrebarea :"Oare sfera psihologiei este mai mare decat cea a duhovniciei?"si intuitiv, fara sa am ratiunea raspunsului mi-am spus ca "Nu, nu poate sa fie". Daca psihologul il impaca pe om cu om, el nu il impaca si pe om cu Dumnezeu. Psihologul lucreaza pe orizontala pe cand duhovnicul lucreaza in plus si pe verticala. Ori vindecarea apare cand omul se raporteaza la transcendent.

Faptul ca din sfera psihologicului se poate trece in sfera duhovniceasca, si nu invers este si confirmarea articolului pe care l-am citit astazi in "Razboiul intru cuvant" si pe care la rugamintile unui prieten de-al meu am sa-l public si spre folosul cititorilor acestui blog:
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/11/23/cum-sa-ne-convertim-trairile-psihologice-in-simtiri-duhovnicesti/#more-9567
De asemeni recomand si articolul:
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/04/20/se-va-lua-de-la-voi/

- Aţi vorbit despre oamenii din ziua de azi, doritori de plăceri şi confort. Aşadar, care este locul sentimen­telor [de fapt: emotiilor, trairilor afective, n.n.] în viaţa noastră?

- Toţi avem sentimente [emotii, trairi afective, n.n.], dar acestea sunt în realitate o expresie a „omului vechi” şi Dumnezeu ne cere să ne dezbrăcăm de acest „om vechi” (Ef. 4:22) şi de sentimente [emotii, n.n.]. Trebuie să convertim aceste sentimente, care sunt de natură psihologică (sufletească) în simţiri şi trăiri duhovniceşti.

- Aţi putea defini sentimentele [emotiile, trairile afective, n.n.]?

- De exemplu, mi se întâmplă ceva şi, din această cauză, simt o mare bucurie. Pot să trăiesc aceasta psihologic, să mă bucur şi să fiu cu adevărat fericit, sau pot preschimba acest sentiment de fericire în trăire duhovnicească. De îndată deschid o conversaţie cu Dumnezeu şi încep să-I dau mulţumită Domnului, aşa încât, în loc ca acesta să fie un sentiment pur psihologic, el devine o bucurie duhovnicească, o energie spre împreuna-vorbire cu Dumnezeu. Dacă am un sentiment de tristeţe şi sunt grozav de necăjit pentru că, să spunem, mi-a murit mama sau cel mai bun prieten sau altă năpastă a căzut asupra mea, îmi voi vărsa inima înaintea lui Dumnezeu, precum Prorociţa Ana (cf. 1 Împ. 1:4-28), şi voi folosi această energie a tristeţii prefăcând-o în energie de rugăciune înaintea lui Dumnezeu.

Părintele Sofronie obişnuia să spună că nu putem trăi o viaţă monahală adevărată dacă nu învăţăm să preschimbăm stările noastre psihologice în stări duhovniceşti. Şi cum facem aceasta? Îngăduim oricărui fel de energie să vină asupra noastră, dar preschimbăm gândul şi-l întoarcem către Dumnezeu, spre a vorbi cu El. De exemplu, îmi amintesc de bunica mea, cât de credincioasă era ea; cum era prima în biserică şi ultima la plecare. În timpul nopţii, făcea mereu metanii şi mama avea obiceiul să o urmărească prin uşa întredeschisă cum îşi făcea ea metaniile; şi îmi spunea: „Ştii, bunica ta face tot timpul metanii“. Îmi amintesc de toate acestea şi mă simt cuprins de duioşie. Nu-i nimic, las simţirea să vină, dar îmi ridic mintea la Dumnezeu şi folosesc energia acestui sentiment pentru ceea ce voiesc eu. „Duhurile prorocilor, prorocilor se supun” (1 Cor. 14:32), spune Sfântul Pavel. Aşadar, întorc această energie spre păcătoşenia mea şi încep să mă rog pentru iertarea păcatelor mele sau pentru altceva îmi schimb direcţia concentrării minţii şi îi dau altceva pe care să se fixeze.

Părintele Sofronie vede acest fel de „transformator de energie” în viaţa Domnului nostru. El obişnuia să ne spună că Domnul nu se gândea la oamenii care aveau să-L răstignească, care veneau să-L prindă în grădina Gheţimani – dacă erau elini sau romani sau evrei, ci grăia cu Dumnezeu, zicând: „Paharul care Mi-au dat Mie Tatăl, au nu-l voi bea pre el?” (In. 18:11). Ştia că avea să fie răstignit; şi totuşi, nu gândea psihologic: „Dar de ce, dacă sunt evrei, sunt nerecunoscători? Am făcut atâta pentru ei, atâtea minuni ca să-i izbăvesc de vrăjmaşii lor. De ce acum Mă răstignesc pe nedrept?”. Nu S-a coborât la nivelul acela, ci grăia cu Tatăl Său – „Paharul Tatălui Meu, au nu-l voi bea pre el?“.
La fel se întâmplă şi cu noi: asupra noastră vin tot felul de energii – pozitive şi negative, de tristeţe, energii tragice, energii ale plăcerii, energii nobile – dar nu rămânem la acest nivel al sentimentelor, ci exploatăm energia pe care ele o aduc. Luăm energia şi îndreptăm gândul spre Dumnezeu, potrivit nevoilor noastre, şi ne rugăm.

Vă voi da un exemplu. Eram în Cipru şi prietenii mei urmau să vină să mă ia de la mama de-acasă ca să mergem în alt sat, pentru Liturghie. Aranjasem să vină să mă ia la ora şase; Liturghia trebuia să înceapă la şapte şi din Nicosia până în sat era o oră de drum. Eram foarte ocupat în Cipru, pentru că mulţi preoţi mă chemau să vorbesc în parohiile lor, la televiziune, la radio, aşa că eram cu totul obosit şi secătuit. Mă culcasem târziu şi mă sculasem pe la patru, ca să mă pregătesc pentru Liturghie, dar nu mă puteam ruga. Inima mi-era sfâşiată în bucăţi; chiar nu voia să-mi facă ascultare. Mi-am spus: „Nu am energie, nu am putere să mă rog; mă voi duce să-mi spăl rufele”. Aveam câteva tricouri de spălat, pentru că transpir mult noaptea. „Poate că asta mă va înviora puţin şi apoi voi încerca din nou să mă rog”. M-am dus în baie timp de o jumătate de oră şi am terminat de spălat. La patru şi jumătate am ieşit şi am auzit un şuşotit. Uşa era întredeschisă şi am zărit-o pe mama, care nu putea umbla, în pat. Făcea mici închinăciuni în pat şi se ruga, şi la fiecare rugăciune spunea: „Toată lumea şi copiii mei”. Făcea aceasta cu râvnă şi m-am simţit atât de ruşinat, încât inima mi s-a vindecat şi timp de o oră şi jumătate m-am rugat şi eu. M-am pregătit pentru Liturghie şi a fost una dintre cele mai bune Liturghii pe care le-am avut. În dimineaţa aceea, bătrâna mea mamă m-a ruşinat.

Uneori credem că nu avem energie, când de fapt avem o cantitate incredibilă de energie în noi. Secretul este să găsim un gând smerit care să ne ruşineze, care să ne aducă pocăinţă şi să descătuşeze energia duhovnicească din noi. De aceea trebuie să ne îndreptăm pe calea smerită a „pogorârii”, ca să fim mereu în stare „să pescuim” acele gânduri smerite care dezlănţuie energia duhovnicească lăuntrică ce ne va da puterea să facem lucrul lui Dumnezeu.

Este la noi în mănăstire un ieromonah şi într-o zi era foarte obosit de pe urma slujirii sale oamenilor. Era duminică şi era complet epuizat. Mi-a spus: „Noaptea, când sunt atât de sfârşit, mă duc de obicei în chilia mea, mă uit la icoane şi zic: «Noapte bună, vouă, tuturor» şi mă culc. Dar în noaptea aceea i-a fost ruşine să facă aşa; în schimb umbla în sus şi în jos pe coridor, spunând: „Îmi pare rău, Doamne, nu mă pot ruga în noaptea asta. Iartă-mă”. „Îmi pare rău, Doamne, simt obosit, nu mă pot ruga în noaptea asta. Iartă-mă”. Timp de jumătate de oră a umblat în sus şi în jos pe coridor spunând aceste cuvinte şi, în felul acela, Dumnezeu i-a dat putinţa să-şi facă pravila.

Astfel că noi putem întotdeauna să descoperim înlăuntrul nostru o cantitate incredibilă de energie duhovnicească, dacă găsim cheia potrivită, „cheia lui David“ (cf. Is. 22:22; Apoc. 3:7) şi dacă facem mişcarea potrivită ca să o descătuşăm, cu alte cuvinte, dacă primim un gând smerit dăruit nouă de Domnul, atunci când, prin „pogorâre” de sine, ne supunem judecăţii Sale. Căci El ne dă „gură şi înţelepciune” (Lc. 21:15) – acel gând smerit care descătuşează energia duhovnicească“.

(in: Arhimandritul Zaharia, Largiti si voi inimile voastre!”, Editura Reintregirea, Alba-Iulia, 2009)

Ioan Ianolide despre Adevar

Stim ca adevarul va iesi oricum la lumina, dar nu trebuie sa intarzie sub oborc din pricina nepriceperii si lasitatii noastre. Adevarul reiese din confruntare, nu din cedare - a nu se confunda deci smerenia cu capitularea si dragostea cu slabiciunea, caci in primul rand iubim pe Dumnezeu, adica Adevarul.

Sunt, e drept, imprejurari cand adevarul se spune "la ureche" (Luca 12, 3) ori se marturiseste sub forma de parabola - dar asta se face din iconomie, ca o solutie de moment necesara pentru a se ajunge, la timpul cuvenit, la marturisirea publica si deschisa. Este o vreme anume pentru marturisirea adevarului, prin urmare trebuie stiut cand si cum sa spui adevarul, caci tot Domnul ne porunceste: "Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor" (Matei 7, 6).

Asadar marturisirea adevarului se face strategic, in cadrul unei lupte vizand victoria luminii asupra intunericului. Insasi jertfa are iconomia ei, ratiunea ei, vremea ei potrivita: Mantuitorul fuge adesa din calea evreilor care voiau sa-L ucida, caci inca nu sosise vremea Lui.

Intelept este Domnul si in atitudinea fata de cei care L-au dat la moarte. Daca lui Iuda -tipul omului care a gresit impotriva lui Hristos -ii acorda pana in ultima clipa posibilitatea de a nu trada, Anei si Caiafei - tipul oamenilor care gresesc impotriva Duhului Sfant, a Adevarului - nu le acorda nici un fel de mila si iertare. In fata lor Mantuitorul este dur, intelept si sententios ca un judecator. El, care spusese sa intorci si celalalt obraz cand esti lovit, in fata lui Caiafa gaseste ca nu e cazul sa intoarca obrazul, ci sa interogheze cu severitate dar drept, lasandu-ne exemplul maret al cugetului dreptatii in suferinta. 

Ana si Caiafa sunt lucratorii satanei, de la care Dumnezeu isi intoarce fata. De aceea inaintea lor Mantuitorul este retinut si ii lasa sa fiarba in oala fara apa, a minciunilor lor. La intrebari le raspunde scurt si intelept. Se recunoaste pe Sine a fi Hristosul, declaratie care-L duce la moarte. Intelepciunea Lui n-a fost deci aceea de a scapa cu orice pret de moarte, ci aceea se a lupta pentru biruinta Adevarului, chiar cu pretul jertfei supreme. Sosise vremea. 

Adanca este intelepciunea dumnezeiasca si cand lucreaza prin necredinciosi pentru implinirea planului de mantuire a lumii, asa cum a facut cu Nabucodonosor si cum face azi, lovindu-ne prin atei pentru a trezi credinta in lume. Biserica insasi este o taina a marii intelepciuni a lui Dumnezeu caci a adus pana la anul 1980 [data cand au fost scris aceste lucruri, n.n.], fara stirbire, vestea cea buna a Mantuitorului, si asta in imprejurari din cele mai grele.

Acum insa se da batalia cea mare. Ultima arma a satanei este amenintarea cu suferinta si moartea. In fata mortii martirice omul trebuie sa ramana curat, daruindu-si viata pentru adevar si vesnicie. Adevarul este incomod lumii, necesita sacrificii materiale, morale, si vitale, dar daca nu-L iubim mai presus de orice, suntem asemenea evreilor care nu L-au primit pe Hristos, dovedindu-se fii ai satanei.

Impartasim crestinilor aceste cugetari izvorate din martiriu si-i rugam sa aibe credinta inflacarata si adanca intelepciune in iconomia mantuirii lumii. Nu recurgem la cuvintele noastre, ci tot la ale Domnului, Care zice: "Indrazniti. Eu am biruit lumea ! "(Ioan 16, 33).

Fragmente din "Intoarcerea la Hristos" de Ioan Ianolide (Pag. 474-475) 

Cantari la Sfanta Liturghie

ANTIFONUL I

http://www.youtube.com/watch?v=IZSeLRsq6Og (Antifonul I+Psalmul 102)
http://www.youtube.com/watch?v=TgCxRNTlxu0 (Psalmul 102)
Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor amin.

Binecuvinteaza suflete al meu pe Domnul
Si toate cele din launtrul meu numele cel Sfant al Lui.
Binecuvantat esti Doamne.

ANTIFONUL II

http://www.youtube.com/watch?v=-dwrXrLDxls
(http://www.youtube.com/watch?v=AwEvWyk4ryk (Antifonul II + Psalm)

Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh
Si acum si pururea si in vecii vecilor Amin

Unule nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu
Cela ce esti fara de moarte
Si ai primit pentru mantuirea noastra
A Te intrupa din Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria
Care neschimbat te-ai intrupat si rastignindu-Te Hristoase Dumnezeule,
Cu moarte pe moarte ai calcat.
Unul fiind din Sfanta Treime ,
Impreuna marti cu Tatal si cu Sfantul Duh,
Mantuieste-ne pe noi.

ANTIFONUL III (FERICIRILE)

http://www.youtube.com/watch?v=q7Rdt9I4aM4 (Fericirile, gl. I, de Macarie Ieromonahul- Grupul Byzantion)
http://www.youtube.com/watch?v=PhZCaZycH3s (Manastirea Crasna)
http://www.youtube.com/watch?v=ELDzdjg96x0
http://www.youtube.com/watch?v=Ol6k0b0TW54
Intr-u-mparatia Ta cand vei veni pomeneste-ne pe noi Doamne.
Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.
Fericiti cei ce plang, ca aceia se vor mangaia.
Fericiti cei blanzi, ca aceia vor mosteni pamantul.
Fericitit cei flamanzi si insetati de dreptate, ca aceia se vor satura.
Fericiti cei milostivi, ca aceia se vor milui.
Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiti facatorii de pace, ca aceia fii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca acelora este imparatia cerurilor.
Fericit veti fi cand va vor ocara pe voi si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind pentru mine.
Bucurati-va si va veseliti ca plata voastra multa este in ceruri.

APARATOARE DOAMNA

http://www.youtube.com/watch?v=xXr-Q9VZTIY
http://www.youtube.com/watch?v=RGmsFIhRb-Q
Aparatoare Doamna, pentru biruinta multumire, izbavindu-ne din nevoi, aducem Tie Nascatoare de Dumnezeu, noi robii Tai.
Ci ca ceea ce ai stapanire nebiruita, izbaveste-ne din toate nevoile, ca sa strigam Tie : Bucura-Te mireasa pururea fecioara !

VENITI SA NE INCHINAM

http://www.youtube.com/watch?v=yC92-ZSy6UU (Psalt Ciprian Savin-Veniti sa ne inchinam, glasul 8)
http://www.youtube.com/watch?v=EgUKU2-PeLY (Stavropoleos)
Veniti sa ne inchinam si sa cadem la Hristos.
Mantuieste-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu
Cela ce ai inviat din morti
Pe noi cei ce-Ti cantam Aliluia.

SFINTE DUMNEZEULE

http://www.youtube.com/watch?v=YDs6Vul99Hc
http://www.youtube.com/watch?v=vXeciRkgUQI(Sfinte D-zeule gl 1, apostol, aliluia)
http://www.youtube.com/watch?v=BuYNvcQyvHk(Sfinte Dumnezeule, gl. I, de Kiriac Ioanid -Byzantion)
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte far’ de moarte, miluieste-ne pre noi.
Marire Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,
Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

HERUVIC

http://www.youtube.com/watch?v=_olAqAjXm8U (glasul 1)
http://www.youtube.com/watch?v=7p8yP8azWZU (glasul 3)
http://www.youtube.com/watch?v=8OVVfyhuKUI Acest heruvic de Anton Pan glasul 5 este cantata de corul parintilor de la Sfanta Manastire Putna
http://www.youtube.com/watch?v=pAt0b0oJAO8

Amin. Noi care, care pre Heruvimi, pre Heruvimi, cu taina, cu taina inchipuim, cu taina inchipuim, inchipuim, si facatoarei de viiata Treimi, facatoarei de viata treeimi, intreita sfanta cantare aducem, cantare, cantare aducem. Toata grija lumeasca, grija , grija cea lumeasca sa o lepadam, sa o lepadam !

CA PRE IMPARATUL

http://www.youtube.com/watch?v=046YQ1g2AIo(Grupul Nectarie Protopsaltul)
http://www.youtube.com/watch?v=qzIN4awltRI(glasul 1)
http://www.youtube.com/watch?v=h9hV-zHgZAc (glasul3)
Ca pre Imparatul tuturor primim, pre Imparatul tuturor sa-L primim, pre Cel nevazut, inconjurat de cetele ingeresti. Aliluia, aliluia, aliluia.

IUBITE-VOI DOAMNE

http://www.youtube.com/watch?v=LA4rTz5Qx6M( Iubite-voi Doamne, gl. V, dupa Evghenie Humulescu -Byzantion)
http://www.youtube.com/watch?v=bS9TnQqPKD0 (Corul Harisma)
http://www.youtube.com/watch?v=VY6MZ9eFVl4(La Hramul Man. Sinaia in 15 aug. 2009)


Iubi-Te-voi Doamne, virtutea mea.
Domnul este intarirea mea si scparea mea si izbavitorul meu.


Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh,
Treimei celei de o fiinta si nedespartita.

Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot,
Plin e cerul si pamantul de marirea Ta.
Osana intru cei de sus !
Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului
Osana intru cei de sus !
Amin. Amin.

PRE TINE TE LAUDAM

Pre tine Te laudam, pre Tine binetecuvantam
Tie iti multumin Doamne, si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru.

RASPUNSURILE MARI

http://www.youtube.com/watch?v=HTWT3PIpHCk (Grupul Nectarie Protopsaltul)
Si duhului tau.
Pre Tatal, pre Fiul si pre Sfantul Duh, treimea cea de o fiinta si nedaspartita.
Mila pacii, jertfa laudei.
Si cu duhul tau.
Avem catre Domnul.
Cu vrednicie si cu dreptate este a ne inchina Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, Treimei celei de o fiinta si nedespartita.
Sfant, Sfant, Sfant este Domnul Savaot,
Plin e cerul si pamantul de marirea Ta.
Osana intru cei de sus !
Bine este cuvantat cel ce vine intru numele Domnului
Osana intru cei de sus !
Amin. Amin.

CUVINE-SE CU ADEVARAT

http://www.youtube.com/watch?v=1zhTOMauVoc (glasul 1)
http://www.youtube.com/watch?v=rWFkiMVulsk (Cuvine-se cu adevarat, gl IV, de Nectarie Schimonahul Byzantion )
http://www.youtube.com/watch?v=t2LPMIBvmIY(Valentin Gheorghe, dirijorul grupului "Nectarie Protopsaltul", la strana Paraclisului universitar Sf. Grigorie Palama - Bucuresti)
http://www.youtube.com/watch?v=3AKo173PaSk
http://www.youtube.com/watch?v=giZRWU0kSBQ
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim, Nascatoare de Dumnezeu,
Cea pururea fericita si preanevinovata si Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai marita far’ de-asemanare decat Serafimii,
Care fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvantul ai nascut,
Pe tine, cea cu adevarat nascatoare de Dumnezeu te marim.

INGERUL A STRIGAT

http://www.youtube.com/watch?v=pr1UETQh4aQ(Corul Anghelos)
http://www.youtube.com/watch?v=pr1UETQh4aQ(Corul Anghelos)
http://www.youtube.com/watch?v=q7dXdy1sCm8(Cantarile Invierii - Manastirea Sihastria)
Ingerul a strigat celei pline de daruri :
Curata Fecioara bucura-te,
ca Fiul tau a inviat a treia zi din groapa.
Lumineaza-te, lumineaza-te noule Ierusalime,
Ca slava Domnului peste tine a rasarit.
Salta salta acum si te bucura Sioane ;
Iara tu Curata veseleste-te
Intru inviierea Celui nascut al tau.

TATAL NOSTRU

UNUL SFANT

Unul Sfant, unul Domnul Iisus Hristos, intru marirea lui Dumnezeu tatal. Amin.

BINE ESTE CUVANTAT

http://www.youtube.com/watch?v=O7ZDoqq5G5g
Bine este cuvantat cel ce vin intru numele Domnului
Dumnezeu este Domnul si S-a aratat noua.

TRUPUL LUI HRISTOS

http://www.youtube.com/watch?v=wXAgB3v2jIY (Trupul lui Hristos,gl.1 tradus de Nectarie Frimu dupa Daniil Protopsaltul)
http://www.youtube.com/watch?v=3MwLn5PaIaI
http://www.youtube.com/watch?v=Q3fSw1zOaDI
Trupul lui Hristos primiti si din izvorul cel fara de moarte gustati.

AM VAZUT LUMINA

http://www.youtube.com/watch?v=z_PP0zCiixQ
http://www.youtube.com/watch?v=O7ZDoqq5G5g
Am vazut lumina cea adevarata,
Am primit Duhul cel ceresc,
Am aflat credinta cea adevarata
Nedespartitei Sfintei Treimi inchinandu-ne
Ca aceasta ne-a mantuit pre noi.

Emisiuni in franceza despre ortodoxie

Les Oeufs de Pâques dans la Tradition Orthodoxe
envoyé par NeoByzantin01. - Découvrez plus de vidéos de mode.

REACTUALIZARE cu privire la filmul"Mont Athos, La république des moines": http://www.orthodoxie.com/2010/02/protestation-de-la-saintecommunaut%C3%A9-du-montathos-%C3%A0-propos-du-film-le-mont-athos-la-r%C3%A9publique-des-mo.html

Mont Athos, La république des moines 1/3
envoyé par zindabad7. - Regardez des web séries et des films.

Mont Athos, La république des moines 2/3
envoyé par zindabad7. - Les dernières bandes annonces en ligne.

Mont Athos, La république des moines 3/3
envoyé par zindabad7. - Les dernières bandes annonces en ligne.

Chrétiens orthodoxes et orientaux de Turquie
envoyé par NeoByzantin01. - Evadez-vous en vidéo.

Chrétiens de Turquie
envoyé par NeoByzantin01. - Voyage et découverte en vidéo.

Conferinta NEPSIS din 6-8 nov. 2009

Inregistrari audio de la Congresul NEPSIS (Federatie a tinerilor ortodocsi din Mitroplia Europei Occidentale si Meridionale) care a avut loc intre 6 si 8 noiembrie 2009.

1. Intro IPS Iosif http://dl.free. fr/pxKbcdbYJ

2. Conferinta p. Symeon http://dl.free. fr/bJWoyFkmA

3. Intrebari dupa conferinta http://dl.free. fr/o9l1XLruX

4. Pauza dupa conferinta http://dl.free. fr/p6auyLwF6

5. Despre biserica din Jean de Beauvais http://dl.free. fr/r3JRo7bKB

6. Cuvantul Episcopilor despre Nepsis http://dl.free. fr/r4APtRhsP

7. Marturiile fostilor presedinti http://dl.free. fr/evxIj4W5J

8. Directii pt viitor propuse de Sinodul Mitropolitan http://dl.free. fr/evxIj4W5J

9. Sambata dupa-amiaza http://dl.free. fr/bWVmcNwxo

10. Duminica dupa-amiaza http://dl.free. fr/oxgNXxZQS

Marturie despre Ecumenism

Articol preluat de pe :
http://proortodoxia.wordpress.com/2008/09/11/experienta-mea-ca-fost-ecumenist/
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/17/experienta-mea-ca-fost-ecumenist/

In ce priveste problema ecumenismului, am sa va marturisesc experienta mea ecumenista pe scurt.

Dupa ce am terminat facultatea vroiam sa vad si eu Europa, sa ma deschid, sa calatoresc, sa imi fac prieteni din toate colturile lumii, sa am acces la marile biblioteci.

Si bineinteles ca prin facultatea mea nu am reusit sa prind o bursa, caci locurile la “Saint Serge” din Paris se dadeau numai la cei care faceau curat la profi si ingrijeau de pruncutii lor, asa ca am reusit numai printr-o fundatie ecumenista. Oricum, ideile lor s-au intalnit cu mentalitatea mea naiva de a dialoga, de a te deschide, de a cunoaste si ce gandeste celalalt. Credeam ca numai prin dialog si deschidere putem fi crestini adevarati. Ma preocupa unirea Bisericilor crestine intr-un singura Biserica crestina, asta pentru a da peste nas yoghinilor, budistilor, hindusilor, newagerilor care imi repetau mereu ca crestinismul e o religie depasita, si cum sa se converteasca ei la o religie faramitata in atatea biserici care se cearta intre ele?

Aceasta fundatie ecumenista mi-a oferit o bursa de un an. La rugaciunile lor, vorbeau in limbi, ceea ce m-a facut sa ma intreb daca mai sunt catolici sau penticostali. Am remarcat cat de newage-iste sunt capelele lor. Simboluri abstracte, statuete de inspiratie africana, tablouri expresioniste au inlocuit icoanele. Bisericile lor mai noi si capelele lor sunt de arhitectura newage-ista, numai bune ca sa se simta Anticrist bine in ele. Impresia mea a fost ca Biserica Catolica e pregatita spiritual si tehnic de catre decenii de aggiornamento ca sa primeasca pe Anticrist.

Au spus ca ei vor ca eu sa raman ortodox, sa nu trec la ei, ci doar sa ne adancim fiecare propria religie prin impartasirea experientei religioase proprii. Ei bine, am constatat ca asta nu se poate, pentru ca:

1. Ei nu invatau nimic de la ortodoxie si nici nu ii interesa.
Am incercat sa le prezint pe Siluan, pe Simeon Noul Teolog, pe Staniloae, dar ii lasa rece.

2. La intalnirile lor ecumeniste cu protestanti de toate felurile, catolici si ortodocsi, ortodocsii erau de decor, ca sa “dea bine” in reportaje, ca uite, si ortodocsii sunt aici. De fapt, dialogau numai protestantii si catolicii, si parerea mea e ca azi catolicii s-au protestantizat foarte mult. Asa ca azi e si mai improbabila o unire efectiva a catolicilor cu ortodocsilor, caci catolicii s-au indepartat si mai mult de noi. Si oricum nici nu-i intereseaza.

3. Am intalnit catolici traditionalisti, care tin catolicismul de dinainte de Vatican 2. Sunt foarte suparati pe papa pentru spiritul newageist, pentru scurtarea liturghiei, pentru inovatii, pentru protestantizare. Si atunci care sunt roadele ecumenismului, daca si veterocatolicii il neaga? (si ei sunt considerati de catre majoritatea catolica drept “conservatori, invechiti, fundamentalisti, batuti in cap”

4. Mie personal ecumenismul nu mi-a adus decat niste sentimente vagi de cosmopolitism, prietenii usurele cu tineri de toate credintele si din toate tarile, care nu s-au adancit in prietenii crestine statornice si care puteau fi obtinute si prin Yahoo Mesengers sau mirc sau prin site-urile de facut prieteni pe net.

5. Nu am avut nici o imbogatire spirituala. Nu am invatat sa ma rog mai bine. Nu m-a facut mai tolerant. Nu m-a deschis spre intelegerea altora. In schimb am simtit pericolul sincretismului, al diluarii ortodoxiei, al indepartarii de practicarea serioasa in favoarea unei religii sincretiste ambigua si colorata.

6. Asupra mea ecumenismul nu a avut o influenta notabila, nici dupa un an de experimentare intr-un centru ecumenist din straintatate. Dar asupra celorlalti tineri ortodocsi romani, care nu cunosteau ortodoxia decat superficial, a avut. Ei nu s-au facut mai buni ortodocsi, ci mai buni ecumenisti. Astazi ei sunt pregatiti spiritual sa primeasca newage-ul, si atunci cand va apare Anticrist, vor alerga la el ca mustele la miere, caci au fost pregatiti sa-i inteleaga ideile.

7. Primejdia ecumenismului consta tocmai in acest newage care va fi religia mondiala a lui Anticrist. Ideile ecumenismului le-am gasit pana la ultima pe pagina de internet a lui Maitreya, cel mai probabil candidat pentru rolul de Anticrist. Studiati si voi site-ul ShareInternational.

8. Ca preot ortodox, am constientizat prin rugaciune si misiune pe teren ca numai practicarea ortodoxiei “la sange” e cea mai sigura cale de evitare a ispitelor contemporane de tot felul.

9. Trebuie tinute canoanele ortodoxe, hotararile Sinoadelor Ecumenice, trebuie facuta ascultare, trebuie sa nu scurtam din Liturghie, sa nu aducem inovatii, sa fim moderni numai prin descoperirea tezaurului patristic, sa fim ortodocsi pana la jertfa muceniciei daca e nevoie. Nu trebuie sa ne rugam cu cei de alte credinte, caci le legitimam, si atunci cum le mai dam sansa sa treaca la ortodoxie?

Placide Desseille, Olivier Clement, David Huston, Seraphim Rose, Kalistos Were, Peter Gilquist s-ar fi mai fi convertit la ortodoxie daca ziceam ca si religia lor e buna? Daca va cere Hristos din mana noastra la judecata sufletele celor pe care i-am lasat in credinta lor, pentru ca asa asa ne-a invatat o idee masonica, ecumenismul? Pavel nu era ecumenist, Sfintii Parinti nu erau. Ne-am trezit noi sa fim mai destepti.

10. Am descoperit ca puterea mea de a face misiune era slaba cata vreme nu respectam perceptele ortodoxe pana la ultima consecinta, insa pe masura ce ma adanceam in practicarea ortodoxiei, cugetul se intarea, inima se lumina, iar in jurul meu oamenii incepeau sa inteleaga si sa vina la Hristos euharistic, sa inceapa sa se roage si ei, sa porneasca pe drumul mantuirii.

11. Ce poate aduce nou ecumenismul care sa nu fie si in ortodoxie? Deschiderea, empatia, armonia, toleranta exista si in ortodoxie. Insa pericolele ecumenismului sunt imense. Ecumenismul e poarta prin care Anticrist va intra in Biserica. Nu degeaba ecumenismul e de origine masonica.

Am citit pe site-ul lui Maitreya ca prin ecumenism doreste sa-i aduca in staulul sau pe ortodocsii “fundamentalisti”, care, marturiseste el, ii vor da mult de furca, si cam o treime nu-l vor accepta. Oare cine il va primi? Nu cei ce cred ca toate religiile sunt bune, deci, logic, suma lor, newage-ul, e cea mai buna fiindca le cuprinde pe toate?

12. Cine vor fi cei care nu-l vor primi pe Anticrist si religia lui mondiala sincretista? Ortodocsii ca mine, care vor fi acuzati ca sunt “fundamentalisti”, “conservatori”, “invechiti”, “depasiti”, “talibani”, “reactionari”, “teroristi”.

Nu va mirati. Aceste acuze vor fi cele prin care va fi justificata marea prigoana, asa cum “nu a mai fost si nu va mai fi”, prin care majoritatea newage-ista de maine se va ridica impotriva minoritatii ortodoxe “care se opune noului si sunt indaratnici”.

13. In curand, peste cativa ani, va apare Anticrist. Va vorbi telepatic intregii planete, va avea o forta de hipnotizare a oamenilor luciferica, va face minuni, va merge pe nori, va face paine din pietre, va oferi planetei pace, prosperitate, rezolvarea problemelor lumii a treia, o singura religie buna pentru toti, incetarea conflictelor religioase. Dar, va spune el, razboaiele sangeroase intre religii nu vor putea inceta pana cand minoritatea fundamentalista ortodoxa nu va disparea pentru totdeauna. Astfel, va prigoni pe toti ortodocsii.

14. Acum va intreb pe toti, cine credeti ca il va primi, si cine credeti ca nu il va primi? eu cred ca il vor primi: toate religiile necrestine, sectele, majoritatea catolicilor, protestantii, si acea parte din ortodocsi care e caldicica, usuratica, nu practica ortodoxia cu adevarat, precum si ecumenistii care sunt pregatiti spiritual sa-i accepte ideile geniale de pace mondiala si intelegere. Cum spune Pavel: “cand vor spune “pace, pace” atunci va veni sfarsitul”

15. Si o ultima intrebare adresata tuturor, ecumenisti sau nu: daca eu nu reusesc sa fiu un bun ortodox, atunci cum as mai avea timp sa mai fiu ecumenist?

NU reusesc sa ma rog cu adevarat, nu ma rog cat ar trebui pe zi, nu citesc patristica asa cum as dori, nu fac misiune asa cum as dori, nu am suficient timp ca sa fiu ortodox adevarat cum ar trebui, si atunci de ce sa-mi mai pierd timpul cu ecumenismul?

Voi reusiti?
Petreceti macar 3-4 ore pe zi in rugaciune neimprastiata? Ati petrecut o noapte intreaga in rugaciune? Ati mers pe la spitale, azile, orfelinate, inchisori saptamanal, ca sa impliniti porunca Domnului, dupa care va fi judecata lumea?

Ati imbracat pe cei saraci, care cauta in gunoaie in fiecare zi in fata blocului vostru,

v-ati ingrijit de cei ce dorm la groapa de guoaie a orasului, de cei ce si-au pierdut locuintele si dorm pe malul raului cu copii mici?

Ati luptat contra prapadului moral din randul ortodocsilor, v-ati luptat cu avorturile, betiile, desfraul, rockul satanic, sectele, bataile femeilor, alungarea copiilor in noapte, prin care diavolul secera in turma lui Hristos, prin care face prapad spumegand contra ortodocsilor?

Ati adus oameni la credinta inflacarata prin discutii, prin eforturi, vorbind de Hristos cu timp si fara timp? V-ati interesat cine sunt saracii de pe strada dumneavoastra, care mama cu copii multi nu are cu ce sa-si plateasca intretinerea si vrea sa se arunce pe geam, caci va fi scoasa afara si i se va vinde apartamentul?

V-ati luptat cu lipsa de informare din randul tineretului, cu ocultismul, religiile orientale, vrajitoria, satanismul care prolifereaza in randul tinerilor?

V-ati pus banii, calculatorul, timpul, inima, viata, puterile in slujba lui Hristos?

Va simtiti acea sluga buna si credincioasa, pe care Stapanul venind a laudat-o si a pus-o peste multe? Sau sluga care s-a luat cu grijile vietii si n-a facut nimic pentru dulcele Hristos? Va simtiti “binecuvantatii” care sunt invitati sa intre in rai, caci “ati fost si L-ati cautat in inchisori, in azile, in spitale, in orfelinate”?

Daca da, atunci veniti sa ne unim fortele si sa luptam contra entropiei satanice care se lupta cu ortodoxia, veniti sa ne impartasim experientele, veniti sa schimbam idei, sa ne intarim unul pe altul cu rugaciunile fiecaruia pentru toti, veniti sa fim un singur suflet si o singura inima, si Hristos ne va intari si ne va iubi!

Daca nu, atunci veniti sa rascumparam vremea, caci timpul s-a scurtat, si Satana ne cere sa ne cearna, veniti sa raspandim brosuri contra alcoolismul si avorturilor, veniti sa facem misiune si sa imbracam pe cel sarac, si gol, si pe orfan si pe vaduva, si sa raspandim vestea cea buna ortodoxa acolo unde ajunge cu greu, in periferiile sarace unde desfraul, injuraturile, saracia crunta, betia, jocurile de noroc, manelele si hotiile fac ravagii.

Veniti sa ne rugam fierbinte unul pentru altul, asa cum cerea Pavel. Voi, cei din lume, dati-ne preotilor pomelnice cu toti cei pe care ii cunoasteti ca s-au indepartat de iubirea lui Hristos, tineri apatici, batrani indaratnici, betivi, necredinciosi, sarmani, prigoniti, inchisi, nenorociti intr-un fel sau altul, si noi ne vom ruga pentru ei la fiecare liturghie.

Voi, calugarilor, rugati-va fierbinte pentru noi, pomeniti-ne numele la Psaltirea si la sarindare, intariti-ne in lupta noastra cu fortele raului care actioneaza in acest teren de razboi nevazut care e lumea.

Haideti sa trecem pe internet cartile vitale ale ortodoxiei care nu ajung la oamenii saraci pentru ca nu au bani nici sa manance, si sa le dam gratuit extrasele importante din ele!

Puneti-va suporturile informatice la dispozitia marii mase de ortodocsi caldicei, si impartiti gratuit acatiste, rugaciuni, texte ale Sfintilor Parinti scoase la imprimanta!

Strangeti saptamanal de la cunoscutii vostri care sunt mai milosi niste alimente si niste haine vechi si cautati-i pe copiii fugiti de acasa care dorm prin parcuri si stranduri, si duceti-le un suras si o lacrima si o rugaciune si mancare si haine si pe Hristos!

Organizati-va in grupulete in fiecare oras, si cautati-l pe Hristos in fiecare durere, in fiecare necaz, in fiecare lacrima nestiuta a vecinului, sau a necunoscutului de pe strada!

Faceti seri de rugaciune ortodoxe acasa la voi, o ora in care sa se citeasca din Vietile Sfintilor, sa se spuna niste rugaciuni vechi din Apantisma, sa cantati pricesne si colinde, sa vizionati un film cu Sf. Munte, sa ascultati o predica a marilor duhovnici, ca sa vina si prietenii vostri, si tinerii din blocul de peste drum, ca descopere frumusetea ortodoxiei, sa nu mai mearga la discoteca sau rockoteca sau maneloteca!

Luati copiii de la orfelinat si duceti-i in parc sa se joace, cantati-le o colinda, dati-le fiecare cate 3 prajiturele care va raman la Craciun dupa ce v-ati saturat!

Interesati-va cine e vaduva care nu are pe nimeni si e in pericol sa moara de foame si sa putrezeasca fara o lumanare in odaita ei. Vedeti cine e muncitorul care si-a pierdut apartamentul pentru ca nu si-a platit intretinerea si acum doarme sub cerul liber si bea ca sa se mai “incalzeasca”.

Sunt unii care spun azi ca Biserica nu e datoare sa construiasca azile si orfelinate, ci statul. Nici nu e datoare! Nici nu trebuie!

Dar a cauta pe cel indurerat, a-l mangaia, a-l ajuta in suferinta si singuratatea lui, asta Hristos ne-o cere.

Si va fi criteriul dupa care se va face judecata.

Fratiorilor si surioarelor, atunci veti simti liturghia ingereste, va veti ruga cu putere, va veti inalta inima pana la ceruri si inapoi, si vi se va deschide sufletul spre toata durerea lumii, si veti empatiza cu toata suferinta lumii care se sparge de tarmul lui Dumnezeu ca un val urias de plans.

Sunt unii care zic ca trebuie numai sa ne rugam. Eu spun ca trebuie intai sa ne rugam si apoi sa iesim sa cautam pe nenorociti, daca vrem sa ne asculte Dumnezeu rugaciunea. Uite ce spune parintele Arsenie Boca:

“Omul care poate să facă bine şi nu-l face, este o fiinţă josnică.
Fără milostenie, însăşi rugăciunea este fără rod.
Cu ce nădejde te vei ruga lui Dumnezeu, când tu nu asculţi rugăciunile oamenilor saraci?
Cum vei cere cu credincioşii in Biserică – „Dă Doamne” – când tu nu dai săracilor, deşi poţi să dai?
Cu ce gură vei spune: „auzi-mă Doamne”, când tu însuţi nu-l auzi pe sărac, sau mai adevărat pe Hristos, care strigă spre tine prin sărac?
Aşa cum ne purtăm noi cu aproapele, tot astfel se va purta şi Dumnezeu cu noi.
L-ai dispreţuit pe sărac? Şi Dumnezeu te va dispreţui pe tine.
N-ai deschis celui ce bătea? Nu ţi se vor deschide nici ţie porţile împărăţiei lui Dumnezeu.
Nu ai auzit suspinul celui necăjit? Nu ţi se va auzi nici strigătul rugăciunii tale.”

Deci, intai rugaciunea ne intareste ca sa facem binele, iar binele e fructul dulce al rugaciunii.

Acesta e adevarata deschidere spre lume, nu ecumenismul, acesta e adevarata toleranta, ramanand ortodox si adancindu-te in ortodoxie pana cand, tot jertfindu-ti timpul, banii, energiile pentru Hristos, ajungi sa-l iubesti atat de mult incat ti-ai da si viata pentru El!

Si mai mare iubire nimeni nu poate sa aiba, decat sa-si dea viata pentru Hristos.

Atunci vom fi pregatiti pentru a infrunta vitejeste tavalugul lui Anticrist, ca niste vrednici soldati ai lui Hristos cel ceresc, in lupta cu fortele raului.

Atunci, vom merita sa ne numim oameni, ortodocsi, crestini, urmatori lui Hristos!

Daca nu , Anticrist ne va matura de pe scena istoriei ca un viscol niste frunze netrebnice.

Aveti grija! Faceti misiune pana mai puteti, caci “vine intunericul, cand nimeni nu mai poate lucra faptele luminii”.

VINE PESTE CATIVA ANI VREMEA IN CARE ORTODOXIA VA FI PRIGONITA, LITURGHIA VA INCETA, MANASTIRILE INCHISE, CALUGARII VOR FI URMARITI PRIN MUNTI, PREOTII INCHISI, SI ORTODOCSII NU SE VOR MAI PUTEA ADUNA IMPREUNA LA RUGACIUNE SAU SA FACA FAPTE BUNE, CACI VA FI INTERZIS PRIN LEGE. VOR FI MONITORIZATI PRIN SATELIT, PRIN CIPURILE CARE VOR TRANSMITE SEMNALE LA ANTENE, SI MARELE FRATE ANTICRIST II VA URMARI PE MONITOARELE CALCULATOARELOR URIASE. IAR CEI CARE NU VOR PRIMI CIPUL, SE VA GASI AC SI DE COJOCUL LOR.

Faceti misiune pana mai puteti! Faceti fapte bune pana vi se mai da voie! Luptati pentru Hristos astazi, cand inca nu vi se cere sangele pentru a ramane crestini!

Sa ne ajute Dumnezeu Cel Treimic sa trecem peste aceste incercari.

Sa ne rugam unul pentru altul!

Trimiteti-mi numele voastre si ale celor cunoscuti ai vostri care sufera, si va voi trece la pomelnicul permanent, si il voi da tuturor preotilor din imprejurimi care se lupta pentru Hristos!

Uniti-va in orase si intalniti-va ca sa fiti mai puternici in fapta buna! Este foarte greu singur, este usor impreuna, caci unde sunt 2 sau 3 adunati in numele lui Hristos, acolo e si Hristos cu ei.

Maran Atha! Vino, Doamne!

Fie ca ori toti sa mearga in rai, ori niciunul in iad, cum spunea Paisie Aghioritul!

Sa fiti mantuiti, fratiorilor si surioarelor intru Hristos!

Parintele Daniel,
Satu Mare

************************************************************************************
COMENTARII:
Adriana

Buna ziua tuturor!

As vrea si eu sa stiu in care biserici catolice ati vazut:

“Simboluri abstracte, statuete de inspiratie africana, tablouri expresioniste au inlocuit icoanele. Bisericile lor mai noi si capelele lor sunt de arhitectura newage-ista, numai bune ca sa se simta Anticrist bine in ele. Impresia mea a fost ca Biserica Catolica e pregatita spiritual si tehnic de catre decenii de aggiornamento ca sa primeasca pe Anticrist.”

Caci eu am intrat in multe biserici catolice din Italia, Franta si chiar si Romania, si asa ceva nu am vazut.

Si am inca o nedumerire: din moment ce insusi Domnul nostru Isus Cristos a spus ca fericiti vor fi facatorii de pace caci aceia fii lui Dumnezeu se vor chema, de unde atata inversunare impotriva pacii, cum reiese (cel putin pentru mintea mea) din paragraful:

“Cum spune Pavel: “cand vor spune “pace, pace” atunci va veni sfarsitul“.

De ce in biserica exista tendinta de a-l cita mai degraba pe Apostolul Pavel in loc de a-l cita pe insusi Domnul Iisus, caci El va fi cel care ne va judeca? Iar El a spus “Fericiti facatorii de pace…”

Va multumesc tuturor,
Adriana.

*****

@ Adriana
Trebuie diferentiat intre “pacea lui Hristos” [Coloseni 3,15], care nu este o liniste precum oamenii o pot oferi [Ioan 14,27], si “pacea lumii” acesteia. Hristos a spus ca fericiti vor fi facatorii de pace, dar si ca nu a venit sa aduca pace (lumeasca) pe pamant, ci sabie, adica dezbinare chiar intre casnici [Matei 10,34]. Tocmai atunci, precum zice Apostolul Pavel, cand oamenii vor cauta mai intai de toate pacea lumeasca (sau confortul, atat sufletesc, cat si material), ziua Domnului va veni. Sa nu le confundam pe cele doua si sa ne straduim sa devenim fii ai pacii lui Hristos, iar nu ai concordiei atotnivelatoare, asa cum ni se propune de intelepciunea veacului acestuia. In plus, daca chiar mai trebuie adaugat acest lucru, invatatura Sfantului Apostol Pavel este – cum altfel? – una si aceeasi cu cea a Celui caruia I-a slujit ca mare Apostol, Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos, facand parte din acelasi Nou Testament, asa ca este absurd, din principiu, sa fie facuta vreo contrapunere sau macar vreo diferentiere intre un mesaj si celalalt. Acelasi Duh Sfant si aceeasi dreapta invatatura se regaseste in tot Noul Testament si in intreaga Sfanta Traditie a Bisericii (Ortodoxe).

A se citi si:

http://www.razbointrucuvant.ro/2008/06/20/n-am-venit-sa-aduc-pace-ci-sabie/
http://preugen.wordpress.com/2008/05/11/vrea-hristos-sa-fim-pacifisti-si-toleranti-cu-oricine-doar-de-dragul-pacii/

Cat despre bisericile catolice construite recent, nu vad de ce nu am crede ca exista astfel de influente, chiar daca noi insine nu le-am vazut. Este suficient sa privim sincretismul anumitor ceremonii publice la care a luat parte papa Ioan Paul al II-lea, ca sa ne facem o parere avizata.

*****

daniil

Subscriu la ce presupune Elisabeta. Sunt din Satu Mare si nu cunosc alt parinte cu acest nume de aici. Daca despre el e vorba (si aproape sigur asa e), este un deosebit slujitor al lui Dumnezeu, tanar, ranvitor si iubitor al Dreptei Credinte, in asa masura incat diavolul i-a luat glasul spre a-i opri misiunea precum oarecum prigonitorii i-au taiat limba Sfantului Maxim Marturisitorul spre a nu mai invata multimile despre Hristos. Parintele, inzestrat de Dumnezeu cu o capacitate intelectuala extraordinara s-a imbolnavit grav la gat, abia daca mai poate vorbi, trebuind sa renunte la activitatea preoteasca. De cativa ani nu l-am mai intalnit da sper sa o fac cat de curand.

******

admin

Ar mai trebui spus totusi ca a pazi dreapta credinta este un criteriu fundamental de pastrare a harului. Nu e vorba deci de fundamentalism, din (un termen deja, din pacate, intrat in mod abuziv in folosire curenta ca desemnand pe oricine isi marturiseste crezul fara sa-l relativiza, pe cand conotatia sa stigmatizanta este intotdeauna cea de “fanatici religiosi” care vaneaza pentru a ucide pe cei de alte credinte sau, cel putin, se manifesta ofensiv, violent, incercand sa-si impuna cumva prin forta convingerile religioase proprii) si nici macar de impotrivire fata de alte credinte. Este vorba, dimpotriva, de o atitudine defensiva, dar nu complexata, de aparare si de afirmare, cu dragoste, dar si cu intelepciune si fermitate, fara rusine, a credintei adevarate, ortodoxe. Nu impunem nimanui sa creada ca noi, dar nici nu acceptam sa spunem: “toti sunt la fel de buni, toate credintele sunt la fel de adevarate”. Nu suntem ortodocsi doar pentru ca ne-am nascut asa, iar Ortodoxia nu este doar o ramura printre altele a crestinismului. Dar cu adevarat nu avem voie sa dispretuim pe nimeni si, fara indoiala, putem gasi multe exemple de crestini mult mai buni ca noi si printre cei care sunt in confesiuni eretice (si Cuviosul Seraphim Rose mereu dadea astfel de exemple ortodocsilor supercorecti si prea mandri de ortodoxia lor, fara sa aiba niciun merit!), prin asta insa neinsemnand ca s-a mutat cumva locul dreptei credinte, ci doar ca noi nu facem cinste Adevarului pe care il purtam.

Iar referitor la preoti, Sfantul Ioan Gura de Aur avea urmatorul cuvant: “TREBUIE A ASCULTA DE INVATATORI SI DE PREOTI, SI A NU-I JUDECA, CHIAR DE AR AVEA O VIATA URÂTA; DACA ÎNSA CREDINTA LE E GRESITA, ATUNCI NU TREBUIE DOAR SA NU-I ASCULTAM, CI SI SA FUGIM DE EI, SI SA-I JUDECAM. CACI DUMNEZEU PRIN TOTI LUCREAZA PENTRU MÂNTUIREA POPORULUI, IAR PRO-ADUCEREA JERTFEI ACEEASI ESTE, FIE CA ARE VIATA CURATA SAU NECURATA CEL CE PROADUCE”. Prin urmare, erezia sau caderea din dreapta credinta (apostazia) sunt mai grave decat pacatele de rand pe care le poate face orice om. Desigur, asta nu este sub nicio forma o justificare sau o consolare pentru preoti, cum nici pentru credinciosi, pentru ca toti (si preotii mai aspru decat ceilalti) vom fi judecati dupa poruncile lui Hristos. Iar sminteala pe care o raspandeste un exemplu negativ de vietuire a unui preot este o grea povara pentru sufletul lui. Cu atat mai rau cand aceasta devine un fenomen generalizat, si mult mai grav cand aceasta mai este si cumva indreptatita (aici deja se intra pe teritoriul strambarii credintei drepte, practic). Deci credinta dreapta este criterul minim si absolut necesar.
Totusi, mai de folos ne este noua sa nu luam aminte si nici sa barfim, sa facem publice pacatele omenesti ale cutarui sau cutarui slujitor, ci, in duhul dragostei, sa ne intristam pentru el (daca ceea ce vedem este adevarat si nu este o simpla banuiala a noastra, o vedere gresita a ochiului rau din noi) si sa cautam sa luam ceea ce este bun din invatatura sau din viata lui, luptandu-ne sa nu ne smintim. Iar in rest cu adevarat sa ne vedem pacatele noastre, singurele pentru care vom da seama la Judecata. Dumnezeu sa ne ajute si sa ne miluiasca pe toti!

Moastele Sf. Ioan Gura de Aur

http://www.crestinortodox.ro/sfantul-ioan-gura-de-aur/91075-moastele-sfantului-ioan-gura-de-aur
http://daniela-sontica.blogspot.com/2009/11/ioan-gura-de-aur-moaste-in-bucuresti.html)

Parti din mostele Sf. Ioan Gura de Aur se gasesc si la :

• Biserica Sfânta Ecaterina, paraclis al Facultăţii de Teologie din Bucureşti
• Mănăstirea Darvari - București
• Catedrala Episcopală din Craiova, Oltenia
• Mănăstirea Secu - Judetul Neamț

• Mănăstirea Filoteu (din Muntele Athos): mâna dreaptă a Sfântului
• Mănăstirea Vatoped din Muntele Athos -pastreaza cu mare cinste capul Sfantului Ioan, cu urechea stanga intreaga. Se spune de catre parintii cei din vechime, ca la urechea stanga i-a talcuit ingerul Sfintele Evanghelii si a ramas neputrezita spre marturie ca a fost adevarata talcuirea ingerului.

• Catedrala Sf. Gheorghe din Constantinopol (actualul Istanbul), Turcia.

• Manastirea Varlaam, Meteora, Grecia.

• Capela Imaculata Conceptie, Basilica San Pietro, Roma, Italia.

Imnul Acatist la Rugul Aprins (de Ierom. Daniil Sandu Tudor)

Multumim celor de la Rugul Aprins : http://www.rugulaprins.ro/

AUDIO: Partea I (MP3, 0,8 MB) Partea II (MP3, 2,8 MB) Partea III (MP3, 14,6 MB)

Talcuire : Talcuirea Imnului Acatist la Rugul Aprins - Ierodiacon Cleopa Paraschiv (Man. Rarau)

Imn Acatist la Rugul Aprins al Nascatoarei de
Dumnezeu

Ieroschimonah Daniil Tudor

Dupã obisnuitul început:

Condacul 1
Cine este Aceasta, ca zorile de albã si curatã?
E Împãrãteasa rugãciunii, e rugãciunea întrupatã.
Stãpânã Porfirogenetã si Doamnã a diminetii,
Logodnica Mângâietorului, Preschimbãtor al vietii,
spre Tine noi alergãm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pre noi pãrtasi ai sfântului munte Tabor.
Si fã-Te si nouã
umbrã si rouã,
Tu, adumbrirea de har,
sã-si afle firea
noastrã înnoirea
dintru plãmadã de har.
Ca sã-Ti strigãm cu toatã fãptura
într-o deplinã închinãciune:
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Icosul 1
Cincizeci veacuri, sã-mplineascã
prin Avraam si prin David,
spita Ta prooroceascã
cerurile a obosit
cu lacrimi si plecãciune;
hãrãzind neprihãnit
carnea Ta din rugãciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfânt în Tine cântã
ca-ntr-o floare de slãvire.
Firea prin Tine cuvântã
dorul ei de izbãvire.
Si esti Doamnã Ipostasul
laudelor suprafiresti;
încât noi prinsi de extazul
dragostei dumnezeiesti
asa sã ne sune glasul:
Bucurã-Te, rod învãluit cu sinaitic soroc;
Bucurã-Te, Tu ce-ai zãmislit Zãlogul de foc;
Bucurã-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvânt;
Bucurã-Te, muzical organ al Duhului Sfânt;
Bucurã-Te, mestesugul ceresc de mânecatã mântuire;
Bucurã-Te, filosofia cea vie de dreaptã îndumnezeire;
Bucurã-Te, rug al rãpirii cum altul nu se mai poate;
Bucurã-Te, unitate si salbã a simboalelor toate;
Bucurã-Te, strunã si sunet, arcus si alãutã;
Bucurã-Te, trup si întrupare de veselie neîncãputã;
Bucurã-Te, încântare ce ai învins a Lumii desertãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 2-lea
Precistã prea-mângâioasã,
Doamnã Pruncã Cuvioasã!
Cu strãina cuviintã a cuvântului Tãu cald
si chemarea cu priintã dintru a mintii rugãciune,
cea dintâi Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfânta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu îndrãznitã întelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,
prin puterea curãtiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat sã-I rostim înflãcãrat: Aleluia!

Icosul al 2-lea
Fecioarã a neînseratului veac,
Sfânta Maicã a Luminii!
Ascultã-ne si pre noi cei din pãcat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablândã, bunã, preasfântã Fecioarã
polata Domnului Iisus!
dezleagã-ne blestemul ce ne-nzãvoarã
deschide-ne "calea de sus".
Ca prin aprinsã descoperire,
arcana doritului Mire
Si noi sã putem asijderi cânta
asa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fata în vãpaia de rug,
fierbinte de har Tie Îti striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucurã-Te, tulpinã de luminã a Rugului nemistuit;
Bucurã-Te, pridvorule de smirnã prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucurã-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucurã-Te, dezlegare care topesti tot lãuntricul ger;
Bucurã-Te, toiag cu floare întru a inimii cãlãtorie;
Bucurã-Te, fir de rãcoare izvorât în lãuntrica pustie;
Bucurã-Te, parafã de jar pânã în suflet pãtrunsã;
Bucurã-Te, zãpadã a mintii de nici o patimã ajunsã;
Bucurã-Te, mãsura a opta a împãrãtiei din noi;
Bucurã-Te, învãtãturã scoasã din bucuria de apoi;
Bucurã-Te, mirare sãrutatã cu duhovniceascã minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 3-lea
Peste veacuri, Fecioarã, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Si-n cerul Scripturii vorba Ta sunã
cu toate înãltimile de dar:
"Cã, iatã, prunc ni se va naste
si un fiu nouã s-a dat.
Pe umãr cu semnul stãpânitor
iar Numele Lui: Minunat,
Îngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pãcii depline si Pãrinte al veacului viitor".
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfânt numele Domnului
pe care Iisus îl va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu totii sã putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea
Dintr-o Maicã de-a pururi Fecioarã
asa S-a zãmislit, S-a întrupat,
Cel ce a pãzit nevãtãmat
trupul Rugului de parã.
Cuvânt de rostit S-a fãcut
Numele Domnului de slavã
Dumnezeul cel nevãzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemãrginit
pre Sine S-a încãput
cu mãsurã S-a mãsurat
si aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arãtat
în biruitor smerit
cãlare pe o asinã.
Cercati dar, si voi, calea Numelui de Luminã
Cãlãtoria cea preaînaltã.
Si de la moarte la viatã veti trece
cu firea îndumnezeitã,
ca toti sã cântãm laolatã
limpede si fãrã ispitã:
Bucurã-Te, temeiul prin care si în noi Dumnezeu Se încape;
Bucurã-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucurã-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dãruit;
Bucurã-Te, umblare prin care Aminul în noi a venit;
Bucurã-Te, rãgazul în care Logosul în noi Se ascultã;
Bucurã-Te, pãtrundere si împãcare cu firea noastrã tãcutã;
Bucurã-Te, blândete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucurã-Te, Cãlãtorie prin care Duhul în sânge ne bate;
Bucurã-Te, însingurare în care Cerul din inimã izbucneste;
Bucurã-Te, limpezime în care îngerul în trup ni se urzeste;
Bucurã-Te, curãtie prin care Numele de slavã e în lume;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 4-lea
Cum sã aflãm odihna de la gânduri?
Maicã Fecioarã, Preasfântã Fecioarã!
Cum sã ne rupem de-ale patimilor rânduri,
necovârsitele ispite ce ne-nfãsoarã?
Fã-Te, Tu, nouã "zicerea" râvnitã,
"mãiestria cea bunã a-nduhovnicirii".
Cu ea sã ne biruim firea robitã,
pânã în scrumul despãtimirii.
Si furaþi întru Tine, "Apatie luminoasã",
sã putem si noi ridica
dintr-o laudã întreagã si nemincinoasã
un psaltiric si adevãrat: Aleluia!

Icosul al 4-lea
Aprinsã floare a necovârsitei Vãpãi,
De Dumnezeu Nãscãtoare.
Tu chip al pãcii vãzut în foc într-un ocol de rãcoare,
apleacã-te acum, Preabunã, peste noi.
Si sub blânda Ta îndurare,
darnic ne dã sã putem afla,
darul cel rar al Sfântului Fior,
rãsuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si Împãratul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului pluti nd.
Si ne trece în fãpturã, fiecãruia în parte
acest aprins tain de bunãtate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Si ne pune pe buzele noastre întinate
mãsura pâlpâirii celei curate
ca sã-Ti putem învãpãiati cânta:
Bucurã-Te, salt isihast cu zbor de binecuvântare ;
Bucurã-Te, rãsuflul cel cast de pasnicã înfiorare;
Bucurã-Te, lancie de cuvânt în cugetatul vãzduh;
Bucurã-Te, întoarcere cu avânt a porumbitei de duh;
Bucurã-Te, zare arcuitã cu heruvimice aripe;
Bucurã-Te, vecie opritã în încãperea unei clipe;
Bucurã-Te, vâslã uriasã întru suisul cel ales;
Bucurã-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec înteles;
Bucurã-Te, fântânã acoperitã cu unduiri de Apã Vie;
Bucurã-Te, cãldurã iscusitã crescutã din Filocalie;
Bucurã-Te, mãiestritã aflare a tâlcului de-nchinãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 5-lea
"Foc am venit sã cobor pre pãmânt",
zice Hristos cu arzãtor cuvânt.
Si Preacuratã, furtuna dragostei Lui
sã ne aprindã cu tot rãscolul pârjolului
si sã ne umple de luminã nemãsurat
ca pre Tine, fecioarã, care L-ai purtat.
Dragostea Lui sã ne fie de nelipsit
cu Numele de slavã de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de rãsuflare
sã se aprindã în noi a Numelui chemare,
Sã ne ardem de parã în Dumnezeu
din toatã dragostea Numelui Sãu.
Si-nvãpãiati de sãrbãtoare în Domnul asa
ca flãcãrile dragostei sã strigãm: Aleluia!

Icosul al 5-lea
De la Tine întelegem Fecioarã,
stãruinta cea neînteleasã,
si puterea pomenirilor line,
din ruga smeritã si stearsã.
Da, firea apei e moale;
a pietrei - nespus de vârtoasã.
Dar ulciorul de deasupra de piatrã
cu prelingerea lui din atârnare,
prin picul boabei de apã,
gãureste piatra cea tare.
Fecioarã, stãruieste, asadar,
si peste a noastrã împietrire.
Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sã-Ti cântãm în imn de slãvire:
Bucurã-Te, îndrãzneala gingãsiei din "zicerea" Sfântului Nume;
Bucurã-Te, ulcior al picãturii cu stãruintã anume;
Bucurã-Te, statornicie luminoasã din piatra albã a Domnului;
Bucurã-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucurã-Te, cuib de gând, cel al Hristosului meu;
Bucurã-Te, împãrtãsanie de cuvânt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, revãrsare de mireasmã pe care Fiul ne-o dã;
Bucurã-Te, mãtania cea în fir a lui "miluieste-mã";
Bucurã-Te, iures ce mã rãpeste si pre mine pãcãtosul;
Bucurã-Te, noian de pomenire care -si sporeste prisosul;
Bucurã-Te, haricã depãnare a unei grãiri de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 6-lea
Fecioarã Preasfântã, în fata Ta
pururi, peste veac de rusine, se vor da
cugetarea si ritorii întelepciunii.
Cã Tu esti sigiliul nestricãciunii,
Poartã - pentru cei isteti - încuiatã,
si oglindã vie de trãirea minunii.
Tu cunosti cã viata nu ne-a fost datã
sã fie numai rãstãlmãcitã.
Cã ea se cere cu mult mai bogatã
decât sã fie numai trãitã.
Ea e a Mintii de dincolo de gând si de loc,
de dincolo de sirul clipelor dãinuirii.
E vãdirea unui cer lãuntric de foc,
peste fântânile inimii si-nfãptuirii.
E a Cuvântului lumii ce pentru ea se vrea
cale si întrupare spre vesnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea
Fecioarã si Maica noastrã Curatã!
Tu esti într-adevãr trezia,
vointa fruntii, în mir adunatã,
ochiul cel dinlãuntru deschis
în rotundul zãrilor toate,
inimã cu centrul învins
de strãvezimea stãrilor curate.
Tu esti cea mai dreaptã luare-aminte,
care unesti în puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
într-un fulger al mintii:
ascutimea gândului de gheatã,
cu arsura iuresului de viatã,
caldul si recele puse-n cruce,
care pe Întelesul cel înalt Îl aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clarã cheie de adânc
cu repezis iute si strãin,
ce cu nimic nu clinteste sufletul Tãu cel lin;
ci, dimpotrivã, Îti dã sfânta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
si fatã de care, pe cât se poate, ne plecãm
întreaga suflare sã-Ti cântãm:
Bucurã-Te, cruce a înflãcãrãrii si agerimii alesului;
Bucurã-Te, osia cerului cu luceafãrul întelesului;
Bucurã-Te, spargerea gândurilor cu al lor zãdarnic stup;
Bucurã-Te, oglindirea cea nevãzutã, de dincolo de trup;
Bucurã-Te, clestarul cel mai dinlãuntru al sufletului meu;
Bucurã-Te, strãpungerea strãlucitã a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gând;
Bucurã-Te, strigãt de cinci strune tot una zicând;
Bucurã-Te, muzicã negrãitã a celei de-a doua nasteri;
Bucurã-Te, înãltime unicã a desãvârsitei cunoasteri;
Bucurã-Te, logodnã la Numele cel de Întelepciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 7-lea
La iscusinta Ta cea sfântã, Maicã, noi venim,
sub palmele Tale sã ne primenim.
Fiindcã la slãvita nuntã a Marelui Mire
e cerutã o grijã de întreagã neprihãnire.
Nu e îngãduitã necurãtia ochilor si a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt "ne-nvãtatii tainelor",
de unele ca acestea sã nu se atingã.
Cine va lãsa porcii din mãrgãritare sã se hrãneascã
si în vasele sfinte câinii sã lingã?
Îndemnarea ca si primirea este numai duhovniceascã,
Numai de la Tine, Maica noastrã cereascã.
Vino, dar, suflete smerit, împãcat si curat,
Si asa cu toti laolaltã ne vom avânta
din bucuria cea curatã si întreagã a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea
Prea-sfântã, prea-mãritã, prea-frumoasã,
prea-filocalicã Mireasã!
A nimburilor toate Împãrãteasã!
Tu esti Maica binevoitoare
si dãruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuv inte.
Esti Marea Predanie îmbietoare
si mult strãlucitoare
a toatã Iconomia de binecuvântãri,
ca un policandru cu sapte lumânãri
înaintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toti îngerii si sfintii Te preamãresc:
Bucurã-Te, blagoslovenie pascalã a împlinirilor noi;
Bucurã-Te, vârtute patriarhalã în crestet pusã peste noi;
Bucurã-Te, înfiere iscusitã spre îndumnezeirea tuturor;
Bucurã-Te, scumpãtate dãruitã cu-atingere de har curãtitor;
Bucurã-Te, luminã miruitã peste mintile cele smerite;
Bucurã-Te, hãrãzire cumplitã de puteri sufletesti negrãite;
Bucurã-Te, sporire viteazã ce se dã inimilor întemeiate;
Bucurã-Te, unire în cuget a toate Bisericile împãcate;
Bucurã-Te, adevãr de safir întru simtirea noastrã încrustat;
Bucurã-Te, sechinã însufletitã ce ne dai linistea de Sabat;
Bucurã-Te, voroava învesnicitã peste tãcerea de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 8-lea
Împãrãteasã, Doamnã Preasfântã,
Maicã neispititã de nuntã,
Tu esti singura inimã de om întru care nescãzut
Numele de mãrire cântã,
din tot rostul lui cel viu si neprefãcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratã
fiindcã în Tine doar, ca niciodatã
inima omului,
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã.
Rugãciunea ca un ornic al gândului si al cerului
curge la lãuntrul Tãu
si se-ngeamãnã cu limpedea ectenie a misterului
lângã dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cãrutã de Luminã neîntinatã
ne-ntrecutã, ne-nseratã!
Îmbuneazã-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvântatã!
Si asa înzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toatã fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfânt sã putem cânta: Aleluia!

Icosul al 8-lea
Maicã a Domnului, Inimã de Luminã,
Maicã a Domnului, Inima pãmântului,
Maicã a Domnului, Inimã fãrã vinã,
Maicã a Domnului, Inima Cuvântului!
Cãtre Tine râv nim rusinati si scãzuti
cu sufletul apus si genunchii frânti,
Cã de atâta pacoste de pãcat,
inima ni s-a învârtosat
cum e steiul cremenii albastre, mohorâtã nespus.
"Lãsatu-ne-a pe cãile mintii noastre
Domnul sã umblãm."
Ne atârnã prin pâclã gândul rãpus.
Dar, iatã, acum cãtre Tine ne plecãm
Maica lui Iisus,
îmbrãtiseazã-ne ca pre niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii
diminetii neînserate,
si înviazã-ne cu inimi noi si curate
ca sã-Ti cântãm:
Bucurã-Te, arca de aliantã a sufletului meu;
Bucurã-Te, cufãr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucurã-Te, sicrias ferit de toate zãdãrniciile humii;
Bucurã-Te, tronule pre care viata se întemeiazã;
Bucurã-Te, cutie de cântec prin care sunã o razã;
Bucurã-Te, naos cuprinzãtor al tuturor slujirilor de har;
Bucurã-Te, chivot de gând al prea duhovnicescului altar;
Bucurã-Te, hram al cerurilor, în care mintea-i liturghisitor;
Bucurã-Te, sipet de foc în pieptul nostru al tuturor;
Bucurã-Te, Bisericã preadoritoare treimic sã se cunune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 9-lea
Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blând!
Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlãstar înfiat de curând.
Cãtre Tine mã aplec cu fruntea,
si mâna mi-o pun ca Toma la locul cel sfânt.
Strâns adunat în mine, asezat fãrã cuvânt
astept ca orbu-n puntea
"Luminii din adânc cea fãrã înserare,
si care-i pusã-n om ca un lãuntric soare
sã lumineze întreagã în încãperea fiintei".
Cum nu te vãd de noapte, grosimea de pãcate,
Te pipãi cu sfialã,
cu degetul nãdejdii, cu degetul credintei,
cu deget bãnuialã, cu deget de dorire si chiar de îndoialã,
Si neajuns as pune încã cealaltã mânã;
dar inima strãpunsã de fulger de arsurã,
îndurerat de dulce cu rãsuflarea-ngânã
chemarea Ta întreagã si fãrã voia mea
bãtaia rugãciunii aleargã spre luminã într-un Aleluia!

Icosul al 9-lea
Preasfântã Fecioarã Atotfolositoare,
Tu esti mai înalt-strãvãzãtoare
decât tot vârful Mintilor ceresti
si cunosti si tot chipul rânduielii suprafiresti
pentru Schimbarea la Fatã cea izbãvitoare.
Tu esti mãiestria, esti mestesugul, esti hãrnicia,
si toatã sfânta migalã omeneascã,
care la un loc ne face stihia
prielnicã sã se mântuiascã.
Si pentru care gura noastrã stãruie atâta sã Te proslãveascã:
Bucurã-Te, încuviintatã cunostintã a sfinteniei la amãnunt;
Bucurã-Te, sofianicã stiintã a lucrãrii prin lãuntric cuvânt;
Bucurã-Te, dumnezeiascã îndulcire a Numelui ca mirul vãrsat;
Bucurã-Te, monahiceascã iscusire în cântecul de lacrimi udat;
Bucurã-Te, mãsurã de picãturã pentru o seraficã pruncie;
Bucurã-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucurã-Te, cununa de litãnii din nodul mãtãniilor de pãr;
Bucurã-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevãr;
Bucurã-Te, izvod de scãunel pentru isihia rugãtoare;
Bucurã-Te, Tu zborul palmelor la rãpirea cea drept în picioare;
Bucurã-Te, surâs de engolpion pentru a inimii uscãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 10-lea
O! Doamna cea haricã fãrã cusur
Fecioara cu înariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsã al neprihãnitului pântec
Bisericã nãscãtoare a omului lãuntric!
Ajutã-mã sã mã zidesc în negrãita fire
din depãnarea litaniei cu chemare subtire.
Si dã-mi naoterea cea luminoasã, Duhovnica mea,
ca din mãsura Învierii sã strig si eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea
Tu, Darnica Maicã, Povãtuitoare de tainã,
Doamna nãdejdii, a înserãrii albastre,
Stãpânã cu trei luceferi pe hainã
si Sfântã Arghirã a neputintelor noastre!
Cãtre Tine din nou, iatã am silit!
Rãpus sunt de lume, de gânduri zdrobit.
Cã dupã sfatul cel sfânt si binecuvântare
pãrtas m-am fãcut la izbãvirea mea.
Hotãrâre am pus, îndreptatã si tare,
sã nevoiesc, toatã clipa, în a mã ruga.
Dar idolul de tãrânã, cugetul meu
nu-mi lasã rãgazul sã mã cuceresc,
sã fac din rugãciune cristelnita lui Dumnezeu
întru zdrobirea inimii spre care râvnesc.
Ajutã-mã, dar, Ajutãtoarea mea
si dã-mi darul de lacrimi, sarea pocãintei
ca sã-mi spãl cu ele duhul neputintei
si învrednicit iar sã îti pot cânta:
Bucurã-Te, trandafirul cel plâns al întoarcerii de tainã;
Bucurã-Te, duiosia pocãintei ce ai lumina drept hainã;
Bucurã-Te, bogoslovia lacrimii, dezvãluirea Întelepciunii;
Bucurã-Te, discernãmânt potrivit la suspinele lumii;
Bucurã-Te, raiule dãruit cu toate ploile izbãvirii;
Bucurã-Te, uimirea umezitã din privirea copilãriei;
Bucurã-Te, porfira sudorilor împãrãtesti ale Aminului;
Bucurã-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucurã-Te, bunãvointa de rouã ce pe credinciosi îi întãresti;
Bucurã-Te, ajutorintã, si-n cãdere a celor neduhovnicesti;
Bucurã-Te, omofor care te asterni peste orice slãbiciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 11-lea
Multumesc Tie, Preamilostivã Maicã-Fecioarã,
cã m-ai scãpat de moartea cea de-a doua oarã,
Primejdia si ispita sunt doarã spre cercare.
Si prin chemãrile cele fãrã de încetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simturile si voia inimii mele
au intrat în praguri de tãcere.
Slobod de ele
astept sã mã nãpãdeascã
auzul, vãzul si graiul cel dumnezeiesc,
În mine de-acum doar acestea sã se rosteascã.
Si Iubitul meu Însusi, Iisusul ceresc,
sã vadã, sã vorbeascã si sã înteleagã
prin chiar vãzul, auzul si voia mea întreagã.
Hristos sã vietuiascã asa
prin toatã vlaga mea
Ca Domnul Însusi sã strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea
O, tu inimã si minte si cugete al meu!
Rãneste-te cu întrebãrile la Fata lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce rãspuns sã auzi si tu, în rãspicãri duhovnicesti:
De roureazã peste tine chipul Vederii nezãrite,
întru lãrgimea cea de aur a închipuirilor sfintite,
adânc cu duhul tu vei fi pe strãlucire adunat,
cum a fost duhul Precistei în Sfânta Sfintelor curat,
Si-ai sã ajungi atât de nalt-rãsunãtor si potrivit
cum e o trâmbitã de laudã în care îngeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zãri în asteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flãmânzi suntem si Sfânta Doamnã sã ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivã toti sã-i strigãm cu un stih asa:
Bucurã-Te, Tu scarã cu pragul în inima ce se închinã;
Bucurã-Te, asceticã neprihãnire de rugãciune seninã;
Bucurã-Te, cãldurã de har ce pânã în carne nãpãdesti;
Bucurã-Te, strãinã lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucurã-Te, Tu apã cereascã izvorâtã la gene din fund;
Bucurã-Te, pace dezlegatã de toatã puzderia de gând;
Bucurã-Te, luminis suitor al unei minti destãrmurite;
Bucurã-Te, vedere în duh a tainelor necovârsite;
Bucurã-Te, ciudatã strãfulgerare spre capul scãrii negrãit;
Bucurã-Te, iluminarea din inimã ce esti de nedestãinuit;
Bucurã-Te, nemãrginirea desãvârsirii cu trup de nestricãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 12-lea
Tu esti Amma împãrãteascã a sufletului meu.
Odihneste-mã sub adãpostul Chipului Tãu;
ca sub privirile Tale de auriu cãrbune
sã ard si eu nemistuit,
din plãmada arcanei de negrãit a trãirii de rugãciune.
Si dintru inelul Tãu de rãcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, sã îmi pot împrospãta,
cu unda harului Tãu de nelipsit,
marea pace a odihnei sãltãtoare.
Si mã încinge Sfântã Amma asa
cu veselia cea vie a biruintei
ca învãpãiat la alb sã pot cânta
din toatã isihia cunostintei: Aleluia!
Icosul al 12-lea
Maicã a Domnului, Duhovnica iubitoare a pãmântului!
Odrãsluitoarea predaniei de tainã a Cuvântului!
Tu esti dumnezeieste de linã si smeritã,
dar precum vorbeste Cântarea Cântãrilor,
Tu esti si nespus de dreaptã si cumplitã
"ca niste ostiri sub steagurile lor".
Esti clarã, esti seninã, esti ascutitã
ca un palos neîmblânzitor.
Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutãtori,
pe toti cei ce sunt ai "lepãdãrii de sine" fiii Tãi sârguitori,
toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,
spita Ta toatã de duhovnici întelepti,
ce au în grija lor comori de binecuvântare,
toate cele lãmuritoare, curãtitoare si îndreptãtoare
ale neprihãnirii si milostivirii Tale netãrmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
"Gnoza cea curatã" sau Mostenirea Sfintilor
si pe care ni le pui la îndemânã vãdite
prin slovele, palmele si vorbele Pãrintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lãuda
a Te cinsti, a Te preamãri decât numai cântându-Ti asa:
Bucurã-Te, Spadã oblãduitoare a predaniei isihaste;
Bucurã-Te, garanta nemuritoare a înfierilor noastre;
Bucurã-Te, nãstrapa unde odihneste binecuvântarea Domnului;
Bucurã-Te, zadã care strãjuiesti sfânta prefacere a omului;
Bucurã-Te, destoinicã lucrãtoare a mãiestriilor tãcute;
Bucurã-Te, arhistratega cea mare a rãzboaielor nevãzute;
Bucurã-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucurã-Te, canon care rânduiesti cu ascutitã agerime;
Bucurã-Te, pavãzã ce pãzesti pãmântul celor vii;
Bucurã-Te, portal care opresti tot chipul de necurãtii;
Bucurã-Te, roatã de spulberare a duhului de urâciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfârsitã rugãciune.

Condacul al 13-lea
O! Maicã a Domnului, de-a pururi curatã
si Maicã a Omului binecuvântatã!
Ca douãzeci si patru de alãute si potire
aceastã închinãciune a noastrã sã fie
în revãrsarea ei neîncetatã.
Si cãtre Preasfânta Treime, suitã bucurie,
aducerea ei prea binemiresmatã,
de pe palmele Tale cãtre Hristosul Mire,
sã-si treacã prinosul de dreaptã-slãvire.
Ca sã putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o îmbrãtisatã necovârsire
cel mai presus: Aleluia!

Acest condac se spune de trei ori, dupã care Icosul I si Condacul I.