Parinte Rafail, ati spus ca pe meleagurile noastre Ortodoxia este putin inteleasa si traita. Am dori sa ne constientizati mai mult asupra acestui lucru.
Da, ma bucur de intrebarea aceasta! Ce mi s-a intamplat mie, s-a intamplat multora in Apus, cand ne-au lipsit toate cele ce le luam de bune si am inceput sa cautam. Cautand, am gasit mai mult decat ne-am asteptat. In cazul meu, cand va spun ca am trait ortodoxia ca fiind insusi firea omului, a fost acel "mult mai mult" decat ce ma asteptam. Il intrebam pe Dumnezeu in taina inimii: Doamne, dar de ce ar fi ortodoxia mai adevarata, sau mai inteleapta, sau mai adanca, sau mai nu stiu ce decat Protestantismul pe care-l descoperisem eu, asa cum mi se parea. Si mi-a aratat Dumnezeu ca nu era "mai", nu era mai inteleapta, mai adevarata - era firea omului! De-aceea este "mai" decat orisice. Orice religie, orice ratacire, orice ideal este un om ce se cauta - si Ortodoxia este ceea ce cauta omul!
Pe meleagurile noastre se intampla cum se intampla cu Evreii in Vechiul Legamant: constientizati de descoperirea dumnezeiasca, cum ca ei sunt poporul ales, bineinteles ca pacatul "si-a tras spuza pe turta lui", si atuncea au inceput sa se mandreasca. Care este primul cuvant de propovaduire al Glasului Cuvantului lui Dumnezeu, adica Ioan Botezatorul ( ca Troparul zice ca este Glasul Cuvantului, glasul cel din pustie) : " si sa nu ziceti intru voi ca sunteti samanta lui Avraam, ca zic voua ca si din aceste pietre Dumnezeu poate sa ridice fii lui Avraam".
Echivalentul acestor cuvinte este valabil pentru toata Ortodoxia in bastina ei astazi - la noi, probabil la Rusi, la Greci am vazut aceleasi lucruri. Si, paradoxal, dar ce s-a intamplat in istorie si-n Vechiul Legamant, se intampla si astazi: multe rataciri in Apus, si-n diaspora, si intre toti ortodocsii; omul se cauta, si un pic se gaseste, si un pic se pierde, dar constientizarea aceea ce este Ortodoxia, mult mai puternic se da, de multe ori, acolo unde ea nu este, si omul cauta decat acolo unde, fiinca o ai " pe toate drumurile", o iei de buna; ai o biserica aici, ai una acolo, strazile si pietele sunt pline de preoti; vrei sa te spovedesti, ai unde sa te duci. Toate sunt la indemana, dar fiindca o luam de buna, o pierdem. Fiindca pacatul isi trage spuza pe turta lui, pacatul fiind indiferenta, pacatul fiind nepasarea, pacatul fiind mandria ca noi suntem popor "asa si pe dincolo", poporul lui Dumnezeu.
Va spun ca, din popoarele pe care le-am cunoscut, nu e un singur popor care sa nu fie "buricul pamantului". E un pamant cu zeci de burice, dintre care cel dintai, bineinteles, sunt eu si poporul meu ! Acesta este pacatul si spuza pe care si-o trage, si cu asta, pentru asta poporul ales al lui Dumnezeu, pe Dumnezeul L-a rastignit, si pe Dumnezeul lor L-au pierdut, si traditia lor. Apostolul Pavel s-ar fi facut el anatema de la Hristos, numai ca poporul lui sa poata reveni la Adevar - si n-a venit pana astazi! ( Vine astazi, multi se trezesc!) Dar spun lucrurile acestea tocmai ca sa nu facem si noi gresala asta. Spunea Parintele meu duhovnic: " Noi suntem ortodocsi, dar noi nu putem sa fim mandri ca suntem ortodocsi; noi trebuie sa fim smeriti ca suntem ortodocsi, si Ortodoxia in smerenie se pastreaza".
Extras din "Cultura Duhului" de Rafail Noica
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu